ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5350/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5350/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Prin cererea înregistrată pe rolul Curtii de Apel

a municipiului Bucuresti, reclamantul M.G. a chemat in judecata pe M.A.N.,

solicitând:

(1) anularea în tot a

Deciziei de suspendare a plății pensiei de serviciu nr. P/ 27194 din 24

decembrie 2009 emisă de pârâtă (2) obligarea pârâtului la repararea pagubei

cauzate, anume plata pensiei datorate reclamantului aferentă perioadei

ianuarie-august 2010 actualizată cu indicele inflației de la data efectuării

plății efective,

(3) obligarea

pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, constând în taxă de timbru

judiciar, timbru judiciar și onorariu de avocat.

In motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat ca decizia atacată este dată în baza unor prevederi legale

neconstituționale, anume art. 17 alin. (2) lit. (a) din Legea nr. 329/2009,

care încalcă principiul neretroactivității actelor normative, principiu

consacrat în art. 15 alin. (2) din Constituția României

De asemenea, a

susținut reclamantul, decizia atacată este dată în baza unor prevederi legale

neconstituționale, anume art. 17 alin. (1) din Legea nr. 329/2009 care încalcă

principiul nediscriminării, consacrat în art. 4 alin. (2) și art. 16 alin. (1)

din Constituția României, art. 14 al Convenției Europene pentru apărarea

drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. 21 alin. (1) al

Cartei drepturilor fundamentale a U.E., în coroborare cu art. 6 al Tratatului

privind U.E.

Totodată, decizia

atacată încalcă prevederile art. 47, alin. (2) și art. 114 alin. (1) din

Constituția României și ale art. 7 alin. (1) și art. 26 din Legea nr. 164/2001

privind pensiile militare de stat.

La data de 4 martie 2011,

reclamantul a depus o cerere precizatoare, prin care a solicitat în plus față

de cererile și motivele indicate în acțiunea de contencios administrativ,

următoarele:

a) Să se anuleze

Decizia de suspendare a plății pensiei de serviciu a sa nr. P 27194 din 24

decembrie 2009 emisă de pârâtă în principal si cu prioritate în temeiul

punctului 3 din acțiunea în contencios, anume deoarece Legea nr. 329/2009 nu a

modificat art. 26 din Legea nr. 164/2001 care permite persoanelor ce beneficiază

de pensie militară de serviciu să cumuleze această pensie cu venituri bugetare,

b) în cazul în care

instanța consideră că Legea nr. 329/2009 a modificat prevederile Legii nr. 164/2001,

să anuleze în tot Decizia de suspendare a plății pensiei de serviciu a sa nr. P/

27194 din 24 decembrie 2009 emisă de pârâtă având în vedere că aceasta este

dată în baza unor prevederi legale neconstituționale arătate la punctele 1 și 2

din acțiunea în contencios, precum și deoarece art. 1 alin. (1) din Legea nr. 329/2009

încalcă și dreptul patrimonial la pensie al sau ce reprezintă un drept câștigat

căruia nu îi poate fi adusă atingere, potrivit jurisprudenței C.E.D.O. și a

Curții Constituționale a României.

La data de 4 martie 2011,

pârâtul a depus întâmpinare, invocând excepția necompetenței materiale, iar pe

fond, solicitând respingerea cererii.

În motivare, pârâtul

a arătat ca actul a cărui anulare se solicită nu are caracterul unui act

administrativ, astfel cum prevăd dispozițiile art. 1 coroborate cu cele ale art.

2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Având în vedere că dosarul are ca obiect contestarea unei decizii de suspendare

a plății pensiei, potrivit dispozițiilor art. 155 din Legea nr. 19/2000,

competența de soluționare a cauzei aparține Tribunalului București, secția

a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Prin încheierea din data

de 15 aprilie 2011, Curtea a respins excepția necompetenței materiale ca

neîntemeiată.

instanței de fond

Prin sentința civilă nr.

6461 din 4 noiembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamantul M.G., în

contradictoriu cu pârâtul M.A.N., a anulat decizia de suspendare a plății

pensiei de serviciu nr. P/ 27194 din 24 decembrie 2009 emisă de pârât și a obligat

pe pârât să plătească reclamantului pensia de serviciu pentru perioada ianuarie

2010-august 2010 și dobânda legală aferentă până la data plății efective.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut că reclamantul și-a desfășurat

activitatea până la 01 iunie 2002, când a ieșit la pensie cu gradul de colonel,

în temeiul Legii nr. 164/2001, urmare a Deciziei nr. 0100607, iar începând cu

01 octombrie 2003, a fost angajat prin concurs în administrația publică locală,

la P. Mun. B.

Urmare a intrării în

vigoare a Legii nr. 329/2009, în luna decembrie 2009, a fost notificat de către P. Mun.B. în sensul să își precizeze opțiunea între suspendarea

plății pensiei de militar și încetarea raporturilor de muncă, în temeiul art. 18

alin. (1) din legea susmenționată.

