ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2663/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

instanței de recurs

Prin Decizia nr. 1898

din 31 martie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție - secția de contencios administrativ

și fiscal a admis recursul declarat de pârâtul R.V. împotriva sentinței nr. 1590

din 31 martie 2010 a Curții de Apel București - secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a modificat sentința atacată, în sensul că a respins

acțiunea formulată de reclamanții B.M., T.V. și M.R., pentru lipsa calității

procesuale active, și a menținut celelalte dispoziții ale sentinței, respectiv

cele referitoare la respingerea excepției tardivității formulării acțiunii,

invocată de pârât, și la admiterea acțiunii formulate de reclamantul Consiliul

Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în sensul constatării

existenței calității de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe

pârât.

Pentru a pronunța

această decizie, instanța de recurs a reținut, în esență, următoarele:

Motivul de recurs ce

privește greșita soluționare a excepției tardivității acțiunii este

neîntemeiat, întrucât în cuprinsul O.U.G. nr. 24/2008 modificată și completată

nu este instituit un termen imperativ pentru formularea acțiunii în constatare,

termenul prevăzut de art. 4 referindu-se numai la persoanele care candidează la

funcția de Președinte al României, iar termenele prevăzute în Regulamentul de

organizare și funcționare al C.N.S.A.S., adoptat prin Hotărârea nr. 8/2008 a

Colegiului C.N.S.A.S., au un caracter de recomandare.

Motivul de recurs ce

privește greșita respingere a excepției lipsei calității procesuale active a

reclamanților persoane fizice este fondat, întrucât prevederile art. 11,

coroborate cu art. 6-10 din O.U.G. nr. 24/2008 modificată și completată,

conferă C.N.S.A.S. calitatea de a formula acțiunea în constatarea calității de

lucrător al Securității sau colaborator al acesteia, cu excluderea

posibilității unei alte persoane fizice sau juridice să formuleze o atare

acțiune.

Motivele de recurs

formulate pe fondul cauzei, sunt nefondate.

Astfel, O.U.G. nr. 24/2008

modificată și completată, stipulează la art. 2 lit. b) că nu este considerată

colaborator al Securității „persoana care a furnizat informații cuprinse în

declarații, procese-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul

anchetei și procesului, în stare de libertate, de reținere ori de arest, pentru

motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată și

condamnată”.

Recurentul-pârât nu

se încadrează în situația prevăzută de art. 2 lit. b) sus-menționat.

Împrejurarea vicierii

consimțământului la semnarea angajamentului de colaborator al Securității nu

are relevanță, deoarece din actele dosarului rezultă că recurentul a furnizat

informații și anterior semnării angajamentului.

Ipoteza vicierii

consimțământului la semnarea angajamentului nu este dovedită și nici nu exclude

realitatea și voința de a da informații scrise și semnate ulterior.

Nici împrejurarea că

însuși recurentul a fost urmărit de organele Securității și există dosar pe

numele său, nu exclude stabilirea calității de colaborator al Securității.

Ceea ce este

relevant, iar recurentul nu a negat, sunt notele informative semnate cu numele

conspirativ, din care rezultă că acesta a furnizat informații despre persoane

determinate, referitoare la audierea unor posturi de radio străine, alte

aspecte legate de viața privată și care au vizat îngrădirea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

De remarcat este

faptul că art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 nu cere o pluralitate de

informații și nici ca împotriva persoanelor denunțate să fi fost luate măsuri

de orice natură.

formulată

Împotriva acestei

decizii, a formulat contestație în anulare R.V., invocând dispozițiile art. 318

teza finală C. proc. civ.

În motivarea

contestației, se arată, în esență, că instanța de recurs a omis din greșeală să

cerceteze unul dintre motivele de modificare sau de casare invocate, respectiv

cel potrivit căruia instanța de fond a greșit când a apreciat că recurentul nu

ar fi negat sau contestat notele informative semnate cu numele conspirativ „G.";

de asemenea, arată contestatorul, instanța de recurs nu a analizat nici unul

dintre argumentele invocate cu privire la documentele anexate de către

C.N.S.A.S. cererii de chemare în judecată.

Curți

Contestația în

anulare formulată de contestatorul R.V. împotriva Deciziei nr. 1898/2011 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție va fi respinsă ca nefondată pentru

următoarele considerente:

Temeiul de drept

invocat în promovarea acestei căi extraordinare de atac îl reprezintă art. 318

alin. (1

3

) C. proc. civ., în raport de care: „hotărârile instanțelor

de recurs mai pot fi atacate cu contestație… când instanța respingând recursul

sau admițându-l în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele

de casare sau modificare”.

În raport de

dispozițiile procedurale sus citate, Curtea constată că susținerile

contestatorului sunt nefondate.

Astfel, din motivarea

in extenso a deciziei contestate, rezultă fără echivoc că pentru pronunțarea

soluției de respingere a recursului, instanța de recurs a analizat pe rând

toate motivele de recurs acestea fiind grupate în raport de încadrarea lor în

motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Rezultă de asemenea,

că instanța de recurs a analizat în contextul motivelor de recurs care vizau

fondul cauzei, toate susținerile recurentului-contestator prin prisma

dispozițiilor legale aplicabile în raport de situația de fapt reținută,

situație care ținând de analiza probelor, nu poate fi reanalizată într-o cale

extraordinară de atac.

În consecință, Curtea

constată că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 318 alin. (1

3

)

C. proc. civ., toate motivele de casare sau modificare invocate de contestator

prin recursul formulat, fiind analizate de instanța de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația

în anulare formulată de R.V. împotriva Deciziei nr. 1898 din 31 martie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - secția de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 29 mai 2012.