ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

Sursă originală

ÎCCJ 08.01.2015

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 32/2015

HOTĂRÂRE

08.01.2015

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2015
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 32/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Asupra recursului de față;

În baza actelor și lucrărilor aflate la dosarul cauzei, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 145/F din data de 18 octombrie 2013 pronunțată în Dosar nr. 6359/112/2012 al Tribunalului Bistrița-Năsăud, a fost condamnat inculpatul P.D., la pedeapsa de 6 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a)-b) C. pen. Pe timp de 4 ani pentru săvârșirea infracțiunii de omor prev. de art. 174 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 320

C. proc. pen., art. 73 lit. b) C. pen.;

S-a făcut aplic. art. 71 rap. la art. 64 lit. a)-b) C. pen.

S-a dedus din pedeapsa aplicată reținerea de 24 de ore din data de 1 septembrie 2012.

S-a constatat că părțile vătămate Ș.G., Z.E. și B.I. nu s-au constituit părți civile în cauză.

A fost obligat inculpatul să plătească părții civile A.S. suma de 30.000 lei cu titlu de daune morale, părții civile A.I. suma de 18.000 lei cu titlu de daune morale, și părții civile B.G. suma de 24.000 lei cu același titlu, cererea de despăgubiri civile formulată de părțile civile A.S. și B.G. fiind respinsă ca neîntemeiată.

S-a dispus confiscarea de la inculpat a bâtei folosite la comiterea infracțiunii.

A fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 2.153 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 100 de lei reprezintă onorariu avocațial din oficiu în favoarea av. M.L.

A fost obligat inculpatul să plătească părții civile A.S. suma de 132,85 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

S-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat.

Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut din actele și lucrările dosarului (procesul-verbal de sesizare din oficiu din data de 01 septembrie 2012 întocmit de procuror - fila 1 și procesul-verbal de sesizare din oficiu întocmit de poliție - filele 3, 4; procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșă fotografică judiciară - filele 5-8, respectiv 9-31; procesul-verbal de ridicare obiecte de îmbrăcăminte, respectiv de recoltare probe de la cadavrul victimei și planșă fotografică judiciară - filele 32-40; declarația părților vătămate Ș.G. (fila 60), Z.E.L. (fila 62), A.I. și A.S. (file 67,68) și B.G. (fila 70); adresa și rezoluția de dispunere a efectuării unui raport de constatare medico-legală, constatări preliminarii și raport medico-legal emis de S.M.L. - jud. Bistrița-Năsăud privind autopsia efectuată asupra cadavrului victimei B.C., adresă de completare a raportului medico-legal și completare la raportul medico-legal mai sus-menționat - filele 41-59; adresa și rezoluția de dispunere a efectuării unui raport de constatare medico-legală, constatările preliminarii și raportul medico-legal emis de S.M.L. - jud. Bistrița-Năsăud privind leziunile corporale traumatice ale inculpatului - filele 71-74; declarațiile date de P.D. (filele 76-78), în calitate de învinuit (la 01 septembrie 2012 - F.I. file 79, 80), de inculpat la data de 01 septembrie 2012 (fila 81) și suplimente ale declarației inculpatului din datele de 01 octombrie 2012 și 26 octombrie 2012 (filele 82,83); declarația dată de inculpat în momentul audierii sale de către judecător cu ocazia soluționării propunerii de arestare preventivă a acestuia - file 84, 85, declarația dată în instanță de către acesta (f.84); declarațiile martorilor C.A. (F.I. - filele 86-88), C.P. (F.I. - filele 89,90), V.F. (F.I. - file 91.92), G.R. (F.I. - filele 93,94), A.D. (F.I. - fila 95), I.C. (F.T. - fila 96), M.I. (F.I. - file 97, 98) și M.F.C. (F.I. fila 99), declarațiile martorilor V.F. (f.146 dosar instanță) și G.G. (f. 126 dosar instanță), în fapt, următoarele:

Inculpatul P.D. domiciliază în comuna S.C, într-o locuință, împreună cu unul dintre cei cinci copii ai săi, iar în ziua de 31 august 2012 se afla singur acasă, deoarece fiul cu care locuia se afla plecat în concediu la mare.

În ziua respectivă inculpatul s-a ocupat de treburile gospodărești până în jurul orei 20

când s-a deplasat la barul numitei M.F.C., situat tot în comuna Silivașu de Cîmpie pentru a consuma băuturi alcoolice (bere).

În jurul orei 21

în același local mai sus-menționat au intrat numiții V.F. și G.R. - (concubini), împreună cu numitul B.C., care lucra pentru V.F. Cele trei persoane fuseseră cu vitele pe o pășune unde cei doi bărbați au consumat țuică. De altfel cei doi se cunoșteau, sora concubinei lui V.F. fiind într-o vreme concubina lui B.C. Se mai cuvine precizat că numitul B.C. mai fusese în trecut în localitatea Silivașu de Câmpie, o perioadă chiar stabilindu-și reședința aici, dar de fiecare dată pleca după un timp.

În barul numitei M.F.C. cele trei persoane s-au așezat la masa unde se afla inculpatul, despre care martora G.R. a observat că era „băut”. După un timp, G.R. cu concubinul ei și cu numitul B.C. au ieșit din local, dar din cauza consumului excesiv de băuturi alcoolice din ziua respectivă, B.C. a căzut într-un șanț și a rămas acolo. Așa cum rezultă din declarația martorului A.D., numitul B.C. a revenit în bar, loc unde se mai afla martorul împreuna cu inculpatul, iar după închiderea localului, martorul a plecat acasă, lăsându-i pe terasa localului pe inculpat și pe B.C. care „mai aveau bere în sticle” (fila 95).

