ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2286/2011
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2286/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Asupra
recursurilor de față; în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 120 din
30 noiembrie 2001 pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud, secția penală, a
fost condamnat inculpatul L.P.M., fiul lui V. și F., în prezent deținut în
Penitenciarul Gherla, la pedeapsa de 14 ani închisoare și 5 ani interzicerea
drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru comiterea infracțiunii
de omor calificat prev. de art. 174 alin. (1) rap. la art. 175 alin. (1) lit. i)
C. pen., art. 74 lit. a), c) C. pen., art. 76 lit. a) C. pen.; 2 luni
închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de port ilegal de cuțit prev. de art.
11 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată, cu aplicarea art. 74 lit.
a), c) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen.;
S-a constatat
că infracțiunile au fost comise în concurs real prev. de art. 33 lit. a) C.
pen.
Conform art. 34
lit. b, art. 35 alin. (1) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate și s-a
dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 14 ani închisoare și 5
ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.
S-a făcut
aplicarea art. 71 rap. la art. 64 lit. a), b) C. pen.
Conform art. 88
C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată reținerea și arestul preventiv începând
cu data de 14 septembrie 2009 la zi.
Conform art. 350
alin. (1) C. proc. pen. a fost menținută starea de arest a inculpatului.
A fost obligat
inculpatul să plătească părții vătămate-parte civilă H.M., 4.000 lei cu titlu
de despăgubiri civile (pentru daune materiale).
A fost obligat
inculpatul să plătească părții civile S.L., 4.000 lei pentru daune materiale și
50.000 lei pentru daune morale.
Conform art. 118
lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea cuțitului folosit de inculpat la
săvârșirea infracțiunilor.
Conform art. 7
din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat.
A fost obligat
inculpatul să plătească în favoarea părții civile H.M. 500 lei cheltuieli de
judecată.
A fost obligat
inculpatul să plătească în favoarea statului 2130 lei cu titlu de cheltuieli
judiciare, din care 200 lei reprezintă onorariu avocat din oficiu din faza de
urmărire penală Z.Z.I.
Pentru a
dispune în acest sens, instanța de fond a reținut următoarele:
Inculpatul L.P.M.
a fost căsătorit, până în cursul lunii februarie 2009, cu numita L.P.S., însă
au continuat să locuiască în același apartament, dar separați în fapt, împreună
cu fiul lor. Fosta soție avea o relație cu victima K.R. încă din anul 2008,
relație pe care nu a ascuns-o, ceea ce a cauzat o stare de frustrare
inculpatului. Cu toate acestea, între cei doi bărbați nu au fost incidente
violente, cu excepția unuia, din cursul anului 2009, care a constat doar într-o
ceartă.
În seara de 13
septembrie 2009, numita L.P.S. a fost adusă la domiciliu cu mașina de victima R.K.,
cu care și-a petrecut cea mai mare parte a zilei. Conform înțelegerii dintre
cei doi, victima urma să aștepte ca femeia să intre în scara blocului și să
plece atunci când va observa aprinzându-se lumina în camera unde locuia.
În aceeași zi,
în intervalul orar 19,30 - 20,30, inculpatul a consumat băuturi alcoolice la
barul „M.", local amplasat „vis-a-vis" și oblic de blocul în care
domicilia, împreună cu martorul F.T. Potrivit declarației martorului,
inculpatul a consumat circa 200 ml alcool.
Se mai arată în
actul de sesizare că inculpatul a părăsit localul în jurul orei 20,40 (cu
eroare de câteva minute), cu intenția de a se deplasa la domiciliu, însă,
anterior intrării în scara blocului în care locuia, i-a văzut pe victima R.K. și
fosta soție, ocazie în care a luat hotărârea de a-l ucide pe R.K., probabil din
cauză că se simțea permanent umilit de aceștia. în scopul de a crea un aparent
„act provocator" sau chiar aparența unei „legitime apărări",
inculpatul a telefonat la serviciul „112", reclamând faptul că victima se
află lângă bloc, după care a ieșit din apartament, înainte ca fosta soție să
ajungă în locuință, deplasându-se la locul unde R.K. aștepta ca prietena sa să
aprindă lumina în dormitor, ceea ce avea semnificația faptului că „a ajuns
bine, că totul este în regulă".
Se mai arată în
rechizitoriu că inculpatul a așteptat ca victima să fie singură, apoi a lovit-o
cu cuțitul, fără ca asupra sa să fie exercitate violențe, procurorul apreciind
că dovadă în acest sens este faptul că, în urma examinării la data de 14
septembrie 2009 de către medicul-legist, inculpatul nu prezenta nici o urmă de
agresiune.
Întrucât nu au
rezultat probe concludente în sensul că inculpatul a luat cu mult timp în urmă
hotărârea de a suprima viața victimei R.K., procurorul a menționat în actul de
acuzare că nu se va reține în sarcina acestuia infracțiunea de omor calificat în
„varianta premeditării", dar nici circumstanța atenuantă a provocării. în
fine, procurorul a mai precizat în cuprinsul rechizitoriului că nu este exclus
(raportat la declarația martorului A.B.P.) ca victima să se fi întâlnit cu
inculpatul în apropierea blocului și tot acolo să o fi lovit, având în vedere
că martorul a relatat că cei doi traversau strada A.M. dinspre stânga spre
dreapta. S-a apreciat însă, cu certitudine, că incidentul a avut loc undeva în
intervalul 20,50 (ora apelării de către inculpat a serviciului de urgență 112)
și 21,30, ora la care „S." (P.S.) a apelat telefonul victimei fără a mai
primi răspuns, întrucât era deja înjunghiată.
În actul de
sesizare se mai arată că decesul victimei R.K. a fost violent, datează din 13
septembrie 2009, acesta datorându-se hemoragiei interne și externe masive,
consecutive unei plăgi tăiate/înțepate, penetrante în cavitatea abdominală
dreaptă, cu secționarea venei cave inferioare și a aortei abdominale, aspect
reținut în baza raportului de constatare medico-legală nr. 2313/111/340/2009
din 14 septembrie 2009 emis de Serviciul Județean de Medicină Legală
Bistrița-Năsăud.
Partea vătămată
S.L. s-a constituit parte civilă (fila 18) cu suma de 100.000 lei cu titlu de
daune morale și 4.000 lei reprezentând daune materiale. Partea vătămată a
invocat că victima R.K. a fost unicul fiu, ucis în floarea vârstei și care
trebuia să fie sprijinul ei la bătrânețe. A susținut că uciderea fiului ei i-a
cauzat suferințe fizice și psihice, pe fondul cărora i s-au agravat bolile de
care suferă. în ce privește daunele materiale a relevat că reprezintă cota
parte din costul înmormântării, diferența fiind suportată de tatăl victimei,
partea vătămată H.M.
