ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1839/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 2683 din 2 iunie

2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal a respins acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru

Studierea Arhivelor Securității în contradictoriu cu pârâtul D.(C.)C.R.

Pentru a se pronunța

astfel, prima instanță, examinând înscrisurile dosarului prin prisma

dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul

dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări prin Legea nr.

293/2008, a apreciat că pârâtul nu a furnizat informații privind activități sau

atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, care să vizeze îngrădirea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În primul rând

instanța de fond, față de poziția pârâtului de nerecunoaștere a înscrisului

olograf denumit „Angajament” nici în privința scrisului și nici a semnăturii și

a defăimării acestuia ca fiind fals, și neîndeplinirea, de către reclamant, a

obligației de a prezenta înscrisul în original, a înlăturat acest înscris din

cadrul probei cu înscrisuri, astfel încât nu l-a reținut ca probând recrutarea

în calitate de informator a pârâtului de către organe ale fostei Securități.

De asemenea, din

coroborarea celorlalte înscrisuri atașate notei de constatare, înscrisuri care

conțin datele de identificare ale pârâtului și date despre contactele acestuia

cu angajați ai fostei Securități, instanța de fond a reținut că pârâtul a fost

contactat de angajați ai fostei Securități, instruit în scopul de a furniza

date și relații despre persoanele din anturajul său de la locul de muncă,

precum și că acesta ar fi relatat aspecte referitoare la rude aflate în

străinătate ale unor persoane cunoscute la locul de muncă, la „cadre active și

de rezervă pe care informatorul le-a cunoscut în perioada cât a satisfăcut

stagiul militar, la comportarea și relațiile militarilor ce execută misiuni în

portul Constanța, precum și la relațiile unor cetățeni români cu marinari

străini.”

În raport cu

respectivele înscrisuri, instanța de fond a apreciat că nu se poate reține

întrunirea cumulativă a condițiilor rezultate din textul art. 2 lit. b), pentru

ca pârâtul să fie considerat colaborator al fostei Securități, în accepțiunea

dată de legiuitor, în condițiile în care informațiile furnizate de pârât nu

ating calitatea impusă de lege, anume de a denunța activități și atitudinile

potrivnice regimului totalitar comunist și de a fi vizat îngrădirea drepturilor

și libertăților fundamentale ale omului.

Curtea de apel a avut

în vedere, în acest sens, că din cuprinsul tuturor rapoartelor și notelor

redate anterior și depuse la dosarul cauzei nu rezultă că pârâtul ar fi

furnizat nici informații referitoare la vreo anumită persoană sau măcar la o

persoană identificabilă, pentru a se putea aprecia că informația ar fi vizat

îngrădirea unor drepturi sau libertăți, ci sunt precizate, la modul general,

natura informațiilor pe care le-ar fi furnizat și doar numeric notele

informative. În lipsa unor elemente concrete cuprinse în rapoartele întocmite

de către angajații fostei Securități și notele informative, s-a apreciat că

activitatea pârâtului nu poate fi circumscrisă sferei reglementării O.U.G. nr.

24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității.

În opinia instanței

de fond, prezintă relevanță, în cauză, și faptul că nu există nici o mențiune

cu privire la vreo măsură dispusă pe baza informațiilor furnizate de către

pârât, care să poată constitui un minimum de dovadă în favoarea susținerilor

reclamantului referitoare la aptitudinea acestor informații de a determina

îngrădirea unor drepturi și libertăți, chiar în afara factorului volitiv,

conștient, apreciat ca necesar potrivit considerentelor expuse anterior.

Astfel, față de lipsa

unui angajament care să sprijine susținerea reclamantului referitoare la

conștientizarea importanței relatărilor făcute de către pârât, față de perioada

extrem de scurtă pentru care pârâtul a figurat în evidențele securității, de

informațiile extrem de generale și lipsite de substanță, care nu aveau

aptitudinea, chiar în condițiile regimului totalitar comunist, de a atrage

repercusiuni asupra unor persoane, instanța de fond a apreciat că în privința

pârâtului nu sunt întrunite cerințele legale pentru constatarea calității de

colaborator al fostei Securități.

