ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3121/2012

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 133 din 15 decembrie 2011 a Tribunalului Bistrița-Năsăud, a fost condamnat inculpatul U.R.A.,

- la un an și 6 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 51 alin. (1) titlul III din Legea nr. 161/2003;

- la 2 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 18 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, ambele cu aplicarea articolului 41 alin. (2) și art. 99 și următorul C. pen.

Conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit aceste pedepse urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 raportat la art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 81 C. pen., s-a suspendat condiționat executarea pedepsei stabilind, conform art. 110 C. pen., un termen de încercare de 3 ani.

A fost atenționat inculpatul asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă reținerea de 24 de ore a inculpatului din data de 20 mai 2010.

A fost obligat inculpatul să plătească, în solidar cu părțile responsabile civilmente U.I.R. și U.L.F., părții civile M.J. 10.000 lei cu titlu de daune morale.

A fost obligat inculpatul să plătească, în solidar cu părțile responsabile civilmente 800 lei cheltuieli judiciare statutului și 350 lei cheltuieli de judecată părții civile.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin Rechizitoriul nr. 31D/P din 30 iunie 2010 al D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Bistrița-Năsăud au fost trimiși în judecată inculpații R.L., pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 51 alin. (1) titlul III din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și U.R.A. pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 51 alin. (1) titlul III din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și prevăzute de art. 18 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

La termenul de judecată din 10 februarie 2011 inculpatul R.L., prezent în instanță și asistat de apărătorul său ales, a declarat că recunoaște săvârșirea faptelor, așa cum au fost reținute în actul de sesizare al instanței, solicitând ca judecarea cauzei să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște și le însușește.

În aceste condiții, s-a dispus, conform art. 38 C. proc. pen., disjungerea cauzei în ceea ce-l privește pe inculpatul U.R.A. urmând ca judecarea acestuia să se facă separat, în interesul unei bune judecăți.

Cauza privind pe inculpatul U.R.A. s-a reînregistrat la Tribunalul Bistrița-Năsăud sub numărul de mai sus.

Analizând actele și lucrările dosarului tribunalul a reținut în fapt următoarele:

La data de 30 martie 2010 numitul M.I. a sesizat organele de poliție din cadrul S.C.C.O. Bistrița-Năsăud cu privire la comiterea de către inculpatul R.L. (pe care l-a indicat cu numele R.F.) a infracțiunii de pornografie infantilă prin sisteme informatice, constând în aceea că a fotografiat-o pe fiica sa M.J.  în timp ce întrețineau relații sexuale orale, după care a postat acea fotografie pe internet, din cercetările penale efectuate rezultând următoarele:

În noaptea revelionului 2009-2010, în timp ce se afla la o petrecere organizată la domiciliul numitei M.A.C., inculpatul R.L. a cunoscut-o pe partea vătămată M.J., începând să aibă o relație de prietenie.

În momentul în care s-au cunoscut, partea vătămată era elevă în clasa a X-a la Grupul Școlar Sanitar din Bistrița și avea vârsta de 16 ani, iar inculpatul R.L. era elev în clasa a XI-a la Liceul I. și avea vârsta de 18 ani. În acea noapte, cei doi au discutat cu privire la școlile la care sunt elevi, cu privire la vârsta pe care o au și cu privire la preocupările pe care le au în general, făcând și schimb de numere de telefon precum și adrese de messenger. În perioada următoare cei doi au ieșit în câteva rânduri împreună în oraș, la câte un suc și au purtat mai multe discuții pe site-ul de internet „Yahoo Messenger” precum și pe telefoanele mobile.

În jurul datei de 15 ianuarie 2010, inculpatul R.L. și-a dat întâlnire cu partea vătămată în oraș și după ce au mers la un suc, a invitat-o pe aceasta la domiciliul său. Partea vătămată a fost de acord cu propunerea, astfel încât amândoi s-au deplasat la domiciliul inculpatului situat pe strada Păcii din Bistrița. Cei doi au mers în camera inculpatului, au ascultat muzică, au început să se sărute după care s-au așezat în pat, au început să se dezbrace și au întreținut raporturi sexuale orale și normale.