Partea vătămată
H.M. s-a constituit parte civilă cu suma de 8000 lei reprezentând costul
înmormântării victimei, declarând că nu solicită daune morale (fila 26).
Ulterior, părțile vătămate H.M. și S.L., au afirmat că, costul total al
înmormântării victimei a fost de 8000 lei și că au suportat în mod egal această
sumă, respectiv câte 4.000 lei, iar inculpatul a fost de acord să despăgubească
părțile vătămate cu această sumă, în sensul de a plăti fiecăreia câte 4.000 lei
cu titlu de cheltuieli de înmormântare (daune materiale).
Prin declarația
dată în faza de urmărire penală (f. 88-89), asistat de apărător, inculpatul a
relatat că a fost căsătorit cu numita P.S. timp de 29 de ani, de care a
divorțat în cursul lunii februarie 2009, din cauza unor neînțelegeri dar și
pentru că fosta soția avea un prieten, despre care în noiembrie 2008 i-a spus
că ar fi „viitorul soț". Cu ocazia divorțului a aflat că acel bărbat se
numește R.K. și că acesta, în cursul lunii iunie 2009, a venit la blocul în
care locuiește și a făcut scandal, inculpatul relatând că i-a cerut să plece,
ca de altfel și un vecin care deranjat de comportamentul victimei a ieșit afară
și i-a strigat același lucru. Inculpatul a mai declarat că după divorț a
continuat să locuiască cu fosta soție în același apartament de bloc care
constituia fostul domiciliu comun, precum și cu fiul lor D., în vârstă de 29 de
ani.
Referitor la
ziua de 13 septembrie 2009, în faza de urmărire penală inculpatul a relatat că
a stat acasă până în jurul orelor 17,00 când a plecat la sora sa revenind la
domiciliu în jurul orelor 20,10. După ce a ajuns acasă a observat că la câțiva
metri de scara blocului unde locuiește era parcată mașina lui R.K., în
autoturism văzându-l doar pe acesta. Ca urmare, la ora 20,50, a sunat la
poliție, reclamând că „îi este teamă de K.", răspunzându-i-se că în
situația în care va ieși din casă (apartament) și va fi atacat, se va
interveni. Inculpatul a mai relatat că a ieșit din casă pentru a-și cumpăra
țigări, întrucât nu I-a mai văzut pe R.K. în fața blocului, însă luând cu el un
cuțit cu plasele din corn de cerb pe care I-a învelit într-un ziar, cu gândul
de a se apăra. Sub acest aspect inculpatul a relatat că a luat cuțitul asupra
sa deși R.K. nu-l amenințase, acest lucru petrecându-se doar o dată, în
primăvara anului 2009 când a primit un telefon de la victimă care i-a spus că îl
va bate fără să-i spună din ce motiv.
Prin declarația
dată la urmărire penală inculpatul a mai arătat că a traversat drumul și a mers
la barul „M." unde a consumat circa 100 ml votcă „S.". Când a ieșit
din bar, de după un gard, a apărut victima R.K. care cu mâna dreaptă l-a prins
de gât, iar cu cea stângă l-a lovit de câteva ori în abdomen. Atunci, de
spaimă, inculpatul a declarat că a „dat cu mâna stângă" în care avea
cuțitul în abdomenul victimei. După aplicarea loviturii, victima s-a întors,
mergând înspre mașină, iar el s-a dus acasă și a așteptat până a venit poliția.
Inculpatul a mai declarat că de față la săvârșirea faptei nu a fost nicio altă
persoană.
Prin declarația
dată în instanță, în faza de cercetare judecătorească (f. 20-22) inculpatul
și-a menținut-o pe cea de la urmărire penală, cu precizările menționate în
continuare:
La ora 17,00
din ziua de 13 septembrie 2009, a plecat la sora sa, care locuiește în
Bistrița, de unde a revenit în jurul orei 19,00, însă înainte de a merge acasă,
până în jurul orei 20,30, a consumat vodcă împreună cu amicul său F.T., la un
bar situat vis-a-vis de blocul în care locuiește. Apoi s-a gândit să meargă
acasă, împrejurare în care a văzut la scara B a blocului în care locuia parcată
mașina lui R.K., în care mai era o persoană, care a dedus că era fosta soție.
Inculpatul a relatat că a traversat strada și a intrat în apartament (situat la
parter), constatând că nu era nimeni acasă. Pentru că nu „mai avea decât două
țigări" s-a hotărât să meargă să-și cumpere un pachet de la magazinul „A."
aflat în apropiere. Fiindu-i frică de R.K. care era o persoană atletică,
agresivă și cu 20 de ani mai tânăr decât el, a sunat la „112" și a cerut
sprijinul organelor de poliție, crezând că ar putea fi agresat. A fost refuzat
de organele de poliție, care au apreciat că nu este vorba de un pericol
concret. Apoi a fumat o țigară pe geamul de la bucătărie și a observat că
mașina victimei a plecat înspre B-dul D. Inculpatul a relatat că după 7-8
minute a coborât din bloc și fiindu-i frică a luat asupra sa un cuțit pe care
l-a învelit într-un ziar, gândindu-se ca dacă îi va ieși în cale R.K. și îl va
ataca, îl va putea spreia.
Inculpatul a
mai declarat că a coborât din bloc, a traversat drumul și-a cumpărat pachetul
de țigări, după care a intrat din nou în barul în care consumase alcool cu F.T.,
s-a așezat singur la o masă și a băut încă 100 ml de votcă pe durata a 20
minute.
După ce a ieșit
din bloc, cu intenția de a merge acasă, de după un gard ce împrejmuia barul, a
apărut R.K. care îl aștepta. Acesta l-a prins de gulerul de la cămașă și i-a
dat 3-4 pumni în abdomen. Inculpatul a afirmat prin această ultimă declarație
că victima l-a întrebat insistent, de câteva ori „unde-i cuțitul" și i-a
cerut să o lase în pace pe fosta soție. Inculpatul a relatat că a încercat să-l
împingă cu mâna pe R.K., dar că nu a reușit, astfel că în această învălmășeală,
având cuțitul în mână, l-a lovit undeva în zona abdomenului. A precizat că în
momentul în care a aplicat victimei lovitura cu cuțitul acesta era „învelit în
ziar așa cum l-a luat de acasă".
După comiterea
faptei, a declarat că a mers acasă, unde găsind-o pe fosta soție i-a spus „l-am
lovit cu cuțitul", aspect sub care a apreciat nereală mențiunea din
rechizitoriu, aceea „ți l-am înjunghiat". în fața instanței inculpatul a
mai afirmat că nu a fost influențat în vreun fel în săvârșirea faptei, de
consumul de alcool din acea seară.
