ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 591/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 591/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 932 din 10 noiembrie 2009 pronunțată de

Tribunalul București, secția a

II

a penală, s-a dispus:

în baza art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41

alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul C.F. la o pedeapsă de 6 luni

închisoare.

în temeiul art. 26 C. pen. rap. la art. 27 alin. (1) din Legea nr.

365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul la o

pedeapsă de 1 an închisoare.

în baza art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. s-au

contopit cele două pedepse, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea,

de 1 an închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a), b) C. pen.

în baza art. 81 și art. 82 C. pen. a fost suspendată condiționat

executarea pedepsei rezultante de 1 an închisoare pe durata unui termen de

încercare de 3 ani.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

în baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a

executării pedepsei a fost suspendată și executarea pedepselor accesorii.

în baza art. 88 C. pen. s-a dedus durata reținerii și arestării

preventive a inculpatului de la 25 aprilie 2007 și până la 22 iunie 2007.

în baza art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41

alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul D.M., la o pedeapsă de 6 luni

închisoare.

în baza art. 26 C. pen. rap. la art. 27 alin. (1) din Legea nr.

365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul la o

pedeapsă de 1 an închisoare.

în baza art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. au fost

contopite cele două pedepse, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai

grea, de 1 an închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a), b) C. pen. în baza art.

81 și art. 82 C. pen. a fost suspendată condiționat executarea pedepsei

rezultante de 1 an închisoare pe durata unui termen de încercare de 3 ani.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

în baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a

executării pedepsei s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii.

în baza art. 88 C. pen. s-a dedus durata reținerii și arestării

preventive a inculpatului de la 25 aprilie 2007 și până la 22 iunie 2007.

în baza art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41

alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul D.C., la o pedeapsă de 3 ani

închisoare.

în baza art. 65 C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C.

pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

în baza art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41

alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 6 luni

închisoare.

în baza art. 27 alin. (1) din Legea 365/2002 cu aplic. art. 41 alin.

(2) C. pen. a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 1 an închisoare.

în baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 alin. (1)

C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului, acesta având de

executat pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, sporită cu 6 luni

închisoare, în final 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a), b) C. pen. pe durata

executării pedepsei.

S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.

în baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen. s-au admis acțiunile civile

formulate, obligând pe inculpați, în solidar, la plata despăgubirilor civile,

respectiv a sumei de 11.487,60 lei către partea civilă B.C.R. cu dobânda legală

aferentă de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la achitarea

integrală a debitului; a sumei de 503,49 lei către partea civilă I.N.G.B.; a

sumei de 21.875,84 RON către partea civilă B.P.; a sumei de 38.000 RON către

partea civilă B.R.D.; a sumei de 595 RON către partea civilă A.B.; a sumei de

6850 RON către partea civilă R.B.; a sumei de 1600 RON către partea civilă

D.A.O. și a sumei de 1100 RON către partea civilă D.A.M.

S-a luat act că părțile vătămate G.A., Z.V.L., T.V.I. și N.N. nu s-au

constituit părți civile în procesul penal.

în baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea de la

inculpatul D.C. a bunurilor folosite la săvârșirea infracțiunilor, respectiv un

mini CD, un laptop marca Dell, trei dischete, cârd memorie, card memorie

cannon, trei CD-uri, unitate de calculator, dispozitiv electronic cu fantă -

toate introduse la camera de corpuri delicte a DGPMB - SCJEO, conform dovezii

seria B, nr. 26277 din 04 iulie 2007; de la inculpatul C.F. a dispozitivului

electronic pe care îl folosea la copierea informațiilor de pe banda magnetică a

cârdurilor, rămas în custodia lucrătorilor de poliție din cadrul BCCO București

la mapa documentară.

în baza art. 118 lit. e) C. pen. s-au confiscat sumele 34 RON și 28 RON

ridicate și depuse la CEC conform chitanțelor nr. 1844688/1 și nr. 1844684/1.

în baza art. 163 C. proc. pen. a fost dispusă instituirea unui

sechestru asigurător asupra autoturismului proprietatea inculpatului D.C.,

marca BMW, depozitat la Hala Romtur conform procesului verbal din data de 25

aprilie 2007 (fila 82, vol. II, UP).

în baza art. 191 C. proc. pen. au fost obligați inculpații C.F. și D.M.

la câte 300 lei, iar inculpatul D.C. la 450 lei reprezentând cheltuieli

judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 996/P/2007 din data de 02 august 2007 al

Parchetului de pe lângă Tribunalul București au fost trimiși în judecată, în

stare de libertate, inculpatul C.F. - pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 și art. 26 C. pen. rap. la art. 27

alin. (1) din Legea 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu

aplic. art. 33 lit. a) C. pen.; inculpatul D.M. - pentru săvârșirea

infracțiunilor prev. de art. 25 alin. (1) din Legea 365/2002 și art. 26 C. pen.

rap. la art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C.

pen., ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.; inculpatul D.C. - pentru

săvârșirea infracțiunilor

prev.de

art. 24

alin. (1), (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art.

