ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4906/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

I. Instanța de fond

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții

de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data

de 7 aprilie 2010, reclamantul T.O.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții

Ministerul Muncii, Familiei și Solidarității Sociale, Guvernul României și

Ministerul Apărării Naționale, anularea dispozițiilor art. 3 pct. 2 din

Instrucțiunile din 20-11-2009 de aplicare a Legii nr. 329/2009, emise de

Ministerul Muncii, Familiei și Solidarității Sociale și reluarea plății pensiei

militare de stat al cărei beneficiar este, de la data pronunțării hotărârii și

plata drepturilor de pensie, pe perioada cât acestea au fost suspendate.

În motivarea cererii, reclamantul a

arătat ca în urma intrării în vigoare a Legii nr. 329/2009 privind

reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea

cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea

acordurilor cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional,

respectiv a art. 17, 18, 19 și 20, precum și a Instrucțiunilor din 20 noiembrie

2009 pentru aplicarea prevederilor cap. IV - Măsuri privind regimul cumulului

pensiilor cu veniturile salariale, în scopul reducerii cheltuielilor bugetare,

emise de Ministerul Muncii, Familiei și Solidarității Sociale, a fost pus în

situația de a declara pe proprie răspundere că solicită suspendarea plății

pensiei militare de stat, al cărei beneficiar este, ca urmare a trecerii în

rezervă cu drept de pensie militară, întrucât art. 3, pct. 2 din Instrucțiuni

prevede că, sub aspectul cumulului pensiei cu salariul, prin beneficiar ai

dreptului la pensie aparținând sistemelor neintegrate sistemului public se

înțelege:

- pensionarii proveniți din cadrele

militare și funcționari publici cu statut special din domeniul apărării

naționale, ordinii publice și siguranței naționale:

- beneficiarii pensiei de serviciu

pentru limită de vârstă;

- beneficiarii pensiei de serviciu

anticipată;

- beneficiarii pensiei de serviciu

anticipată parțială;

În opinia reclamantului, aceste dispoziții

sunt nelegale, contrare cap. IV din Legea nr. 329/2009, dispozițiilor art. 1,

7, 26 și 59 din Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat și

dispozițiilor art. 24 din Ordonanța nr. 7/1998 privind unele măsuri de

protecție socială a personalului militar și civil care se vor aplica în

perioada restructurării marilor unități din compunerea Ministerului Apărării

Naționale.

Astfel, Legea nr. 329/2009 și

Instrucțiunile din 20 noiembrie 2009, mai exact art. 17 din lege și art. 3, pct.

2 din instrucțiuni au intrat în coliziune cu dispozițiile legii speciale, art.

1, 7, 26, 59 din Legea nr. 164/2001 și art. 24 din O.G. nr. 7/1998, fiind date

cu nesocotirea normelor legale cu aplicabilitate specială, respectiv pensionarilor

cadre militare.

Prin art. 3 pct. 2 din Instrucțiuni,

Ministerul Muncii introduce pensiile militare în sfera de aplicare a Legii nr.

329/2009, cu încălcarea normelor sus-amintite, fapt care produce efectul

confiscării abuzive de către stat a drepturilor sale de pensie.

Aceasta înseamnă și o încălcare a art.

44 din Constituție care dispune că dreptul de proprietate, precum și creanțele

asupra statului sunt garantate.

Față de ierarhia constituțională a

actelor normative, stabilită de art. 73 din Constituția României, rezultă că au

prioritate dispozițiile legii speciale, respectiv ale Legii nr. 164/2001, lege

adoptată cu votul majorității parlamentarilor spre deosebire de Legea nr.