La data de 07

decembrie 2009, reclamantul a semnat declarația prin care a arătat că va

continua activitatea salariată.

La data de 21

ianuarie 2010, reclamantului i-a fost comunicată Decizia nr. P/ 27194 din 24

decembrie 2009 prin care a fost informat că în baza dispozițiilor legale din

Capitolul IV al Legii nr. 329/2009 „începând cu data de 1.ianuarie 2010 se

suspendă plata pensiei de serviciu".

La data de 19

februarie 2010, reclamantul a formulat în termen legal în temeiul art. 7 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004 plângere prealabilă împotriva deciziei solicitând

revocarea în tot a acesteia.

La această plângere

prealabilă, a primit la data de 13 martie 2010 adresa nr. P/ 4004 din 05 martie

2010 a pârâtului, prin care a fost informat că M.A.N. nu are temei pentru a

revoca decizia de suspendare a plății pensiei întrucât este obligat să respecte

întocmai actele normative în vigoare și nu are competența de a se pronunța

asupra legalității acestora.”

Curtea a constatat că

reclamantul beneficia la data intrării în vigoare a Legii nr. 329/2009 de o

pensie militară de stat superioară valorii salariului mediu brut și prin

urmare, începând cu data de 01 ianuarie 2010, i-a fost suspendat dreptul la

pensie, deși altor persoane în aceeași situație cu a sa, anume beneficiari ai

pensiei militare de stat și angajați în sectorul public, nu le-au fost

suspendate pensiile, dacă acestea aveau valoarea de până la 1.693 lei.

Urmare a intrării în

vigoare a Legii nr. 329/2009, a cărei justificare este „reducerea cheltuielilor

bugetare", persoane care se aflau în situații similare, au continuat să

beneficieze în continuare de dreptul la pensie și de remunerația salarială, în

timp ce reclamantului i-a fost suspendat în totalitate dreptul la pensie.

Criteriile stabilite

de lege sunt așadar discriminatorii, a apreciat judecătorul fondului, deoarece

produc efecte diferite între persoane aflate în situații similare și prin

urmare, trebuie determinat dacă aceste criterii au o justificare obiectivă și

rezonabilă.

Curtea a reținut că

tratamentul diferit aplicat pensionarilor în cazuri similare cu ale

reclamantului nu sunt justificate nici obiectiv, nici rezonabil, situația sa

fiind afectată în raport de cea a altor colegi în situație asemănătoare, pentru

simplul motiv că a muncit în trecut mai mult și a obținut o pensie mai mare și

pentru motivul că, în prezent, muncea din nou, muncă în schimbul căreia primea

o remunerație din partea statului.

Aspectul

discriminatoriu al unor astfel de prevederi a fost subliniat în cauza B.

împotriva R.C., prin Hotărârea din 26 noiembrie 2002.

Așa cum în cauza B.,

in care C.E.D.O. a considerat că excluderea procurorilor de la aplicarea legii

privind suspendarea pensiilor era una nejustificată, la fel și în prezenta

cauză, excluderea de la aplicarea prevederilor Legii nr. 329/2009 a altor pensionari

care au o pensie mai mică și care au continuat să primească aceeași pensie după

intrarea în vigoare a Legii nr. 329/2009, este nejustificată în raport cu

suspendarea totală a dreptului la pensie al reclamantului, care a muncit mai

mult decât aceștia iar răsplata primită în acest moment este crearea unei

situații net dezavantajoase față de cei dintâi.

Din aceste motive, în

baza art. 14 din C.E.D.O., art. 21 alin. (1) din Carta drepturilor fundamentale

a U.E., art. 1 din Protocolul 1 la C.E.D.O., art. 1 și 18 din Legea nr. 554/2004,

Curtea a admis cererea, a anulat decizia de suspendare a plății pensiei de

serviciu nr. P/ 27194 din 24 decembrie 2009 emisă de pârâtă și a obligat pe

pârât să plătească reclamantului pensia de serviciu pentru perioada ianuarie

2010-august 2010 și dobânda legală aferentă până la data plății efective.

Curtea a obligat pe pârât

să plătească dobânda aferentă, deoarece, urmare a lipsei de folosință a sumei

de bani reprezentând pensia neîncasată, reclamantului i s-a cauzat un

prejudiciu, prezumat de legiuitor a fi egal cu dobânda legală.

exercitată în cauză

Împotriva acestei

hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pârâtul M.A.N. a

declarat recurs, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ.

În motivarea căii de

atac, autoritatea recurentă precizează că decizia contestată de reclamant are

ca obiect suspendarea plății pensiei militare de serviciu, astfel încât se impune

trimiterea cauzei spre competentă soluționare la T.a mun. B., în temeiul art. 2

alin. (1) lit. c) C. proc. civ. , art. 154 si art. 155 din Legea nr. 19/2000.