25 alin. (1), (2) din aceeași lege cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 27

alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu

aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

S-a reținut prin actul de sesizare a instanței că inculpatul D.C. a

falsificat instrumente de plată electronică, a deținut echipamente în vederea

falsificării acestora și a efectuat operațiuni financiare cu acestea în mod

fraudulos, iar ceilalți doi inculpați au deținut echipamente în vederea

falsificării instrumentelor de plată electronice și l-au ajutat pe D.C. la

efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos, activități desfășurate în

perioada 30 martie 2007 - 05 iunie 2007.

Situația de fapt anterior expusă a fost dovedită cu următoarele

mijloace de probă: declarații inculpați; declarații martori; plângeri părți

vătămate; proces-verbal de recunoaștere după planșe foto; imagini video;

procese-verbale de percheziție; proces-verbal de expertiză a Institutului de

Tehnologie Avansată.

Din analiza materialului probator administrat în cauză în ambele faze

procesuale, Tribunalul a constatat că situația de fapt a fost corect reținută

prin rechizitoriul parchetului, fiind dovedită vinovăția inculpaților în

săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată.

În drept, s-a reținut că faptele săvârșite de inculpații D.M. și C.F.

întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de dispozițiile

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 și art. 26 C. pen. rap. la art. 27

alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu

aplic. art. 33 lit. a) C. pen.; întrucât operațiunile financiare frauduloase au

fost efectuate în repetate rânduri, la intervale scurte de timp și în

realizarea aceleiași rezoluții infracționale, tribunalul a reținut și

dispozițiile art. 41 alin. (2) C. pen. referitoare la forma continuată a

infracțiunii.

Cum faptele sunt concurente, s-a impus reținerea dispozițiilor art. 33

lit. a) C. pen., inculpații urmând să execute pedeapsa cea mai grea.

Pe durata executării pedepselor s-a dispus a se face aplicarea

dispozițiilor art. 71 și art. 64 lit. a), b) C. pen.

La individualizarea pedepselor aplicate celor doi inculpați, Tribunalul

a avut în vedere gradul de pericol social concret al infracțiunilor săvârșite,

datele lor personale (necunoscuți cu antecedente penale, cu atitudine sinceră

și cooperantă pe întreg parcursul procesului penal) și toate celelalte criterii

generale de individualizare

prev. de

art.

72 C. pen.

În raport de aceste considerente, Tribunalul a apreciat că scopul

preventiv și educativ al pedepselor poate fi realizat prin stabilirea unor

pedepse în cuantumul minim prevăzut de lege, suficient și necesar.

Totodată, s-a apreciat că același scop al pedepselor - date fiind

conduita bună a inculpaților înainte și în timpul procesului penal, persoana

lor în raport de caracterizările depuse la dosar - poate fi atins chiar fără

executarea în regim de detenție a pedepselor, suspendarea condiționată a

executării acestora fiind un avertisment pentru inculpați de a nu mai săvârși

fapte de natură penală.

S-a stabilit, de asemenea, că faptele reținute în sarcina inculpatului

D.C. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 24

alin. (1), (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art.

25 alin. (1), (2) din aceeași lege cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 27

alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu

aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

Vinovăția acestui inculpat a fost dovedită din coroborarea

declarațiilor date de coinculpați - în care descriu în amănunt atât activitatea

lor infracțională, cât și a inculpatului D.C., precum și împrejurarea că acesta

din urmă a avut inițiativa copierii informațiilor de pe cârdurile clienților

benzinăriei cu ajutorul unui dispozitiv electronic pus la dispoziția

coinculpaților tot de D.C. - cu declarația martorului P.A. (căruia inculpatul D.C.

i-a propus aceeași afacere, dar pe care a refuzat-o) - cu imaginile video în

care apare inculpatul în momentul retragerii frauduloase a diverse sume de bani

și, nu în ultimul rând, cu bunurile găsite și ridicate cu ocazia percheziției

domiciliare la adresa unde inculpatul locuia fără forme legale și a

percheziției efectuate asupra autoturismului marca BMW cu nr. de înmatriculare

folosit de inculpat.

S-a stabilit că toate infracțiunile comise de inculpat îmbracă forma

continuată, fiind săvârșite repetat, la intervale scurte de timp și în

realizarea aceleiași rezoluții infracționale.

De asemenea, s-au reținut dispozițiile referitoare la concursul de

infracțiuni, faptele fiind concurente.

La individualizarea pedepselor s-au avut în vedere gradul de pericol

social concret al infracțiunilor săvârșite, datele personale ale inculpatului

(necunoscut cu antecedente penale, cu o poziție nesinceră și necooperantă în

procesul penal) și toate celelalte criterii generale de individualizare prev.

de art. 72 C. pen.