Din acest moment, nu mai există vreun martor, care să precizeze care dintre cei doi a plecat primul și în ce direcție, dar așa cum rezultă din afirmațiile inculpatului, după plecarea martorului A.D., în intervalul orar 21

-22

, inculpatul P.D. a plecat spre locuința sa. Ajuns pe drum în fața casei, inculpatul a văzut că în casă era aprinsă lumina și s-a gândit că probabil fiul său a revenit din concediu, astfel că a intrat în curte, a deschis ușa de la intrare cu cheia și pătrunzând în casă, l-a găsit într-una din camere pe numitul B.C. care „îi răvășea printre lucruri” (fila 80).

Fiind sub influența alcoolului și cunoscând că numitul B.C. mai intrase fără drept în casele locuitorilor comunei în scopul sustragerii de; bunuri, inculpatul l-a întrebat ce anume caută în casa sa, moment în care B.C. i-a cerut iertare, gest pe care inculpatul nu l-a făcut, dimpotrivă, l-a scos pe B.C. de sub masa sub care se introdusese, l-a tras afară în curte și a început să-l lovească mai ales peste cap și față cu o bâtă pe care o ținea rezemată de gardul curții în care își ținea animalele (fila 80 verso).

Agresiunea fizică a continuat inclusiv după ce victima a căzut la pământ, martorii sosiți la fața locului din cauza strigătelor victimei - respectiv numiții C.A., C.P. și M.I. - constatând că victima se afla la pământ, că era plină de sânge, mai ales în zona extremității cefalice, și că se văieta de durere. Martorul C.P. a declarat chiar, că inculpatul lovea victima în timp ce aceasta era căzută la pământ, astfel că a fost nevoit „să-l oprească pe P.D. să mai dea” și chiar „a trebuit să îl țină să nu mai dea în B.C.” (fila 89 verso), iar martorul M.I. l-a văzut pe inculpat care avea într-o mână „o bâtă groasă cât degetul mijlociu și lungă de aproximativ un metru”, în curtea casei inculpatului „căzut pe spate și plin de sânge” aflându-se B.C. (fila 97 verso). Tot acest martor, M.I., a declarat că inculpatul i-a zis cu referire la atitudinea sa de agresare fizică a victimei - „îi dau, îl omor, futu-i.. lui, că mi-o intrat în ogradă” (aceeași filă mai sus-menționată). Martora C.A. a negat că vecinul său, inculpatul P.D. ar fi avut în mâini vreun obiect dur, dar a recunoscut că inculpatul i-a adus la cunoștință că victima „îi stricase geamul” - aspect real și care confirmă indirect faptul că victima pătrunsese prin efracție în locuința inculpatului, evident în scopul sustragerii de bunuri, precum și că inculpatul observase acest aspect (în urma cercetării locului faptei, s-a stabilit că într-adevăr, victima a pătruns în holul locuinței prin spargerea unui geam). Mai mult decât atât, victima a fost cercetată în mai multe dosare ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Bistrița pentru comiterea unor infracțiuni de furt calificat în forma consumată ori a tentativei, precum și pentru comiterea unor infracțiuni de violare de domiciliu, dosare care însă au fost finalizate prin soluții de netrimitere în judecată ca urmare a prejudiciilor reduse (fila 102), acest aspect putând constitui un motiv pentru care inculpatul a inspirat sentimente de compasiune celor care îl cunosc, soarta victimei fiindu-le aproape indiferentă.

Imediat după ce au sosit la locul faptei, martorii C.A. și M.I. l-au luat pe brațe pe numitul B.C. din curtea casei inculpatului și l-au transportat pe o distanță de aproximativ 300 metri, până la ulița unde se afla locuința lui V.F. și a lui G.R., unde au lăsat-o jos, în apropierea locuinței respective, la rugămintea victimei (care se plângea de dureri mari și credea că o să se simtă mai bine astfel), fără ca martorii să anunțe organele de poliție sau ambulanța.

A doua zi dimineață victima a fost găsită încă în viață de către martorii V.F. și G.R., iar la solicitarea victimei, numitul V.F. i-a adus apă să bea. Acest martor a declarat că victima nu i-ar fi spus nimic altceva, dar martora G.R. a afirmat că a auzit victima când a spus că „a fost bătută” (fila 94). La fața locului a sosit șeful postului de poliție, numitul I.C., care a întrebat victima dacă a fost lovită de o mașină sau dacă a fost bătută de cineva, răspunsul acesteia fiind „nu-ți spun nimic!” (fila 96), această atitudine fiind posibil justificată de eventuala teamă a victimei față de eventualele repercusiuni pe care le-ar fi avut aplicarea dispozițiilor legii penale asupra sa, ținând seama de trecutul său penal. Victima B.C. a decedat fără a mai apuca să spună altceva.

Prin raportul de constatare medico-legală din 16 octombrie 2012 emis de către Serviciul de medicină legală Bistrița-Năsăud, ca și prin completarea la raportul medico-legal din data de 22 octombrie 2012 s-au concluzionat următoarele: decesul numitului B.C. a fost violent, acesta s-a datorat in-suficienței cardio-respiratorii acute consecutive unor contuzii cerebrale asociate cu hemoragie meningo-cerebrală, cu fractura calotei și bazei craniului; leziunile tanatogeneratoare s-au putut produce cel mai probabil prin mecanismul de lovire activă repetată cu un corp dur de formă alungită, între leziunile corporale traumatice constatate la autopsie și deces existând, o legătură de cauzalitate directă și necondiționată; din cauza multitudinii de leziuni corporale traumatice externe, nu se poate preciza cu exactitate care dintre acestea au fost direct tanatogeneratoare, dar cel mai probabil mai multe dintre leziuni au concurat la apariția decesului, fiind vorba de leziunile existente nivelul extremității cefalice; tot mn cauza. aceluiași motiv sus-menționat, nu se poate aprecia cu exactitate direcția de aplicare a loviturilor, dar în ceea ce privește leziunile prezente la nivelul extremității cefalice, acestea au fost date de lovituri date din direcții diferite (de sus în jos, de la stânga la dreapta și invers, unele dintre leziuni putând fi aplicate chiar după ce victima se afla căzută pe sol); leziunile traumatice se puteau produce în seara zilei de 31 august 2012, iar decesul a survenit în dimineața zilei de 1 septembrie 2012; cadavrul victimei avea o alcoolemie de 1,30 gr. °/

(file 41-59).

