ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5037/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5037/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei.

instanțe.

Prin sentința civilă nr. 3910 din 13

octombrie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal a hotărât următoarele:

- a respins excepția

prescripției dreptului la acțiune;

- a admis acțiunea

formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor

Securității împotriva pârâtei M. (G.) V.;

- a constatat

calitatea de colaborator al Securității în ceea ce o privește pe pârâta M. (G.)

V., născută la data de 12 decembrie  1954 în Alba Iulia, jud. Alba.

Pentru a se pronunța

astfel, instanța, a reținut, în esență, așa cum reiese din considerentele

sentinței următoarele:

1.1. Cu privire la

excepția prescripției dreptului la acțiune.

Dispozițiile art. 4 alin.

(4) din O.U.G. nr. 24/2008 nu se aplică în cauză, deoarece acel text are în

vedere numai introducerea acțiunii atunci când nota de constatare se referă la

o persoană care se încadrează în dispozițiile art. 4 alin. (1) din ordonanța de

urgență, adică o persoana care candidează pentru funcția de președinte al

României. Aceeași concluzie este impusă și de faptul că art. 4 face parte din

Secțiunea 1 intitulată „Procedura de verificare a persoanelor care candidează

la funcția de Președinte al României”.

1.2. Cu privire la

fondul cauzei.

Prin cererea

înregistrată la data de 13 august 2009 pe rolul Curții de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Consiliul Național

pentru Studierea Arhivelor Securității a chemat în judecată pe pârâta M. (G.)

V., pentru ca instanța să constate calitatea pârâtei de colaborator al

Securității.

Instanța a reținut că

pârâta a fost judecător la Judecătoria Alba Iulia, iar procedura de efectuare a

verificărilor a fost demarată la solicitarea numitului I.S. În urma

verificărilor efectuate în conformitate cu prevederile art. 3 lit. i) din

O.U.G. nr. 24/2008, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a

întocmit nota de constatare nr. S/DI/I/2170 din 28 august 2008, în temeiul

căreia a sesizat instanța, depunând la dosar înscrisurile privitoare la pârâtă

identificate în arhiva ce a aparținut fostei Securități, din analiza cărora,

instanța a reținut următoarele:

- cu privire la

pârâtă, în arhivele fostei Securități, a fost identificat dosarul R103482 (2

volume);

- la data de 20 mai 1982,

pârâta a semnat angajamentul de colaborare (filele 48-49) prin care s-a obligat

să sprijine în mod activ Securitatea și organele sale pentru combaterea

„oricăror manifestări îndreptate împotriva securității statului și pentru

combaterea oricăror manifestări care afectează interesele orânduirii”;

- pârâta nu a primit

numai sarcini privind informarea despre probleme de la locul de muncă și numai

cu privire la situația din întreprinderea în care lucra;

- în nota raport de

la fila 59, pârâta a furnizat 18 materiale informative care se referă pe lângă

nereguli din obiectiv și la persoane aflate în atenția organelor de Securitate,

iar în urma informațiilor furnizate au fost întocmite 5 informări la organul de

partid și două sesizări la Miliție;

- conform notei de

sarcini de la fila 75, pârâta a primit, ca sarcini generale, și semnalarea

stării de spirit și a cauzelor, precum și despre persoanele cu manifestări

dușmănoase, iar, ca sarcinile speciale, să dea relații despre persoane urmărite

de organele de Securitate.

- ori de cate ori în

documentele Securității se folosea expresia de „manifestări dușmănoase” se

aveau în vedere toate acele fapte și atitudini ostile regimului comunist și

organelor de partid și de stat, precum și a celor care nu se încadrau pe linia

de conduită stabilită de aceste organe;

- conform notei de

analiză din 29 aprilie 1986 (filele 77-78), în cursul anului 1985 pârâta a

furnizat 14 materiale informative pe baza cărora o persoană a fost luată în

baza de lucru;

- în anul 1987,

pârâta a furnizat alte note (conform notei de analiză din 2 octombrie 1987 –

filele 87-88) în baza cărora s-a prevenit o rămânere în străinătate prin

acordarea unui aviz negativ, precum și întocmirea unei informări la organele de

partid și a unui raport la Direcția a II-a în privința numitului T.I.;