Stabilind pedepse în cuantumul minim prevăzut de lege, Tribunalul a

apreciat însă că scopul pedepsei poate fi atins doar prin executarea în regim

de detenție.

La această concluzie a contribuit și atitudinea refractară a

inculpatului la ascultarea lui dispusă prin comisie rogatorie, în declarația sa

arătând că nu se face vinovat de comiterea nici unei infracțiuni, concluziile

comisarului de la departamentul de poliție Stuttgart (care a participat la

ascultare) fiind în sensul că inculpatul a dat „răspunsuri neconforme

întrebărilor, evitând întrebările țintă și la câteva întrebări a declarat

lucruri foarte greu de crezut".

Totodată, Tribunalul nu a făcut abstracție de împrejurarea că

inculpatul a fost deja condamnat - până la pronunțarea în fondul acestei cauze

- de Judecătoria Rottweil, pentru „falsificare de cârduri cu funcție de

garanție, la 13 capete de acuzare, cu tentativă de înșelăciune electronică, la

5 ani și 6 luni închisoare", ceea ce duce la concluzia că inculpatul a

perseverat în activitate infracțională de același gen.

Referitor la latura civilă a cauzei, Tribunalul a constatat dovedite

pretențiile civile formulate de părțile vătămate constituite părți civile,

conform înscrisurilor depuse la dosar din care rezultă cuantumul prejudiciilor

cauzate prin extragerea frauduloasă a sumelor de bani din contul cârdurilor ce

le aparțineau.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă

Tribunalul București, care a criticat-o pentru nelegalitate și ne temeinicie,

solicitând pe de o parte înlăturarea ca pedeapsă accesorie a interzicerii

drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza

I

C.

pen. și, pe de altă parte, aplicarea pentru inculpați a unor pedepse mai

ridicate față de gravitatea faptelor, reținerea disp. art. 75 lit. a) C. pen.,

ca circumstanță agravantă față de săvârșirea faptelor de trei persoane

împreună, aplicarea unei pedepse cu executarea în regim de detenție

inculpatului D.C. și înlăturarea disp. art. 81 cu privire la inculpații C.F. și

D.M. și aplicarea față de aceștia a disp. art. 86

1

C. pen.

Curtea de apel a reținut că, anterior repunerii cauzei pe rol,

procurorul de ședință a solicitat extinderea motivelor de apel în ceea ce

privește constatarea existenței unei cauze de nulitate absolută, respectiv

nerespectarea dispozițiilor privind citarea inculpaților, arătând că inculpatul

D. a fost, la data soluționării cauzei pe fond, arestat în Germania și nu a

fost prezent în fața instanței și nici audiat nemijlocit de către instanța de

judecată, solicitând, la acel moment, trimiterea cauzei spre rejudecare la

instanța de fond, motiv pe care, după repunerea cauzei pe rol și audierea

inculpatului nemijlocit în fața instanței de apel, respectiv acordarea

posibilității inculpatului de a propune probe și a-și exercita efectiv dreptul

la apărare, a renunțat la acest motiv de apel și nu a înțeles să îl mai

susțină.

Împotriva aceleiași sentințe au declarat, de asemenea, apel și

inculpații C.F., D.M. și D.C., primii doi inculpați criticând hotărârea sub

aspectul nelegalității dispozițiilor privind soluționarea laturii civile,

invocând faptul că în mod greșit au fost obligați în solidar la plata sumei de

bani către partea civilă, dat fiind beneficiul redus pe care aceștia l-au

obținut de la inculpatul D.C., ultimul inculpat invocând de asemenea nelegalitatea

sentinței, atât sub aspectul laturii penale, cât și sub aspectul laturii

civile, solicitând înlăturarea sporului de 6 luni care i-a fost aplicat și

suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei și, respectiv, reducerea

cuantumului sumei la care a fost obligat către partea civilă față de perioada

în care se arată în rechizitoriu că s-ar fi săvârșit faptele (martie 2007-

iunie 2007), dat fiind că după momentul percheziției și arestării inculpaților

(25 aprilie 2007) nu se mai putea continua retragerea de sume de bani.

Prin decizia penală nr. 217 din 14 octombrie 2010, Curtea de Apel

București, secția

I

penală, în baza art. 379 pct. 2

lit. a) C. proc. pen., a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă

Tribunalul București împotriva sentinței penale nr. 932 din 10 noiembrie 2009

pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, a desființat, în

parte, sentința apelată și, în fond, rejudecând:

În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a

faptelor pentru care au fost trimiși în judecată inculpații C.F., D.M. și D.C.

