ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2286/2011

Asupra recursurilor de față; în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 120 din 30 noiembrie 2001 pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud, secția penală, a fost condamnat inculpatul L.P.M., fiul lui V. și F., în prezent deținut în Penitenciarul Gherla, la pedeapsa de 14 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru comiterea infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174 alin. (1) rap. la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., art. 74 lit. a), c) C. pen., art. 76 lit. a) C. pen.; 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de port ilegal de cuțit prev. de art. 11 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată, cu aplicarea art. 74 lit. a), c) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen.; S-a constatat că infracțiunile au fost comise în concurs real prev. de art. 33 lit. a) C. pen.

Conform art. 34 lit. b, art. 35 alin. (1) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 14 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 rap. la art. 64 lit. a), b) C. pen. Conform art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată reținerea și arestul preventiv începând cu data de 14 septembrie 2009 la zi. Conform art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a fost menținută starea de arest a inculpatului. A fost obligat inculpatul să plătească părții vătămate-parte civilă H.M., 4.000 lei cu titlu de despăgubiri civile (pentru daune materiale). A fost obligat inculpatul să plătească părții civile S.L., 4.000 lei pentru daune materiale și 50.000 lei pentru daune morale.

Conform art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea cuțitului folosit de inculpat la săvârșirea infracțiunilor. Conform art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat. A fost obligat inculpatul să plătească în favoarea părții civile H.M. 500 lei cheltuieli de judecată. A fost obligat inculpatul să plătească în favoarea statului 2130 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezintă onorariu avocat din oficiu din faza de urmărire penală Z.Z.I. Pentru a dispune în acest sens, instanța de fond a reținut următoarele: Inculpatul L.P.M. a fost căsătorit, până în cursul lunii februarie 2009, cu numita L.P.S., însă au continuat să locuiască în același apartament, dar separați în fapt, împreună cu fiul lor.

Fosta soție avea o relație cu victima K.R. încă din anul 2008, relație pe care nu a ascuns-o, ceea ce a cauzat o stare de frustrare inculpatului. Cu toate acestea, între cei doi bărbați nu au fost incidente violente, cu excepția unuia, din cursul anului 2009, care a constat doar într-o ceartă. În seara de 13 septembrie 2009, numita L.P.S. a fost adusă la domiciliu cu mașina de victima R.K., cu care și-a petrecut cea mai mare parte a zilei. Conform înțelegerii dintre cei doi, victima urma să aștepte ca femeia să intre în scara blocului și să plece atunci când va observa aprinzându-se lumina în camera unde locuia. În aceeași zi, în intervalul orar 19,30 - 20,30, inculpatul a consumat băuturi alcoolice la barul „M.", local amplasat „vis-a-vis" și oblic de blocul în care domicilia, împreună cu martorul F.T.

Potrivit declarației martorului, inculpatul a consumat circa 200 ml alcool. Se mai arată în actul de sesizare că inculpatul a părăsit localul în jurul orei 20,40 (cu eroare de câteva minute), cu intenția de a se deplasa la domiciliu, însă, anterior intrării în scara blocului în care locuia, i-a văzut pe victima R.K. și fosta soție, ocazie în care a luat hotărârea de a-l ucide pe R.K., probabil din cauză că se simțea permanent umilit de aceștia. în scopul de a crea un aparent „act provocator" sau chiar aparența unei „legitime apărări", inculpatul a telefonat la serviciul „112", reclamând faptul că victima se află lângă bloc, după care a ieșit din apartament, înainte ca fosta soție să ajungă în locuință, deplasându-se la locul unde R.K.

aștepta ca prietena sa să aprindă lumina în dormitor, ceea ce avea semnificația faptului că „a ajuns bine, că totul este în regulă". Se mai arată în rechizitoriu că inculpatul a așteptat ca victima să fie singură, apoi a lovit-o cu cuțitul, fără ca asupra sa să fie exercitate violențe, procurorul apreciind că dovadă în acest sens este faptul că, în urma examinării la data de 14 septembrie 2009 de către medicul-legist, inculpatul nu prezenta nici o urmă de agresiune. Întrucât nu au rezultat probe concludente în sensul că inculpatul a luat cu mult timp în urmă hotărârea de a suprima viața victimei R.K., procurorul a menționat în actul de acuzare că nu se va reține în sarcina acestuia infracțiunea de omor calificat în „varianta premeditării", dar nici circumstanța atenuantă a provocării.