La sfârșitul lunii ianuarie 2010, profitând de faptul că era singură la domiciliu, părinții ei fiind plecați în vizită la niște prieteni, partea vătămată l-a chemat pe inculpatul R.L. la domiciliul ei. Inculpatul R.L. a luat un taxi și în jurul orelor 19,00 a ajuns la domiciliul părții vătămate situat în Bistrița pe strada Turnului. Cei doi au mers în camera părții vătămate și au început să se sărute, iar la un moment dat inculpatul R.L. i-a propus părții vătămate să facă câteva fotografii dezbrăcați și să întrețină relații sexuale orale. Partea vătămată a fost de acord, astfel încât a luat aparatul foto digital al familiei, l-a pus pe o noptieră situată lângă pat, l-a programat, după care a întreținut un raport sexual oral, efectuând în acest timp o fotografie, în care imaginea obținută era explicit pornografică.

A doua zi, partea vătămată M.J. a descărcat fotografia pe calculatorul ei, după care, la solicitarea inculpatului R.L. i-a trimis pe site-ul de internet „Yahoo Messenger”, fotografia pe care a salvat-o sub denumirea „P1020728.jpg”.

Spre sfârșitul lunii februarie sau începutul lunii martie 2010, după ce între inculpat și partea vătămată au intervenit divergențe, tot prin intermediul site-ului de internet „Yahoo Messenger”, inculpatul R.L. a trimis acea fotografie cel puțin martorilor R.A.R. și R.A.C., după ce în prealabil salvase fotografia pe calculatorul său într-un folder pe care l-a ascuns pentru a nu putea fi văzută și de alte persoane. Cei doi martori s-au uitat la fotografia care o reprezenta pe partea vătămată întreținând raport sexual oral cu inculpatul R.L., după care au șters fotografia de pe calculator și nu au mai trimis-o altor persoane.

Ulterior, în scurt timp, fără a se cunoaște exact modalitatea, această fotografie pornografică s-a răspândit necontrolat de la un utilizator de internet la altul, ajungând să circule și pe telefoanele mobile ale elevilor de la Grupul Școlar Sanitar și de la Colegiul I. După ce a început să circule pe internet această fotografie și partea vătămată a primit-o de la diferiți utilizatori, rămași neidentificați, unii dintre aceștia propunându-i să întrețină și cu ei relații sexuale, ceea ce i-a produs minorei o stare de tulburare.

La rândul său inculpatul U.R.A. o cunoștea pe partea vătămată cu care a fost coleg în școala generală și cu care, la un moment dat, a avut niște neînțelegeri ce au fost aplanate prin intervenția părinților care s-au întâlnit și au discutat cele întâmplate.

Ulterior, partea vătămată și inculpatul U.R.A. au urmat trasee școlare diferite reîntâlnindu-se la Grupul Școlar Sanitar din Bistrița unde erau elevi în clase paralele.

Vechile neînțelegeri au reizbucnit, inculpatul adresându-i cuvinte insultătoare părții vătămate făcând-o „panaramă”, ceea ce a determinat intervenția tatălui acesteia, martorul M.I., care, cu circa 3 luni înainte de apariția fotografiei pornografice, l-a căutat pe inculpat la școală, cerându-i să înceteze acest comportament.

Pe de altă parte, numitul M.P. este din comuna Șanț și este elev la Grupul Școlar Sanitar Bistrița, iar în cursul anului școlar 2009-2010 a locuit cu chirie într-un apartament de pe Aleea Plopilor împreună cu numitul Ț.C.F. și cu martorii B.I. și B.R.

Numitul M.P. are un laptop pe care l-a folosit împreună cu celelalte trei persoane cu care locuia în chirie și în cursul lunii februarie sau martie 2010, pe adresa sa de messenger, numitul Ț.C.F. a primit de la C.V. fotografia pornografică în care apare partea vătămată M.J. întreținând relații sexuale orale, fotografie pe care a salvat-o într-un folder.

Într-o zi din cursul lunii martie 2010, inculpatul U.R.A. a mers până în apartamentul unde locuia M.P., acesta din urmă spunându-i că are pe laptop o fotografie cu partea vătămată M.J. întreținând relații sexuale orale.

