ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2663/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Hotărârea instanței de recurs Prin Decizia nr. 1898 din 31 martie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție - secția de contencios administrativ și fiscal a admis recursul declarat de pârâtul R.V. împotriva sentinței nr. 1590 din 31 martie 2010 a Curții de Apel București - secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a modificat sentința atacată, în sensul că a respins acțiunea formulată de reclamanții B.M., T.V. și M.R., pentru lipsa calității procesuale active, și a menținut celelalte dispoziții ale sentinței, respectiv cele referitoare la respingerea excepției tardivității formulării acțiunii, invocată de pârât, și la admiterea acțiunii formulate de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în sensul constatării existenței calității de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe pârât.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de recurs a reținut, în esență, următoarele: Motivul de recurs ce privește greșita soluționare a excepției tardivității acțiunii este neîntemeiat, întrucât în cuprinsul O.U.G. nr. 24/2008 modificată și completată nu este instituit un termen imperativ pentru formularea acțiunii în constatare, termenul prevăzut de art. 4 referindu-se numai la persoanele care candidează la funcția de Președinte al României, iar termenele prevăzute în Regulamentul de organizare și funcționare al C.N.S.A.S., adoptat prin Hotărârea nr. 8/2008 a Colegiului C.N.S.A.S., au un caracter de recomandare. Motivul de recurs ce privește greșita respingere a excepției lipsei calității procesuale active a reclamanților persoane fizice este fondat, întrucât prevederile art. 11, coroborate cu art. 6-10 din O.U.G.

nr. 24/2008 modificată și completată, conferă C.N.S.A.S. calitatea de a formula acțiunea în constatarea calității de lucrător al Securității sau colaborator al acesteia, cu excluderea posibilității unei alte persoane fizice sau juridice să formuleze o atare acțiune. Motivele de recurs formulate pe fondul cauzei, sunt nefondate. Astfel, O.U.G. nr. 24/2008 modificată și completată, stipulează la art. 2 lit. b) că nu este considerată colaborator al Securității „persoana care a furnizat informații cuprinse în declarații, procese-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei și procesului, în stare de libertate, de reținere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată și condamnată”.

Recurentul-pârât nu se încadrează în situația prevăzută de art. 2 lit. b) sus-menționat. Împrejurarea vicierii consimțământului la semnarea angajamentului de colaborator al Securității nu are relevanță, deoarece din actele dosarului rezultă că recurentul a furnizat informații și anterior semnării angajamentului. Ipoteza vicierii consimțământului la semnarea angajamentului nu este dovedită și nici nu exclude realitatea și voința de a da informații scrise și semnate ulterior. Nici împrejurarea că însuși recurentul a fost urmărit de organele Securității și există dosar pe numele său, nu exclude stabilirea calității de colaborator al Securității.

Ceea ce este relevant, iar recurentul nu a negat, sunt notele informative semnate cu numele conspirativ, din care rezultă că acesta a furnizat informații despre persoane determinate, referitoare la audierea unor posturi de radio străine, alte aspecte legate de viața privată și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. De remarcat este faptul că art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 nu cere o pluralitate de informații și nici ca împotriva persoanelor denunțate să fi fost luate măsuri de orice natură. 2. Calea de atac formulată Împotriva acestei decizii, a formulat contestație în anulare R.V., invocând dispozițiile art. 318 teza finală C. proc. civ.

În motivarea contestației, se arată, în esență, că instanța de recurs a omis din greșeală să cerceteze unul dintre motivele de modificare sau de casare invocate, respectiv cel potrivit căruia instanța de fond a greșit când a apreciat că recurentul nu ar fi negat sau contestat notele informative semnate cu numele conspirativ „G."; de asemenea, arată contestatorul, instanța de recurs nu a analizat nici unul dintre argumentele invocate cu privire la documentele anexate de către C.N.S.A.S. cererii de chemare în judecată. 3. Soluția Înaltei Curți Contestația în anulare formulată de contestatorul R.V. împotriva Deciziei nr. 1898/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție va fi respinsă ca nefondată pentru următoarele considerente: Temeiul de drept invocat în promovarea acestei căi extraordinare de atac îl reprezintă art. 318 alin. (1 3 ) C. proc.

civ., în raport de care: „hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație… când instanța respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de casare sau modificare”. În raport de dispozițiile procedurale sus citate, Curtea constată că susținerile contestatorului sunt nefondate. Astfel, din motivarea in extenso a deciziei contestate, rezultă fără echivoc că pentru pronunțarea soluției de respingere a recursului, instanța de recurs a analizat pe rând toate motivele de recurs acestea fiind grupate în raport de încadrarea lor în motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Rezultă de asemenea, că instanța de recurs a analizat în contextul motivelor de recurs care vizau fondul cauzei, toate susținerile recurentului-contestator prin prisma dispozițiilor legale aplicabile în raport de situația de fapt reținută, situație care ținând de analiza probelor, nu poate fi reanalizată într-o cale extraordinară de atac. În consecință, Curtea constată că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 318 alin. (1 3 ) C. proc. civ., toate motivele de casare sau modificare invocate de contestator prin recursul formulat, fiind analizate de instanța de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de R.V. împotriva Deciziei nr. 1898 din 31 martie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 mai 2012.