în fine, procurorul a mai precizat în cuprinsul rechizitoriului că nu este exclus (raportat la declarația martorului A.B.P.) ca victima să se fi întâlnit cu inculpatul în apropierea blocului și tot acolo să o fi lovit, având în vedere că martorul a relatat că cei doi traversau strada A.M. dinspre stânga spre dreapta. S-a apreciat însă, cu certitudine, că incidentul a avut loc undeva în intervalul 20,50 (ora apelării de către inculpat a serviciului de urgență 112) și 21,30, ora la care „S." (P.S.) a apelat telefonul victimei fără a mai primi răspuns, întrucât era deja înjunghiată. În actul de sesizare se mai arată că decesul victimei R.K.

a fost violent, datează din 13 septembrie 2009, acesta datorându-se hemoragiei interne și externe masive, consecutive unei plăgi tăiate/înțepate, penetrante în cavitatea abdominală dreaptă, cu secționarea venei cave inferioare și a aortei abdominale, aspect reținut în baza raportului de constatare medico-legală nr. 2313/111/340/2009 din 14 septembrie 2009 emis de Serviciul Județean de Medicină Legală Bistrița-Năsăud. Partea vătămată S.L. s-a constituit parte civilă (fila 18) cu suma de 100.000 lei cu titlu de daune morale și 4.000 lei reprezentând daune materiale. Partea vătămată a invocat că victima R.K. a fost unicul fiu, ucis în floarea vârstei și care trebuia să fie sprijinul ei la bătrânețe.

A susținut că uciderea fiului ei i-a cauzat suferințe fizice și psihice, pe fondul cărora i s-au agravat bolile de care suferă. în ce privește daunele materiale a relevat că reprezintă cota parte din costul înmormântării, diferența fiind suportată de tatăl victimei, partea vătămată H.M. Partea vătămată H.M. s-a constituit parte civilă cu suma de 8000 lei reprezentând costul înmormântării victimei, declarând că nu solicită daune morale (fila 26). Ulterior, părțile vătămate H.M. și S.L., au afirmat că, costul total al înmormântării victimei a fost de 8000 lei și că au suportat în mod egal această sumă, respectiv câte 4.000 lei, iar inculpatul a fost de acord să despăgubească părțile vătămate cu această sumă, în sensul de a plăti fiecăreia câte 4.000 lei cu titlu de cheltuieli de înmormântare (daune materiale).

Prin declarația dată în faza de urmărire penală (f. 88-89), asistat de apărător, inculpatul a relatat că a fost căsătorit cu numita P.S. timp de 29 de ani, de care a divorțat în cursul lunii februarie 2009, din cauza unor neînțelegeri dar și pentru că fosta soția avea un prieten, despre care în noiembrie 2008 i-a spus că ar fi „viitorul soț". Cu ocazia divorțului a aflat că acel bărbat se numește R.K. și că acesta, în cursul lunii iunie 2009, a venit la blocul în care locuiește și a făcut scandal, inculpatul relatând că i-a cerut să plece, ca de altfel și un vecin care deranjat de comportamentul victimei a ieșit afară și i-a strigat același lucru. Inculpatul a mai declarat că după divorț a continuat să locuiască cu fosta soție în același apartament de bloc care constituia fostul domiciliu comun, precum și cu fiul lor D., în vârstă de 29 de ani.

