ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4741/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, reclamantul T.O.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Muncii, Familiei și Solidarității Sociale și M.A.N., constatarea nelegalității art. 3 pct. 2 din Instrucțiunile nr. 1730 din 20 noiembrie 2009 de aplicare a Legii 329/2009, emise de Ministerul Muncii, Familiei si Solidarității Sociale, anularea acestuia, obligarea Ministerului Apărării Naționale și Casei de pensii sectoriale să-i plătească despăgubiri egale cu pensiile militare neîncasate, începând cu data suspendării pensiei militare până la data pronunțării hotărârii și ulterior să se dispună reluarea plății militare, cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a arătat reclamantul că, în urma intrării în vigoare a Legii nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor cadru cu Comisia Europeană și F.M.I., respectiv a art. 17, art. 18, art. art. 19 și art. 20, precum și a Instrucțiunilor nr. 1730 din 20 noiembrie 2009 pentru aplicarea prevederilor cap. IV - măsuri privind regimul cumulului pensiilor cu veniturile salariale, în scopul reducerii cheltuielilor bugetare, emise de Ministerul Muncii, Familiei și Solidarității Sociale, a fost pus în situația de a declara pe proprie răspundere că solicită suspendarea plății pensiei militare de stat, al cărei beneficiar este ca urmare a trecerii în rezervă cu drept de pensie militară.

Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale a invocat excepția neîndeplinirii procedurii prealabile, excepția autorității de lucru judecat și excepția inadmisibilității acțiunii, pe fondul cauzei solicitând respingerea acțiunii, ca neîntemeiată. 2. Hotărârea instanței de fond Prin Sentința nr. 279 din 17 ianuarie 2012, Curtea de Apel București a respins ca neîntemeiate atât excepțiile lipsei procedurii prealabile, autorității de lucru judecat și inadmisibilității, cât și acțiunea formulată de reclamantul T.O.C., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Muncii, Familiei și Solidarității Sociale și M.A.N.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că excepția lipsei procedurii prealabile nu este fondată, având în vedere că din Adresa nr. 539 din 18 martie 2011 a Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale rezultă că reclamantul a formulat o cerere de revocare a dispozițiilor art. 3 pct. 2 din Instrucțiunile nr. 1730/2009, iar acțiunea în justiție a fost introdusă, ulterior primirii răspunsului la plângerea prealabilă. În ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat, prima instanță a constatat că și aceasta este nefondată, întrucât deși reclamantul a mai formulat o acțiune având același obiect, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a, acțiune respinsă ca inadmisibilă pentru lipsa procedurii prealabile, și nu prin soluționarea fondului acțiunii.

Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii, instanța de fond a apreciat, de asemenea, că este nefondată, întrucât faptul că reclamantul a optat pentru suspendarea plății pensiei pe durata exercitării activității nu poate sta la baza soluției de respingere a acțiunii ca inadmisibilă în condițiile în care la baza acestei opțiuni stau dispozițiile cu caracter normativ contestate în speță. Pe fondul cauzei, Curtea de apel a reținut în esență că dispozițiile art. 3 alin. (2) lit. a) din Instrucțiunile aprobate prin Ordinul nr. 1730/2009, sunt emise în aplicarea și cu respectarea prevederilor art. 17 din legea nr. 329/2009, iar faptul că aceste dispoziții legale nu menționează în mod expres beneficiarii pensiilor militare de stat nu înseamnă că nu se referă la aceștia, de vreme ce art. 17 dispune cu privire la toți „beneficiarii dreptului la pensie aparținând sistemelor neintegrate sistemului public de pensii”.

Cu privire la motivele invocate de reclamant referitoare la încălcarea dispozițiilor art. 1 din protocolul 1 adițional la C.E.D.O., Curtea a apreciat că nu sunt fondate, întrucât suspendarea dreptului la pensie în condițiile prevăzute de lege, respectiv încetarea raporturilor de muncă constituie o ingerință a statului justificată de acesta prin considerente de ordin public: situația de criză economică, „fenomen mondial ce afectează structural economia românească", datele de natură financiară, precum și prognozele efectuate de autoritățile abilitate în domeniu conturând "imaginea unei crize economice profunde, care poate pune în pericol stabilitatea economică a României și, prin aceasta, ordinea publică și siguranța națională", astfel că este îndeplinită în cauză condiția legală și jurisprudențială C.E.D.O.

ca ingerința să fie proporțională cu scopul avut în vedere prin instituirea ei. Conchizând, judecătorul fondului a apreciat că nu poate fi reținut raționamentul prezentat de reclamant cu privire la imposibilitatea atingerii scopului invocat de legiuito r- reducerea cheltuielilor bugetare, în condițiile în care în cazul încetării raporturilor de muncă ale reclamantului ar fi fost angajată oricum altă persoană pe acel post. 3.Recursul reclamantului Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul T.O.C.