Crezând că a găsit dovada comportamentul imoral a părții vătămate pe care i-a cerut-o tatăl acesteia și întrevăzând o posibilă răzbunare pentru cele întâmplate, inculpatul U.R.A. i-a spus că vrea să aibă și el acea fotografie astfel încât M.P. i-a trimis-o acestuia pe adresa de messenger.

După ce a primit fotografia, inculpatul U.R.A. a salvat-o pe calculatorul său personal și a deținut-o în vederea răspândirii, iar în cursul lunii martie 2010 a transmis-o prin serviciul de mesagerie pe internet „Yahoo Messenger” numitei C.C., elevă la Grupul Școlar Sanitar, unde de altfel și el este elev.

În același timp, inculpatul U.R.A. a deținut fotografia pe telefonul său mobil și a răspândit-o pe telefoanele mobile ale mai multor persoane, dintre care este de menționat numitul R.D.V. și M.P.

De asemenea, inculpatul U.R.A. a listat fotografia pe suport de hârtie (câte patru fotografii pe coală A4) și, într-o pauză i-a înmânat una dintre acestea părții vătămate, dar și mai multor colegi de la Grupul Școlar Sanitar.

Mai mult, așa cum rezultă din declarația martorei C.N.A., într-una din zile, aflându-se pe holul școlii și văzând-o pe partea vătămată inculpatul a strigat „Feriți-vă! Trece vedeta porno” producând ilaritate în rândul celor prezenți.

În latura civilă a cauzei partea vătămată M.J. s-a constituit parte civilă față de inculpat cu suma de 10.000 lei reprezentând daune morale.

În declarația sa inculpatul U.R.A. a recunoscut că a primit fotografia incriminată de la M.P. și faptul de a o fi transmis prin Messenger numitei C.C. și prin telefon lui R.D.V., însă referitor la poza printată pe hârtie a arătat că a deținut un singur exemplar pe care l-a înmânat părții vătămate.

Starea de fapt reținută mai sus a rezultat, fără nici un dubiu, din declarația martorului A.C.I. care a arătat că a aflat de la alți colegi că inculpatul a răspândit poza prezentând-o pe partea vătămată într-o ipostază erotică printre colegi și în formă printată pe hârtie.

Aceeași împrejurare a fost relevată și de martorul M.P., în faza de urmărire penală care a arătat că l-a văzut pe inculpat având circa 10 fotografii printate pe hârtie, dintre care una i-a înmânat-o părții vătămate, moment la care a asistat personal. Martorul a mai arătat că nu a văzut ca inculpatul să fi dat poza respectivă și altor persoane însă a observat că unii colegi dețineau acea poză pe care a recunoscut-o ca fiind una dintre cele provenite de la inculpat.

Este adevărat că, în faza cercetării judecătorești, martorul și-a retractat în parte declarația precizând că nu își menține partea referitoare la existența mai multor poze, inclusiv în posesia altor colegi, motivat de faptul că aceasta nu corespunde adevărului fiind făcută sub presiunea organelor de cercetare penală.

Această susținere a martorului a fost însă înlăturată fiind, în mod evident, făcută „pro causa” întrucât martorul a fost audiat și de procuror, în prezența unui apărător, excluzându-se astfel ipoteza unor eventuale presiuni sau a consemnării necorespunzătoare a celor arătate de martor.

Pentru aceleași considerente tribunalul a înlăturat și declarațiile date în instanță de martorii C.C. și P.A.V., apreciind ca fiind sincere cele din faza de urmărire penală.

Faptele inculpatului astfel reținute întrunesc în drept elementele constitutive ale infracțiunii de pornografie infantilă prin sisteme informatice prevăzute de art. 51 alin. (1) titlul III din Legea nr. 161/2003 și pornografie infantilă prevăzută de art. 18 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și 99 și urm. C. pen.