Referitor la ziua de 13 septembrie 2009, în faza de urmărire penală inculpatul a relatat că a stat acasă până în jurul orelor 17,00 când a plecat la sora sa revenind la domiciliu în jurul orelor 20,10. După ce a ajuns acasă a observat că la câțiva metri de scara blocului unde locuiește era parcată mașina lui R.K., în autoturism văzându-l doar pe acesta. Ca urmare, la ora 20,50, a sunat la poliție, reclamând că „îi este teamă de K.", răspunzându-i-se că în situația în care va ieși din casă (apartament) și va fi atacat, se va interveni. Inculpatul a mai relatat că a ieșit din casă pentru a-și cumpăra țigări, întrucât nu I-a mai văzut pe R.K. în fața blocului, însă luând cu el un cuțit cu plasele din corn de cerb pe care I-a învelit într-un ziar, cu gândul de a se apăra.

Sub acest aspect inculpatul a relatat că a luat cuțitul asupra sa deși R.K. nu-l amenințase, acest lucru petrecându-se doar o dată, în primăvara anului 2009 când a primit un telefon de la victimă care i-a spus că îl va bate fără să-i spună din ce motiv. Prin declarația dată la urmărire penală inculpatul a mai arătat că a traversat drumul și a mers la barul „M." unde a consumat circa 100 ml votcă „S.". Când a ieșit din bar, de după un gard, a apărut victima R.K. care cu mâna dreaptă l-a prins de gât, iar cu cea stângă l-a lovit de câteva ori în abdomen. Atunci, de spaimă, inculpatul a declarat că a „dat cu mâna stângă" în care avea cuțitul în abdomenul victimei. După aplicarea loviturii, victima s-a întors, mergând înspre mașină, iar el s-a dus acasă și a așteptat până a venit poliția.

Inculpatul a mai declarat că de față la săvârșirea faptei nu a fost nicio altă persoană. Prin declarația dată în instanță, în faza de cercetare judecătorească (f. 20-22) inculpatul și-a menținut-o pe cea de la urmărire penală, cu precizările menționate în continuare: La ora 17,00 din ziua de 13 septembrie 2009, a plecat la sora sa, care locuiește în Bistrița, de unde a revenit în jurul orei 19,00, însă înainte de a merge acasă, până în jurul orei 20,30, a consumat vodcă împreună cu amicul său F.T., la un bar situat vis-a-vis de blocul în care locuiește. Apoi s-a gândit să meargă acasă, împrejurare în care a văzut la scara B a blocului în care locuia parcată mașina lui R.K., în care mai era o persoană, care a dedus că era fosta soție.

Inculpatul a relatat că a traversat strada și a intrat în apartament (situat la parter), constatând că nu era nimeni acasă. Pentru că nu „mai avea decât două țigări" s-a hotărât să meargă să-și cumpere un pachet de la magazinul „A." aflat în apropiere. Fiindu-i frică de R.K. care era o persoană atletică, agresivă și cu 20 de ani mai tânăr decât el, a sunat la „112" și a cerut sprijinul organelor de poliție, crezând că ar putea fi agresat. A fost refuzat de organele de poliție, care au apreciat că nu este vorba de un pericol concret. Apoi a fumat o țigară pe geamul de la bucătărie și a observat că mașina victimei a plecat înspre B-dul D. Inculpatul a relatat că după 7-8 minute a coborât din bloc și fiindu-i frică a luat asupra sa un cuțit pe care l-a învelit într-un ziar, gândindu-se ca dacă îi va ieși în cale R.K.

și îl va ataca, îl va putea spreia. Inculpatul a mai declarat că a coborât din bloc, a traversat drumul și-a cumpărat pachetul de țigări, după care a intrat din nou în barul în care consumase alcool cu F.T., s-a așezat singur la o masă și a băut încă 100 ml de votcă pe durata a 20 minute. După ce a ieșit din bloc, cu intenția de a merge acasă, de după un gard ce împrejmuia barul, a apărut R.K. care îl aștepta. Acesta l-a prins de gulerul de la cămașă și i-a dat 3-4 pumni în abdomen. Inculpatul a afirmat prin această ultimă declarație că victima l-a întrebat insistent, de câteva ori „unde-i cuțitul" și i-a cerut să o lase în pace pe fosta soție. Inculpatul a relatat că a încercat să-l împingă cu mâna pe R.K., dar că nu a reușit, astfel că în această învălmășeală, având cuțitul în mână, l-a lovit undeva în zona abdomenului.

