ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3466/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, reclamantul N.I. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Electorală Permanentă anularea Ordinului nr. 202 din 10 decembrie 2009 prin care s-a dispus încetarea raportului său de muncă, reintegrarea sa în funcția deținută anterior producerii efectelor ordinului, obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri egale cu veniturile salariale indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat în intervalul cuprins între 10 decembrie 2009 și momentul integrării efective în muncă.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că ordinul atacat prin care s-a dispus încetarea de drept a raportului de serviciu este nelegal, fiind emis cu nerespectarea dispozițiilor cuprinse în art. 18-20 din Legea nr. 329/2009 raportate la considerentele și dispozitivul Deciziei Curții Constituționale nr. 1414/2009. A mai precizat reclamantul că s-a statuat de Curtea Constituțională că Legea fundamentală stabilește în mod expres durata mandatului persoanelor care ocupă unele funcții publice de autoritate, iar încetarea acestui mandat ca urmare a neîndeplinirii obligației privind exprimarea opțiunii cu privire la suspendarea plății pensiei pe durata exercitării funcției, în condițiile art. 18-20 din Legea nr. 329/2009, este incompatibilă cu dispozițiile constituționale.

În plus, a arătat reclamantul că temeiul avut în vedere pentru a dispune măsura încetării raportului de serviciu este contrar normelor constituționale ce garantează dreptul de proprietate privată (art. 44 din Legea fundamentală), precum și jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, consemnată în Cauza Buchen contra Cehiei (2002). Prin sentința nr. 4278 din 2 noiembrie 2010 Curtea de Apel București a respins acțiunea formulată de reclamantul N.I., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Electorală Permanentă, ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această hotărâre s-au reținut în esență următoarele. Conform Ordinului nr. 202 din 10 decembrie 2009 emis de președintele Autorității Electorale Permanente, reclamantului Nicolae Ionel, consilier i parlamentar în cadrul Direcției îndrumare, control și coordonarea filialelor, i-a încetat de drept raportul de serviciu cu Autoritatea Electorală Permanentă.

Ordinul a fost emis în aplicarea prevederilor art. 20, art. 18 alin. (1) și art. 17 alin. (2) lit. a) din Legea nr.329/2009 privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional. Potrivit acestor prevederi legale, persoanele care sunt pensionari cumularzi la data intrării în vigoare a Cap. IV din Legea nr. 329/2009, pot cumula pensia netă cu veniturile astfel realizate, dacă nivelul acesteia nu depășește nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.

A mai reținut Curtea că aceste persoane au avut 15 zile, de la data intrării în vigoare a capitolului IV, pentru a-și exprima opțiunea între suspendarea plății pensiei pe durata exercitării activității și încetarea raporturilor de muncă, de serviciu sau a actului de numire în funcție, dacă nivelul pensiei nete aflate în plată depășește nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat. Conform art. 20 din lege, neîndeplinirea obligației privind exprimarea opțiunii în termenul prevăzut, constituie cauză de încetare de drept a raporturilor de muncă. Curtea a constatat că pensia netă a reclamantului, stabilită prin Decizia de pensionare nr. 141829 din 05 octombrie 2005 emisă de Casa de pensii a MAI, depășește nivelul salariului mediu brut pe economie.

Conform Notei nr. 93931/3 din 17 noiembrie 2009, pârâta a solicitat reclamantului să comunice opțiunea sa cu privire la suspendarea plății pensiei pe durata exercitării activității sau încetarea raporturilor de serviciu cu instituția. Reclamantul nu și-a exprimat opțiunea. Curtea a constatat că nu sunt incidente în cauză considerentele privind categoria de persoane care nu poate fi vizată de Legea nr. 329/2009, avute în vedere de Curtea Constituțională la pronunțarea Deciziei nr. 1414/2009. Astfel, instanța de contencios constituțional a reținut ca prevederile Cap. IV din Legea nr. 329/2009, care instituie măsuri cu privire la regimul cumulului pensiilor cu veniturile salariale, în scopul reducerii cheltuielilor bugetare, nu pot viza persoanele pentru care durata mandatului este stabilită expres în Constituție.