pe care a criticat-o pentru nelegalitate și pentru netemeinicie, arătând următoarele: Prin motivele de recurs formulate, recurentul, reiterând pe larg motivele cererii de chemare în judecată, a susținut că dispozițiile art. 3 alin. (2) din Instrucțiunile pentru aplicarea capitolului IV din Legea nr. 329/2009 sunt nelegale, fiind contrare Cap IV din Legea nr. 329/2009, precum și dispozițiilor art. 17, art. 26 și art. 59 din Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat și dispozițiilor art. 24 din Ordonanța nr. 7/1998 privind unele măsuri de protecție socială personalului militar i civil care se vor aplica în perioada restructurării marilor unități din compunerea M.A.N., acte normative în vigoare la data de 20 noiembrie 2009. S-a susținut că prevederile art. 17 alin. (1) din Legea nr. 329/2009 nu menționează beneficiarii pensiilor militare de stat ca fiind vizați în mod expres de prevederile legii în sensul că sunt subiecții măsurilor de reducere a cheltuielilor bugetare.

Recurentul-reclamant a arătat că Legea 164/2001, prin art. 59, dispune ca plata pensiei se suspenda începând cu luna următoare celei in care pensionarul își stabilește domiciliul pe teritoriul unui stat cu care România a încheiat convenție de asigurări sociale, daca in cadrul acesteia se prevede ca pensia se plătește de celalalt stat, sau pensionarul a fost concentrat sau mobilizat. Prin urmare, legea speciala prevede ca suspendarea plații pensiei militare de stat are loc in cazuri limitate la cele doua situații enumerate mai sus. Legea 329/2009 și Instrucțiunile din 20 noiembrie 2009, mai exact art. 17 din lege și art. 3 pct. 2 din Instrucțiuni, au intrat in coliziune cu dispozițiile legii speciale, art. 1, art. 7, art. 26, și art. 59 din Legea 164/2001 și art. 24 din O.G.

nr. 7/1998, fiind date cu nesocotirea normelor legale cu aplicabilitate speciala, respectiv pensionarilor cadre militare. A mai arătat recurentul că prin art. 3 pct. 2 din Instrucțiuni, Ministerul Muncii introduce pensiile militare in sfera de aplicare a legii 329/2009, cu încălcarea normelor sus amintite, fapt care produce efectul confiscării abuzive de către stat a drepturilor sale de pensie, ceea ce înseamnă si o încălcare a art. 44 din Constituție, care dispune ca dreptul de proprietate, precum si creanțele asupra statului sunt garantate.

Față de ierarhia constituționala a actelor normative stabilita de art. 73 din Constituția României, rezultă ca au prioritate dispozițiile legii speciale, respectiv ale Legii 164/2001, lege adoptată cu votul majorității parlamentarilor spre deosebire de Legea 329/2009, adoptata prin asumarea răspunderii Guvernului, iar Instrucțiunile Ministerului Muncii din 20 noiembrie 2009 au forța juridică inferioara prin raportare la forța juridica legii. În fine, recurentul a susținut că din analiza efectelor Legii 329/2009 asupra situației sale, plecând de la scopul declarat al acestei legi astfel cum se regăsește in cuprinsul art. 2 măsurile instituite de prezenta lege au caracter excepțional și urmăresc reducerea efectelor crizei economice si îndeplinirea obligațiilor ce rezulta din Memorandumul de înțelegere dintre Comunitatea Europeana si România, încheiat la București si Bruxelles la data de 23 iunie 2009 si din Acordul stand-by încheiat intre România si F.M.I.

raportate la art. 1 din Protocolul 1 al C.E.D.O., rezultă că a fost privat de un bun, în sensul dat acestui concept, de C..E.D.O. Astfel, prima teza a art. 1 din Protocolul 1 enunță principiul general al respectării dreptului de proprietate si impune statelor contractante să respecte dreptul de proprietate ce aparține persoanelor fizice si juridice sau chiar a unor grupuri de particulari, in sensul art. 34 din Convenție. II.

Decizia instanței de recurs Analizând sentința criticată prin prisma motivelor de recurs, ținând cont de actele și lucrările dosarului, precum și de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, după cum se va arăta în continuare: Prin criticile sale recurentul nu invocă motive concrete de nelegalitate a sentinței atacate, ci prezintă propriile considerații asupra dispozițiilor legale ce formează obiectul litigiului, nefiind incidente niciunul din cazurile de casare sau modificare reglementate de art. 304 C. proc. civ. Analizând totuși cauza prin prisma dispozițiilor art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că prin acțiunea introductivă recurentul – reclamant a solicitat anularea art. 3 din Instrucțiunile pentru aplicarea cap.IV din Legea nr. 329/2009 aprobate prin Ordinul nr. 1730/2009 M.M.P.S., susținând că acestea sunt contrare dispozițiilor Legii nr. 329/2009, a Legii nr. 164/2001 și celor ale art. 24 din Ordonanța nr. 7/1998. Legea nr. 329/2009 reglementează pentru toți beneficiarii sistemului public de pensii ai sistemelor neintegrate sistemului public de pensii posibilitatea cumulării pensiei nete cu alte venituri, în condițiile prevăzute de art. 17, „dacă nivelul pensiei nete nu depășește nivelul salariului mediu brut pe economie, utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, aprobat prin lege”, prevederi care se aplică fără excepție, de la data intrării în vigoare a cap.IV, atât pensionarilor cumularzi existenți, cât și celor care au dobândit această calitate după intrarea în vigoare a legii.