A precizat că în momentul în care a aplicat victimei lovitura cu cuțitul acesta era „învelit în ziar așa cum l-a luat de acasă". După comiterea faptei, a declarat că a mers acasă, unde găsind-o pe fosta soție i-a spus „l-am lovit cu cuțitul", aspect sub care a apreciat nereală mențiunea din rechizitoriu, aceea „ți l-am înjunghiat". în fața instanței inculpatul a mai afirmat că nu a fost influențat în vreun fel în săvârșirea faptei, de consumul de alcool din acea seară. Prin aceeași declarație inculpatul a mai arătat că până în seara de 13 septembrie 2009, purta asupra sa un spray lacrimogen, în „general de frică" și de teamă de R.K., dar că acel spray i-a dispărut cu câteva zile înainte. A mai susținut că R.K., în data de 7 septembrie 2009, a agresat-o și pe fosta soție care din acest motiv a depus plângere la poliție și că nu poate să-și explice de unde știa victima că în seara de 13 septembrie 2009 avea asupra sa un cuțit.

Instanța de fond, în final, analizând actele și lucrările dosarului a reținut următoarea stare de fapt. Inculpatul L.P.M. a fost căsătorit cu numita L.P.S. timp de 29 de ani, aceștia divorțând în cursul lunii februarie 2009, după ce anterior au fost separați în fapt circa 6 ani, potrivit declarației fostei soții, din cauză că inculpatul se „manifesta violent, mai ales la beție" (fila 64 -dosar urmărire penală). Cu toate acestea, inculpatul și fosta soție au continuat să locuiască în același apartament cu fiul lor, L.P.D.G., care audiat în faza de urmărire penală a relatat că principalul motiv de divorț al părinților săi a fost acela că tatăl său obișnuia de mai muți ani să consume băuturi alcoolice (fila 78- dosar de urmărire penală).

Încă din anul 2008, L.P.S. și-a găsit un prieten în persoana numitului R.K. (fost „H."), din această relație ea nefăcând un secret, ceea ce a dus la crearea unei stări de frustrare din partea inculpatului, cu atât mai mult cu cât fosta soție era adusă acasă, cu mașina, de către R.K., căruia îi dădea chiar și din alimentele pe care le prepara. Totuși, între cei doi bărbați nu au fost incidente violente, cu excepția celui din iunie 2009, care a constat intr-o ceartă, incident descris de inculpat și martorul P.A.

(vecin) prin declarațiile date în instanță (filele 21 și 95). În data de 13 septembrie 2009, în jurul orei 17,00, inculpatul a mers la sora sa, care locuiește în Bistrița, B-dul D. De la aceasta a plecat în jurul orei 19,00, însă înainte de a merge acasă s-a dus la barul „M." situat vis-a-vis de blocul în care locuiește, loc în care s-a întâlnit cu amicul său, martorul F.T., împreună cu care a vizionat un meci de fotbal, timp în care fiecare a consumat circa 200 ml. votcă. Inculpatul și martorul au plecat din local în jurul orei 20,45, ora fiind indicată de martor, raportându-se la faptul că au părăsit barul de îndată ce se terminase prima repriză la meciul de fotbal. Ulterior, martorul a plecat spre casă, respectiv la un bloc situat la circa 200 m, iar inculpatul a trecut drumul pentru a merge la domiciliul său.

Tot cam în același timp, fosta soție a inculpatului, L.P.S. era adusă acasă, cu mașina de R.K., care de această dată a oprit autoturismul chiar în fața blocului în care locuiește, astfel că cei doi au fost văzuți de inculpat încă de când traversa strada pentru a merge acasă. Inculpatul a intrat în scara blocului și apoi în apartament, observându-i în autoturism pe R.K. și fosta soție. în scurt timp inculpatul a ieșit din apartament, aflat la parter și a coborât pe scările de la intrarea în bloc unde a rămas foarte puțin, astfel că după ce a intrat din nou în locuință, R.K. și L.P.S. au luat hotărârea să meargă cu mașina în spatele blocului (fila 43 - declarația martorei L.P.S.). După ce au ajuns în spatele blocului, cei doi au rămas în mașină aproximativ 10 minute.