Deși inculpatul era minor la data comiterii faptelor având în vedere modalitatea de săvârșire a acestora, gravitatea lor precum și urmările produse, tribunalul a apreciat că aplicarea unei măsuri educative nu este suficientă pentru îndreptarea sa astfel că în baza textelor de lege mai sus arătate și văzând și dispozițiile art. 72 și 109 C. pen., îl va condamna pe acesta:

- la un an și 6 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 51 alin. (1) titlul III din Legea nr. 161/2003;

- la 2 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 18 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 99 și următorul C. pen.

Conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit aceste pedepse urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, făcând și aplicarea art. 71 raportat la art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Față de lipsa antecedentelor penale și având în vedere comportamentul inculpatului după comiterea faptelor, ca și împrejurarea că acesta este în prezent elev, tribunalul a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins chiar și fără executarea acesteia și în baza art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei stabilind, conform art. 110 C. pen., un termen de încercare de 3 ani.

Totodată, inculpatul a fost atenționat asupra prevederilor art. 83 C. pen., s-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen. și potrivit art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă reținerea de 24 de ore a acestuia din data de 20 mai 2010.

În latura civilă a cauzei partea vătămată M.J. s-a constituit parte civilă față de inculpat cu suma de 10.000 lei reprezentând daune morale.

S-a apreciat că fotografia cu caracter explicit pornografic prezentând-o pe partea vătămată a ajuns, ca urmare a activității infracționale a inculpatului, la cunoștința mai multor persoane i-a cauzat părții vătămate un grav prejudiciu moral prin atingerea adusă imaginii acesteia în comunitatea școlară din care aceasta face parte.

Mai mult, ca urmare a acestui fapt, așa cum a rezultat din rapoartele psihologice referitoare la partea vătămată, aceasta prezintă tulburare de stress-postraumatic, depresie-nevrotică, atacuri de panică la nivel subclinic și onigofagie.

Prin urmare, instanța de fond a apreciat că exista prejudiciului moral inculpatul fiind ținut să repare acest prejudiciu și, prin urmare, tribunalul, apreciind că suma de 10.000 lei reprezintă o reparație morală adecvată, în baza art. 346, art. 14 C. proc. pen., l-a obligat pe inculpat să plătească părții civile 10.000 lei cu titlul de daune morale, în solidar cu părțile responsabile civilmente. S-au aplicat prevederile art. 191 alin. (3) C. proc. pen.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termen legal, inculpatul U.R.A., fără a indica motivele de nelegalitate ori netemeinicie.

În ședința publică din data de 7 mai 2012 inculpatul, prin apărător ales, a depus la dosar motivele de apel, solicitând achitarea conform art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 18 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și aplicarea unei măsuri educative pentru infracțiunea prevăzută de art. 51 alin. (1) titlul III din Legea nr. 161/2003 și respingerea acțiunii civile.

Prin decizia penală nr. 87/ A din 7 mai 2012 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, s-a admis apelul declarat de inculpatul U.R.A., pe care a desființat-o în parte, cu privire la cuantumul pedepsei aplicate inculpatului.

A redus pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 51 alin. (1) Titlul III din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a), art. 76 lit. d) C. pen. de la un an și 6 luni închisoare la un an închisoare.

A redus pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 18 alin. (1) din Legea nr. 678/2011, cu aplicarea art. 99 și următ. C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a), art. 76 lit. d) C. pen., de la 2 ani închisoare la un an închisoare.

Conform 33 lit. a), art. 34 lit. b), C. pen., a contopit pedepsele stabilite, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de un an închisoare.

A menținut suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an închisoare pe durata termenului de încercare de 3 ani, stabilit conform art. 82 C. pen.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de prim control judiciar a apreciat corect reținută situația de fapt de către instanța de fond, vinovăția inculpatului fiind pe deplin dovedită din provele administrate.

Au fost înlăturate ca nesincere declarațiile martorilor C.C., P.A.V. și M.P. date în fața instanței, fiind menținute cele din faza de urmărire penală, acestea corespunzând adevărului.

În ceea ce privește individualizarea pedepsei, instanța a apreciat că se impune reducerea cuantumului acesteia, raportat la criteriile de individualizare a pedepsei prevăzută de art. 72 C. pen., cu menținerea suspendării condiționate a executării pedepsei.

