ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 15.06.2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3466/2011

HOTĂRÂRE
15.06.2011
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3466/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată pe rolul Curții de Apel București, reclamantul N.I. a solicitat în

contradictoriu cu pârâta Autoritatea Electorală Permanentă anularea Ordinului

nr. 202 din 10 decembrie 2009 prin care s-a dispus încetarea raportului său de

muncă, reintegrarea sa în funcția deținută anterior producerii efectelor

ordinului, obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri egale cu veniturile

salariale indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care

ar fi beneficiat în intervalul cuprins între 10 decembrie 2009 și momentul

integrării efective în muncă.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că ordinul atacat prin care s-a dispus încetarea

de drept a raportului de serviciu este nelegal, fiind emis cu nerespectarea

dispozițiilor cuprinse în art. 18-20 din Legea nr. 329/2009 raportate la

considerentele și dispozitivul Deciziei Curții Constituționale nr. 1414/2009.

A mai precizat

reclamantul că s-a statuat de Curtea Constituțională că Legea fundamentală

stabilește în mod expres durata mandatului persoanelor care ocupă unele funcții

publice de autoritate, iar încetarea acestui mandat ca urmare a neîndeplinirii

obligației privind exprimarea opțiunii cu privire la suspendarea plății pensiei

pe durata exercitării funcției, în condițiile art. 18-20 din Legea nr. 329/2009,

este incompatibilă cu dispozițiile constituționale.

În plus, a arătat

reclamantul că temeiul avut în vedere pentru a dispune măsura încetării

raportului de serviciu este contrar normelor constituționale ce garantează

dreptul de proprietate privată (art. 44 din Legea fundamentală), precum și

jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, consemnată în Cauza Buchen

contra Cehiei (2002).

Prin sentința nr. 4278

din 2 noiembrie 2010 Curtea de Apel București a respins acțiunea formulată de

reclamantul N.I., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Electorală Permanentă,

ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța

această hotărâre s-au reținut în esență următoarele.

Conform Ordinului nr.

202 din 10 decembrie 2009 emis de președintele Autorității Electorale Permanente,

reclamantului Nicolae Ionel, consilier i parlamentar în cadrul Direcției

îndrumare, control și coordonarea filialelor, i-a încetat de drept raportul de

serviciu cu Autoritatea Electorală Permanentă.

Ordinul a fost emis

în aplicarea prevederilor art. 20, art. 18 alin. (1) și art. 17 alin. (2) lit.

a) din Legea nr.329/2009 privind reorganizarea unor autorități și instituții

publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri

și respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar

Internațional. Potrivit acestor prevederi legale, persoanele care sunt

pensionari cumularzi la data intrării în vigoare a Cap. IV din Legea nr. 329/2009,

pot cumula pensia netă cu veniturile astfel realizate, dacă nivelul acesteia nu

depășește nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea

bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin legea bugetului

asigurărilor sociale de stat.

A mai reținut Curtea

că aceste persoane au avut 15 zile, de la data intrării în vigoare a

capitolului IV, pentru a-și exprima opțiunea între suspendarea plății pensiei

pe durata exercitării activității și încetarea raporturilor de muncă, de

serviciu sau a actului de numire în funcție, dacă nivelul pensiei nete aflate

în plată depășește nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la

fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat.

Conform art. 20 din

lege, neîndeplinirea obligației privind exprimarea opțiunii în termenul

prevăzut, constituie cauză de încetare de drept a raporturilor de muncă.

Curtea a constatat că

pensia netă a reclamantului, stabilită prin Decizia de pensionare nr. 141829

din 05 octombrie 2005 emisă de Casa de pensii a MAI, depășește nivelul

salariului mediu brut pe economie.

Conform Notei nr. 93931/3

din 17 noiembrie 2009, pârâta a solicitat reclamantului să comunice opțiunea sa

cu privire la suspendarea plății pensiei pe durata exercitării activității sau

încetarea raporturilor de serviciu cu instituția. Reclamantul nu și-a exprimat

opțiunea.

Curtea a constatat că

nu sunt incidente în cauză considerentele privind categoria de persoane care nu

poate fi vizată de Legea nr. 329/2009, avute în vedere de Curtea

Constituțională la pronunțarea Deciziei nr. 1414/2009.

Astfel, instanța de

contencios constituțional a reținut ca prevederile Cap. IV din Legea nr. 329/2009,

care instituie măsuri cu privire la regimul cumulului pensiilor cu veniturile

salariale, în scopul reducerii cheltuielilor bugetare, nu pot viza persoanele

pentru care durata mandatului este stabilită expres în Constituție.

Or, funcția deținută

de reclamant, aceea de consilier parlamentar, nu face parte din cadrul

funcțiilor publice de autoritate pentru care s-a stabilit prin Legea

fundamentală o anumită durată a mandatului.