În acest interval de timp, când era singur în apartament, inculpatul a apelat nr. „ 112" solicitând intervenția poliției sub pretextul că în fața blocului se află concubinul fostei soții și îi este frică să iasă din casă, că acesta l-ar urmări și că I-ar fi amenințat de mai multe ori (f. 143 - dosar de urmărire penală). Dispecerul cu care a purtat convorbirea i-a recomandat inculpatului, ca în situația în care va ieși din apartament să-și ia telefonul și să apeleze din nou „112", în caz că se întâmplă ceva, împrejurare în care poliția va interveni imediat. După ce a fost refuzat de dispecerul de la „Serviciul Apeluri Urgență 112", care a apreciat că nu este vorba de un pericol concret și iminent, inculpatul a fumat o țigară pe geamul de la bucătărie, observând că mașina victimei a plecat înspre B-dul D. (fila 21 - declarația inculpatului din faza de cercetare judecătorească).

Ca urmare, a mai așteptat câteva minute, după care a luat hotărârea să meargă să-și cumpere țigări de la magazinul „A." situat în apropiere, însă „peste drum" de blocul în care locuiește. înainte de a ieși din apartament, inculpatul a luat asupra sa un cuțit pe care l-a învelit într-un ziar, gândindu-se că dacă „îi va ieși în cale" R.K. și îl va ataca, va putea să-l sperie (fila 21- dosar fond). Apoi, inculpatul a coborât din bloc, a traversat drumul, și-a cumpărat țigări, după care a intrat din nou (pentru a doua oară) în barul în care fusese mai devreme cu martorul F.T., s-a așezat singur la o masă și a consumat încă 100 ml votcă, pe durata a circa 20 minute. Între timp, dar imediat după ieșirea inculpatului din apartament și deplasarea sa la magazin pentru a-și cumpăra țigări, la scara blocului (intrarea din spatele blocului) a ajuns fosta sa soție, însoțită de victima R.K.

(fila 64-65 - declarație martor L.P.S. din faza de urmărire penală). L.P.S. a intrat în scara blocului și apoi în apartament, timp în care R.K. a așteptat în spatele blocului până când a realizat că totul este în regulă (respectiv până când fosta soție a inculpatului a aprins lumina în camera sa). în momentul în care L.P.S. a intrat în apartament a constatat că nu era nimeni acasă, astfel că s-a blocat în camera sa, fiindu-i teamă de inculpat, care era băut. Din probele aflate la dosar în baza cărora sa reținut această stare de fapt, coroborate cu procesul verbal de la fila 62 - dosar de urmărire penală și listingul convorbirilor telefonice purtate pe telefonul victimei, instanța reține că L.P.S.

s-a aflat în apartament la ora 21 26 , oră la care aceasta („S.") l-a apelat pe R.K., iar acesta a primit apelul. După ce inculpatul a ieșit din bar, cu intenția de a merge acasă, probabil de după un gard, a apărut R.K. Este posibil ca R.K. să fi știut, în urma discuției telefonice cu L.P.S., că inculpatul nu se afla în apartament și să fi presupus că se afla la bar, din moment ce a traversat drumul și a mers în acel loc. In lipsa altor probe, instanța de fond a reținut că, văzându-l pe R.K. la ieșirea din bar, inculpatul i-a aplicat o lovitură cu cuțitul pe care îl avea învelit în ziar. în urma loviturii primite în abdomen, victima s-a deplasat haotic pe carosabilul din apropierea blocului în care locuia inculpatul, în cele din urmă prăbușindu-se pe șosea.

