ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5350/2012

Prin cererea înregistrată pe rolul Curtii de Apel a municipiului Bucuresti, reclamantul M.G. a chemat in judecata pe M.A.N., solicitând: (1) anularea în tot a Deciziei de suspendare a plății pensiei de serviciu nr. P/ 27194 din 24 decembrie 2009 emisă de pârâtă (2) obligarea pârâtului la repararea pagubei cauzate, anume plata pensiei datorate reclamantului aferentă perioadei ianuarie-august 2010 actualizată cu indicele inflației de la data efectuării plății efective, (3) obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, constând în taxă de timbru judiciar, timbru judiciar și onorariu de avocat.

In motivarea acțiunii, reclamantul a arătat ca decizia atacată este dată în baza unor prevederi legale neconstituționale, anume art. 17 alin. (2) lit. (a) din Legea nr. 329/2009, care încalcă principiul neretroactivității actelor normative, principiu consacrat în art. 15 alin. (2) din Constituția României De asemenea, a susținut reclamantul, decizia atacată este dată în baza unor prevederi legale neconstituționale, anume art. 17 alin. (1) din Legea nr. 329/2009 care încalcă principiul nediscriminării, consacrat în art. 4 alin. (2) și art. 16 alin. (1) din Constituția României, art. 14 al Convenției Europene pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. 21 alin. (1) al Cartei drepturilor fundamentale a U.E., în coroborare cu art. 6 al Tratatului privind U.E.

Totodată, decizia atacată încalcă prevederile art. 47, alin. (2) și art. 114 alin. (1) din Constituția României și ale art. 7 alin. (1) și art. 26 din Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat.

La data de 4 martie 2011, reclamantul a depus o cerere precizatoare, prin care a solicitat în plus față de cererile și motivele indicate în acțiunea de contencios administrativ, următoarele: a) Să se anuleze Decizia de suspendare a plății pensiei de serviciu a sa nr. P 27194 din 24 decembrie 2009 emisă de pârâtă în principal si cu prioritate în temeiul punctului 3 din acțiunea în contencios, anume deoarece Legea nr. 329/2009 nu a modificat art. 26 din Legea nr. 164/2001 care permite persoanelor ce beneficiază de pensie militară de serviciu să cumuleze această pensie cu venituri bugetare, b) în cazul în care instanța consideră că Legea nr. 329/2009 a modificat prevederile Legii nr. 164/2001, să anuleze în tot Decizia de suspendare a plății pensiei de serviciu a sa nr. P/ 27194 din 24 decembrie 2009 emisă de pârâtă având în vedere că aceasta este dată în baza unor prevederi legale neconstituționale arătate la punctele 1 și 2 din acțiunea în contencios, precum și deoarece art. 1 alin. (1) din Legea nr. 329/2009 încalcă și dreptul patrimonial la pensie al sau ce reprezintă un drept câștigat căruia nu îi poate fi adusă atingere, potrivit jurisprudenței C.E.D.O.

și a Curții Constituționale a României. La data de 4 martie 2011, pârâtul a depus întâmpinare, invocând excepția necompetenței materiale, iar pe fond, solicitând respingerea cererii. În motivare, pârâtul a arătat ca actul a cărui anulare se solicită nu are caracterul unui act administrativ, astfel cum prevăd dispozițiile art. 1 coroborate cu cele ale art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. Având în vedere că dosarul are ca obiect contestarea unei decizii de suspendare a plății pensiei, potrivit dispozițiilor art. 155 din Legea nr. 19/2000, competența de soluționare a cauzei aparține Tribunalului București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Prin încheierea din data de 15 aprilie 2011, Curtea a respins excepția necompetenței materiale ca neîntemeiată. 2. Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 6461 din 4 noiembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamantul M.G., în contradictoriu cu pârâtul M.A.N., a anulat decizia de suspendare a plății pensiei de serviciu nr. P/ 27194 din 24 decembrie 2009 emisă de pârât și a obligat pe pârât să plătească reclamantului pensia de serviciu pentru perioada ianuarie 2010-august 2010 și dobânda legală aferentă până la data plății efective. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamantul și-a desfășurat activitatea până la 01 iunie 2002, când a ieșit la pensie cu gradul de colonel, în temeiul Legii nr. 164/2001, urmare a Deciziei nr. 0100607, iar începând cu 01 octombrie 2003, a fost angajat prin concurs în administrația publică locală, la P. Mun.

B. Urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 329/2009, în luna decembrie 2009, a fost notificat de către P. Mun.B. în sensul să își precizeze opțiunea între suspendarea plății pensiei de militar și încetarea raporturilor de muncă, în temeiul art. 18 alin. (1) din legea susmenționată. La data de 07 decembrie 2009, reclamantul a semnat declarația prin care a arătat că va continua activitatea salariată. La data de 21 ianuarie 2010, reclamantului i-a fost comunicată Decizia nr. P/ 27194 din 24 decembrie 2009 prin care a fost informat că în baza dispozițiilor legale din Capitolul IV al Legii nr. 329/2009 „începând cu data de 1.ianuarie 2010 se suspendă plata pensiei de serviciu". La data de 19 februarie 2010, reclamantul a formulat în termen legal în temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 plângere prealabilă împotriva deciziei solicitând revocarea în tot a acesteia.

La această plângere prealabilă, a primit la data de 13 martie 2010 adresa nr. P/ 4004 din 05 martie 2010 a pârâtului, prin care a fost informat că M.A.N. nu are temei pentru a revoca decizia de suspendare a plății pensiei întrucât este obligat să respecte întocmai actele normative în vigoare și nu are competența de a se pronunța asupra legalității acestora.” Curtea a constatat că reclamantul beneficia la data intrării în vigoare a Legii nr. 329/2009 de o pensie militară de stat superioară valorii salariului mediu brut și prin urmare, începând cu data de 01 ianuarie 2010, i-a fost suspendat dreptul la pensie, deși altor persoane în aceeași situație cu a sa, anume beneficiari ai pensiei militare de stat și angajați în sectorul public, nu le-au fost suspendate pensiile, dacă acestea aveau valoarea de până la 1.693 lei.

Urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 329/2009, a cărei justificare este „reducerea cheltuielilor bugetare", persoane care se aflau în situații similare, au continuat să beneficieze în continuare de dreptul la pensie și de remunerația salarială, în timp ce reclamantului i-a fost suspendat în totalitate dreptul la pensie. Criteriile stabilite de lege sunt așadar discriminatorii, a apreciat judecătorul fondului, deoarece produc efecte diferite între persoane aflate în situații similare și prin urmare, trebuie determinat dacă aceste criterii au o justificare obiectivă și rezonabilă.

Curtea a reținut că tratamentul diferit aplicat pensionarilor în cazuri similare cu ale reclamantului nu sunt justificate nici obiectiv, nici rezonabil, situația sa fiind afectată în raport de cea a altor colegi în situație asemănătoare, pentru simplul motiv că a muncit în trecut mai mult și a obținut o pensie mai mare și pentru motivul că, în prezent, muncea din nou, muncă în schimbul căreia primea o remunerație din partea statului. Aspectul discriminatoriu al unor astfel de prevederi a fost subliniat în cauza B. împotriva R.C., prin Hotărârea din 26 noiembrie 2002. Așa cum în cauza B., in care C.E.D.O.

a considerat că excluderea procurorilor de la aplicarea legii privind suspendarea pensiilor era una nejustificată, la fel și în prezenta cauză, excluderea de la aplicarea prevederilor Legii nr. 329/2009 a altor pensionari care au o pensie mai mică și care au continuat să primească aceeași pensie după intrarea în vigoare a Legii nr. 329/2009, este nejustificată în raport cu suspendarea totală a dreptului la pensie al reclamantului, care a muncit mai mult decât aceștia iar răsplata primită în acest moment este crearea unei situații net dezavantajoase față de cei dintâi.

Din aceste motive, în baza art. 14 din C.E.D.O., art. 21 alin. (1) din Carta drepturilor fundamentale a U.E., art. 1 din Protocolul 1 la C.E.D.O., art. 1 și 18 din Legea nr. 554/2004, Curtea a admis cererea, a anulat decizia de suspendare a plății pensiei de serviciu nr. P/ 27194 din 24 decembrie 2009 emisă de pârâtă și a obligat pe pârât să plătească reclamantului pensia de serviciu pentru perioada ianuarie 2010-august 2010 și dobânda legală aferentă până la data plății efective. Curtea a obligat pe pârât să plătească dobânda aferentă, deoarece, urmare a lipsei de folosință a sumei de bani reprezentând pensia neîncasată, reclamantului i s-a cauzat un prejudiciu, prezumat de legiuitor a fi egal cu dobânda legală.

3. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva acestei hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pârâtul M.A.N. a declarat recurs, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ. În motivarea căii de atac, autoritatea recurentă precizează că decizia contestată de reclamant are ca obiect suspendarea plății pensiei militare de serviciu, astfel încât se impune trimiterea cauzei spre competentă soluționare la T.a mun. B., în temeiul art. 2 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. , art. 154 si art. 155 din Legea nr. 19/2000. 4. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Înalta Curte, analizând recursul în raport cu motivul prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., potrivit căruia hotărârea s-a dat cu încălcarea competenței de ordine publică a altei instanțe, constată că acesta este fondat, în limitele și pentru considerentele expuse în continuare.

În raport cu actele depuse la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că reclamantul a solicitat anularea Deciziei nr. P/ 27194 din 24 decembrie 2009 emisă de C.P. a M.A.I. și obligarea pârâtului la plata pensiei retroactive de la data suspendării ei din 01 ianuarie 2010, corelativ situației anterioare acesteia. Prin decizia contestată, pârâtul a adus la cunoștință reclamantului faptul că, potrivit declarației pe proprie răspundere, din care rezultă că optează pentru suspendarea plății pensiei, începând cu data de 01 ianuarie 2010 se suspendă plata drepturilor de pensie în temeiul Legii nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor-cadru cu C.E.

și F.M.I. Drepturile de pensie ale recurentului-reclamant M.G. fuseseră stabilite anterior prin Decizia nr. 0100607 din 01 octombrie 2002 emisă de C.P. a M.A.I. în baza prevederilor art. 53 din Legea nr. 179/2004 privind pensiile de stat și alte drepturi de asigurări sociale ale polițiștilor. Conform dispozițiilor art. 54 din Legea nr. 179/2004, în vigoare la data emiterii deciziei de stabilire a drepturilor de pensie, precum și a deciziei ce formează obiectul cauzei (Decizia nr. P 27194 din 24 decembrie 2009): „ Art. 54 alin. (1) Împotriva deciziilor emise în condițiile art. 53 se poate introduce contestație, în termen de 30 de zile de la comunicare, la Comisia de contestații pensii care funcționează în cadrul M.A.I.

(2) Componența nominală a comisiei prevăzute la alin. (1) se stabilește prin ordin al ministrului administrației și internelor. (3) Comisia de contestații soluționează contestațiile în termenul prevăzut de lege. (4) Deciziile comisiei de contestații pot fi atacate la instanțele judecătorești competente, potrivit Legii nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, în termen de 30 de zile de la comunicare.” În temeiul normei de trimitere de la art. 54 alin. (4) din Legea nr. 179/2004, în privința deciziei contestate, prin care s-a dispus suspendarea plății pensiei stabilite în favoarea reclamantului, sunt aplicabile normele de competență prevăzute de art. 155 lit. f) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale.

Aceleași norme de competență sunt prevăzute și de art. 153 lit. g) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, în vigoare la data pronunțării prezentei decizii, care a abrogat Legea nr. 179/2004 art. 196 lit. e) din Legea nr. 263/2010), conform cărora „Tribunalele soluționează în primă instanță litigiile privind modul de stabilire și de plată a pensiilor și a altor drepturi de asigurări sociale”. Dispozițiile citate din Legea nr. 263/2010 sunt aplicabile în temeiul prevederilor art. 725 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ., conform cărora: „ Procesele în curs de judecată la data schimbării competenței instanțelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanțe.

În caz de casare cu trimitere spre rejudecare, dispozițiile legii noi privitoare la competență sunt pe deplin aplicabile. ” În cauză se constată că normele de competență din vechea reglementare au fost preluate integral în materialitatea lor în noua reglementare În consecință, Înalta Curte constată că instanța de fond – C.A. a mun. B. , ca instanță de contencios administrativ, a pronunțat hotărârea ce formează obiectul recursului cu încălcarea competenței materiale ce revenea tribunalului, ca instanță de litigii de muncă, conform dispozițiilor speciale în materia pensiilor și altor drepturi de asigurări sociale, recursul fiind fondat sub aspectul motivului prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc.

civ. Față de cele arătate, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 137, art. 306 alin. (2), art. 304 pct. 3, art. 312 alin. (1), alin. (2), alin. (3) și alin. (6) și art. 725 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ. și cu referire la art. 153 lit. g) din Legea nr. 263/2010, Înalta Curte va admite recursul declarat de M.G. , va casa sentința atacată și va trimite cauza, spre competentă soluționare, la Tribunalul municipiului București, secția litigii de muncă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Ministerul Apărării Naționale împotriva sentinței civile nr. 6461 din 4 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 decembrie 2012.