Așa cum s-a menționat în actul de sesizare, pe parcursul urmăririi penale inculpatul și-a modificat în mai multe rânduri declarațiile, după cum urmează: în declarația olografa dată în ziua de 1 septembrie 2012 în fața poliției, inculpatul a declarat că în momentul în care l-a găsit pe B.C. în locuința sa, acesta avea asupra sa o țeava, cu care l-a lovit „peste piciorul stâng, la pulpă, în spate”, gest care l-a determinat pe inculpat să iasă în hol, să ia „o bâtă” pe care o avea „în colțul locuinței” și să lovească victima atât în casă, cât și în afara acesteia (file 76, 77); în declarația olografa dată în aceea zi, dar imediat după cea menționată mai sus, el a arătat că după ce l-a găsit pe B.C. în locuință, „s-a enervat și l-a scos în curte și l-a bătut cu o bâtă în cap și în corp” (fila 78); în declarația dată în fața procurorului criminalist în calitate de învinuit, în prezența unui apărător din oficiu, P.D. a arătat că „m-am dus la el și l-am întrebat ce caută în casa mea, iar acesta a început să îmi ceară iertare.

L-am luat de o mână și l-am scos în curtea casei. Fiind băut și nervos am luat o bâtă de vreun metru lungime care era rezemată de gardul care dădea spre curtea unde îmi țineam animalele și am început să-l lovesc pe B.C. mai ales în zona capului și a feței. El a strigat să nu mai dau, dar nu m-am lăsat, am continuat să-l lovesc cu bâta și după ce acesta a căzut la pământ”; din cuprinsul aceleiași declarații mai rezultă că după ce l-a scos afară în curte pe B.C., acesta l-ar lovit în piciorul stâng, cu o bâtă luată de la învinuit din curte, precum și în gât cu pumnul. Tot cu acea ocazie, P.D. a precizat: „când l-am găsit în casa mea pe B.C., acesta nu avea nimic în mâini, el a vrut să ascundă sub o masă, dar eu l-am tras afară de acolo” și că „B.C. m-a lovit după ce eu l-am scos în curte și l-am lovit cu bâta” (file 79,80); în fața judecătorului care. a procedat la audierea sa în noaptea de 1 septembrie 2012, .după reținere și punerea in mișcare a acțiunii penale, inculpatul arată că după ce a găsit victima în casa sa, victima „s-a aruncat la gâtul său, apoi s-a aruncat sub masă”, apoi a prins-o pe acesta de mână și a tras-o afară, în curte, de unde a luat o bâtă și i-a aplicat acesteia „lovituri peste tot corpul la întâmplare”; mai mult decât atât, inculpatul recunoaște că după ce ar fi. sărit la el, victima i-a cerut iertare, replica sa fiind „nu te iert mă, ce ai căutat la mine în casă”; inculpatul a mai recunoscut că el a fost primul care a lovit victima peste cap și corp cu o bâtă, iar apoi victima l-ar fi lovit cu o Toata peste picior; inculpatul recunoaște încă o dată că l-a lovit pe B.C. și „după ce era la pământ” (file 84, 85).

Aprecierea procurorului, reținută în actul de sesizare, în sensul că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru a exista legitima apărare, este corectă. Astfel, nu există o urmă obiectivă care să ateste faptul că inculpatul ar fi fost lovit de victimă; inculpatul a fost examinat medico-legal și prin raportul de constatare medico-legală din 7 septembrie 2012 emis de către Serviciul de medicină legală Bistrița-Năsăud s-a concluzionat că prezintă leziuni corporale traumatice constând în excoriație pe creasta tibială stânga și excoriație pe marginea cubitală a gâtului mâinii stângi, că aceste leziuni corporale nu necesită zile de îngrijiri medicale, că ele s-au putut produce prim mecanism de lovire cu sau de corp dur, iar leziunea pe care inculpatul o invocă ca fiind produsă în seara zilei de 31 august 2012, poate data cu o zi înainte de această dată (fila 74); apoi, inculpatul nu este deloc consecvent în declarații: inițial declară că ar fi fost lovit de victimă cu o țeava, iar ulterior cu o bâtă; lăsând la o parte faptul că dacă într-adevăr inculpatul ar fi fost lovit cu o țeava ori cu o bâtă, urmările acestei agresiuni asupra corpului său ar fi fost mult mai grave și vizibile, cu ocazia efectuării cercetării locului faptei nu s-a găsit nici vreo țeava în locuința inculpatului și nici vreo altă bâtă în curte; inculpatul nu a exercitat agresiunea asupra victimei pentru-a respinge acțiunea de pătrundere a victimei în locuință, de vreme ce victima nu a intrat peste victimă în casa acesteia, ci a fost găsită de inculpat în locuința sa, aspect ce întărește încă o dată în plus că inculpatul nu a înțeles decât să se răzbune pe victimă;

Chiar dacă s-ar lua în considerare - fără vreo probă obiectivă - că inculpatul ar fi fost inițial lovit de victimă, atâta vreme cât victima nu l-a mai agresat pe inculpat, mai mult, chiar și-a cerut iertare, fapta inculpatului nu poate fi reținută ca fiind comisă în stare de legitimă apărare, deoarece atacul nu mai era actual sau iminent.