Acest moment a fost observat de martorul A.B.P., care a declarat că l-a văzut în apropiere și pe inculpat, care își ștergea cuțitul de o cârpă sau un ziar. După săvârșirea faptei, inculpatul s-a dus la domiciliu și i-a spus fostei soții ce s-a întâmplat, precum și că l-a lovit cu cuțitul pe R.K. Cele spuse de inculpat au fost confirmate în scurt timp de fiul acestuia, P.D.G., care înainte de a intra în apartament a văzut victima căzută pe carosabil și că îi curgea sânge din zona abdominală. După de P.D.G. a spus mamei sale că pe „R. îl luase salvarea", L.P.S. a luat telefonul mobil și l-a sunat pe R.K., însă acesta nu a mai răspuns (aspect care rezultă din lista convorbirilor telefonice înregistrate pe telefonul victimei, la pct. II „Apeluri pierdute"). În urma loviturii cu cuțitul aplicată de inculpat, victima R.K., în vârstă de 42 de ani, a decedat.

Prin raportul de constatare medico-legală din data de 14 septembrie 2009, emis de Serviciul Județean de Medicină Legală Bistrița-Năsăud (filele 34-39) s-au concluzionat următoarele: moartea victimei R.K. a fost violentă, ea datorându-se hemoragiei externe și interne masive, consecutive unei plăgi tăiate-înțepate, penetrante în cavitatea abdominală, cu secționarea venei cave inferioare și aortei abdominale; leziunea tanatogeneratoare directă (descrisă la p. 10), s-a putut produce prin lovire activă cu corp tăietor-înțepător (posibil cuțitul - corp delict); între leziunea traumatică tanatogeneratoare și deces există legătură de cauzalitate directă, necondiționată; sângele recoltat de la victimă nu conține alcool.

Prin actul medico-legal menționat s-a mai precizat că poziția ipotetică victimă-agresor a putut fi „ambii în ortostatism", agresorul în fața victimei în momentul aplicării leziunii tanatogeneratoare și că leziunile traumatice identificate pe corpul victimei, descrise la p.1-3 și 5-9, respectiv p.4 s-au putut produce prin lovire cu și/sau de corp dur, cu 3-4 zile anterior decesului și că acestea nu au avut rol tanatogenerator. În urma examinării medico-legale a inculpatului, care a afirmat că înainte de a lovi victima cu cuțitul, aceasta i-a aplicat „3-4 pumni în zona abdominală", s-a constatat că această susținere nu corespunde realității, câtă vreme prin Raportul de constatare medico-legală din 14 septembrie 2009 emis de Serviciul de Medicină Legală Bistrița-Năsăud se precizează că „Numitul L.P.M.

- la data examinării nu prezintă leziuni traumatice corporale (fila 41 dosar de urmărire penală).

În opinia instanței de fond, starea de fapt descrisă mai sus și vinovăția inculpatului rezultă din următoarele probe: Procesul verbal de cercetare la fața locului, însoțit de planșele fotografice cuprinzând aspectele fixate și urmele ridicate cu ocazia investigării tehnico-științifice a locului faptei, în data de 13 septembrie 2009, aflate la dosarul de urmărire penală (filele 5-25); procesul verbal din 14 septembrie 2009, efectuat în vederea completării cercetării locale însoțit de planșele fotografice (filele 26-30); constatări preliminare privind cauza morții victimei R.K., înregistrate și emise din 14 septembrie 2009 de Serviciul Județean de Medicină Legală Bistrița-Năsăud (fila 33 din dosarul de urmărire penală); Raportul de constatare medico-legală din 14 septembrie 2009 emis de serviciul Județean de Medicină-Legală Bistrița-Năsăud (filele 34-39 din dosarul de urmărire penală); Raportul de constatare medico-legală din 14 septembrie 2009 emis de serviciul Județean de Medicină Legală Bistrița-Năsăud (fila 41 - dosar de urmărire penală); Adresa din 17 septembrie 2009 însoțită de planșele fotografice cuprinzând aspectele fixate cu ocazia efectuării la 13 septembrie 2009 a examinării bunurilor găsite în interiorul articolelor de îmbrăcăminte ale victimei R.K.