- cu privire la

numita B.E.L., aflată în atenția serviciilor de Securitate, pârâta a făcut

afirmații privind relațiile personale ale acesteia (nota informativă de la filele

99-100);

- în nota de la

filele 115-118, în final, pârâta face mențiunea despre numitul S.I. că provine

dintr-o familie de pocăiți și că „în ultimul timp este influențat de această

credință deoarece nu mai bea cafea și nu mai fumează deși până nu demult

consuma cafea și fuma zilnic”;

- despre numitul

T.I., pârâta a afirmat, în nota de la filele 143-144, că are rude în Italia,

motiv pentru care ofițerul de securitate a propus urmărirea sa prin D.V.I.

Urmare a acestui fapt a fost întocmit și un plan de măsuri care a cuprins

inclusiv controlarea trimiterilor poștale prin Biroul „S” și U.M. ( filele

145-146);

- din nota de analiză

de la filele 147-149, reiese că au fost întreprinse măsuri de T.O. la locul de

muncă al numitului T.I., iar despre lucrarea informativă s-a reținut că „are ca

scop clarificarea relațiilor sale cu persoane din străinătate”;

- la data de 12 mai 1987,

pârâta a furnizat o notă informativă prin care a arătat că numitul T.I. nu se

mai prezintă la serviciu, că soția acestuia a solicitat aprobare pentru a pleca

în Italia, dar că numitul T.I. nu prezintă garanții morale și politice pentru a

pleca. Urmare a acestei note, a fost acordat aviz negativ pentru plecarea în

străinătate, consemnându-se că s-a evitat o rămânere în străinătate.

Față de cele reținute

cu privire la informațiile furnizate de pârâtă, Curtea de Apel, a apreciat că

aceasta a adus atingere dreptului la viață privată, dreptului la libera

circulație și dreptului la libertatea conștiinței și a religiei, iar faptul că,

în anumite situații, informațiile furnizate nu au dus și la măsuri efective, nu

înseamnă că nu au vizat îngrădirea drepturilor respective, având în vedere

angajamentul semnat de pârâtă.

Instanța a înlăturat

susținerea pârâtei în sensul că nu a denunțat o activitate și o atitudine

potrivnică regimului totalitar comunist în scopul îngrădirii drepturilor și

libertăților fundamentale, apreciind că inclusiv referirile la atitudinile

necorespunzătoare față de muncă și de atribuțiile de serviciu se circumscriu

faptului de a denunța activități și atitudini potrivnice regimului totalitar

comunist, cu atât mai mult a acelea privind credințele religioase ori

identificarea unei posibile dorințe a unei persoane de a părăsi țara.

Prin urmare, instanța

a apreciat că, în mod conștient, pârâta a furnizat informații despre care știa

că interesează Securitatea, ca organ de represiune al regimului totalitar

comunist, fiind lipsit de relevanță faptul că unele informații erau de notorietate

sau că notele sale, nu au dus în mod exclusiv la măsurile luate de organele de

Securitate, deoarece O.U.G. nr. 24/2008 nu impune ca informațiile furnizate să

fi produs singure o atingere a drepturilor și libertăților fundamentale ale

unor persoane.

În consecință, în

raport cu cele reținute, Curtea de Apel, a apreciat că sunt îndeplinite

condițiile legale pentru a se constata calitatea de colaborator al Securității

în ceea ce o privește pe pârâtă, în sensul art. 2 lit. b) din O.U.G. nr.

24/2008.

exercitată în cauză.

Pârâta a atacat cu

recurs sentința menționată, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în

baza art. 304

1

C. proc. civ.

În motivarea căii de

atac, recurenta a făcut o expunere rezumativă a istoricului cauzei și a arătat că

instanța de fond a analizat superficial sarcinile pe care ofițerul de

securitate le trasa sursei „V.”, ajungând la o concluzie greșită în raport cu

prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 în condițiile în care notele

informative nu conțineau date relevante, nu denunțau o activitate sau atitudine

potrivnică regimului totalitar comunist în scopul îngrădirii drepturilor și

libertăților fundamentale, ci sesizau nereguli sau infracțiuni de drept comun,

fiind exploatate de organele de poliție sau de organele de partid. Faptul că

informațiile furnizate nu conțineau date de interes operativ pentru securitate

rezultă și dintr-o notă din data de 10 iunie 1982, în care lucrătorul de

securitate a cerut ca sursa să ofere informații care interesează securitatea Statului.