Prin aceeași
declarație inculpatul a mai arătat că până în seara de 13 septembrie 2009,
purta asupra sa un spray lacrimogen, în „general de frică" și de teamă de R.K.,
dar că acel spray i-a dispărut cu câteva zile înainte. A mai susținut că R.K.,
în data de 7 septembrie 2009, a agresat-o și pe fosta soție care din acest
motiv a depus plângere la poliție și că nu poate să-și explice de unde știa
victima că în seara de 13 septembrie 2009 avea asupra sa un cuțit.
Instanța de
fond, în final, analizând actele și lucrările dosarului a reținut următoarea
stare de fapt.
Inculpatul L.P.M.
a fost căsătorit cu numita L.P.S. timp de 29 de ani, aceștia divorțând în
cursul lunii februarie 2009, după ce anterior au fost separați în fapt circa 6
ani, potrivit declarației fostei soții, din cauză că inculpatul se „manifesta
violent, mai ales la beție" (fila 64 -dosar urmărire penală). Cu toate acestea,
inculpatul și fosta soție au continuat să locuiască în același apartament cu
fiul lor, L.P.D.G., care audiat în faza de urmărire penală a relatat că
principalul motiv de divorț al părinților săi a fost acela că tatăl său
obișnuia de mai muți ani să consume băuturi alcoolice (fila 78- dosar de
urmărire penală).
Încă din anul
2008, L.P.S. și-a găsit un prieten în persoana numitului R.K. (fost „H."),
din această relație ea nefăcând un secret, ceea ce a dus la crearea unei stări
de frustrare din partea inculpatului, cu atât mai mult cu cât fosta soție era
adusă acasă, cu mașina, de către R.K., căruia îi dădea chiar și din alimentele
pe care le prepara. Totuși, între cei doi bărbați nu au fost incidente
violente, cu excepția celui din iunie 2009, care a constat intr-o ceartă,
incident descris de inculpat și martorul P.A. (vecin) prin declarațiile date în
instanță (filele 21 și 95).
În data de 13
septembrie 2009, în jurul orei 17,00, inculpatul a mers la sora sa, care
locuiește în Bistrița, B-dul D. De la aceasta a plecat în jurul orei 19,00,
însă înainte de a merge acasă s-a dus la barul „M." situat vis-a-vis de
blocul în care locuiește, loc în care s-a întâlnit cu amicul său, martorul F.T.,
împreună cu care a vizionat un meci de fotbal, timp în care fiecare a consumat
circa 200 ml. votcă.
Inculpatul și
martorul au plecat din local în jurul orei 20,45, ora fiind indicată de martor,
raportându-se la faptul că au părăsit barul de îndată ce se terminase prima
repriză la meciul de fotbal. Ulterior, martorul a plecat spre casă, respectiv
la un bloc situat la circa 200 m, iar inculpatul a trecut drumul pentru a merge
la domiciliul său.
Tot cam în
același timp, fosta soție a inculpatului, L.P.S. era adusă acasă, cu mașina de R.K.,
care de această dată a oprit autoturismul chiar în fața blocului în care
locuiește, astfel că cei doi au fost văzuți de inculpat încă de când traversa
strada pentru a merge acasă. Inculpatul a intrat în scara blocului și apoi în
apartament, observându-i în autoturism pe R.K. și fosta soție. în scurt timp
inculpatul a ieșit din apartament, aflat la parter și a coborât pe scările de
la intrarea în bloc unde a rămas foarte puțin, astfel că după ce a intrat din
nou în locuință, R.K. și L.P.S. au luat hotărârea să meargă cu mașina în
spatele blocului (fila 43 - declarația martorei L.P.S.). După ce au ajuns în
spatele blocului, cei doi au rămas în mașină aproximativ 10 minute.
În acest
interval de timp, când era singur în apartament, inculpatul a apelat nr. „
112" solicitând intervenția poliției sub pretextul că în fața blocului se
află concubinul fostei soții și îi este frică să iasă din casă, că acesta l-ar
urmări și că I-ar fi amenințat de mai multe ori (f. 143 - dosar de urmărire
penală). Dispecerul cu care a purtat convorbirea i-a recomandat inculpatului,
ca în situația în care va ieși din apartament să-și ia telefonul și să apeleze
din nou „112", în caz că se întâmplă ceva, împrejurare în care poliția va
interveni imediat.
După ce a fost
refuzat de dispecerul de la „Serviciul Apeluri Urgență 112", care a
apreciat că nu este vorba de un pericol concret și iminent, inculpatul a fumat
o țigară pe geamul de la bucătărie, observând că mașina victimei a plecat
înspre B-dul D. (fila 21 - declarația inculpatului din faza de cercetare
judecătorească). Ca urmare, a mai așteptat câteva minute, după care a luat
hotărârea să meargă să-și cumpere țigări de la magazinul „A." situat în
apropiere, însă „peste drum" de blocul în care locuiește. înainte de a
ieși din apartament, inculpatul a luat asupra sa un cuțit pe care l-a învelit
într-un ziar, gândindu-se că dacă „îi va ieși în cale" R.K. și îl va
ataca, va putea să-l sperie (fila 21- dosar fond).
Apoi,
inculpatul a coborât din bloc, a traversat drumul, și-a cumpărat țigări, după
care a intrat din nou (pentru a doua oară) în barul în care fusese mai devreme
cu martorul F.T., s-a așezat singur la o masă și a consumat încă 100 ml votcă,
pe durata a circa 20 minute.
Între timp, dar
imediat după ieșirea inculpatului din apartament și deplasarea sa la magazin
pentru a-și cumpăra țigări, la scara blocului (intrarea din spatele blocului) a
ajuns fosta sa soție, însoțită de victima R.K. (fila 64-65 - declarație martor L.P.S.
din faza de urmărire penală).
L.P.S. a intrat
în scara blocului și apoi în apartament, timp în care R.K. a așteptat în
spatele blocului până când a realizat că totul este în regulă (respectiv până
când fosta soție a inculpatului a aprins lumina în camera sa). în momentul în
care L.P.S. a intrat în apartament a constatat că nu era nimeni acasă, astfel
că s-a blocat în camera sa, fiindu-i teamă de inculpat, care era băut. Din
probele aflate la dosar în baza cărora sa reținut această stare de fapt,
coroborate cu procesul verbal de la fila 62 - dosar de urmărire penală și
listingul convorbirilor telefonice purtate pe telefonul victimei, instanța
reține că L.P.S. s-a aflat în apartament la ora 21
26
, oră la care
aceasta („S.") l-a apelat pe R.K., iar acesta a primit apelul.