în sensul reținerii disp. art. 75 lit. a) C. pen., în ceea ce îi privește pe

inculpații C.F. și D.M. pentru ambele infracțiuni, iar în ceea ce îl privește

pe inculpatul D.C. pentru infracțiunile prev. de art. 25 alin. (1) din Legea

nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 27 alin. (1) din Legea

nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., menținând încadrarea juridică

pentru infracțiunea prev. de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplic.

art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41

alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul C.F., la

o pedeapsă de 6 luni închisoare.

În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 27 alin. (1) din Legea nr.

365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. a C. pen. a

condamnat același inculpat la o pedeapsă de 1 an închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. au fost

contopite cele două pedepse, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai

grea, de 1 an închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b)

C. pen.

În baza art. 81 și art. 82 C. pen. a fost suspendată condiționat

executarea pedepsei rezultante de 1 an închisoare pe durata unui termen de

încercare de 3 ani.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a

executării pedepsei a fost suspendată și executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus durata reținerii și arestării

preventive a inculpatului de la 25 aprilie 2007 și până la 22 iunie 2007.

În baza art. 25 alin. (1) din Legea 365/2002 cu aplic. art. 41 alin.

(2) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul D.M.,

necunoscut cu antecedente penale, la o pedeapsă de 6 luni închisoare.

În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 27 alin. (1) din Legea nr.

365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) și art. 75 lit. a) C. pen. a condamnat pe

același inculpat la o pedeapsă de 1 an închisoare.

In baza art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. au fost

contopite cele două pedepse, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai

grea, de 1 an închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a), teza a II-a și lit. b)

C. pen.

În baza art. 81 și art. 82 C. pen. a fost suspendată condiționat

executarea pedepsei rezultante de 1 an închisoare pe durata unui termen de

încercare de 3 ani.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a

executării pedepsei a fost suspendată și executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus durata reținerii și arestării

preventive a inculpatului de la 25 aprilie 2007 și până la 22 iunie 2007.

În baza art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41

alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpatul D.C., necunoscut cu antecedente

penale, la o pedeapsă de 3 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a și lit. b)

C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 25 alin. (1) din Legea 365/2002 cu aplic. art. 41 alin.

(2) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen. a condamnat același inculpat la o

pedeapsă de 6 luni închisoare.

În baza art.27 alin. (1) din Legea 365/2002 cu aplic.art.41 alin. (2)

și art. 75 lit. a C. pen. a condamnat același inculpat la o pedeapsă de 1 an

închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 alin. (1)

C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului, acesta având de

executat pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, sporită cu 6 luni

închisoare, în final 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea

drepturilor

prev. de

art. 64 lit. a), teza a II-a

și lit. b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a), teza a II-a și lit. b)

C. pen. pe durata executării pedepsei.

S-a constatat că inculpatul a fost arestat preventiv în lipsă conform

mandatului de arestare preventivă emis la data de 22 mai 2007 de către

Tribunalul București, secția

I

penală, care a fost pus

în executare la data de 14 iunie 2010, dată de la care inculpatul se află

arestat preventiv în prezenta cauză și în baza art. 88 C. pen. s-a dedus din

durata executării pedepsei perioada de la 14 iunie 2010 la zi.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale.

În baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., au fost respinse ca

nefondate apelurile declarate de inculpați împotriva aceleiași sentințe.

În baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen. s-a menținut arestarea

preventivă a apelantului inculpat D.C.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare din

apelul Parchetului au rămas în sarcina statului și în baza art. 192 alin. (2)

C. proc. pen. au fost obligați inculpații C.F., D.M. și D.C. la câte 375 lei

flecare, cheltuieli judiciare către stat, din care 75 lei pentru fiecare,

reprezentând onorariul parțial al apărătorilor din oficiu, urmând a se avansa

din fondurile Ministerului Justiției.

Analizând actele dosarului și sentința penală apelată prin prisma

motivelor invocate și din oficiu sub toate aspectele de drept și de fapt,

instanța de apel a reținut că prima instanță a analizat probele administrate în

cauză și a reținut în mod corect atât situația de fapt (cu mențiunea că

perioada săvârșirii faptelor a fost eronat arătată sub aspectul datei epuizării

faptelor, ca și în rechizitoriu, până la data de 30 iunie 2007, în realitate

faptele fiind epuizate la data de 23 aprilie 2007, când s-a efectuat ultima

tranzacție frauduloasă), cât și încadrarea juridică a faptelor săvârșite de

inculpați (cu omisiunea de a reține circumstanța agravantă prev. de art. 75

lit. a) C. pen. referitor la faptele săvârșite de cei 3 inculpați împreună),

din probele administrate atât în cursul urmăririi penale, cât și în fața

instanțelor de fond și apel rezultând că în perioada 30 martie 2007-23 aprilie

2007 inculpatul D.C. a falsificat instrumente de plată electronică, a deținut

echipamente în vederea falsificării acestora și a efectuat operațiuni

financiare cu acestea în mod fraudulos, ceilalți doi inculpați au deținut

echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronice și l-au

ajutat pe D.C. la efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos, fapte

care întrunesc atât sub aspectul laturii obiective cât și sub aspectul laturii

subiective elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 25 alin.