(filele 42-46 din dosarul de urmărire penală); adresa din data de 5 noiembrie 2009 emisă de șeful Direcției pentru apel unic de urgență împreună cu transcrierea convorbirii telefonice din 13 septembrie 2009, dintre inculpat și serviciul Apeluri de Urgență 112 (filele 142-143 din dosarul de urmărire penală); Adresa din 26 octombrie 2009 emisă de Poliția municipiului Bistrița, din care rezultă că P.L.S. a depus o plângere la Poliția municipiului Bistrița împotriva concubinului ei R.K., raportul întocmit de Poliția municipiului Bistrița la data de 22 ianuarie 2009 referitor la această plângere, plângerea depusă de L.P.S. și declarația acesteia referitor la fapta reclamată, cuprinzând manifestarea de voință a acesteia de a nu se efectua cercetări sub aspectul infracțiunii de lovire și amenințare, declarația victimei R.K.

referitor la fapta reclamată de L.P.S., ambele la dosarul de urmărire penală - filele 120-125; Foaia de observație clinică generală a victimei R.K., emisă de Spitalul Județean de Urgență Bistrița (filele 122-137); declarația părții vătămate H.M. (fila 49 - dosar de urmărire penală și fila 114 - dosar de fond); declarația părții vătămate S.L. (fila 51 - dosar de urmărire penală și fila 99-dosar de fond); procesul-verbal din 14 septembrie 2009 referitor la ridicarea cuțitului folosit de inculpat la săvârșirea faptei, însoțit de planșele fotografice, probe aflate la filele 57-61 dosar de urmărire penală; declarația martorei P.S. (fosta soție a inculpatului) - filele 63-66 dosar de urmărire penală și filele 43-44 dosar de fond; declarația martorilor A.B.P.

(filele 67-70 dosar de urmărire penală și fila 45- dosar de fond), G.O.A. (filele 72-73 dosar de urmărire penală și filele 153-154 dosar de fond), O.V. (filele 74-76 dosar de urmărire penală și fila 93 dosar de fond), L.P.D.G. (filele 77-78 - dosar de urmărire penală și filele 40-42 dosar fond), F.T. (filele 79-81 dosar de urmărire penală și fila 46 dosar fond), M.A.N. (fila 82- dosar urmărire penală și fila 65-dosar fond), B.L.I. (fila 83 dosar de urmărire penală și fila 64 dosar fond), C.L. (fila 84 -dosar urmărire penală și fila 69-dosar fond), P.A.I. (fila 85 - dosar urmărire penală și filele 95-96 dosar fond), L.E. (fila 86 - dosar urmărire penală și fila 94 dosar fond), T.V. (fila 71-dosar fond), S.A.

(filele 95-96 dosar fond), C.I. (filele 97-98 dosar fond), H.E. (fila 113 - dosar fond), I.V. (filele 143-143 dosar fond), referatul de evaluare întocmit de Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Bistrița Năsăud (filele 168-172), martorul B.I. (fila 176), H.A. (fila 177), R.I. (filele 178-179), audiați în faza de cercetare judecătorească. În opinia instanței de fond, toate aceste probe enumerate mai sus se coroborează, în parte, cu declarația inculpatului, care a recunoscut faptele săvârșite, însă a încercat, fără temei, să acrediteze ideea că s-a aflat în legitimă apărare sau cel puțin în stare de provocare.

Cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 174 alin. (1), art. 175 alin (1) lit. i) C. pen., în infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte, prev de art. 183 C. pen., nu a fost acceptată de instanța de fond, cu motivarea că din probele administrate în cauză rezultă că, în plan subiectiv, inculpatul a acționat cu intenția de a ucide și nu cu intenția de a lovi sau de a vătăma integritatea corporală a victimei în așa fel încât moartea acesteia, respectiv rezultatul faptei sale să fi depășit intenția sa. împrejurarea că inculpatul a lovit victima cu cuțitul (instrument apt de a produce moartea), cu intensitate, într-o zonă vitală a corpului dovedește că aceasta a urmărit să suprime viața victimei.

