ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

ÎCCJ

ÎCCJ, decizie (scj.ro #86641)

CAMERĂ

other

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, decizie (scj.ro #86641) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Recurs. Cazul de casare prevăzut în art. 385

alin. (1) pct. 17

C. proc. pen. Daune morale

Cuprins pe materii:

Drept procesual penal.

Partea specială. Judecata. Căile de atac ordinare. Recursul

Indice alfabetic:

Drept procesual penal

recurs

cazul de casare prevăzut în art. 385

alin. (1) pct. 17

C. proc. pen.

daune morale

C. proc. pen.,

art. 385

alin. (1) pct. 17

În cadrul cazului de casare prevăzut în art. 385

alin. (1) pct. 17

C. proc. pen., instanța de recurs poate admite cererea privind acordarea daunelor morale, respinsă în primă instanță și în apel, stabilind în acest caz cuantumul daunelor morale, în scopul de a realiza o justă și echitabilă compensație a prejudiciului moral suferit de partea civilă.

I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 2663 din 5 septembrie 2012

Prin sentința nr. 511/F din 8 iunie 2011, Tribunalul București, Secția I penală, în baza art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320

C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 C. pen., a condamnat pe inculpata B.C. la 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. c) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei.

În baza art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320

C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 C. pen., a condamnat pe aceeași inculpată la 6 luni închisoare.

În baza art. 33 și art. 34 C. pen., a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.

A făcut aplicarea art. 71 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 86

C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 6 ani.

A făcut aplicarea art. 86

alin. (1) C. pen. și art. 71 alin. (5) C. pen.

A obligat inculpata la plata sumei de 1.165.118,90 lei, cu titlu de daune materiale către partea civilă Banca A.

A constatat recuperat prejudiciul cauzat părții civile C.M. și a respins cererea acesteia privitoare la acordarea daunelor morale.

A obligat inculpata la plata sumei de 79.339 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către partea civilă Banca A.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul din data de 8 martie 2011, întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei B.C. pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată, prevăzută și

pedepsită de

art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prevăzută și pedepsită de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În esență, în actul de sesizare a instanței s-a reținut că în perioada 1 septembrie 2009 - 28 mai 2010, inculpata B.C., în baza unei rezoluții infracționale unice, prin inducerea în eroare a funcționarilor bancari de la Banca A., a efectuat în mod repetat retrageri de numerar și transferuri bancare din două conturi în care erau depuse sume de bani de către C.M., păgubind astfel Banca A. cu suma de 1.108.550 lei.

Pentru săvârșirea faptei, inculpata a întocmit în fals mai multe formulare bancare în numele clientei C.M., formulare pe care a contrafăcut semnătura acesteia și le-a prezentat funcționarilor bancari, pretinzând în mod mincinos că efectuează operațiunile pentru clienta sus-menționată.

Instanța de fond a luat act de declarația inculpatei că înțelege să se prevaleze de dispozițiile art. 320

C. proc. pen. și a constatat că sunt îndeplinite cerințele acestui text de lege.

În drept, s-a reținut că fapta inculpatei B.C., constând în aceea că în perioada 1 septembrie 2009 - 28 mai 2010, în baza unei rezoluții infracționale unice, prin inducerea în eroare a funcționarilor de la Banca A., a efectuat în mod repetat retrageri de numerar și transferuri bancare din două conturi care aveau ca titulară pe numita C.M., păgubind unitatea bancară cu suma de 1.108.550 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave comisă în formă continuată, prevăzută în art. 215 alin (1), (2) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Fapta aceleiași inculpate constând în aceea că pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, în perioada sus-menționată, a întocmit în fals mai multe formulare bancare în numele părții civile C.M., pe care a contrafăcut semnătura acesteia și le-a prezentat funcționarilor bancari, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată comisă în formă continuată, prevăzută în art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În ce privește latura civilă a cauzei, instanța de fond a dispus obligarea inculpatei la plata sumei de 1.165.118,90 lei cu titlu de daune materiale către partea civilă Banca A., a constatat recuperat prejudiciul cauzat părții civile C.M. și a respins ca neîntemeiată cererea acesteia de acordare a daunelor morale, deoarece nu a făcut dovada existenței unor profunde traume psihice care să justifice obligarea inculpatei și la plata de daune morale.

Împotriva sentinței au declarat apeluri, între alții, procurorul, inculpata B.C. și părțile civile C.M. și Banca A.

Prin decizia nr. 356 din 14 decembrie 2011, Curtea de Apel București, Secția I penală, a admis apelurile declarate de procuror și de inculpata B.C., a desființat în parte sentința și rejudecând:

În baza art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320

C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 C. pen., a condamnat pe inculpata B.C. la 3 ani închisoare și a interzis drepturile prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. c) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei.

A făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320

C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 C. pen., a condamnat pe inculpată la o lună închisoare.

A făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 33 și art. 34 C. pen., a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.

A făcut aplicarea art. 71 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate, inclusiv cele referitoare la aplicarea art. 86

și urm. C. pen.