După ce
inculpatul a ieșit din bar, cu intenția de a merge acasă, probabil de după un
gard, a apărut R.K. Este posibil ca R.K. să fi știut, în urma discuției
telefonice cu L.P.S., că inculpatul nu se afla în apartament și să fi presupus
că se afla la bar, din moment ce a traversat drumul și a mers în acel loc. In
lipsa altor probe, instanța de fond a reținut că, văzându-l pe R.K. la ieșirea
din bar, inculpatul i-a aplicat o lovitură cu cuțitul pe care îl avea învelit
în ziar. în urma loviturii primite în abdomen, victima s-a deplasat haotic pe
carosabilul din apropierea blocului în care locuia inculpatul, în cele din urmă
prăbușindu-se pe șosea. Acest moment a fost observat de martorul A.B.P., care a
declarat că l-a văzut în apropiere și pe inculpat, care își ștergea cuțitul de
o cârpă sau un ziar.
După săvârșirea
faptei, inculpatul s-a dus la domiciliu și i-a spus fostei soții ce s-a
întâmplat, precum și că l-a lovit cu cuțitul pe R.K. Cele spuse de inculpat au
fost confirmate în scurt timp de fiul acestuia, P.D.G., care înainte de a intra
în apartament a văzut victima căzută pe carosabil și că îi curgea sânge din
zona abdominală. După de P.D.G. a spus mamei sale că pe „R. îl luase
salvarea", L.P.S. a luat telefonul mobil și l-a sunat pe R.K., însă acesta
nu a mai răspuns (aspect care rezultă din lista convorbirilor telefonice
înregistrate pe telefonul victimei, la pct. II „Apeluri pierdute").
În urma
loviturii cu cuțitul aplicată de inculpat, victima R.K., în vârstă de 42 de
ani, a decedat. Prin raportul de constatare medico-legală din data de 14
septembrie 2009, emis de Serviciul Județean de Medicină Legală Bistrița-Năsăud
(filele 34-39) s-au concluzionat următoarele: moartea victimei R.K. a fost
violentă, ea datorându-se hemoragiei externe și interne masive, consecutive
unei plăgi tăiate-înțepate, penetrante în cavitatea abdominală, cu secționarea
venei cave inferioare și aortei abdominale; leziunea tanatogeneratoare directă
(descrisă la p. 10), s-a putut produce prin lovire activă cu corp
tăietor-înțepător (posibil cuțitul - corp delict); între leziunea traumatică
tanatogeneratoare și deces există legătură de cauzalitate directă,
necondiționată; sângele recoltat de la victimă nu conține alcool.
Prin actul
medico-legal menționat s-a mai precizat că poziția ipotetică victimă-agresor a
putut fi „ambii în ortostatism", agresorul în fața victimei în momentul
aplicării leziunii tanatogeneratoare și că leziunile traumatice identificate pe
corpul victimei, descrise la p.1-3 și 5-9, respectiv p.4 s-au putut produce
prin lovire cu și/sau de corp dur, cu 3-4 zile anterior decesului și că acestea
nu au avut rol tanatogenerator.
În urma
examinării medico-legale a inculpatului, care a afirmat că înainte de a lovi
victima cu cuțitul, aceasta i-a aplicat „3-4 pumni în zona abdominală",
s-a constatat că această susținere nu corespunde realității, câtă vreme prin Raportul
de constatare medico-legală din 14 septembrie 2009 emis de Serviciul de
Medicină Legală Bistrița-Năsăud se precizează că „Numitul L.P.M. - la data
examinării nu prezintă leziuni traumatice corporale (fila 41 dosar de urmărire
penală).
În opinia instanței
de fond, starea de fapt descrisă mai sus și vinovăția inculpatului rezultă din
următoarele probe:
Procesul verbal
de cercetare la fața locului, însoțit de planșele fotografice cuprinzând
aspectele fixate și urmele ridicate cu ocazia investigării tehnico-științifice
a locului faptei, în data de 13 septembrie 2009, aflate la dosarul de urmărire
penală (filele 5-25); procesul verbal din 14 septembrie 2009, efectuat în
vederea completării cercetării locale însoțit de planșele fotografice (filele
26-30); constatări preliminare privind cauza morții victimei R.K., înregistrate
și emise din 14 septembrie 2009 de Serviciul Județean de Medicină Legală
Bistrița-Năsăud (fila 33 din dosarul de urmărire penală); Raportul de
constatare medico-legală din 14 septembrie 2009 emis de serviciul Județean de
Medicină-Legală Bistrița-Năsăud (filele 34-39 din dosarul de urmărire penală);
Raportul de constatare medico-legală din 14 septembrie 2009 emis de serviciul Județean
de Medicină Legală Bistrița-Năsăud (fila 41 - dosar de urmărire penală); Adresa
din 17 septembrie 2009 însoțită de planșele fotografice cuprinzând aspectele
fixate cu ocazia efectuării la 13 septembrie 2009 a examinării bunurilor găsite
în interiorul articolelor de îmbrăcăminte ale victimei R.K. (filele 42-46 din
dosarul de urmărire penală); adresa din data de 5 noiembrie 2009 emisă de șeful
Direcției pentru apel unic de urgență împreună cu transcrierea convorbirii
telefonice din 13 septembrie 2009, dintre inculpat și serviciul Apeluri de
Urgență 112 (filele 142-143 din dosarul de urmărire penală); Adresa din 26
octombrie 2009 emisă de Poliția municipiului Bistrița, din care rezultă că P.L.S.
a depus o plângere la Poliția municipiului Bistrița împotriva concubinului ei R.K.,
raportul întocmit de Poliția municipiului Bistrița la data de 22 ianuarie 2009
referitor la această plângere, plângerea depusă de L.P.S. și declarația
acesteia referitor la fapta reclamată, cuprinzând manifestarea de voință a
acesteia de a nu se efectua cercetări sub aspectul infracțiunii de lovire și
amenințare, declarația victimei R.K. referitor la fapta reclamată de L.P.S.,
ambele la dosarul de urmărire penală - filele 120-125; Foaia de observație
clinică generală a victimei R.K., emisă de Spitalul Județean de Urgență
Bistrița (filele 122-137); declarația părții vătămate H.M. (fila 49 - dosar de
urmărire penală și fila 114 - dosar de fond); declarația părții vătămate S.L.