în cauză

Împotriva Sentinței

civile nr. 2683 din 6 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul CNSAS,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În acest sens,

recurentul-reclamant a arătat că în cauză sunt îndeplinite în mod vădit atât

condiția cu privire la furnizarea unor date cu privire la atitudini potrivnice

regimului comunist precum și condiția încălcării unor drepturi și libertăți

fundamentale prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 ceea ce impunea

reținerea, de către instanța de fond, a calității de colaborator al Securității

în persoana intimatului-pârât.

Astfel, susține

recurentul-reclamant că în mod greșit instanța de fond a reținut că din probele

administrate în cauză nu se poate conchide că pârâtul a denunțat activități

potrivnice regimului comunist, în condițiile în care intimatul-pârât, sub

acoperirea numelui conspirativ Muzica a informat Securitatea, despre persoane

cu rude în străinătate, cât și despre relațiile unor cetățeni români cu

marinari străini, știut fiind faptul că înainte de 1989, relațiile românilor cu

persoanele din străinătate, în afara cadrului permis de rigorile statului

totalitar, nu erau permise iar întreținerea unor astfel de relații, era, fără

doar și poate, o atitudine neagreată de regim și, prin urmare, potrivnică

acestuia.

Mai arată

recurentul-reclamant că este îndeplinită și a doua condiție de fond întrucât

este exclus ca pârâtul să nu fi realizat faptul că, odată ce furniza astfel de

date, asupra persoanelor la care se referea în informările sale urma, de

obicei, să se desfășoare o acțiune de investigare din partea Securității, ceea

ce presupune cel puțin încălcarea dreptului la viața privată.

În opinia

recurentului prezintă importanță și faptul că rapoartele întocmite de ofițerii

de legătură ai intimatului au consemnat faptul că acesta a furnizat 39

materiale informative cu caracter operativ, ceea ce potrivit terminologiei

folosite de ofițerii de Securitate, demonstrează că informațiile care aveau

caracter informativ se circumscriu scopului pentru care fusese recrutat

informatorul și puteau fi folosite acțiunilor de urmărire informativă a unor

cetățeni.

Cu privire la

modalitatea sub care furnizarea acestor informații a rămas consemnată până în

prezent susține recurentul-reclamant că se impune a fi subliniat faptul că

legiuitorul a dat o forță probantă egală atât notelor olografe provenite de la

persoana verificată, cât și relatărilor verbale consemnate de lucrătorii

Securității.

instanței de recurs

Analizând actele și

lucrările dosarului, în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304

C. proc. civ., Înalta Curte nu va primi criticile referitoare la nelegalitatea

și netemeinicia soluției pronunțate de Curtea de apel, critici care se

circumscriu motivului de recurs prevăzut. de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

constatând, că în mod corect instanța de fond a apreciat că în cauză, nu sunt

îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr.

24/2008.

Astfel, potrivit art.

2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și

deconspirarea Securității, aprobată cu modificări prin Legea nr. 293/2008, este

considerată colaborator al securității persoana care a furnizat informații,

indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale

consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau

atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Așadar, este de

necontestat că pentru constatarea calității de colaborator al Securității, în

sensul art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, nu este suficientă dovedirea

recrutării și efectuării unor instructaje specifice ci se impune constatarea cu

certitudine a faptului că o respectivă persoană a furnizat, informații,

indiferent sub ce formă, prin care se denunțau activități sau atitudini

potrivnice regimului totalitar comunist, de natură a conduce la suprimarea sau

îngrădirea unor drepturi și libertăți fundamentale ale omului, ceea ce nu se

poate reține în persoana intimatului-pârât, în raport de înscrisurile aflate la

dosarul cauzei.

Astfel, în cauză,

recurentul a susținut, îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 2 lit. b) din

O.U.G. nr. 24/2008, în persoana intimatului-pârât, prin prisma Angajamentului

olograf, datat 17 februarie 1986, a rapoartelor privind recrutarea în calitate

de informator a intimatului-pârât, precum și a unor note raport privind analiza

activității desfășurate de către informatorul cu nume conspirativ Muzica.