329/2009, adoptată prin asumarea răspunderii Guvernului, iar Instrucțiunile

Ministerului Muncii din 20 noiembrie 2009, au forță juridică inferioară prin

raportare la forța juridică a legii.

pârâților

Prin întâmpinările formulate,

pârâtul Guvernul României a invocat excepția lipsei calității procesuale

pasive, întrucât nu este emitentul actului atacat; pârâtul Ministerul Muncii

Familiei și Protecției Sociale a invocat excepția lipsei calității procesuale

pasive pe capătul de cerere privind reluarea plății pensiei militare și excepția

lipsei procedurii prealabile, față de prevederile art. 109 C. proc. civ și art.

7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar pârâtul Ministerul Apărării Naționale a

invocat excepția lipsei calității procesuale pasive pe capătul de cerere

privind constatarea nelegalității instrucțiunilor emise de M.M.F.P.S, excepția

necompetenței materiale a instanței și a lipsei procedurii prealabile.

instanței de fond

Prin sentința nr. 5176 din 15

decembrie 2010, Curtea de Apel București a respins excepția necompetenței

materiale a instanței; a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a

Guvernului României și a respins acțiunea reclamantului T.O.C., în

contradictoriu cu acesta, pentru lipsa calității procesuale pasive; a admis

excepția inadmisibilității și a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu

Ministerul Muncii Familiei și Solidarității Sociale și Ministerul Apărării Naționale,

ca inadmisibilă pentru lipsa procedurii prealabile.

Pentru a pronunța această hotărâre,

Curtea de apel, analizând în prealabil excepțiile invocate, a reținut

următoarele:

Excepția necompetenței materiale

Reclamantul a solicitat a se

constata nelegalitatea unui text dintr-un act normativ emis de M.M.F.P.S.,

acesta fiind capătul principal al cererii reclamantului. Emitentul actului este

o autoritate publică centrală, iar instrucțiunile emise de acesta se încadrează

în noțiunea de act administrativ, fiind un act administrativ unilateral cu

caracter normativ, astfel că raportat la art. 10 din Legea nr. 554/2004,

competența materială aparține curților de apel.

Excepția lipsei calității procesuale

pasive

Pârâtul Guvernul României nu este

nici emitentul și nici cel ce a elaborat actul normativ a cărui nelegalitate se

solicită a se constata prin prezenta acțiune, astfel că nu există identitate

între persoana acestuia și persoana care poate fi obligată în raportul juridic

dedus judecății. De asemenea, acest pârât nu are nici obligația de plată a

pensiei militare datorate reclamantului, excepția fiind întemeiată.

Cu privire la excepția

inadmisibilității acțiunii pentru lipsa plângerii prealabile, Curtea a

constatat că este întemeiată.

Sub acest aspect, a reținut că

reclamantul contesta un act administrativ cu caracter normativ, emis de pârâtul

M.M.F.P.S.

Conform art. 7 din Legea nr. 554/2004,

reclamantul trebuia ca înainte de a se adresa instanței să solicite autorității

emitente revocarea sau anularea actului atacat, respectiv art. 3 pct. 2 din

Instrucțiunile din 20 noiembrie 2009.

Curtea a constatat că reclamantul nu

a îndeplinit procedura prealabilă.

Susținerea reclamantului că nu ar

avea obligația parcurgerii procedurii prealabile, față de caracterul normativ

al actului, a fost înlăturată, deoarece art. 7 alin. (1

1

)

din

Legea nr. 554/2004 prevede că procedura prealabilă în cazul acestor acte poate

fi formulată oricând.

Din acest text reiese că, pe de o

parte procedura prealabilă este obligatorie și în cazul actelor administrative

cu caracter normativ, iar pe de alta parte, că introducerea plângerii

prealabile poate fi făcută oricând, neexistând în acest sens o limitare

temporală.

II. Instanța

de recurs

reclamantului

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs reclamantul T.O.C., care a criticat-o pentru nelegalitate, în

temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În opinia recurentului, în cauză nu

era necesară îndeplinirea cerințelor impuse de art. 7 din Legea contenciosului

administrativ nr. 554/2004, modificată, întrucât în litigiu este un act

administrativ normativ, respectiv, Instrucțiunile din 20 noiembrie 2009 de

aplicare a Legii nr. 329/2009, care conțin norme juridice cu caracter general și

obligatoriu, situație care exclude ab initio caracterul individual al actului

administrativ atacat.