(fila 51 - dosar de urmărire penală și fila 99-dosar de fond); procesul-verbal
din 14 septembrie 2009 referitor la ridicarea cuțitului folosit de inculpat la
săvârșirea faptei, însoțit de planșele fotografice, probe aflate la filele
57-61 dosar de urmărire penală; declarația martorei P.S. (fosta soție a
inculpatului) - filele 63-66 dosar de urmărire penală și filele 43-44 dosar de
fond; declarația martorilor A.B.P. (filele 67-70 dosar de urmărire penală și
fila 45- dosar de fond), G.O.A. (filele 72-73 dosar de urmărire penală și
filele 153-154 dosar de fond), O.V. (filele 74-76 dosar de urmărire penală și
fila 93 dosar de fond), L.P.D.G. (filele 77-78 - dosar de urmărire penală și
filele 40-42 dosar fond), F.T. (filele 79-81 dosar de urmărire penală și fila
46 dosar fond), M.A.N. (fila 82- dosar urmărire penală și fila 65-dosar fond),
B.L.I. (fila 83 dosar de urmărire penală și fila 64 dosar fond), C.L. (fila 84
-dosar urmărire penală și fila 69-dosar fond), P.A.I. (fila 85 - dosar urmărire
penală și filele 95-96 dosar fond), L.E. (fila 86 - dosar urmărire penală și
fila 94 dosar fond), T.V. (fila 71-dosar fond), S.A. (filele 95-96 dosar fond),
C.I. (filele 97-98 dosar fond), H.E. (fila 113 - dosar fond), I.V. (filele
143-143 dosar fond), referatul de evaluare întocmit de Serviciul de probațiune de
pe lângă Tribunalul Bistrița Năsăud (filele 168-172), martorul B.I. (fila 176),
H.A. (fila 177), R.I. (filele 178-179), audiați în faza de cercetare judecătorească.
În opinia
instanței de fond, toate aceste probe enumerate mai sus se coroborează, în
parte, cu declarația inculpatului, care a recunoscut faptele săvârșite, însă a
încercat, fără temei, să acrediteze ideea că s-a aflat în legitimă apărare sau
cel puțin în stare de provocare.
Cererea
inculpatului de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de omor
calificat, prev. de art. 174 alin. (1), art. 175 alin (1) lit. i) C. pen., în
infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte, prev de art. 183 C. pen., nu a
fost acceptată de instanța de fond, cu motivarea că din probele administrate în
cauză rezultă că, în plan subiectiv, inculpatul a acționat cu intenția de a
ucide și nu cu intenția de a lovi sau de a vătăma integritatea corporală a
victimei în așa fel încât moartea acesteia, respectiv rezultatul faptei sale să
fi depășit intenția sa. împrejurarea că inculpatul a lovit victima cu cuțitul
(instrument apt de a produce moartea), cu intensitate, într-o zonă vitală a
corpului dovedește că aceasta a urmărit să suprime viața victimei. Aceste
aspecte, precum și datele externe ale faptei (starea de frustrare și
nemulțumirea în care se afla din cauza relației dintre fosta soție și victimă,
luarea cuțitului asupra sa, pe care l-a ținut ascuns în ziar și consumul unei
alte cantități de alcool înainte de comiterea faptei) constituie de asemenea
elemente de natură a demonstra că inculpatul a urmărit să ucidă victima și, mai
mult decât atât, chiar dacă nu există probe certe că a premeditat fapta, cu
siguranță a anticipat posibilitatea comiterii ei în seara de 13 septembrie
2009, dacă se va ivi acest prilej.
În opinia
instanței de fond, fapta de omor nu a fost săvârșită de inculpat nici în stare
de legitimă apărare. Această apărare a fost înlăturată de instanță, întrucât nu
s-a dovedit că fapta a fost săvârșită de inculpat pentru a înlătura un atac
material, direct, imediat și injust, îndreptat împotriva sa, de natură să pună
în pericol grav persoana sa. întâlnirea inculpatului cu victima la ieșirea din
bar nu a constituit un atac de natura celui pretins de art. 44 C. pen., aspect
dovedit prin aceea că nu s-au găsit asupra victimei obiecte contondente iar pe
corpul inculpatului leziuni care să justifice afirmațiile sale în sensul că ar
fi fost lovit de 3-4 ori cu pumnul în stomac. De asemenea, nu există nici probe
că vreodată victima l-ar fi agresat fizic pe inculpat, într-un mod care să-i
creeze temerea că în acea seară de 13 septembrie 2009, acest lucru s-ar putea
repeta. Sub acest aspect este relevantă declarația dată de inculpat cu prilejul
soluționării propunerii de arestare preventivă (fila 102 din dosarul de
urmărire penală).
Dimpotrivă,
reține instanța de fond, s-a dovedit că pe fondul consumului de alcool și al
frustrărilor acumulate din cauza relației dintre fosta soție și victimă,
inculpatul a luat asupra sa un cuțit cu intenția de „a-l folosi" dacă îi
va ieși victima în cale. Din probele administrare rezultă indicii, mai degrabă,
în sensul că inculpatul a lovit victima de îndată ce i-a ieșit în cale, fără
nicio altercație prealabilă, din moment ce nimeni nu a văzut sau auzit
săvârșirea faptei care a avut loc în stradă, în fața unui bar, într-o zonă
circulată, și nu la o oră târzie. Acest raționament este justificat și de
concluziile raportului de constatare medico-legală (p. 6) din care rezultă că
„poziția ipotetică victimă-agresor a putut fi ambii în ortostatism, agresorul
în fața victimei în momentul aplicării leziunii tanatogeneratoare" (fila
39 dosar de urmărire penală).
Față de aceste
probe, instanța de fond a înlăturat apărarea inculpatului în sensul că,
anterior, victima l-ar fi agresat (dându-i „3-4 pumni în stomac") și „în
învălmășeala" creată i-ar fi aplicat lovitura cu cuțitul în zona
abdominală.
De asemenea,
instanța de fond a apreciat că împrejurarea că soția inculpatului avea o
relație cu victima, în circumstanțele cauzei, nu a constituit un act provocator
în sensul art. 73 lit. b) C. pen. Sub acest aspect este de menționat că
inculpatul era divorțat și cunoștea cu mult timp înainte despre relația fostei
soții, astfel că nu se poate aprecia că această împrejurare i-a creat o stare
de puternică tulburare sau emoție sub stăpânirea căreia a săvârșit fapta. în
fine, s-a menționat să că simpla bănuială a inculpatului cu privire la
eventuala intenție a victimei de a-l lovi, nu poate constitui un act de
provocare de natură să atragă reținerea disp. art. 73 lit. b) C. pen.
În final,
instanța de fond a apreciat că inculpatul a săvârșit infracțiunea de omor
calificat pentru care este trimis în judecată „la limită" cu premeditarea.
Semnificația dată de apărătorii aleși ai inculpatului telefonului dat de acesta
la „Serviciul Apeluri Urgență 112", pentru a justifica gestul clientului
lor, nu a fost însușită de instanța de fond. Că inculpatul nu s-a simțit
amenințat de victimă, o demonstrează faptul că la scurt timp de la convorbirea
cu dispecerul de la Serviciul de Urgență, după doar câteva minute (potrivit
propriei declarații) acesta a ieșit din apartament cu un cuțit învelit în ziar
pentru a-și cumpăra țigări de la un magazin și apoi pentru a consuma din nou
alcool la bar. Dacă inculpatului îi era într-adevăr frică de victimă (care nu
l-a agresat fizic niciodată), cu siguranță nu ar fi părăsit domiciliul atât de
repede, până la sosirea fostei soții în apartament întrucât știa că în preajma
blocului era R.K. care o însoțea.