Înaltei Curți asupra recursului

Înalta Curte,

analizând recursul în raport cu motivul prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc.

civ., potrivit căruia hotărârea s-a dat cu încălcarea competenței de ordine

publică a altei instanțe, constată că acesta este fondat, în limitele și pentru

considerentele expuse în continuare.

În raport cu actele

depuse la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că reclamantul a solicitat

anularea Deciziei nr. P/ 27194 din 24 decembrie 2009 emisă de C.P. a M.A.I. și

obligarea pârâtului la plata pensiei retroactive de la data suspendării ei din

01 ianuarie 2010, corelativ situației anterioare acesteia.

Prin decizia

contestată, pârâtul a adus la cunoștință reclamantului faptul că, potrivit

declarației pe proprie răspundere, din care rezultă că optează pentru

suspendarea plății pensiei, începând cu data de 01 ianuarie 2010 se suspendă

plata drepturilor de pensie în temeiul Legii nr. 329/2009

privind reorganizarea unor autorități și instituții

publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri

și respectarea acordurilor-cadru cu C.E. și F.M.I.

Drepturile

de pensie ale recurentului-reclamant

M.G.

fuseseră

stabilite anterior prin Decizia nr. 0100607 din 01 octombrie 2002 emisă de C.P.

a M.A.I. în baza prevederilor art. 53 din Legea nr. 179/2004 privind pensiile

de stat și alte drepturi de asigurări sociale ale polițiștilor.

Conform dispozițiilor

art. 54 din Legea nr. 179/2004, în vigoare la data emiterii deciziei de

stabilire a drepturilor de pensie, precum și a deciziei ce formează obiectul

cauzei (Decizia nr. P 27194 din 24 decembrie 2009):

„

Art. 54

alin.

(1)

Împotriva deciziilor

emise în condițiile art. 53 se poate introduce contestație, în termen de 30 de

zile de la comunicare, la Comisia de contestații pensii care funcționează în

cadrul M.A.I.

(2)

Componența nominală a comisiei prevăzute la alin. (1) se

stabilește prin ordin al ministrului administrației și internelor.

(3)

Comisia de contestații soluționează contestațiile în

termenul prevăzut de lege.

(4)

Deciziile comisiei de contestații pot fi atacate la

instanțele judecătorești competente, potrivit Legii

nr. 19/2000, cu modificările și completările

ulterioare, în termen de 30 de zile de la comunicare.”

În temeiul normei de trimitere de la art. 54 alin. (4) din

Legea nr. 179/2004, în privința deciziei contestate, prin care s-a dispus

suspendarea plății pensiei stabilite în favoarea reclamantului, sunt aplicabile

normele de competență prevăzute de art. 155 lit. f) din Legea nr. 19/2000

privind

sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale.

Aceleași

norme de competență sunt prevăzute și de art. 153 lit. g) din Legea nr. 263/2010

privind sistemul unitar de pensii publice, în vigoare la data pronunțării

prezentei decizii, care a abrogat Legea nr. 179/2004 art. 196 lit. e) din Legea

nr. 263/2010), conform cărora „Tribunalele soluționează în primă instanță

litigiile privind modul de stabilire și de plată a pensiilor și a altor

drepturi de asigurări sociale”.

Dispozițiile

citate din Legea nr. 263/2010 sunt aplicabile în temeiul prevederilor art. 725 alin.

(2) teza a II-a C. proc. civ., conform cărora: „

Procesele

în curs de judecată la data schimbării competenței instanțelor legal învestite

vor continua să fie judecate de acele instanțe. În caz de casare cu trimitere

spre rejudecare, dispozițiile legii noi privitoare la competență sunt pe deplin

aplicabile.

” În cauză se constată că normele de competență din vechea

reglementare au fost preluate integral în materialitatea lor în noua

reglementare În consecință, Înalta Curte constată că instanța de fond – C.A. a

mun. B. , ca instanță de contencios administrativ, a pronunțat hotărârea ce

formează obiectul recursului cu încălcarea competenței materiale ce revenea tribunalului,

ca instanță de litigii de muncă, conform dispozițiilor speciale în materia

pensiilor și altor drepturi de asigurări sociale, recursul fiind fondat sub

aspectul motivului prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ.

Față de

cele arătate, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 coroborat cu

art. 137, art. 306 alin. (2), art. 304 pct. 3, art. 312 alin. (1), alin. (2),

alin. (3) și alin. (6) și art. 725 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ. și cu

referire la art. 153 lit. g) din Legea nr. 263/2010, Înalta Curte va admite

recursul declarat de

M.G.

, va casa sentința atacată și va trimite cauza, spre competentă

soluționare, la Tribunalul municipiului București, secția litigii de

muncă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Ministerul Apărării Naționale împotriva sentinței civile nr. 6461

din 4 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul București,

secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 decembrie 2012.