În concluzie, instanța de fond a

calificat un act administrativ cu caracter normativ ca fiind un act

administrativ individual, situație care a generat o rezolvare greșită a cauzei,

prin admiterea excepției inadmisibilității și necercetarea fondului.

Intimații au formulat întâmpinări în

cauză prin care au solicitat respingerea recursului (filele 9-10; 19-20 dosar).

asupra recursului

Analizând sentința atacată, în

raport cu criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304

1

C.

proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru

considerentele care vor fi expuse în continuare.

Motivul de recurs, reglementat de art.

304 pct. 9 C. proc. civ., nu este fondat pentru argumentele care vor fi expuse

în continuare.

Recurentul-reclamant a solicitat, în

principal, anularea unui act administrativ normativ emis de o autoritate publică

centrală, respectiv dispozițiile art. 3 pct. 2 din Instrucțiunile din 20

noiembrie 2009 de aplicare a Legii nr. 329/2009, emise de Ministerul Muncii,

Familiei și Solidarității Sociale.

Instanța de fond a calificat în mod

corect actul administrativ atacat, ca fiind unul normativ, criticile

recurentului pe acest aspect fiind lipsite de obiectivitate.

În baza art. 7 alin. (1) și alin. (1

1

)

din Legea nr. 554/2004, modificată, înainte de a se adresa instanței de

contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată

într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ

individual cu caracter normativ trebuie să solicite autorității publice

emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, revocarea, în

tot sau în parte, a acestuia; cererea poate fi formulată oricând.

De asemenea, art. 109 alin. (2) C.

proc. civ. prevede că, în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței

competente trebuie să se facă numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile.

Ca atare, în materia contenciosului

administrativ, regula generală stabilită de legiuitor este aceea că respectarea

procedurii administrative prealabile reprezintă o condiție de admisibilitate a

acțiunii.

Reglementarea cuprinsă în art. 7 din

Legea nr. 554/2004, modificată, este pe deplin justificată, întrucât instituie

o cale mai rapidă de restabilire a legalității: particularul are posibilitatea

de a obține revocarea actului printr-o procedură administrativă simplă,

derulată înainte de momentul sesizării instanței de contencios administrativ.

Din probele administrate în cauză,

Înalta Curte reține că recurentul-reclamant nu a îndeplinit procedura

administrativă prealabilă, respectiv nu a solicitat autorității publice

emitente revocarea dispozițiilor art. 3 pct. 2 din Instrucțiunile din 20

noiembrie 2009 de aplicare a Legii nr. 329/2009, emise de Ministerul Muncii,

Familiei și Solidarității Sociale.

Susținerile recurentului-reclamant,

că nu ar avea obligația formulării plângerii prealabile, raportat la caracterul

normativ al actului, sunt lipsite de temei, întrucât, așa cum a reținut, în mod

corect și instanța de fond, procedura prealabilă este obligatorie și în cazul

acestor acte, potrivit art. 7 alin. (1

1

) din Legea nr. 554/2004: ,,În

cazul actului administrativ normativ, plângerea prealabilă poate fi formulată

oricând”.

Prin urmare, soluția instanței de

fond în privința îndeplinirii procedurii administrative prealabile în termenul

legal este dată cu aplicarea corectă a art. 7 din Legea contenciosului administrativ,

nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Constatând că nu există motive de

casare sau de modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., prima instanță

soluționând corect și cu prioritate excepția inadmisibilității acțiunii,

conform art. 137 C. proc. civ., în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C.

proc. civ., raportat la 20 și art. 28 din Legea contenciosului administrativ,

modificată, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de T.O.C.

împotriva sentinței nr. 5176 din 15 decembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 25 octombrie 2011.