Procedând la
individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpatului, instanța de fond
a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 C. pen., cu referire la limitele
speciale de pedeapsă, pericolul social concret al faptelor săvârșite,
circumstanțele în care au fost comise (pe fondul consumului de alcool),
urmărire cauzate și persoana inculpatului. Având în vedere că inculpatul nu are
antecedente penale și a recunoscut săvârșirea faptei s-au reținut în favoarea
acestuia circumstanțe atenuante conform art. 74 lit. a) și c) C. pen. La
dozarea pedepsei s-a ținut seama de referatul de evaluare întocmit în cauză de
Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud (filele
168-172), dar și de împrejurarea că fapta de omor reținută în sarcina
inculpatului este, oarecum, la limita cu premeditarea. Faptul că inculpatul are
o vârstă înaintată nu constituie, în opinia instanței de fond, un argument
pentru a nu fi sancționat în raport de gravitatea infracțiunilor reținute în
sarcina sa. De asemenea, conduita inculpatului anterior comiterii faptelor
deduse judecății (în familie, la locul de muncă și în societate) constituie un
comportament firesc și civilizat care nu impune a se da o eficiență mai largă
circumstanțelor atenuante. în acest context s-a menționat că oricum, datorită
vârstei, în temeiul art. 60 alin. (2) C. pen. inculpatul poate beneficia de
liberare condiționată după executarea unei fracțiuni de pedeapsă mai redusă,
comparativ cu cea care trebuie executată obligatoriu de persoane aflate în
aceeași situație.
Sub aspectul
laturii civile a cauzei s-a dispus, conform art. 14, art. 346 C. proc. pen.,
rap. la art. 998 C. civ., ca inculpatul să plătească părții civile H.M. suma de
4.000 lei cu titlu de despăgubiri civile (reprezentând daune materiale), iar în
favoarea părții civile S.L., suma de 50.000 lei cu titlu de daune morale și
4.000 lei cu titlu de daune materiale (în total 54.000 lei despăgubiri civile).
Daunele materiale de câte 4.000 lei la plata cărora a fost obligat inculpatul
reprezintă cheltuieli cu înmormântarea victimei R.K., suportate de părinți (H.M.
și S.L.) în mod egal, justificate în cauză prin declarațiile martorilor audiați
în latura civilă a cauzei precum și prin actele depuse la dosar. De altfel,
este de precizat că inculpatul a fost de acord cu suportarea cheltuielilor de
înmormântare a victimei declarând că este de acord să plătească părților civile
câte 4000 lei cu titlu de daune materiale. Daunele morale acordate mamei
victimei, partea civilă S.L. vizează compensarea suferințelor fizice și psihice
îndurate de aceasta în urma decesului fiului ei, R.K., în vârstă de 42 ani.
Suma pretinsă cu titlu de daune morale a fost dovedită de partea civilă, până
la concurența sumei de 50.000 lei, prin declarațiile martorilor audiați sub
aspectul laturii civile a cauzei dar și prin actele medicale depuse la dosar.
S-a reținut că
partea civilă H.M. nu a solicitat daune morale.
Împotriva
acestei sentințe a declarat apel inculpatul L.P.M. solicitând în principal,
admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și să se dispună rejudecarea
cauzei de către instanța de fond, deoarece aceasta nu a motivat în cuprinsul
hotărârii de ce s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive
încălcându-i-se dreptul la apărare, cu dispunerea punerii sale în libertate. în
subsidiar, s-a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și
judecând: în principal: să se dispună achitarea sa pentru săvârșirea
infracțiunii de omor calificat, prev de art. 174 alin. (1) raportat la art. 175
alin. (1) lit i) C. pen., în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat
la art. 10 lit. e) C. proc. pen. cu aplicarea art. 44 C. pen., și respingerea
pretențiilor civile formulate de părțile civile H.M. și S.L., iar în subsidiar
a solicitat să se dispună schimbarea încadrării juridice a faptei din
infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 174 alin. (1) raportat la art. 175
alin. (1) lit i) C. pen. în infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte,
prev. de art. 183 C. pen., și stabilirea unei pedepse în funcție de noua
încadrare juridică. în ultimul rând, s-a solicitat redozarea pedepsei aplicate
inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prev. de art. 174
alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., în conformitate cu
dispozițiile art. 76 alin. (2) C. pen. Cu privire la individualizarea pedepsei,
s-a arătat că deși instanța de fond a reținut în mod legal și justificat în
favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și
c), apreciază că nu a dat eficiență corespunzătoare acestora, în conformitate
cu dispozițiile art. 76 alin. (2) C. pen.
Prin Decizia penală
nr. 46 din 14 martie 2011 Curtea de Apel Cluj, secția penală, în baza art. 379 pct.
1 lit. a) C. proc. pen. a admis în parte apelul declarat de către inculpatul L.P.M.
împotriva Sentinței penale nr. 120 din 30 noiembrie 2010 a Tribunalului
Bistrița-Năsăud pe care a desființat-o numai cu privire la cuantumul pedepsei
principale aplicată inculpatului pentru comiterea infracțiunii de omor
calificat prev. și ped. de art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1)
lit. i) C. pen.
Judecând cauza
în aceste limite, curtea de apel a redus pedeapsa de 14 (paisprezece) ani
închisoare cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen. și art. 76 lit. a) C.
pen. și 5 (cinci) ani interzicereadrepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b)
C. pen., aplicată inculpatului L.P.M. la pedeapsa de 12 (doisprezeceani)
închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. și ped. de art.
174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. și 5 (cinci) ani
interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu
aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen. și art. 76 lit. a) C. pen.
În baza art. 33
lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen. a contopit pedeapsa de 12
ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. art. 64 lit.
a și b C. pen., cu pedeapsa de 2 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii
prevăzută de art. 1
1
alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991
republicată cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen. și art. 76 lit. e) C.
pen. urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare
și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. art. 64 lit. a) și b) C.
pen.
S-a făcut
aplicarea art. 71 raportat la art. 64 lit. a), b) C. pen.
Potrivit art. 88
C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reținerii și
arestării preventive începând cu data de 14 septembrie 2009, până la zi.
Potrivit art. 383
alin. (1
1
) C. proc. pen. a fost menținută măsura arestării
inculpatului.
Au fost
menținute celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
În baza art. 193
C. proc. pen. a obligat pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare în sumă de
2.000 lei către partea civilă S.L.
În baza art. 192
alin (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare în apel au rămas în sarcina
statului.