În drept, fapta inculpatului P.D. care în noaptea de 31 august 2012, din cauza nervozității, a tulburării provocate de fapta victimei B.C., care pătrunsese prin efracție în locuința inculpatului în vederea sustragerii de bunuri, și pe care de altfel inculpatul a și surprins-o în locuința sa, i-a aplicat acesteia numeroase lovituri cu un corp dur, respectiv cu bâta pe care o utiliza pentru animale, majoritatea loviturilor fiind aplicate în zona extremității cefalice a victimei, inclusiv după ce aceasta se afla căzută la sol, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor, prev. de art. 174 al. (1) din C. pen.,cu aplicarea circumstanței atenuante a provocării prev. de art. 73 lit. b) din C. pen., pentru care va fi condamnat la pedeapsa de 6 ani închisoare în regim de detenție și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a)-b) C. pen. pe timp de 4 ani (la alegerea drepturilor a căror exercitare a fost interzisă și durata interdicției avându-se în vedere aspectele legate de natura și gravitatea faptei, precum și persoana inculpatului).

La individualizarea acestei pedepse s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen. și anume: gradul de pericol social ridicat al faptei, împrejurările în care aceasta a fost comisă, limitele speciale de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea respectivă, așa cum au fost reduse prin aplicarea dispozițiilor art. 320

C. proc. pen., persoana victimei, persoana inculpatului, care a comis o faptă deosebit de gravă, însă sub imperiul stării de tulburare, fiind incidente dispozițiile art. 73 lit. b) rap. la art. 76 lit. b) C. pen., multitudinea de leziuni produse, în ciuda faptului că victima și-a cerut iertare (într-una din declarațiile sale, așa cum s-a arătat, inculpatul afirmă că atunci când a intrat în locuința sa și victima l-a observat, aceasta a intenționat să se ascundă sub o masă), consecințele faptei comise - respectiv decesul unei persoane - motive pentru care nu s-au reținut circumstanțe atenuante, chiar dacă inculpatul nu are antecedente penale și s-a prezentat la termenele de judecată acordate.

La individualizarea acestei pedepse s-a avut în considerare și faptul că pierderea unei vieți omenești este un fapt ireversibil, care privează victima de cel mai prețios atribut, dreptul la viață, dar cauzează și suferință morală îndelungă și dificil de gestionat familiei, faptul că unele dintre aceste persoane nu formulează pretenții civile în cauză neavând relevanță cu privire la existența prejudiciului moral cert cauzat.

În baza art. 88 C. pen. a fost dedusă din pedeapsa aplicată reținerea de 24 de ore din data de 1 septembrie 2012.

În baza art. 14, 346 C. proc. pen., s-a constatat că părțile vătămate Ș.G., Z.E. și B.I. nu s-au constituit părți civile în cauză.

În baza art. 14, 346 C. proc. pen. rap. la art. 1357 C. civ. inculpatul a fost obligat să plătească părții civile A.S. suma de 30.000 lei cu titlu de daune morale, părții civile A.I. suma de 18.000 lei cu titlu de daune morale, și părții civile B.G.-suma de 24:000 lei cu același titlu, cererea de despăgubiri civile formulată de părțile civile A.S. și B.G. fiind respinsă ca neîntemeiată, întrucât nu a fost probată.

La acordarea daunelor morale s-a avut în vedere cuantumul sumelor solicitate de părțile civile, culpa victimei în declanșarea incidentului violent, apreciată la 60%, dar și raporturile pe care părțile civile le-au avut cu victima - martorii audiați, propuși de către inculpat (părțile civile nefăcând nicio dovadă în acest sens), arătând că inculpatul ținea legătura, deși nu strâns, cu părinții săi (în special tatăl), cu care avea contacte telefonic, cu frații nepăstrând legătura.

Martorul V.F. a declarat însă că victima, după despărțirea de concubina sa, martora G.G., a plecat în Moldova, la familia sa, întrucât nu mai avea unde să locuiască (f. 146 dosar instanță), aspect ce denotă păstrarea legăturilor de familie. Dat fiind faptul că în privința părții civile A.I., sora victimei, care locuiește la aceeași adresă cu mama victimei, nu s-â făcut dovada unor contacte cu inculpatul pe durata șederii sale în județul Bistrița-Năsăud, însă indiscutabil că în virtutea legăturilor de rudenie suferința morală există, s-a acordat un cuantum al daunelor morale mai redus în raport cu cel acordat părților civile A.S. și B.G.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. se va dispune confiscarea de la inculpat a bâtei folosite la comiterea infracțiunii.

În baza art. 191 C. proc. pen. inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 2.153 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 100 de lei reprezintă onorariu avocațial din oficiu în favoarea avocatului M.L. (dată fiind asistența juridică a inculpatului acordată la luarea măsurii obligării de a nu părăsi țara față de acesta).

În baza art. 193 C. proc. pen. inculpatul a fost obligat să plătească părții civile A.S. suma de 132,85 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, respectiv cheltuielile de transport ocazionate de deplasarea sa la termenele de judecată dm „prezenta cauză (fără acordarea celor legate de rutele Ploiești Sud-Adjud, Urziceni-Ploiești Sud; Slobozia Veche-Urziceni, și a cheltuielilor pentru care copia biletului de transport este ilizibilă - f. 113, partea de jos) - f. 112-113-114.

În baza art. 7 rap. la anexa 1 pct. 1 din Legea 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel în termenul legal Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistrița Năsăud și inculpatul.

Curtea de Apel Cluj a constatat că apelul declarat de inculpat în cauză este fondat, iar cel formulat de parchet este nefondat.

Instanța de fond ca urmare a poziției procesuale adoptate de către inculpat, respectiv de recunoaștere a vinovăției în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le-a cunoscut și le-a însușit, a acordat eficiență disp. art. 320

C. proc. pen.

Astfel, s-a reținut că inculpatul P.D. domiciliază în comuna S.C., într-o locuință, împreună cu unul dintre cei cinci copii ai săi, iar în ziua de 31 august 2012 se afla singur acasă, deoarece fiul cu care locuia se afla plecat în concediu la mare.

