ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1839/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Hotărârea atacată cu recurs Prin Sentința civilă nr. 2683 din 2 iunie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității în contradictoriu cu pârâtul D.(C.)C.R. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță, examinând înscrisurile dosarului prin prisma dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări prin Legea nr. 293/2008, a apreciat că pârâtul nu a furnizat informații privind activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, care să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În primul rând instanța de fond, față de poziția pârâtului de nerecunoaștere a înscrisului olograf denumit „Angajament” nici în privința scrisului și nici a semnăturii și a defăimării acestuia ca fiind fals, și neîndeplinirea, de către reclamant, a obligației de a prezenta înscrisul în original, a înlăturat acest înscris din cadrul probei cu înscrisuri, astfel încât nu l-a reținut ca probând recrutarea în calitate de informator a pârâtului de către organe ale fostei Securități.

De asemenea, din coroborarea celorlalte înscrisuri atașate notei de constatare, înscrisuri care conțin datele de identificare ale pârâtului și date despre contactele acestuia cu angajați ai fostei Securități, instanța de fond a reținut că pârâtul a fost contactat de angajați ai fostei Securități, instruit în scopul de a furniza date și relații despre persoanele din anturajul său de la locul de muncă, precum și că acesta ar fi relatat aspecte referitoare la rude aflate în străinătate ale unor persoane cunoscute la locul de muncă, la „cadre active și de rezervă pe care informatorul le-a cunoscut în perioada cât a satisfăcut stagiul militar, la comportarea și relațiile militarilor ce execută misiuni în portul Constanța, precum și la relațiile unor cetățeni români cu marinari străini.” În raport cu respectivele înscrisuri, instanța de fond a apreciat că nu se poate reține întrunirea cumulativă a condițiilor rezultate din textul art. 2 lit. b), pentru ca pârâtul să fie considerat colaborator al fostei Securități, în accepțiunea dată de legiuitor, în condițiile în care informațiile furnizate de pârât nu ating calitatea impusă de lege, anume de a denunța activități și atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și de a fi vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Curtea de apel a avut în vedere, în acest sens, că din cuprinsul tuturor rapoartelor și notelor redate anterior și depuse la dosarul cauzei nu rezultă că pârâtul ar fi furnizat nici informații referitoare la vreo anumită persoană sau măcar la o persoană identificabilă, pentru a se putea aprecia că informația ar fi vizat îngrădirea unor drepturi sau libertăți, ci sunt precizate, la modul general, natura informațiilor pe care le-ar fi furnizat și doar numeric notele informative. În lipsa unor elemente concrete cuprinse în rapoartele întocmite de către angajații fostei Securități și notele informative, s-a apreciat că activitatea pârâtului nu poate fi circumscrisă sferei reglementării O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității.

În opinia instanței de fond, prezintă relevanță, în cauză, și faptul că nu există nici o mențiune cu privire la vreo măsură dispusă pe baza informațiilor furnizate de către pârât, care să poată constitui un minimum de dovadă în favoarea susținerilor reclamantului referitoare la aptitudinea acestor informații de a determina îngrădirea unor drepturi și libertăți, chiar în afara factorului volitiv, conștient, apreciat ca necesar potrivit considerentelor expuse anterior.

Astfel, față de lipsa unui angajament care să sprijine susținerea reclamantului referitoare la conștientizarea importanței relatărilor făcute de către pârât, față de perioada extrem de scurtă pentru care pârâtul a figurat în evidențele securității, de informațiile extrem de generale și lipsite de substanță, care nu aveau aptitudinea, chiar în condițiile regimului totalitar comunist, de a atrage repercusiuni asupra unor persoane, instanța de fond a apreciat că în privința pârâtului nu sunt întrunite cerințele legale pentru constatarea calității de colaborator al fostei Securități. 2. Recursul declarat în cauză Împotriva Sentinței civile nr. 2683 din 6 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul CNSAS, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În acest sens, recurentul-reclamant a arătat că în cauză sunt îndeplinite în mod vădit atât condiția cu privire la furnizarea unor date cu privire la atitudini potrivnice regimului comunist precum și condiția încălcării unor drepturi și libertăți fundamentale prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 ceea ce impunea reținerea, de către instanța de fond, a calității de colaborator al Securității în persoana intimatului-pârât.

Astfel, susține recurentul-reclamant că în mod greșit instanța de fond a reținut că din probele administrate în cauză nu se poate conchide că pârâtul a denunțat activități potrivnice regimului comunist, în condițiile în care intimatul-pârât, sub acoperirea numelui conspirativ Muzica a informat Securitatea, despre persoane cu rude în străinătate, cât și despre relațiile unor cetățeni români cu marinari străini, știut fiind faptul că înainte de 1989, relațiile românilor cu persoanele din străinătate, în afara cadrului permis de rigorile statului totalitar, nu erau permise iar întreținerea unor astfel de relații, era, fără doar și poate, o atitudine neagreată de regim și, prin urmare, potrivnică acestuia.

Mai arată recurentul-reclamant că este îndeplinită și a doua condiție de fond întrucât este exclus ca pârâtul să nu fi realizat faptul că, odată ce furniza astfel de date, asupra persoanelor la care se referea în informările sale urma, de obicei, să se desfășoare o acțiune de investigare din partea Securității, ceea ce presupune cel puțin încălcarea dreptului la viața privată. În opinia recurentului prezintă importanță și faptul că rapoartele întocmite de ofițerii de legătură ai intimatului au consemnat faptul că acesta a furnizat 39 materiale informative cu caracter operativ, ceea ce potrivit terminologiei folosite de ofițerii de Securitate, demonstrează că informațiile care aveau caracter informativ se circumscriu scopului pentru care fusese recrutat informatorul și puteau fi folosite acțiunilor de urmărire informativă a unor cetățeni.