Pentru a
dispune în acest sens, instanța de prim control judiciar a reținut următoarele:
Instanța de
fond ca urmare a administrării unor probe utile, pertinente și concludente
respectiv procesul verbal de cercetare la fața locului, însoțit de planșele
fotografice cuprinzând aspectele fixate și urmele ridicate cu ocazia
investigării tehnico-științifice a locului faptei, în data de 13 septembrie 2009,
aflate la dosarul de urmărire penală (filele 5-25); procesul verbal din 14
septembrie 2009, efectuat în vederea completării cercetării locale însoțit de
planșele fotografice (filele 26-30); constatări preliminare privind cauza
morții victimei R.K., înregistrate și emise din 14 septembrie 2009 de Serviciul
Județean de Medicină Legală Bistrița-Năsăud (fila 33 din dosarul de urmărire
penală); Raportul de constatare medico-legală din 14 septembrie 2009 emis de
Serviciul Județean de Medicină-Legală Bistrița-Năsăud (filele 34-39 din dosarul
de urmărire penală); Raportul de constatare medico-legală din 14 septembrie 2009
emis de Serviciul Județean de Medicină Legală Bistrița-Năsăud (fila 41 - dosar
de urmărire penală); adresa din 17 septembrie 2009 însoțită de planșele
fotografice cuprinzând aspectele fixate cu ocazia efectuării la 13 septembrie
2009 a examinării bunurilor găsite în interiorul articolelor de îmbrăcăminte
ale victimei R.K. (filele 42-46 din dosarul de urmărire penală); adresa din
data de 5 noiembrie 2009 emisă de șeful Direcției pentru apel unic de urgență
împreună cu transcrierea convorbirii telefonice din 13 septembrie 2009, dintre
inculpat și Serviciul Apeluri de Urgență 112 (filele 142-143 din dosarul de
urmărire penală); adresa din 26 octombrie 2009 emisă de Poliția municipiului
Bistrița, din care rezultă că P.L.S. a depus o plângere la Poliția municipiului
Bistrița împotriva concubinului ei R.K., raportul întocmit de Poliția
municipiului Bistrița la data de 22 ianuarie 2009 referitor la această
plângere, plângerea depusă de L.P.S. și declarația acesteia referitor la fapta
reclamată, cuprinzând manifestarea de voință a acesteia de a nu se efectua
cercetări sub aspectul infracțiunii de lovire și amenințare, declarația
victimei R.K. referitor la fapta reclamată de L.P.S., ambele la dosarul de
urmărire penală - filele 120-125; Foaia de observație clinică generală a
victimei R.K., emisă de Spitalul Județean de Urgență Bistrița (filele 122-137);
declarația părții vătămate H.M. (fila 49 - dosar de urmărire penală și fila 114
- dosar de fond); declarația părții vătămate S.L. (fila 51 - dosar de urmărire
penală și fila 99-dosar de fond); procesul-verbal din 14 septembrie 2009
referitor la ridicarea cuțitului folosit de inculpat la săvârșirea faptei,
însoțit de planșele fotografice, probe aflate la filele 57-61 dosar de urmărire
penală; declarația martorei P.S. (fosta soție a inculpatului) -filele 63-66 dosar
de urmărire penală și filele 43-44 dosar de fond; declarația martorilor A.B.P.
(filele 67-70 dosar de urmărire penală și fila 45-dosar de fond), G.O.A.
(filele 72-73 dosar de urmărire penală și filele 153-154 dosar de fond), O.V.
(filele 74-76 dosar de urmărire penală și fila 93 dosar de fond), L.P.D.G.
(filele 77-78 - dosar de urmărire penală și filele 40-42 dosar fond), F.T. (filele
79-81 dosar de urmărire penală și fila 46 dosar fond), M.A.N. (fila 82- dosar
urmărire penală și fila 65-dosar fond), B.L.I. (fila 83 dosar de urmărire
penală și fila 64 dosar fond), C.L. (fila 84 -dosar urmărire penală și fila
69-dosar fond), P.A.I. (fila 85 - dosar urmărire penală și filele 95-96 dosar
fond), L.E. (fila 86 - dosar urmărire penală și fila 94 dosar fond), T.V. (fila
71-dosar fond), S.A. (filele 95-96 dosar fond), C.I. (filele 97-98 dosar fond),
H.E. (fila 113 - dosar fond), I.V. (filele 143-143 dosar fond), referatul de
evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bistrița
Năsăud (filele 168-172), martorul B.I. (fila 176), H.A. (fila 177), R.I.
(filele 178-179), audiați în faza de cercetare judecătorească, a reținut o
stare de fapt conformă cu realitatea, iar încadrarea juridică a faptei se
circumscrie infracțiunii de omor calificat prevăzută și pedepsită de art. 174 alin.
(1) rap. la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. și a infracțiunii de port ilegal
de cuțit prev. și ped. de art. 1
1
alin. (1) pct. l din Legea nr. 61/1991
republicată.
Astfel, în
esență, instanța de apel a confirmat situația de fapt reținută de instanța de
fond:
Inculpatul L.P.M.
a fost căsătorit cu numita L.P.S. timp de 29 de ani, aceștia divorțând în
cursul lunii februarie 2009, după ce anterior au fost separați în fapt circa 6
ani, însă atât inculpatul cât și fosta soție au continuat să locuiască în
același apartament cu fiul lor, L.P.D.G. Din anul 2008, L.P.S. îl avea ca un
prieten pe numitul R.K. (fost „H."), această relație nefiind secretă, ceea
ce a dus la crearea unei stări de frustrare din partea inculpatului, cu atât
mai mult cu cât fosta soție era adusă acasă, cu mașina, de către R.K., căruia
îi dădea chiar și din alimentele pe care le prepara. Totuși, între cei doi
bărbați nu au fost incidente violente, cu excepția celui din iunie 2009, care a
constat intr-o ceartă, incident descris de inculpat și martorul P.A. (vecin)
prin declarațiile date în instanță (filele 21 și 95).
În data de 13
septembrie 2009, în jurul orei 17,00, inculpatul a mers la sora sa, care
locuiește în Bistrița, B-dul D. De la aceasta a plecat în jurul orei 19,00,
însă înainte de a merge acasă s-a dus la barul „M." situat vis-a-vis de
blocul în care locuiește, loc în care s-a întâlnit cu amicul său, martorul F.T.,
împreună cu care a vizionat un meci de fotbal, timp în care fiecare a consumat
circa 200 ml. votcă.
Inculpatul și
martorul au plecat din local în jurul orei 20,45, ora fiind indicată de martor,
raportându-se la faptul că au părăsit barul de îndată ce se terminase prima
repriză la meciul de fotbal. Ulterior, martorul a plecat spre casă, respectiv
la un bloc situat la circa 200 m, iar inculpatul a trecut drumul pentru a merge
]a domiciliul său.