În ziua respectivă inculpatul s-a ocupat de treburile gospodărești până în jurul orei 20

când s-a deplasat la barul numitei M.F.C., situat tot în. comuna Silivașu de Cîmpie pentru a consuma băuturi alcoolice (bere).

Înjurai orei 21

în același local mai sus-menționat au intrat numiții V.F. și G.R. (concubini), împreună cu numitul B.C., care lucra pentru V.F. Cele trei persoane fuseseră cu vitele pe o pășune unde cei doi bărbați au. consumat țuică. De altfel cei doi se cunoșteau, sora concubinei lui V.F. fiind într-o vreme concubina lui B.C. Se mai cuvine precizat că numitul B.C. mai fusese în trecut în localitatea Silivașu de Câmpie, o perioadă chiar stabilindu-și reședința aici, dar de fiecare dată pleca după un timp.

În barul numitei M.F.C. cele trei persoane s-au așezat la masa unde se afla inculpatul, despre care martora G.R. a observat că era „băut”. După un timp, G.R. cu concubinul ei și cu numitul B.C. au ieșit din local, dar din cauza consumului excesiv de băuturi alcoolice din ziua respectivă, B.C. a căzut într-un șanț și a rămas acolo. Așa cum rezultă din declarația martorului A.D., numitul B.C. a revenit în bar, loc unde se mai afla martorul împreună cu inculpatul, iar după închiderea localului, martorul a plecat acasă, lăsându-i pe terasa localului pe inculpat și pe B.C. care „mai aveau bere în sticle” (fila 95).

Din acest moment, nu mai există vreun martor care să precizeze care dintre cei doi a plecat primul și în ce direcție, dar așa cum rezultă din afirmațiile inculpatului, după plecarea martorului A.D., în intervalul orar 21

-22

Fiind sub influența alcoolului și cunoscând că numitul B.C. mai intrase fără drept în casele locuitorilor comunei în scopul sustragerii de bunuri, inculpatul l-a întrebat ce anume caută în casa sa, moment în care B.C. i-a cerut iertare, gest pe care inculpatul nu l-a făcut, dimpotrivă, l-a scos pe B.C. de sub masa sub care se introdusese, l-a tras afară în curte și a început să-l lovească mai ales peste cap și față cu o bâtă pe care o ținea rezemată de gardul curții în care își ținea animalele (fila 80 verso).

Agresiunea fizică a continuat inclusiv după ce victima a căzut la pământ, martorii sosiți la fața locului din cauza strigătelor victimei - respectiv numiții C.A., C.B. și M.I. - constatând că victima se afla la pământ, că era plină de sânge, mai ales în zona extremității cefalice, și că se văieta de durere. Martorul C.P. a declarat chiar că inculpatul lovea victima în timp ce aceasta era căzută la pământ, astfel că a fost nevoit „să-l oprească pe P.D. să mai dea” și chiar „a trebuit să îl țină să nu mai dea în C.” (fila 89 verso), iar martorul M.I. l-a văzut pe inculpat care avea într-o mână „o bâtă groasă cât degetul mijlociu și lungă de aproximativ un metru”, în curtea casei inculpatului „…căzut pe spate și plin de sânge” aflându-se B.C. (fila 97 verso). Tot acest martor, M.I., a declarat că inculpatul i-a zis cu referire la atitudinea sa de agresare fizică a victimei - „îi dau, îl omor, futu-i… lui, că mi-o intrat în ogradă” (aceeași filă mai sus-menționată). Martora C.A. a negat că vecinul său, inculpatul P.D. ar fi-avut în mâini vreun obiect dur, dar a recunoscut că inculpatul i-a adus la cunoștință că victima „îi stricase geamul” - aspect real și care confirmă indirect faptul că victima pătrunsese prin efracție în locuința inculpatului, evident în scopul sustragerii de bunuri, precum și că inculpatul observase acest aspect (în urma cercetării locului faptei, s-a stabilit că într-adevăr, victima a pătruns în holul locuinței prin spargerea unui geam). Mai mult decât atât, victima a fost cercetată în mai multe dosare ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Bistrița pentru comiterea unor infracțiuni de furt calificat în forma consumată ori a tentativei, precum și pentru comiterea unor infracțiuni de violare de domiciliu, dosare care însă au fost finalizate prin soluții de netrimitere în judecată ca urmare a prejudiciilor reduse (fila 102), acest aspect putând constitui un motiv pentru care inculpatul a inspirat sentimente de . compasiune celor care îl cunosc, soarta victimei fiindu-le aproape indiferentă.

A doua zi dimineață victima a fost găsită încă în viață de către martorii V.F. și G.R., iar la solicitarea victimei, numitul V.F. i-a adus apă să bea. Acest martor a declarat, că victima nu i-ar fi spus nimic altceva, dar martora G.R. a afirmat că a auzit victima când a spus că „a fost bătută” (fila 94). La fața locului a sosit șeful postului de poliție, numitul I.C., care a întrebat victima dacă a fost lovită de o mașină sau dacă a fost bătută de cineva, răspunsul acesteia fiind „nu-ți spun nimic!” (fila 96), această atitudine fiind posibil justificată de eventuala teamă a victimei față de eventualele repercusiuni pe care le-ar fi avut aplicarea dispozițiilor legii penale asupra sa, ținând seama de trecutul său penal. Victima B.C. a decedat fără a mai apuca să spună altceva.