De asemenea, a arătat

că instanța nu a ținut seama de modalitatea de redactare a art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008, în care calitatea informației este raportată la elementul

subiectiv al persoanei care o furnizează. Dacă legiuitorul ar fi urmărit stabilirea

calității de colaborator exclusiv în virtutea semnării unui angajament sau a furnizării

unei informații, fără cerința ca acestea să vizeze în mod special îngrădirea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, ar fi redactat textul de

lege ca atare.

În opinia recurentei

– reclamante, privite din această perspectivă, informațiile reținute de prima

instanță nu erau în măsura să îngrădească drepturile și libertățile fundamentale

recunoscute în cadrul normativ național și internațional în vigoare în acea

perioadă, probele fiind interpretate greșit, rupte din context și fără a se

ține seama de notorietatea unora dintre aspectele semnalate.

II. Considerentele Înaltei

Curți, asupra recursului.

Examinând cauza prin prisma

criticilor formulate de recurentul – pârât și a prevederilor art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte, constată că recursul nu este fondat, soluția primei

instanțe reflectând interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor O.U.G. nr.

24/2008 în raport cu împrejurările de fapt probate prin înscrisurile depuse la

dosar.

și de drept relevante.

Potrivit art. 2 lit. b)

din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea

securității, persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum

note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii securității,

prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului

comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale

ale omului se circumscrie noțiunii de „colaborator al securității”.

Din considerentele

sentinței rezultă că instanța de fond a analizat proba cu înscrisuri administrată

în cauză în raport cu toate condițiile prevăzute în textul normativ menționat,

expunând detaliat și convingător motivele pentru care a considerat că

informațiile furnizate de recurenta – pârâtă se încadrează în ipoteza art. 2 lit.

b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Recurenta – pârâtă

susține fără temei că instanța ar fi analizat probele în mod superficial, în condițiile

în care, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, angajamentul de

colaborare semnat la data de 20 mai 1982 a fost urmat de numeroase note

informative, care nu au vizat numai aspecte strict legate de activitatea

profesională, ci și împrejurări care puteau fi interpretate ca atitudini ostile

regimului comunist, apte să conducă la o vătămare a drepturilor și libertăților

fundamentale, îndeosebi viața privată, libertatea de circulație și libertatea de

conștiință și de religie, exprimându-și chiar opiniile proprii cu privire la „garanțiile

moral – politice” pe care le prezintă sau nu anumite persoane pentru a călători

în afara țării – aspecte reținute în detaliu în considerentele sentinței și

menționate la pct. I.1.2. în cuprinsul prezentei decizii.

Cel puțin din două

note de analiză întocmite de lucrătorii de Securitate, cea din 06 iulie 1983

(filele 59 – 60 dosar fond) și cea din 02 octombrie 1987 (filele 87 – 88 dosar

fond), rezultă că informațiile furnizate de recurenta – pârâtă au produs consecințe

asupra persoanelor vizate, fiind exploatate în dosarele de urmărire a acestora,

stând la baza unor informări întocmite de fosta Securitate către organele de partid

sau având drept consecință faptul că „s-a prevenit o rămânere în străinătate”.

O.U.G. nr. 24/2008 nu

face distincții în raport cu eventuala „notorietate” a informațiilor și nu

impune cerințe cantitative, după cum nu impune ca efectele negative asupra

persoanelor urmărite să se fi produs efectiv, fiind suficient ca informațiile „să

vizeze” îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale, așa cum erau

recunoscute și protejate în Constituția din 1965 și în instrumentele juridice

internaționale la care România era parte – aptitudine demonstrată cu prisosință

în cauza de față.

soluției adoptate în recurs.

Având în vedere toate

considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta

Curte, va respinge recursul ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare

a sentinței atacate, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sau art.

304

1

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de M. (G.) V. împotriva sentinței civile nr. 3910 din 13 octombrie

2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 28 octombrie 2011.