Dispozițiile art. 17 alin. (1) din Legea nr. 329/2009 reglementează posibilitatea beneficiarilor dreptului la pensie aparținând atât sistemului public de pensii, cât și sistemelor neintegrate sistemului public de a cumula veniturile salariale prevăzute de textul de lege cu pensia, dacă nivelul acesteia nu depășește nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat. Această detaliere a categoriilor de beneficiari ai dreptului la pensie aparținând celor două sisteme se putea realiza printr-un act juridic cu forță inferioară Legii nr. 329/2009, respectiv prin Instrucțiunile aprobate prin Ordinul M.M.P.S.

nr. 1730/2009, deoarece se limitează strict la cadrul stabilit prin legea în executarea căruia au fost emise și nu conțin soluții care să contravină prevederilor acesteia, fiind respectate întru totul condițiile prevăzute de art. 77 și art. 79 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, pentru actele date în executarea unui act normativ. Este evident faptul că, în sensul dispozițiilor art. 17 alin. (1) din Legea nr. 329/2009, în categoria sistemelor de pensii neintegrate sistemului public este inclus, printre altele, și sistemul pensiilor militare de stat reglementat de Legea nr. 164/2001.

Emiterea de către ministrul muncii a Ordinului nr. 1730/2009 își găsește temei în chiar dispozițiile Legii nr. 329/2009, care dispun, la art. 26, că „în aplicarea prevederilor cap. IV, Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale elaborează instrucțiuni până la data intrării în vigoare a acestuia, respectiv în termen de 15 zile de la data publicării prezentei legi în M. Of. al României, Partea I”. Este adevărat că, potrivit art. 26 din Legea nr. 164/2001, persoanele care beneficiază de pensie militară de serviciu pot cumula pensia cu salariul realizat, indiferent de nivelul salariului. Însă, în considerarea necesității de raționalizare a cheltuielilor bugetare, dispozițiile cu caracter special ale art. 17 alin. (1) din Legea nr. 329/2009 se aplică prioritar față de dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 164/2001.

În speță, în lipsa unei abrogări exprese a dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 164/2001, ne aflăm în prezența unei eveniment legislativ implicit, în sensul dispozițiilor art. 67 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, conform cărora „în cazuri deosebite, în care la elaborarea și adoptarea unei reglementări nu a fost posibilă identificarea tuturor normelor contrare, se poate prezuma că acestea au făcut obiectul modificării, completării ori abrogării lor implicite”. Pentru argumentele expuse, nu pot fi primite criticile din recurs referitoare la faptul că prevederile contestate din Instrucțiunile aprobate prin Ordinul nr. 1730/2009 ar adăuga la dispozițiile art. 17 alin. (1) din Legea nr. 329/2009 sau ar contraveni dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 164/2001.

Criticile recurentului privind motivarea pretins necorespunzătoare a hotărârii atacate este, de asemenea, nefondată. Sentința conține toate elementele de fapt și de drept care au format convingerea instanței asupra soluției pronunțate și toate mențiunile prevăzute de art. 261 C. proc. civ.

Motivarea unei hotărâri judecătorești este atributul exclusiv al magistratului, iar împrejurarea că în considerentele acesteia nu sunt cuprinse toate alegațiile justițiabililor iar argumentele de fapt și de drept nu sunt prezentate în modalitatea dorită de aceștia nu reprezintă un motiv de nelegalitate și nu înseamnă că hotărârea nu a fost corespunzător motivată, cum greșit susține recurent In fine, Înalta Curte în acord cu judecătorul fondului, constată că aspectele invocate de reclamant cu privire la încălcarea dispozițiilor art. 1 din protocolul 1 adițional la C.E.D.O., sunt nefondate, întrucât suspendarea dreptului la pensie în condițiile prevăzute de lege, respectiv încetarea raporturilor de muncă constituie o ingerință a statului justificată de acesta prin considerente de ordin public: situația de criză economică, „fenomen mondial ce afectează structural economia românească", datele de natură financiară, precum și prognozele efectuate de autoritățile abilitate în domeniu conturând "imaginea unei crize economice profunde, care poate pune în pericol stabilitatea economică a României și, prin aceasta, ordinea publică și siguranța națională". Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Constatând că sentința atacată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare prevăzute de art. 304 C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge recursul reclamantului ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de T.O.C. împotriva sentinței civile nr. 279 din 17 ianuarie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 28 martie 2013.