Prin raportul de constatare medico-legală din 16 octombrie 2012 emis de către Serviciul de medicină legală Bistrița-Năsăud, ca și prin completarea la raportul medico-legal din data de 22 octombrie 2012 s-au concluzionat următoarele: decesul numitului B.C. a fost violent, acesta s-a datorat in-suficienței cardio-respiratorii acute consecutive unor contuzii cerebrale asociate cu hemoragie meningo-cerebrală, cu fractura calotei și bazei craniului; leziunile, tanatogeneratoare s-au putut produce cel mai probabil prin mecanismul de lovire activă repetată cu un corp dur de formă alungită, între leziunile corporale traumatice constatate la autopsie și deces existând o legătură de cauzalitate directă și necondiționată; din cauza multitudinii de leziuni corporale traumatice externe, nu se poate preciza cu exactitate care dintre acestea au fost direct tanatogeneratoare, dar cel mai probabil mai; multe dintre leziuni au concurat la apariția decesului, fiind vorba de leziunile existente nivelul extremității cefalice; tot din cauza aceluiași motiv sus-menționat, nu se poate aprecia cu exactitate direcția de aplicare a loviturilor, dar în ceea ce privește leziunile prezente la nivelul extremității - cefalice, acestea au fost date de lovituri date din direcții diferite (de sus în jos, de la stânga la dreapta și invers, unele dintre leziuni putând fi aplicate chiar după ce victima se afla căzută pe sol); leziunile traumatice se puteau produce în seara zileide.31 august 2012, iar decesul a survenit în dimineața zilei de 1 septembrie 2012; cadavrul victimei avea o alcoolemie de 1,30 gr. °/

(file 41-59).

Așa cum s-a menționat în actul de sesizare, pe parcursul urmăririi penale inculpatul și-a modificat în mai multe rânduri declarațiile, după cum urmează: în declarația olografă dată în ziua de 1 septembrie 2012 în fața poliției, inculpatul a declarat că în momentul în care l-a găsit pe B.C. în locuința sa, acesta avea asupra sa o țeava, cu care l-a lovit „peste piciorul stâng, la pulpă, în spate”, gest care l-a determinat pe inculpat să iasă în hol, să ia „o bâtă” pe care o avea „în colțul locuinței” și să lovească victima atât în casă, cât și în afara acesteia (file 76, 77); în declarația olografă dată în aceea zi, dar imediat după cea menționată mai sus, el a arătat că după ce l-a găsit pe B.C. în locuință, „s-a enervat și l-a scos în curte și l-a bătut cu o bâtă în. cap și în corp” (fila 78); în declarația dată în fața procurorului criminalist în calitate de învinuit, în prezența unui apărător din oficiu, P.D. a arătat că „m-am dus la el și l-am întrebat ce caută în casa mea, iar acesta a început să îmi ceară iertare. L-am luat de o mână și l-am scos în curtea casei. Fiind băut și nervos am luat o bâtă de vreun metru lungime care era rezemată de gardul care dădea spre curtea unde îmi țineam animalele și am început să-l lovesc pe B.C. mai ales în zona capului și a feței. El a strigat să nu mai dau, dar nu m-am lăsat, am continuat să-l lovesc cu bâta și după ce acesta a căzut la pământ”; din cuprinsul aceleiași declarații mai rezultă că după ce l-a scos afară în curte pe B.C., acesta l-ar fi lovit în piciorul stâng, cu o bâta luată de la învinuit din curte, precum și în gât cu pumnul. Tot cu acea ocazie, P.D. a precizat: „când l-am găsit în casa mea pe B.C., acesta nu avea nimic în mâini, el a vrut să ascundă sub o masă, dar eu l-am tras afară de acolo” și că „B.C. m-a lovit după ce eu l-am scos în curte și l-am lovit cu bâta” (file 79,80); în fața judecătorului care a procedat la audierea sa în noaptea de 1 septembrie 2012, după reținere și punerea în mișcare a acțiunii' penale, inculpatul arată că după ce a găsit victima în casa sa, victima „s-a aruncat la gatul său, apoi s-a aruncat sub masă”, apoi a prins-o pe acesta de mână și a tras-o afară, în curte, de unde a luat o bâtă și i-a aplicat acesteia „lovituri peste tot corpul la întâmplare”; mai mult decât atât, inculpatul recunoaște că după ce ar fi sărit la el, victima i-a cerut iertare, replica sa fiind „nu te iert mă, ce ai căutat la mine în casă”; inculpatul a mai recunoscut că el a fost primul care a lovit victima peste cap și corp cu o bâtă, iar apoi victima l-ar fi lovit cu o bâtă peste picior; inculpatul recunoaște încă o dată că l-a lovit pe B.C. și „după ce era la pământ” (file 84,85).

Probele administrate în faza de urmărire penală reflectă o stare de fapt reală, care a și fost însușită de către inculpat, iar încadrarea juridică a faptei se circumscrie elementelor constitutive ale infracțiunii de omor, prev. de art. 174 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea circumstanței atenuante a provocării prev. de art. 73 lit. b) din C. pen.

Cu ocazia individualizării pedepsei aplicate inculpatului au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen. și anume: gradul de pericol social ridicat al faptei, împrejurările în care aceasta a fost comisă, limitele speciale de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea respectivă, așa cum au fost reduse prin aplicarea dispozițiilor art. 320

C. proc. pen., persoana victimei, persoana inculpatului, care a comis o faptă deosebit de gravă, însă sub imperiul stării de tulburare, fiind incidente dispozițiile art. 73 lit. b) rap. la art. 76 lit. b) C. pen., multitudinea de leziuni produse, în ciuda faptului că victima și-a cerut iertare (într-una din declarațiile sale, așa cum s-a arătat, inculpatul afirmă că atunci când a intrat în locuința sa și victima l-a observat, aceasta a intenționat să se ascundă sub o masă), consecințele faptei comise - respectiv decesul unei ...persoane - motive pentru care nu s-au reținut circumstanțe atenuante, chiar dacă inculpatul nu are antecedente penale și s-a prezentat la termenele de judecată acordate.