A respins ca nefondate apelurile declarate de părțile civile, pe care le-a obligat la plata sumei de câte 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva deciziei au declarat recursuri, între alții, inculpata B.C. și partea civilă C.M.

Inculpata B.C., invocând cazul de casare

prevăzut în

art. 385

alin. (1) pct. 17

C. proc. pen., a susținut că în mod greșit a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare către Banca A., deoarece această parte civilă nu a făcut dovada sumei cerută cu titlu de cheltuieli judiciare.

Partea civilă C.M., invocând cazul de casare

prevăzut în

art. 385

alin. (1) pct. 17

C. proc. pen., a criticat sentința și decizia sub aspectul greșitei respingeri a cererii de obligare a inculpatei la plata daunelor morale în cuantum de 83.841,46 euro (sau echivalentul în lei), solicitate cu ocazia constituirii de parte civilă și cu plata cărora inculpata s-a declarat de acord.

În susținerea criticii formulate, partea civilă, prin apărător, a arătat că atât ea, cât și soțul său au suferit, urmare a activității infracționale reținută în sarcina inculpatei, vătămări psihice constând în afectarea vieții personale prin aceea că lipsa disponibilităților bănești constatate chiar înainte de concediul de odihnă i-a obligat să solicite un credit de consum pentru a acoperi plăți absolut stringente, că li s-a adus atingere onoarei și demnității, deoarece pe timpul urmăririi penale au fost suspicionați că de conivență cu inculpata au săvârșit fapta, totul culminând cu testarea lor la poligraf pentru a li se dovedi nevinovăția. În consecință, au solicitat obligarea inculpatei la plata sumei de 373.750 lei cu titlu de daune morale.

Examinând hotărârea atacată atât prin prisma motivelor invocate de inculpată și partea civilă, care se circumscriu cazului de casare prevăzut în art. 385

alin. (1) pct. 17

C. proc. pen., cât și din oficiu, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că este fondat numai recursul formulat de partea civilă C.M. care, pe lângă prejudiciul material în sumă de 1.165.118,90 lei cauzat de inculpată în urma retragerii de numerar din conturile acesteia, a suferit și un prejudiciu moral constând în trauma psihică la care a fost supusă atât de ea, cât și de soțul său în momentul în care au constatat lipsa banilor din cont.

În ce privește cuantumul sumei solicitată de partea civilă cu titlu de daune morale, Înalta Curte de Casație și Justiție constată, însă, că este exagerat.

Este adevărat că în declarațiile date în cursul cercetării judecătorești recurenta inculpată a fost de acord să plătească recurentei părții civile suma de 83.841,46 euro (sau echivalentul în lei) cu titlu de daune morale, sumă cu care aceasta s-a constituit parte civilă, dar tot atât de adevărat este faptul că acordarea unei sume cu titlu de daune morale nu trebuie să reprezinte o îmbogățire fără just temei pentru cel care o solicită.

În condițiile în care prejudiciul material cauzat recurentei părți civile a fost acoperit de unitatea bancară a căreia angajată a fost recurenta inculpată, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că obligarea inculpatei la plata către partea civilă - rudă a inculpatei - a sumei de 10.000 euro este de natură a realiza o justă și echitabilă compensație a prejudiciului moral suferit de aceasta.

În ce privește critica invocată de recurenta inculpată vizând greșita sa obligare la plata sumei de 79.339 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către partea civilă Banca A., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că nu este întemeiată.

Contrar celor susținute de recurenta inculpată, suma de 79.339 lei cerută cu titlu de cheltuieli judiciare de către recurenta parte civilă Banca A. este dovedită cu facturile emise de societatea Ș. care a reprezentat partea civilă în cursul urmăririi penale și în faza cercetării judecătorești, cu extrasele de cont care atestă dovada achitării sumelor respective și cu ordinul de plată din 16 martie 2011 prin care partea civilă a achitat onorariul raportului de expertiză întocmit de expertul contabil A.M.

Reținând vinovăția recurentei inculpate în săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimisă în judecată și pronunțând o hotărâre de condamnare a acesteia, în mod corect instanța de fond a dat eficiență prevederilor art. 193 alin. (1) C. proc. pen. și a dispus obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către recurenta parte civilă Banca A. căreia i s-a admis acțiunea civilă, dispoziție menținută de instanța de apel.

În consecință, în conformitate cu dispozițiile art. 385

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de partea civilă C.M. împotriva deciziei nr. 356 din 14 decembrie 2011 a Curții de Apel București, Secția I penală, a casat în parte decizia recurată și în parte sentința nr. 511/F din 8 iunie 2011 pronunțată de Tribunalul București, Secția I penală și rejudecând:

A obligat inculpata B.C. la plata sumei de 10.000 euro, la cursul Băncii Naționale a României la data executării obligației, cu titlu de daune morale către partea civilă C.M.

A menținut restul dispozițiilor ambelor hotărâri care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 385

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondat, recursul declarate de inculpata B.C. împotriva aceleiași decizii.

§ Cauze similare