(1) din Legea nr. 365/2002 și art. 26 C. pen. rap. la art. 27 alin. (1) din

Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., în cazul inculpaților

C.F. și D.M. și, în plus, în cazul inculpatului D.C. și ale infracțiunii prev.

de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C.

pen., pentru primele două urmând a fi reținută și circumstanța agravantă prev.

de art. 75 lit. a) C. pen., dat fiind că inculpații au săvârșit împreună aceste

fapte.

Astfel, s-a reținut că inculpații C.F. și D.M., angajați ai benzinăriei

Petrom Brâncoveanu, îl cunoșteau pe inculpatul D.C., care locuia în apropierea

stației de benzină și acesta le-a propus, în cursul lunii martie 2007, să

copieze informațiile de pe cârdurile clienților care alimentau la acea stație

prin folosirea unui dispozitiv electronic pe care îl poate pune la dispoziția

lor, cei 2 inculpați fiind de acord, astfel încât, la începutul lunii aprilie,

inculpatul D. le-a pus la dispoziție celor 2 dispozitivul arătându-le

modalitatea în care, cu ajutorul acestuia, puteau copia codul PIN al

cardurilor, aceste aspecte rezultând fără echivoc atât din declarațiile

concordante ale celor 2 inculpați, cât și ale martorului P.A., coleg cu cei doi

la benzinăria Petrom, care a fost la rândul lui abordat de inculpatul D. în

același sens, martorul refuzând. Cu ajutorul acestui dispozitiv, cei doi

inculpați au copiat codurile PIN ale cârdurilor mai multor persoane care au

alimentat cu benzină la stația Petrom Brâncoveanu, pe care ulterior le-au pus

la dispoziția inculpatului D.C., acesta descărca informațiile în calculator și

apoi le inscripționa pe alte instrumente, ridicând de la diverse bancomate sume

de bani din conturile persoanelor vătămate, aspecte care rezultă, de asemenea,

fără echivoc atât din depozițiile acestor persoane, care i-au recunoscut pe cei

doi inculpați ca fiind cei care le-au manevrat cârdurile la momentul plății,

cât și din imaginile video ridicate de la benzinărie. Dispozitivul a fost

ridicat de organele judiciare la momentul efectuării percheziției la stația

Petrom, la data de 25 aprilie 2007, acesta aflându-se la acel moment asupra

inculpatului C.F., dispozitivul fiind predat și expertizat de către specialiști

din cadrul Institutului de Tehnologie Avansată, expertiza concluzionând că

acesta este un cititor de cartele magnetice care poate citi și memora

informații de pe cele trei piste ale benzii magnetice ale unui cârd ce tranzitează

fanta sa, putând fi utilizat la fraudarea cârdurilor bancare.

Inculpații C.F. și D.M. au recunoscut constant săvârșirea faptelor,

arătând în mod detaliat cum au procedat și menționând contribuția efectivă a

fiecăruia la săvârșirea faptelor, declarațiile acestora fiind reținute în mod

justificat de Tribunal față de coroborarea lor cu toate celelalte probe

administrate în cauză, Tribunalul făcând aplicarea art. 69 C. proc. pen.

privind valoarea probantă a declarațiilor inculpatului în procesul penal în mod

corect.

Curtea de apel a apreciat că declarațiile inculpatului D.C. prin care

acesta a negat săvârșirea faptelor nu pot fi reținute, acestea necoroborându-se

cu nici o altă probă administrată în cauză, susținerile sale fiind contrazise

de ceilalți inculpați, de declarațiile martorilor audiați, care au confirmat nu

numai prezența sa la stația Petrom și relațiile de amiciție cu ceilalți

inculpați, dar și implicarea în săvârșirea faptelor, martorul P.A. arătând

explicit cum a fost la rândul său abordat de inculpat, care i-a propus predarea

aceluiași dispozitiv de copiere a codurilor cârdurilor clienților care foloseau

acest mod de plată pentru obținerea frauduloasă de sume de bani.

S-a reținut, de asemenea, că obiectele ridicate de la locuința inculpatului

la momentul efectuării expertizei fac dovada implicării directe a acestuia în

săvârșirea faptelor, în urma expertizei asupra laptop-ului aparținând

inculpatului rezultând că acesta conține programe de interfață cu dispozitive

de tip MSR206 sau Mini600 destinate procesării, citirii, scrierii sau ștergerii

informațiilor conținute de benzile magnetice ale cârdurilor, inclusiv a celor

de tip bancar, coduri PIN sau numere de conturi ale unor cârduri, pe cele 2

miniCD-uri găsite au fost identificate pachete de instalare ale programelor

necesare funcționării unui dispozitiv Mini600 destinat copierii datelor de pe

benzile magnetice ale cârdurilor precum și a unui dispozitiv MSR206 destinat

copierii și inscripționării datelor aflate pe benzile magnetice ale cardurilor.