În același
timp, fosta soție a inculpatului, L.P.S. era adusă acasă, cu mașina de victima R.K.,
care de această dată a oprit autoturismul chiar în fața blocului în care
locuiește, astfel că cei doi au fost văzuți de inculpat încă de când traversa
strada pentru a merge acasă. Inculpatul a intrat în scara blocului și apoi în
apartament, observându-i în autoturism pe R.K. și fosta soție. în scurt timp inculpatul
a ieșit din apartament, aflat la parter și a coborât pe scările de la intrarea
în bloc unde a rămas foarte puțin, astfel că după ce a intrat din nou în
locuință, R.K. și L.P.S. au luat hotărârea să meargă cu mașina în spatele
blocului După ce au ajuns în spatele blocului, cei doi au rămas în mașină
aproximativ 10 minute.
În acest
interval de timp, când era singur în apartament, inculpatul a apelat nr. „112"
solicitând intervenția poliției sub pretextul că în fața blocului se află
concubinul fostei soții și îi este frică să iasă din casă, că acesta l-ar
urmări și că I-ar fi amenințat de mai multe ori. Dispecerul cu care a purtat
convorbirea i-a recomandat inculpatului, ca în situația în care va ieși din
apartament să-și ia telefonul și să apeleze din nou „112", în caz că se
întâmplă ceva, împrejurare în care poliția va interveni imediat.
După ce a fost
refuzat de dispecerul de la „Serviciul Apeluri Urgență 112", care a
apreciat că nu este vorba de un pericol concret și iminent, inculpatul a fumat
o țigară pe geamul de la bucătărie, observând că mașina victimei a plecat
înspre B-dul D. acesta a mai așteptat câteva minute, după care a luat hotărârea
să meargă să-și cumpere țigări de la magazinul „A." situat în apropiere,
însă „peste drum" de blocul în care locuiește. înainte de a ieși din
apartament, inculpatul a luat asupra sa un cuțit pe care l-a învelit într-un
ziar, gândindu-se că dacă „îi va ieși în cale" R.K. și îl va ataca, va
putea să-l sperie.
Apoi,
inculpatul a coborât din bloc, a traversat drumul, și-a cumpărat țigări, după
care a intrat din nou (pentru a doua oară) în barul în care fusese mai devreme
cu martorul F.T., s-a așezat singur la o masă și a consumat încă 100 ml. votcă,
pe durata a circa 20 minute.
Între timp, dar
imediat după ieșirea inculpatului din apartament și deplasarea sa la magazin
pentru a-și cumpăra țigări, la scara blocului (intrarea din spatele blocului) a
ajuns fosta sa soție, însoțită de victima R.
L.P.S. a intrat
în scara blocului și apoi în apartament, timp în care R.K. a așteptat în
spatele blocului până când a realizat că totul este în regulă (respectiv până
când fosta soție a inculpatului a aprins lumina în camera sa). în momentul în
care L.P.S. a intrat în apartament a constatat că nu era nimeni acasă, astfel
că s-a blocat în camera sa, fiindu-i teamă de inculpat, care era băut. Din
probele aflate la dosar în baza cărora sa reținut această stare de fapt,
coroborate cu procesul verbal de la fila 62 - dosar de urmărire penală și
listingul convorbirilor telefonice purtate pe telefonul victimei, instanța
reține că L.P.S. s-a aflat în apartament la ora 21
26
, oră la care
aceasta („S.") l-a apelat pe R.K., iar acesta a primit apelul.
După ce
inculpatul a ieșit din bar, cu intenția de a merge acasă, a apărut R.K.. Este
posibil ca Robert Kelin să fi știut, în urma discuției telefonice cu L.P.S., că
inculpatul nu se afla în apartament și să fi presupus că se afla la bar, din
moment ce a traversat drumul și a mers în acel loc. Văzându-I pe R.K. la
ieșirea din bar, inculpatul i-a aplicat o lovitură cu cuțitul pe care îl avea
învelit în ziar. în urma loviturii primite în abdomen, victima s-a deplasat
haotic pe carosabilul din apropierea blocului în care locuia inculpatul, în
cele din urmă prăbușindu-se pe șosea. Acest moment a fost observat de martorul
Anca Bogdan Paul, care a declarat că l-a văzut în apropiere și pe inculpat,
care își ștergea cuțitul de o cârpă sau un ziar.
După săvârșirea
faptei, inculpatul s-a dus la domiciliu și i-a spus fostei soții ce s-a
întâmplat, precum și că l-a lovit cu cuțitul pe R.K. Cele spuse de inculpat au
fost confirmate în scurt timp de fiul acestuia, P.D.G., care înainte de a intra
în apartament a văzut victima căzută pe carosabil și că îi curgea sânge din
zona abdominală. După de P.D.G. a spus mamei sale că pe „R. îl luase
salvarea", L.P.S. a luat telefonul mobil și l-a sunat pe R.K., însă acesta
nu a mai răspuns în urma loviturii cu cuțitul aplicată de inculpat, victima R.K.,
în vârstă de 42 de ani, a decedat.
În opinia
instanței de apel este neîntemeiată solicitarea apărătorului inculpatului de a
se trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond pe motiv că instanța a
menținut în baza art. 350 C. proc. pen. starea de arest a inculpatului fără a
motiva de ce s-a menținut această stare de arest și că astfel că i s-ar
încălcat dreptul la apărare al inculpatului și, în consecință, ar fi incidente
disp. art. 197 alin. (2) C. proc. pen., deoarece inculpatul a fost asistat de
către apărător la fiecare termen de judecată la instanța de fond, iar o condamnare
la o pedeapsă privativă de libertate a unui inculpat aflat în stare de arest
preventiv implică menținerea măsurii arestării fără a se motiva, in extenso,
pentru că însăși hotărârea de condamnare chiar dacă nu este definitivă prin
prisma dispozițiilor art. 5 din C.E.D.O. constituie o detenție legitimă.
De asemenea, în
opinia instanței de apel este neîntemeiată cererea apărătorului inculpatului de
a se dispune schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de omor calificat
în infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte și în consecință aplicarea
unei alte pedepse. Așa cum în mod corect a constatat și instanța de fond
probele administrate relevă că, în plan subiectiv, inculpatul a acționat cu
intenția de a ucide și nu cu intenția de a lovi sau a vătăma integritatea
corporală a victimei în așa fe\ încât moartea acesteia respectiv rezultatul
faptei să fi depășit intenția sa. încadrarea juridică a unei fapte, după caz,
ca infracțiune de omor calificat prev. de art. 174 C. pen., art. 175 C. pen.
sau ca infracțiune de loviri cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. pen.
este determinată de forma vinovăției inculpatului care, în primul caz, este
intenția -intenția de a ucide, iar în al doilea caz, praeterintenția - intenția
de a