Instanța de prim control judiciar a apreciat că suma acordată cu titlu de daune morale părții vătămate de 10.000 lei este una rezonabilă, în măsură să ofere o compensație părții vătămate pentru prejudiciul moral suferit.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul U.R.A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând casarea hotărârii, achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru învinuirea săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 18 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) [(caz de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 12 și 18 C. proc. pen.)], iar în subsidiar aplicarea uneia din măsurile educative prevăzute de art. 101 lit. a) sau b) C. pen., pentru fapta prevăzută de art. 51 Titlul III din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 99 C. pen. (caz de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.) și respingerea cererii de despăgubiri civile formulate de partea vătămată.

În dezvoltarea motivelor de recurs inculpatul a învederat că probele administrate în cauză au fost greșit evaluate având drept consecință reținerea unei stări de fapt doar parțial conformă cu realitatea.

Inculpatul susține că nu a prezentat poza în vederea răspândirii ei printre elevii școlii, nefiind astfel întrunite elementele constitutive ale infracțiunii.

În ceea ce privește așa-zisul prejudiciu de imagine, produs părții vătămate, acesta în realitate nu a existat întrucât, partea vătămată a avut inițiativa fotografierii și tot ea a transmis aceste fotografii pe internet numiților R.L. și C.C.

Ținând cont de faptul că inculpatul era minor, a recunoscut și regretat fapta săvârșită, că nu are antecedente penale, că a avut rezultate bune, a solicitat aplicarea unei măsuri educative.

Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând recursul declarat în cauză prin prisma motivelor invocate și din oficiu, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., îl consideră nefondat pentru următoarele considerente:

cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 12 și 18 C. proc. pen., Înalta Curte constată că în cauză nu s-a produs o eroare gravă de fapt, iar fapta inculpatului de a deține și răspândi fotografia cu minora M.J. întreținând raport sexual oral, pe site-ul de internet yahoo messenger, respectiv pe telefonul mobil și printată pe coli A4, în mod repetat, în baza aceleiași rezoluții infracționale, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de pornografie infantilă prin sisteme informatice prevăzută de art. 51 alin. (1) Titlul III din Legea nr. 161/2003 și pornografie infantilă prevăzută de art. 18 alin. (1) din Legea nr. 678/2011 ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 99 și următoarele C. pen., art. 33 lit. a) C. pen.

Conform art. 51 alin. (3) din Legea nr. 161/2003 „constituie infracțiune producerea în vederea răspândirii, oferirea sau punerea la dispoziție, răspândirea sau transmiterea, procurarea pentru sine sau pentru altul de materiale pornografice cu minori prin sisteme informatice ori deținerea, fără drept, de materiale pornografice cu minori într-un sistem informatic sau mijloc de stocare a datelor informatice.”

„Fapta de a expune, a vinde sau de a răspândi, a închiria, a distribui, a confecționa ori de a produce în alt mod, a transmite, a oferi sau a pune la dispoziție ori de a deține în vederea răspândirii de obiecte, filme, fotografii, diapozitive, embleme sau alte suporturi vizuale care prezintă sau implică minori care nu au împlinit vârsta de 18 ani, constituie infracțiunea de pornografie infantilă așa cum prevăd dispozițiile art. 18 din Legea nr. 678/2001.

Conform prevederilor legale, elementul material al laturii obiective este constituit pentru cele două infracțiuni, reținute în sarcina inculpatului, din mai multe modalități alternative de executare. Astfel, inculpatul U.R.A., a deținut o fotografie pe calculatorul său personal (a avut în stăpânire sau în păstrare această fotografie contrar dispozițiilor legale) în vederea răspândirii, iar în cursul lunii martie 2010 a transmis-o prin serviciul mesagerie pe internet „yahoo-messenger” numitei C.C., elevă la Grupul Școlar Sanitar.

Acțiunea de transmitere a materialelor, prevăzută în textul incriminator, presupune trimiterea obiectelor în care sunt materializate imagini cu caracter pornografic cu minori.