Susținerile acestui inculpat referitoare la împrejurarea că după data

de 25 aprilie 2007 nu mai putea săvârși faptele deoarece a părăsit teritoriul

României nu au putut fi reținute, dat fiind că din actele dosarului rezultă că

toate activitățile de copiere a informațiilor de pe cârdurile părților

vătămate, precum și cele de retragere a sumelor de bani de la bancomate au fost

anterioare acestei date, mențiunile din rechizitoriu preluate de instanța de

fond sub aspectul datei epuizării faptelor ca fiind 30 iunie 2007, fiind

eronate.

Curtea de apel a constatat că toate persoanele vătămate au folosit

cârdul la plata benzinei la stația Petrom Brâncoveanu și sumele de bani de pe

cârd le-au fost retrase fraudulos la date anterioare datei de 25 aprilie 2007,

dată la care s-au efectuat și perchezițiile și la care au fost arestați

preventiv inculpații C.F. și D.M., fiind menționată eronat data de 30 iunie

2007 atât în cuprinsul rechizitoriului, cât și în cuprinsul sentinței apelate.

În ceea ce privește primul motiv de apel al Parchetului, cel referitor

la aplicarea greșită a pedepsei accesorii și complementare (pentru inculpatul

D.) a interzicerii dreptului prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza

I

C. pen., s-a constatat că acesta este în favoarea

inculpaților, fiind asumat și de inculpați prin apărători, instanța apreciind,

la rândul său, că este un motiv întemeiat față de împrejurarea că Tribunalul a

interzis acest drept inculpaților fără a motiva în vreun fel necesitatea, iar

infracțiunile pentru care s-a dispus condamnarea inculpaților nu impun

interzicerea acestui drept.

S-a constatat că se impune reținerea pentru toți inculpații a

circumstanței agravante prevăzute de art. 75 lit. a) C. pen. cu privire la

infracțiunile prevăzute de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 și 26 C.

pen. rap. la art. 27 alin. (1) din aceiași lege, dat fiind că la săvârșirea

acestor fapte au participat concret și efectiv toți cei trei inculpați, între

care a existat o comunitate de interese, activitățile acestora fiind coordonate

și stabilite anterior, de comun acord, chiar dacă gradul de participare și

forma de participare a celor trei inculpați a fost diferită, ceea ce impune

reținerea agravantei fiind acțiunea și intenția comună de a săvârși faptele.

S-a apreciat, însă, că în ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 24 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. reținută

numai în sarcina inculpatului D., această agravantă nu poate fi reținută și

față de ceilalți 2 inculpați, așa cum a susținut procurorul de ședință, având

în vedere că fapta de falsificare a instrumentului de plată electronică și

punerea în circulație a acestuia a fost săvârșită doar de acest inculpat,

această faptă făcând într-adevăr posibile și celelalte infracțiuni săvârșite de

toți cei 3 inculpați, însă nu trebuie omis că inculpații C.F. și D.M. nu numai

că nu au avut nici o contribuție la activitatea de falsificare a instrumentelor

de plată electronice săvârșită de inculpatul D. dar nu au avut nici cunoștință

de această activitate a inculpatului D., anterioară oricum faptelor ulterioare

la care au fost cooptați și coinculpații, în ceea ce privește această

infracțiune nefiind dovedită nici o comuniune de interese care să justifice

reținerea circumstanței agravante.

În ceea ce privește motivele de apel relative la aplicarea unor pedepse

mai mari inculpaților și a schimbării modului de executare pentru inculpații

C.F. și D.F. în sensul aplicării art. 86

1

C. pen. în locul disp.

art. 81 C. pen., instanța de apel a apreciat că nu se impune nici schimbarea

cuantumului în sensul majorării pedepselor aplicate, în pofida reținerii

circumstanței agravante prev. de art. 75 lit. a) C. pen. și nici schimbarea

modalității efective de individualizare judiciară a pedepselor aplicate celor

doi inculpați, având în vedere circumstanțele personale și reale ale

inculpaților, respectiv ale faptelor săvârșite, reținându-se în mod deosebit

contribuția efectivă pe care aceștia au avut-o la aflarea adevărului și

stabilirea în mod concret a situației de fapt, lipsa antecedentelor penale, cei

2 fiind la primul conflict cu legea penală, respectiv contribuția mai redusă a

lor la săvârșirea faptelor, Tribunalul apreciind în mod just că scopul

preventiv educativ al pedepsei în ceea ce îi privește pe toți inculpații se

poate realiza prin aplicarea unor pedepse în cuantumul reținut și în ceea ce îi

privește pe inculpații C.F. și D.M. prin suspendarea condiționată a executării

pedepselor rezultante aplicate, pedeapsa fiind nu doar o măsură de

constrângere, dar și un mijloc de reeducare.