În ceea ce privește

dovedirea recrutării intimatului-pârât în calitate de colaborator, Înalta Curte

constată că, atâta vreme cât recurentul-reclamant nu a contestat înlăturarea,

în temeiul art. 182 alin. (2) C. proc. civ., a înscrisului olograf intitulat

Angajament, datat 17 februarie 1986, din cadrul probei cu înscrisuri, sub acest

aspect hotărârea instanței de fond a dobândind autoritate de lucru judecat, așa

încât respectivul înscris nu va fi avut în vedere la analiza criticilor

referitoare la netemeinicia hotărârii recurate.

Totodată, deși

recurentul-reclamant susține că intimatul-pârât a furnizat 39 de materiale

informative cu caracter operativ, Înalta Curte constată că la dosarul cauzei,

în susținerea acestui aspect au fost depuse doar patru note privind analiza

activității desfășurate de către informatorul cu nume conspirativ Muzica, din

analiza conținutului cărora rezultă fără putere de tăgadă că informațiile la

care se face referire nu corespund exigențelor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr.

24/2008, cum în mod greșit se susține prin cererea de recurs

Astfel, Înalta Curte,

constată că în cuprinsul respectivelor note ofițerii de legătură consemnează,

pe fondul discuțiilor purtate cu persoana de sprijin, denunțare unor fapte cu

caracter general referitoare la „cadre active și de rezervă pe care persoana de

sprijin le-a cunoscut în perioada în care a satisfăcut stagiul militar, la comportarea

și relațiile militarilor ce executau misiuni în portul Constanța, precum și la

relațiile unor cetățeni români cu marinari străini”.

În condițiile în care

toate materiale respective cuprind doar informații cu caracter general, pe baza

cărora nu pot fi identificate nici persoanele în cauză și nici în concret

acțiunile sau activitățile atribuite acestora, în absența altor mijloace de

probă administrate în cauză referitoare la valorificarea respectivelor

informații, Înalta Curte constată că furnizarea respectivelor informații nu a

fost de natură a conduce la suprimarea sau îngrădirea unor drepturi și

libertăți fundamentale ale omului, în sensul normei legale indicate, cum în mod

greșit se susține prin cererea de recurs.

Prin urmare, Înalta

Curte raportând criticile formulate prin cererea de recurs doar la înscrisurile

depuse la dosarul cauzei constată că în mod corect instanța de fond a apreciat

asupra calității materialelor transmise, în raport cu exigențele art. 2 lit. b)

din O.U.G. nr. 24/2008, în condițiile în care activitățile denunțate nu se

circumscriu noțiunii de activitate sau atitudine potrivnică regimului comunist

pentru a justifica reținerea unei activități de colaborare cu organele fostei

Securități, motiv pentru care vor fi înlăturate toate criticile formulate de

recurentul-reclamant pe acest aspect.

A primi interpretarea

excesivă dată de recurent noțiunilor de activități sau atitudini potrivnice

regimului comunist și de îngrădire a drepturilor și libertăților fundamentale

ale omului, ar fi de natură a altera scopul urmărit de legiuitor prin adoptarea

O.U.G. nr. 24/2008, ceea ce nu poate fi acceptat.

În consecință,

constatând că situația de fapt expusă de intimat nu este confirmată de

înscrisuri prin care să se demonstreze că intimatul-pârât a furnizat informații

de natură să vizeze îngrădirea unor drepturi și libertăți fundamentale, Înalta

Curte, constată că instanța de fond a apreciat în mod just că, în persoana

intimatului-pârât, nu sunt întrunite, cumulativ cele trei condiții prevăzute de

lege pentru constatarea în persoana acestuia a calității de colaborator al

Securității, atâta timp cât recurentul-reclamant, căruia i-a revenit, în

temeiul art. 1169 C. civ., sarcina probei, nu a făcut dovada calității

informațiilor furnizate de intimatul-pârât, în acord cu exigențele normei

legale mai sus redate.

În consecință, Înalta

Curte constatând că în mod corect instanța de fond a respins cererea, reținând

neîndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. b)

din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea

Securității, în persoana intimatului-pârât, urmează să respingă recursul

declarat în cauză ca nefondat în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul

declarat de recurentul-reclamant Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor

Securității, împotriva Sentinței civile nr. 2683 din 2 iunie 2010 a Curții de

Apel București, secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 aprilie 2012.

Procesat

de GGC - NN