În același timp inculpatul U.R.A. a deținut fotografia pe telefonul său mobil și a răspândit-o, transferând-o pe telefoanele mobile ale mai multor persoane, dintre care este de menționat inv. R.D.V. Inculpatul U.R.A. a listat fotografia pe suport de hârtie (câte 4 fotografii pe coala A4) pe care le-a distribuit mai multor colegi de școală.

Inculpatul de altfel, recunoaște că a deținut acea fotografie, contrar dispozițiilor legale, că a transmis-o și chiar a printat-o. Declarațiile acestuia se coroborează cu cele ale martorilor C.C.,

R.D.V., N.L.A., P.A.V., M.I., A.C.I., U.I.R., C.N.A., O.A.C., M.P., M.A.I., B.V., J.A., P.V. demonstrează că inculpatul U.R.A. se face vinovat de comiterea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată.

Pentru existența infracțiunii de pornografie infantilă este necesar ca activitățile incriminate să se refere la materialele pornografice cu minori și să fie realizate modalitățile alternative ale elementului material al infracțiunii, ceea ce în speță sunt îndeplinite.

În mod corect au fost înlăturate declarațiile lui M.P., C.C. și P.A.V. date în fața instanței de fond, apreciate ca nesincere atâta timp cât nu au oferit explicații plauzibile cu privire la schimbarea conținutului acestora, cu atât mai mult cu cât la urmărirea penală când au fost audiați au fost însoțiți de apărători, fiind greu de crezut că s-au exercitat presiuni asupra lor de către procuror în asemenea condiții.

Astfel, vinovăția inculpatului este pe deplin dovedită, faptele sale întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de pornografie infantilă prevăzută de art. 18 din Legea nr. 678/2001 și pornografie infantilă prin sisteme informatice prevăzută de art. 51 alin. (1) din Legea nr. 161/2003.

9

pct. 14 C. proc. pen.), Înalta Curte constată că, raportat la criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al faptei, modalitatea de săvârșire, caracterul continuat al acesteia, motivul pentru care a săvârșit fapta, urmările produse, circumstanțele personale favorabile ale inculpatului, nu e cunoscut cu antecedente penale, era minor la data comiterii faptelor, pedeapsa a fost corect individualizată, neimpunându-se aplicarea unei măsuri educative, care ar reprezenta o încurajare a celorlalți destinatari ai legii penale în săvârșirea de fapt de același gen, întrucât numai aplicarea pedepsei închisorii este de natură să asigure îndeplinirea scopului acesteia, prevăzut de art. 52 C. pen.

Individualizarea pedepsei trebuie să aibă ca scop determinarea aplicării unei pedepse juste, corecte, atât sub aspectul restabilirii ordinii de drept încălcate, cât și din punct de vedere al nevoii de reeducare al făptuitorului.

Astfel pedeapsa de un an închisoare, atât prin cuantum, cât și modalitatea de executare aleasă, este justă și de natură să fundamenteze proporționalitatea între scopul reeducării inculpatului prin caracterul restrictiv al pedepsei aplicate și așteptările societății de la organele abilitate să aplice legea.

Raportat la dispozițiile art. 110 C. pen., termenul de încercare stabilit de instanța de fond este legal în conformitate cu dispozițiile legale, neimpunându-se reducerea acestuia, raportat la gradul de pericol social al faptei.

Fapta inculpatului U.R.A. nu se poate susține că este lipsită de gradul de pericol social al unei infracțiuni, atât timp cât sunt avute în vedere modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, urmarea produsă, astfel încât susținerea inculpatului privind aplicarea unei sancțiuni administrative, este nefondată.

Critica recurentului inculpat U.R.A., privind soluționarea laturii civile, în sensul respingerii pretențiilor civile ale părții vătămate, deoarece vina îi aparține acesteia, întrucât cu acordul său s-a făcut acea fotografie și tot ea a transmis-o numitului R.L., este nefondată.

Instituția daunelor morale constituie și o reprobare morală a faptei ilicite față de care cel ce a

s

ăvârșit-o, trebuie să răspundă atât pe plan social, prin executarea sancțiunii penale, cât și pe plan

individual, prin repararea prejudiciului existent

în patrimoniul părții vătămate și în domeniul

vie

ții sufletești.