Referitor la apelul inculpatului D.C., curtea de apel a apreciat că în

ceea ce îl privește pe acest inculpat, scopul pedepsei nu poate fi atins decât

prin aplicarea unei pedepse rezultante la care se impune adăugarea acelui spor

de 6 luni pe care și instanța de fond 1-a apreciat necesar, pedeapsă care să

fie executată în regim de detenție, așa cum în mod corect a reținut și

Tribunalul, dată fiind atitudinea acestuia, de negare constantă a faptelor în

pofida probelor evidente de vinovăție, asumate și necontestate nici măcar de

apărătorul ales al acestuia, care nu a solicitat achitarea (cum de altfel nici

inculpatul nu a invocat), întreaga conduită procesuală a acestui inculpat

dovedind că nu a înțeles nici semnificația penală a faptelor și nici

consecințele, neputându-se ignora nici faptul că inculpatul s-a sustras de la

urmărire și judecata faptelor. S-a reținut că imediat după săvârșirea faptelor,

inculpatul a fugit în Germania, unde a persistat în același tip de activități,

care i-au atras o condamnare de 5 ani închisoare, fiind evident că inculpatul

nu a înțeles gravitatea faptelor și nici nu a dat semne că în viitor conduita

sa se va ajusta în sensul respectării normelor de drept.

Prin urmare, s-a constatat că pedepsele aplicate pentru fiecare dintre

infracțiunile reținute în sarcina inculpatului sunt cele minime prevăzute de

lege pentru acele infracțiuni, astfel încât nici nu se poate reduce cuantumul

acestora, iar înlăturarea sporului de pedeapsă ca urmare a concursului de

infracțiuni reținut nu se impune, dat fiind întreg ansamblul infracțional și

gravitatea faptelor săvârșite, iar aplicarea unor pedepse minime impunea chiar

cu necesitate și aplicarea unui spor față de circumstanțele reale și cele

personale ale faptei, respectiv făptuitorului, apreciindu-se, de asemenea, față

de întreg contextul infracțional, că aplicarea suspendării executării sau a

suspendării sub supraveghere nu ar putea schimba în mod esențial comportamentul

inculpatului și chiar i-ar putea crea acestuia impresia de impunitate,

inculpatul neînțelegând până la acest moment scopul și sensul unei pedepse

privative de libertate.

În ceea ce privește motivul de apel al inculpatului sub aspectul

laturii civile care viza reducerea cuantumului sumelor la care acesta a fost

obligat față de perioada de timp în care nu mai putea retrage fraudulos bani

deoarece era plecat din țară, s-a constatat că acest motiv este nefondat pentru

toate considerentele arătate anterior cu referire la datele la care s-au

săvârșit faptele, reținându-se că în toată perioada în care s-au folosit

cârdurile la plata benzinei la Petrom Brâncoveanu și ulterior, la momentul

retragerilor sumelor de bani, inculpatul se afla în țară și a participat direct

și nemijlocit la săvârșirea faptelor, astfel încât, reținându-se îndeplinite

toate condițiile răspunderii civile delictuale, se impune obligarea sa, în

solidar cu ceilalți inculpați, la plata sumelor de bani reprezentând

prejudiciul cauzat părților care s-au constituit părți civile.

Referitor la motivele de apel ale celorlalți doi inculpați, vizând

exclusiv latura civilă, s-a constatat că acest motiv de apel sunt nefondate,

față de împrejurarea că inculpații au participat împreună la săvârșirea

faptelor ilicite (infracțiuni) care au determinat prejudicierea părților

vătămate, astfel încât, în virtutea principiului răspunderii civile delictuale

a făptuitorilor pentru fapte care determină altora un prejudiciu, se impune

răspunderea solidară a acestora, solidaritatea, în acest caz, fiind prevăzută

expres de legiuitor în disp. art. 1000 alin. (3) C. civ., fiind fără relevantă

eventuala contribuție mai redusă a unora dintre făptuitori sau eventualul

beneficiu mai redus de pe urma faptelor a unora dintre participanți.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpatul D.C., ambele

recursuri fiind întemeiate pe cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct.

14 C. proc. pen.

Parchetul a susținut că hotărârile pronunțate în cauză sunt netemeinice

sub aspectul cuantumului pedepselor, iar în ceea ce-i privește pe inculpații

C.F. și D.M. și sub aspectul modalității de executare, în sensul că se impune

reținerea disp. art. C. pen.

Recurentul intimat inculpat D.C. a solicitat să fie îndepărtat sporul

de pedeapsă de 6 luni închisoare.