Or, funcția deținută de reclamant, aceea de consilier parlamentar, nu face parte din cadrul funcțiilor publice de autoritate pentru care s-a stabilit prin Legea fundamentală o anumită durată a mandatului. Împotriva sentinței pronunțată de Curtea de Apel București a declarat recurs N.I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând, în esență, că în mod eronat prima instanță a considerat că Ordinul nr. 202 din 10 decembrie 2009 a fost emis cu respectarea dispozițiilor legale incidente în cauză, întrucât potrivit Anexei nr. 1 din Legea nr. 7/2006 privind Statutul funcționarului public parlamentar, funcția de consilier parlamentar este o funcție de execuție din structurile de specialitate ale Camerei Deputaților și Senatului căruia nu-i sunt aplicabile dispozițiile Cap. IV din Legea nr. 329/2009.

Intimata-pârâtă Autoritatea Electorală Permanentă a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca legală și temeinică. Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, în raport de legislația incidentă în cauză, precum și de probatoriile administrate în cauză, Înalta Curte constată că este nefondat și urmează a fi respins, potrivit art. 312 C. proc. civ., avându-se în vedere următoarele considerente.

Ordinul nr. 202 din 10 decembrie 2009 a fost emis de către președintele Autorității Electorale Permanente pentru aplicarea prevederilor art. 20, art. 18 alin. (1) și art. 17 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional, prin acest ordin încetând de drept raportul de serviciu al recurentului-reclamant cu intimata-pârâtă, dat fiind că deși a fost încunoștințat că trebuie să comunice opțiunea sa cu privire la suspendarea plății pensiei pe durata exercitării activității sau încetarea raporturilor de serviciu cu instituția, recurentul-reclamant nu și-a îndeplinit această obligație de comunicare a opțiunii în termenul legal.

Recurentul-reclamant susține în continuare, prin motivele de recurs formulate, nelegalitatea ordinului, pe considerentul că dispozițiile Legii nr. 329/2009 nu s-ar aplica persoanelor care ocupă funcția de consilier parlamentar, invocând Decizia nr. 1414/2009 a Curții Constituționale, conform căreia dispozițiile Cap. IV din Legea nr. 329/2009 sunt neconstituționale în măsura în care vizează persoanele pentru care durata mandatului este stabilită expres de Constituție. Or, așa cum corect a reținut instanța de fond în considerentele sentinței, funcția deținută de recurentul-reclamant, aceea de consilier parlamentar nu face parte din categoria funcțiilor publice de autoritate pentru care s-a stabilit, în mod expres prin legea fundamentală o anumită durată a mandatului.

Conform art. 5 alin. (1) și (2) din Legea nr. 7/2006 invocată de recurent, funcțiile publice parlamentare din cadrul structurilor de specialitate ale Parlamentului sunt funcțiile publice în care sunt numite pe durată nedeterminată persoane care desfășoară activitățile prevăzute de art. 3 de lege, iar raporturile de serviciu se nasc și se exercită pe baza actului administrativ de numire. Așadar, Ordinul nr. 202 din 10 noiembrie 2009 prin care s-a constatat încetarea de drept a raporturilor de serviciu ale recurentului-reclamant cu intimata-pârâtă, a fost emis cu respectarea întocmai a dispozițiilor legale în materie, acesta având obligația de a-și exprima opțiunea cu privire la suspendarea plății pensiei pe durata exercitării activității sau încetarea raporturilor de serviciu cu instituția, dat fiind că pensia netă ce o încasa recurentul depășea nivelul salariului mediu brut pe economie, respectiv valoarea de 1.693 lei.

Soluția instanței de fond fiind legală și temeinică, urmează a fi menținută, iar recursul formulat va fi respins ca nefondat, în baza art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de N.I. împotriva Sentinței nr. 4278 din 2 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 iunie 2011.