Cu privire la modalitatea sub care furnizarea acestor informații a rămas consemnată până în prezent susține recurentul-reclamant că se impune a fi subliniat faptul că legiuitorul a dat o forță probantă egală atât notelor olografe provenite de la persoana verificată, cât și relatărilor verbale consemnate de lucrătorii Securității. 3. Hotărârea instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte nu va primi criticile referitoare la nelegalitatea și netemeinicia soluției pronunțate de Curtea de apel, critici care se circumscriu motivului de recurs prevăzut. de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., constatând, că în mod corect instanța de fond a apreciat că în cauză, nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008. Astfel, potrivit art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări prin Legea nr. 293/2008, este considerată colaborator al securității persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Așadar, este de necontestat că pentru constatarea calității de colaborator al Securității, în sensul art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008, nu este suficientă dovedirea recrutării și efectuării unor instructaje specifice ci se impune constatarea cu certitudine a faptului că o respectivă persoană a furnizat, informații, indiferent sub ce formă, prin care se denunțau activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, de natură a conduce la suprimarea sau îngrădirea unor drepturi și libertăți fundamentale ale omului, ceea ce nu se poate reține în persoana intimatului-pârât, în raport de înscrisurile aflate la dosarul cauzei. Astfel, în cauză, recurentul a susținut, îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, în persoana intimatului-pârât, prin prisma Angajamentului olograf, datat 17 februarie 1986, a rapoartelor privind recrutarea în calitate de informator a intimatului-pârât, precum și a unor note raport privind analiza activității desfășurate de către informatorul cu nume conspirativ Muzica.

În ceea ce privește dovedirea recrutării intimatului-pârât în calitate de colaborator, Înalta Curte constată că, atâta vreme cât recurentul-reclamant nu a contestat înlăturarea, în temeiul art. 182 alin. (2) C. proc. civ., a înscrisului olograf intitulat Angajament, datat 17 februarie 1986, din cadrul probei cu înscrisuri, sub acest aspect hotărârea instanței de fond a dobândind autoritate de lucru judecat, așa încât respectivul înscris nu va fi avut în vedere la analiza criticilor referitoare la netemeinicia hotărârii recurate.

Totodată, deși recurentul-reclamant susține că intimatul-pârât a furnizat 39 de materiale informative cu caracter operativ, Înalta Curte constată că la dosarul cauzei, în susținerea acestui aspect au fost depuse doar patru note privind analiza activității desfășurate de către informatorul cu nume conspirativ Muzica, din analiza conținutului cărora rezultă fără putere de tăgadă că informațiile la care se face referire nu corespund exigențelor art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008, cum în mod greșit se susține prin cererea de recurs Astfel, Înalta Curte, constată că în cuprinsul respectivelor note ofițerii de legătură consemnează, pe fondul discuțiilor purtate cu persoana de sprijin, denunțare unor fapte cu caracter general referitoare la „cadre active și de rezervă pe care persoana de sprijin le-a cunoscut în perioada în care a satisfăcut stagiul militar, la comportarea și relațiile militarilor ce executau misiuni în portul Constanța, precum și la relațiile unor cetățeni români cu marinari străini”.

În condițiile în care toate materiale respective cuprind doar informații cu caracter general, pe baza cărora nu pot fi identificate nici persoanele în cauză și nici în concret acțiunile sau activitățile atribuite acestora, în absența altor mijloace de probă administrate în cauză referitoare la valorificarea respectivelor informații, Înalta Curte constată că furnizarea respectivelor informații nu a fost de natură a conduce la suprimarea sau îngrădirea unor drepturi și libertăți fundamentale ale omului, în sensul normei legale indicate, cum în mod greșit se susține prin cererea de recurs. Prin urmare, Înalta Curte raportând criticile formulate prin cererea de recurs doar la înscrisurile depuse la dosarul cauzei constată că în mod corect instanța de fond a apreciat asupra calității materialelor transmise, în raport cu exigențele art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008, în condițiile în care activitățile denunțate nu se circumscriu noțiunii de activitate sau atitudine potrivnică regimului comunist pentru a justifica reținerea unei activități de colaborare cu organele fostei Securități, motiv pentru care vor fi înlăturate toate criticile formulate de recurentul-reclamant pe acest aspect. A primi interpretarea excesivă dată de recurent noțiunilor de activități sau atitudini potrivnice regimului comunist și de îngrădire a drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, ar fi de natură a altera scopul urmărit de legiuitor prin adoptarea O.U.G. nr. 24/2008, ceea ce nu poate fi acceptat.

În consecință, constatând că situația de fapt expusă de intimat nu este confirmată de înscrisuri prin care să se demonstreze că intimatul-pârât a furnizat informații de natură să vizeze îngrădirea unor drepturi și libertăți fundamentale, Înalta Curte, constată că instanța de fond a apreciat în mod just că, în persoana intimatului-pârât, nu sunt întrunite, cumulativ cele trei condiții prevăzute de lege pentru constatarea în persoana acestuia a calității de colaborator al Securității, atâta timp cât recurentul-reclamant, căruia i-a revenit, în temeiul art. 1169 C. civ., sarcina probei, nu a făcut dovada calității informațiilor furnizate de intimatul-pârât, în acord cu exigențele normei legale mai sus redate.

În consecință, Înalta Curte constatând că în mod corect instanța de fond a respins cererea, reținând neîndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, în persoana intimatului-pârât, urmează să respingă recursul declarat în cauză ca nefondat în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, împotriva Sentinței civile nr. 2683 din 2 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 aprilie 2012. Procesat de GGC - NN