Împotriva sentinței

pronunțată de Curtea de Apel București a declarat recurs N.I., criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând, în esență, că în mod eronat

prima instanță a considerat că Ordinul nr. 202 din 10 decembrie 2009 a fost

emis cu respectarea dispozițiilor legale incidente în cauză, întrucât potrivit

Anexei nr. 1 din Legea nr. 7/2006 privind Statutul funcționarului public

parlamentar, funcția de consilier parlamentar este o funcție de execuție din

structurile de specialitate ale Camerei Deputaților și Senatului căruia nu-i

sunt aplicabile dispozițiile Cap. IV din Legea nr. 329/2009.

Intimata-pârâtă

Autoritatea Electorală Permanentă a depus întâmpinare, solicitând respingerea

recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca legală și

temeinică.

Analizând recursul

formulat prin prisma motivelor invocate, în raport de legislația incidentă în

cauză, precum și de probatoriile administrate în cauză, Înalta Curte constată

că este nefondat și urmează a fi respins, potrivit art. 312 C. proc. civ.,

avându-se în vedere următoarele considerente.

Ordinul nr. 202 din

10 decembrie 2009 a fost emis de către președintele Autorității Electorale

Permanente pentru aplicarea prevederilor art. 20, art. 18 alin. (1) și art. 17

alin. (2) lit. a) din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorități

și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului

de afaceri și respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar

Internațional, prin acest ordin încetând de drept raportul de serviciu al

recurentului-reclamant cu intimata-pârâtă, dat fiind că deși a fost încunoștințat

că trebuie să comunice opțiunea sa cu privire la suspendarea plății pensiei pe

durata exercitării activității sau încetarea raporturilor de serviciu cu

instituția, recurentul-reclamant nu și-a îndeplinit această obligație de

comunicare a opțiunii în termenul legal.

Recurentul-reclamant

susține în continuare, prin motivele de recurs formulate, nelegalitatea

ordinului, pe considerentul că dispozițiile Legii nr. 329/2009 nu s-ar aplica

persoanelor care ocupă funcția de consilier parlamentar, invocând Decizia nr. 1414/2009

a Curții Constituționale, conform căreia dispozițiile Cap. IV din Legea nr. 329/2009

sunt neconstituționale în măsura în care vizează persoanele pentru care durata

mandatului este stabilită expres de Constituție.

Or, așa cum corect a

reținut instanța de fond în considerentele sentinței, funcția deținută de

recurentul-reclamant, aceea de consilier parlamentar nu face parte din categoria

funcțiilor publice de autoritate pentru care s-a stabilit, în mod expres prin

legea fundamentală o anumită durată a mandatului.

Conform art. 5 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 7/2006 invocată de recurent, funcțiile publice

parlamentare din cadrul structurilor de specialitate ale Parlamentului sunt

funcțiile publice în care sunt numite pe durată nedeterminată persoane care desfășoară

activitățile prevăzute de art. 3 de lege, iar raporturile de serviciu se nasc

și se exercită pe baza actului administrativ de numire.

Așadar, Ordinul nr. 202

din 10 noiembrie 2009 prin care s-a constatat încetarea de drept a raporturilor

de serviciu ale recurentului-reclamant cu intimata-pârâtă, a fost emis cu

respectarea întocmai a dispozițiilor legale în materie, acesta având obligația

de a-și exprima opțiunea cu privire la suspendarea plății pensiei pe durata

exercitării activității sau încetarea raporturilor de serviciu cu instituția,

dat fiind că pensia netă ce o încasa recurentul depășea nivelul salariului

mediu brut pe economie, respectiv valoarea de 1.693 lei.

Soluția instanței de

fond fiind legală și temeinică, urmează a fi menținută, iar recursul formulat

va fi respins ca nefondat, în baza art. 312 C. proc. civ.

Respinge recursul declarat de N.I.

împotriva Sentinței nr. 4278 din 2 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 15 iunie 2011.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2011-03-15
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1517/2011
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 3116 din 25 iunie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de re
ÎCCJ 2012-10-25
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4324/2012
at la art. 18 alin. (1) din Legea nr. 329/2009, opinie împărtășită și de Înalta Curte. Instanța de control judiciar apreciază că hotărârea recurată îndeplinește cerințele impuse de art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. întrucât prima inst
ÎCCJ 2011-06-01
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3199/2011
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București reclamantul N.V.G. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administrației și Inte
ÎCCJ 2010-12-02
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5346/2010
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 1341 din 16 martie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefondată, acțiunea
ÎCCJ 2011-02-22
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1030/2011
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 247 din 02 iunie 2010, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulat
Sursă