Ca atare, instanța de prim control judiciar a apreciat că instanța de fond a procedat la justa individualizare a pedepsei aplicată inculpatului, sub acest aspect ambele apeluri declarate în cauză fiind nefondate neimpunându-se majorarea cuantumului pedepsei așa cum a solicitat parchetul deoarece fiind reținută circumstanța atenuantă prev. de art. 73 lit. b) C. pen. și disp. art. 320

C. proc. pen. chiar dacă i s-ar reține inculpatului și circumstanța agravantă prev. de art. 75 C. pen. calculul pedepsei în acest context este tot cel stabilit de către instanța de fond și anume cel de 6 ani închisoare, raportat și la limitele speciale ale pedepsei aferente infracțiunii de omor prev. de art. 174 C. pen.

Numai poziția de recunoaștere și de regret manifestată de inculpat care de altfel a fost valorificată de către instanța de fond ca urmare a prevalării de către inculpat a disp. art. 320

C. proc. pen., precum și absența antecedentelor penale ale acestuia nu justifică reținerea circumstanțelor atenuante în favoarea acestuia așa cum s-a solicitat, reținerea circumstanțelor atenuante fiind o facultate pentru instanță în procesul de individualizare a pedepsei.

Reintegrarea socială a inculpatului poate fi realizată numai prin privare de libertate având în vedere, natura și gravitatea infracțiunii comise,. cea de omor, precum și faptul că inculpatul nu a depus diligente pentru recuperarea prejudiciului astfel că executarea în regim de detenție este oportună, nefiind îndeplinite condițiile legale prev. de art. 86

C. pen. pentru a se suspenda sub supraveghere pedeapsa aplicată.

Instanța de apel a constatat că este fondat apelul inculpatului sub aspectul modalității de soluționare laturii civile, respectiv a calcului cuantumului daunelor morale acordate părților civile raportat la culpa victimei în declanșarea incidentului violent, apreciată la 60%.

În consecință, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Curtea a admis apelul declarat de inculpatul P.D. împotriva Sentinței penale nr. 145/F/2013 a Tribunalului Bistrița Năsăud, pe care a desființat-o sub aspectul modalității de soluționare laturii civile, respectiv a cuantumului daunelor morale și a pronunțat o nouă hotărâre în aceste limite, obligând inculpatul la plata către partea civilă A.S. a sumei de 20.000 lei, daune morale, către partea civilă: B.G. a sumei de 16.000 lei, daune morale și către partea civilă A.I. a sumei de 10.000 lei, cu titlu de daune morale.

Împotriva acestei decizii, la data de 26 ianuarie 2014, a declarat recurs inculpatul solicitând admiterea acestuia, schimbarea încadrării juridice a faptei și reindividualizarea pedepsei.

Inculpatul și-a motivat recursul în baza dispozițiilor art. 385

alin. (1) pct. 17

C. proc. pen. anterior.

Înalta Curte, analizând recursul declarat, atât prin prisma motivelor de casare invocate, cât și din oficiu conform art. 385

alin. (3) C. proc. pen., în raport cu conținutul actelor și lucrărilor de la dosar constată că recursul declarat de inculpatul C.S.M. este nefondat

Conform art. 12 din Legea nr. 255/2013, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a Codului de procedură penală, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs.

În consecință, analiza cazurilor de casare se va realiza în conformitate cu normele Codului de procedură penală anterior, respectiv art. 385

, art. 385

C. proc. pen. anterior.

Recursul este calea ordinară de. atac, preponderent de reformare, ce poate fi exercitată pentru cazurile de casare strict și limitativ prevăzute de lege.

Prin Legea nr. 2/2013 au fost operate mai multe modificări în materia recursului, așa cum rezultă din expunerea de motive a legii, aceasta și-a propus, pe de o parte, degrevarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru asigurarea rolului său de unificare a practicii judiciare și pentru transformarea acesteia într-o veritabilă instanță de casație, și, pe de altă parte, o introducere anticipată a filozofiei N.C.P.P. în care recursul în casație devine o cale extraordinară de atac.

De asemenea, prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat, o nouă limitare a devoluțiunii recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 17 al art. 385

C. proc. pen., intenția clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.

Astfel, inculpatul a invocat motivul de casare prevăzut de art. 385

alin. (1) pct. 17 C. proc. pen.

Anterior analizării motivelor invocate de recurent, instanța constată că inculpatul a respectat dispozițiile art. 385

alin. (1) și (2) C. proc. pen., motivele de recurs, chiar dacă au fost intitulate ca „memoriu cu dezvoltarea motivelor de recurs”, deși anterior nu fuseseră depuse motivele de recurs, au fost depuse prin poștala data de 31 decembrie 2014 (fila 37), cu respectarea termenului de 5 zile înainte de primul termen de judecată prevăzut de art. 385

alin. (1) C. proc. pen.

Referitor la motivele de recurs invocate de inculpat prin apărător ales, respectiv schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. anterior în infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen. anterior, precum și reindividualizarea pedepsei, instanța constată că prin Legea nr. 2/2013 cazurile de casare prevăzutei de pct. 14 și 17 al art. 385

C. proc. pen. au fost abrogate, acestea neputând fi analizate prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 17

C. proc. pen. întrucât nu se circumscriu - acestui caz de casare care prevede a fi analizat atunci „când hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii”.

Astfel, Înalta Curte va analiza recursul declarat prin prisma cazurilor de casare care se iau în considerare din oficiu conform art. 385

alin. (3) teza I C. proc. pen.

Analizând cazurile de casare care se iau în considerare întotdeauna din oficiu, cele prevăzute la art. 385

alin. (1) pct. 1, 3-6 și 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată că nu ne aflăm în prezența niciunui motiv care să se circumscrie cazurilor de casare arătate mai sus și anume:

„1. în cursul judecății nu au fost respectate dispozițiile privind competența după materie sau după calitatea persoanei;

instanța nu a. fost compusă potrivit legii ori s-au încălcat prevederile art. 292 alin. (2) sau a existat un caz de incompatibilitate;

ședința de judecată nu a fost publică, în afară de cazurile când legea prevede altfel;

judecata a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii;

judecata a avut loc în lipsa apărătorului, când prezența acestuia era obligatorie;

14.

s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege”.

În ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile, potrivit art. 5 C. pen., în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea penală mai favorabilă.

Având în vedere că de la data săvârșirii faptelor deduse judecății și până la judecarea definitivă a cauzei a intervenit o lege nouă, respectiv N.C.P. ce a intrat în vigoare la data de 1 februarie 2014, Înalta Curte a avut în vedere, potrivit dispozițiilor art. 5 C. pen., determinarea și aplicarea legii penale mai favorabile.

În vederea stabilirii și-aplicării legii penale mai favorabile, în doctrina penală și practica judiciară s-au stabilit criterii de determinare a legii penale mai favorabile în raport de situația juridică concretă a inculpatei, criterii ce vizează condițiile de tragere la răspundere penală a acesteia și regimul sancționator și care se aplică ținând cont de toate instituțiile de drept penal incidente într-o cauză,care concură la stabilirea tratamentului juridic aplicabil într-o cauză.

Condițiile de incriminare,urmărire sau de judecată din legi penale succesive vor fi examinate în legătură cu toate consecințele pe care le atrage încadrarea juridică potrivit uneia sau celeilalte legi cu toate consecințele pe care le prevede,cu excluderea absolută a celeilalte legi, neputându-se combina dispozițiile mai favorabile din legile succesive.

Legea penală identificată ca fiind mai favorabilă se aplică cu toate dispozițiile pe care le cuprinde, chiar dacă unele sunt mai aspre decât în cealaltă lege.

În aplicarea globală a principiului legii penale mai favorabile, Înalta Curte are în vedere că nu este îngăduită aplicarea concomitentă a dispozițiilor celor mai favorabile din cele două coduri penale - cel vechi și cel nou - întrucât s-ar crea pe cale judecătorească o lex tertia, ceea ce este inadmisibil întrucât ar însemna ca judecătorul să exercite un atribuit care nu îi revine și anume acela de legiuitor.

În opinia instanței de recurs această interdicție își are temeiul chiar în redactarea art. 5 C. pen. conform cu care se aplică legea care conține prevederi mai favorabile și nicidecum dispozițiile izolate mai favorabile din legi succesive care în mod evident ar conduce la o lex tertia si mai favorabilă inculpatului.

De altfel; ulterior în acest sens s-a pronunțat și Curtea Constituțională prin Decizia nr. 265 din 06 mai 2014 prin care a admis excepția de neconstituționalitate ridicată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 5.714/118/2012 și a constatat că dispozițiile art. 5 C. pen. sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile, decizie definitivă și general obligatorie.

Pentru; ca, din mai multe legi penale apărute succesiv in raport cu timpul săvârșirii unei infracțiuni să se aleagă legea penală mai favorabilă trebuie să existe anumite criterii, și anume: legile trebuie să se compare sub aspectul condițiilor de incriminare a faptei (al conținutului infracțiunii), al condițiilor de tragere la răspundere penală, al sancțiunilor și al altor aspecte asupra cărora au survenit modificări (termenul de prescripție al răspunderii penale sau al executării pedepsei).

Criteriul sancțiunilor este cel mai important, deoarece orice proces penal, de cele mai multe ori, se finalizează cu aplicarea unor sancțiuni penale care daca este mai blândă mai ușoară va imprima același caracter legii care o prevede.

Dintre infracțiunile de drept penal aplicabile pedepsele principale și pedepsele complementare dau conținut evaluării situației mai favorabile.

Astfel, dacă legea penală nouă prevede pentru faptă pedeapsa cu amenda, iar cea veche prevede pedeapsa cu închisoarea va fi, mai favorabilă legea nouă. Dacă, în acest caz, în urma aplicării unor circumstanțe atenuante existente doar în legea veche s-ar ajunge la înlocuirea pedepsei închisorii cu amenda în limite mai mici decât în legea nouă, atunci legea mai favorabilă va fi legea veche.

În situația în care în legea veche și în legea nouă se prevede o pedeapsă cu închisoare între aceleași limite, cu deosebirea că în legea nouă pedeapsa cu închisoare se prevede alternativ cu pedeapsa amenzii, va fi mai favorabilă legea nouă, conform, acesteia existând posibilitatea să se aplice doar amenda.

Dacă ambele legi prevăd pedepse cu închisoarea, instanța de judecată va examina minimul și maximul la fiecare, iar apoi va aplica legea penală mai favorabilă.

Compararea legilor nu se reduce numai la observarea limitelor de pedeapsă din normele încriminatorii, ci presupune, în plus, examinarea tuturor reglementărilor privitoare la pedeapsă și la mijloacele legale de individualizare a ei. Trebuie avute în vedere și cauzele de modificare a pedepsei (de atenuare sau de agravare), precum și circumstanțele atenuante sau agravante.

Sub aspectul dispozițiilor privind prescripția răspunderii penale și a executării pedepselor, va fi mai favorabilă legea care prevede un termen de prescripție mai mic.

Analizând incidența legii penale mai favorabile în raport și de considerentele sus-menționate, comparând dispozițiile art. 174 alin. (1) C. pen. anterior și cele prevăzute de art. 188 alin. (1) C. pen. actual, precum și faptul că inculpatul s-a prevalat de dispozițiile art. 320

C. proc. pen. și că, la individualizarea pedepsei, s-au reținut în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante, înalta Curte constată că legea penală mai favorabilă inculpatului este legea veche.

Față de aceste considerente, în baza art. 385

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte, va respinge, ca nefondat, recursul declarat,de recurentul inculpat. P.D. împotriva Deciziei penale nr. 7/ A din 16 ianuarie 2014 a Curți de Apel Cluj, secția penală și de minori.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat P.D. împotriva deciziei penale nr. 7/ A din 16 ianuarie 2014 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 08 ianuarie 2015.

Sursă