S-a apreciat că prejudiciul semnifică pierderea unei valori, punctul central al unei valori sau al unei deprecieri nefiind numai obiectul în sine ci și aprecierea și atitudinea altora față de acesta. În determinarea cuantumului sumei

acordate cu

titlu

de daune morale, pentru prejudiciile cauzate unei persoane în cadrul desfășurării

procesului penal, a reținut prima instanță, trebuie să se aibă în vedere principiul echității și stabilirea unui just echilibru între prejudiciul suferit și reparația acordată.

Scopul acord

ării daunelor morale constă în realizarea, în primul rând, a unei satisfacții

morale pentru suferințe de același ordin, iar nu a unei satisfacții patrimoniale. Este motivul pentru

care aprecierea unor asemenea daune se realizează în echitate și păstrând principiul proporționalității și justului echilibru între natura valorilor lezate și sumele acordate.

Durerile fizice

și psihice reprezintă cele mai frecvente, mai obișnuite și mai firești, dar în

același timp și cele mai grave dintre urmările negative ale infracțiunilor ce lezează valorile sociale ocrotite de lege, fiind consacrate sub denumirea de pretium doloris. Caracterul inestimabil al prejudiciului moral nu poate suprima protecția victimei, iar prestația cuvenită acesteia nu

constituie atât un echivalent, cât un lucru subrogat, o compensație acordată în urma unei operații

complexe și delicate de apreciere multilaterală a aspectelor în care se exteriorizează vătămările și suferințele cauzate.

Evaluarea daunelor morale, neput

ând fi făcută în aceleași condiții ca ale celor patrimoniale, presupune stabilirea unor criterii specifice. Un asemenea criteriu ar putea fi importanța socială a valorii lezate prin săvârșirea faptei ilicite. In acest caz, valoarea poate

avea atât un conținut subiectiv (implicând o prețuire

din

partea persoanei lezate), dar și un aspect

obiectiv, fiind expresia unei cerințe obiective a realității. Prejudiciul moral va fi cu atât mai mare cu cât valoarea lezată este mai importantă pentru partea vătămată. Personalitatea victimei poate fi un alt criteriu care completează criteriul importanței valorii lezate. În raport cu valoarea lezată se mai poate avea în vedere drept criteriu și gravitatea, precum și intensitatea durerilor fizice și psihice, provocate. Importanță vor primi și repercusiunile asupra situației victimei, inclusiv în plan familial și social, prin atingerile aduse onoarei și demnității sale. Un alt criteriu ar putea fi acela al echității și anume ca daunele morale să exprime cerințele de dreptate și echitate.

Partea vătămată M.J. prin expunerea publică a unor aspecte din viața intimă a acesteia în comunitatea socială din care face parte, a suferit un prejudiciu moral, fapt confirmat și de rapoartele psihologice depuse la dosar.

Chiar dacă partea vătămată a fost de acord ca anumite aspecte ale vieții sale intime să fie imortalizate, expunerea publică a acestora provoacă traume psihice de o amplitudine covârșitoare cu atât mai mult cu cât acestea au fost făcute la o vârstă fragedă de natură să aibă un impact mai mare asupra psihicului acesteia.

Cum în sistemul de drept românesc, cuantificarea prejudiciului moral nu este supus unor criterii legale de determinare, ci este apreciat de instanță în raport de consecințele negative suferite de cei implicați, de valorile morale lezate și măsura în care le-a fost afectată situația familială sau socială, Înalta Curte, raportat la consecințele faptei inculpatului U.R.A. asupra părții vătămate M.J., în raport cu principiul răspunderii civile stabilite prin dreptul intern, cât și jurisprudența C.E.D.O., apreciază caracterul rezonabil al cuantumului acestor daune.

Pentru aceste considerente, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge,

ca nefundat, recursul declarat de inculpatul

U.R.A

.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefundat, recursul declarat de inculpatul

U.R.A.

împotriva deciziei penale nr. 87/ A din 7 mai 2012 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, pronunțată în dosarul nr.

631/112/2011

.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 3 octombrie 2012.