Concluziile formulate de reprezentantul Parchetului, de apărătorii

recurentului intimat inculpat și ai intimaților inculpați, precum și ultimul

cuvânt al recurentului intimat inculpat D.C. și al intimatului inculpat C.F. au

fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri, urmând a nu mai fi

reluate.

Înalta Curte, examinând recursurile declarate prin prisma criticilor

invocate, dar și din oficiu, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc.

pen., pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, constată că

acestea nu sunt fondate pentru considerentele care urmează.

Situația de fapt reținută de instanța de fond, cât și de cea de prim

control judiciar este în deplină concordanță cu probele administrate în cauză,

din care rezultă fără dubiu că inculpații au săvârșit faptele reținute în

sarcina lor.

Sub aspectul individualizării pedepselor aplicate, criticile formulate

de Parchet și de către recurentul intimat inculpat nu sunt întemeiate, înalta

Curte apreciind că în cauză s-a făcut o corectă individualizare a pedepselor,

prin evaluarea tuturor criteriilor specifice acestui proces de alegere a

sancțiunii celei mai adecvate, în vederea atingerii finalităților acesteia, în

speță negăsindu-și astfel aplicabilitatea cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Înalta Curte reține că în cauză, în procesul individualizării pedepsei,

pornind de la criteriile generale prevăzute de art. 72 alin. (1) C. pen.,

pedepsele au fost stabilite într-un cuantum corespunzător circumstanțelor reale

ale săvârșirii infracțiunilor și circumstanțelor personale ale inculpaților.

Este neîndoielnic că faptele săvârșite prezintă un grad de pericol

social sporit, dovadă fiind limitele de pedeapsă prevăzute de legiuitor pentru

aceste infracțiuni, precum și împrejurările în care au fost comise și modul de

acționare.

Se reține că pedeapsa nu reprezintă doar un mijloc de constrângere a

infractorului, ci și un mijloc de reeducare a acestuia, pedeapsa aplicându-se,

totodată, în scopul prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni.

Astfel, pedeapsa are și o finalitate de exemplaritate, aceasta

concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta

penală săvârșită, cât și comportamentul făptuitorului.

Înalta Curte constată că în mod corect instanța de apel a reținut că,

în ceea ce îl privește pe inculpatul D.C., scopul pedepsei nu poate fi atins

decât prin aplicarea unei pedepse rezultante la care se impune adăugarea acelui

spor de 6 luni, pe care și instanța de fond 1-a apreciat necesar, dată fiind și

atitudinea acestuia, de negare constantă a faptelor, în pofida probelor

evidente de vinovăție, dar și faptul că inculpatul s-a sustras de la urmărire

și judecata faptelor și, nu în ultimul rând, gravitatea faptelor săvârșite,

circumstanțele reale ale faptei și cele personale ale inculpatului.

În ceea ce privește solicitarea Parchetului referitoare la aplicarea

unor pedepse mai mari inculpaților și a schimbării modului de executare a

pedepselor pentru inculpații C.F. și D.F., în sensul aplicării art. 86

1

C. pen. în locul dispozițiile art. 81 C. pen., aceasta nu poate fî primită,

apreciindu-se că pedepsele aplicate sunt corespunzătoare criteriilor prevăzute

de art. 72 C. pen., atât sub aspectul cuantumului, cât și sub aspectul

modalității de executare, ținând cont și de textul incriminator, fiind apte să

răspundă scopului preventiv și de reeducare al pedepsei, consfințit prin

disp. art. 52

C. pen., cât și

principiului proporționalității între gravitatea concretă a faptei și datele

personale ale inculpaților, pe de o parte și sancțiunea aplicată, pe de altă

parte, fiind avută în vedere și contribuția efectivă pe care inculpații au

avut-o la aflarea adevărului și stabilirea în mod concret a situației de fapt.

Neexistând nici motive care, examinate din oficiu, să determine casarea

hotărârilor, recursurile declarate în cauză vor fi respinse, ca nefondate, în

baza art. 385

15

pct. l lit. b) C. proc. pen.

Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului D.C., durata reținerii

și arestării preventive de la 14 iunie 2010 la 16 februarie 2011.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul intimat

inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se

va include și onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu până la

prezentarea apărătorului ales, conform dispozitivului.

Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimații

inculpați, în sumă de câte 300 lei, se vor plăti din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel București și de inculpatul D.C. împotriva deciziei penale nr.

217 din 14 octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția

I

penală, privind și pe inculpații C.F. și D.M.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului D.C., durata reținerii și

arestării preventive de la 14 iunie 2010 la 16 februarie 2011.

Obligă recurentul intimat inculpat la plata sumei de 250 lei, cu titlu

de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând

onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu până la prezentarea

apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimații

inculpați, în sumă de câte 300 lei, se vor plăti din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 16 februarie 2011.