Aceste aspecte, precum și datele externe ale faptei (starea de frustrare și nemulțumirea în care se afla din cauza relației dintre fosta soție și victimă, luarea cuțitului asupra sa, pe care l-a ținut ascuns în ziar și consumul unei alte cantități de alcool înainte de comiterea faptei) constituie de asemenea elemente de natură a demonstra că inculpatul a urmărit să ucidă victima și, mai mult decât atât, chiar dacă nu există probe certe că a premeditat fapta, cu siguranță a anticipat posibilitatea comiterii ei în seara de 13 septembrie 2009, dacă se va ivi acest prilej. În opinia instanței de fond, fapta de omor nu a fost săvârșită de inculpat nici în stare de legitimă apărare. Această apărare a fost înlăturată de instanță, întrucât nu s-a dovedit că fapta a fost săvârșită de inculpat pentru a înlătura un atac material, direct, imediat și injust, îndreptat împotriva sa, de natură să pună în pericol grav persoana sa.

întâlnirea inculpatului cu victima la ieșirea din bar nu a constituit un atac de natura celui pretins de art. 44 C. pen., aspect dovedit prin aceea că nu s-au găsit asupra victimei obiecte contondente iar pe corpul inculpatului leziuni care să justifice afirmațiile sale în sensul că ar fi fost lovit de 3-4 ori cu pumnul în stomac. De asemenea, nu există nici probe că vreodată victima l-ar fi agresat fizic pe inculpat, într-un mod care să-i creeze temerea că în acea seară de 13 septembrie 2009, acest lucru s-ar putea repeta. Sub acest aspect este relevantă declarația dată de inculpat cu prilejul soluționării propunerii de arestare preventivă (fila 102 din dosarul de urmărire penală). Dimpotrivă, reține instanța de fond, s-a dovedit că pe fondul consumului de alcool și al frustrărilor acumulate din cauza relației dintre fosta soție și victimă, inculpatul a luat asupra sa un cuțit cu intenția de „a-l folosi" dacă îi va ieși victima în cale.

Din probele administrare rezultă indicii, mai degrabă, în sensul că inculpatul a lovit victima de îndată ce i-a ieșit în cale, fără nicio altercație prealabilă, din moment ce nimeni nu a văzut sau auzit săvârșirea faptei care a avut loc în stradă, în fața unui bar, într-o zonă circulată, și nu la o oră târzie. Acest raționament este justificat și de concluziile raportului de constatare medico-legală (p. 6) din care rezultă că „poziția ipotetică victimă-agresor a putut fi ambii în ortostatism, agresorul în fața victimei în momentul aplicării leziunii tanatogeneratoare" (fila 39 dosar de urmărire penală). Față de aceste probe, instanța de fond a înlăturat apărarea inculpatului în sensul că, anterior, victima l-ar fi agresat (dându-i „3-4 pumni în stomac") și „în învălmășeala" creată i-ar fi aplicat lovitura cu cuțitul în zona abdominală.

De asemenea, instanța de fond a apreciat că împrejurarea că soția inculpatului avea o relație cu victima, în circumstanțele cauzei, nu a constituit un act provocator în sensul art. 73 lit. b) C. pen. Sub acest aspect este de menționat că inculpatul era divorțat și cunoștea cu mult timp înainte despre relația fostei soții, astfel că nu se poate aprecia că această împrejurare i-a creat o stare de puternică tulburare sau emoție sub stăpânirea căreia a săvârșit fapta. în fine, s-a menționat să că simpla bănuială a inculpatului cu privire la eventuala intenție a victimei de a-l lovi, nu poate constitui un act de provocare de natură să atragă reținerea disp. art. 73 lit. b) C. pen. În final, instanța de fond a apreciat că inculpatul a săvârșit infracțiunea de omor calificat pentru care este trimis în judecată „la limită" cu premeditarea.

Semnificația dată de apărătorii aleși ai inculpatului telefonului dat de acesta la „Serviciul Apeluri Urgență 112", pentru a justifica gestul clientului lor, nu a fost însușită de instanța de fond. Că inculpatul nu s-a simțit amenințat de victimă, o demonstrează faptul că la scurt timp de la convorbirea cu dispecerul de la Serviciul de Urgență, după doar câteva minute (potrivit propriei declarații) acesta a ieșit din apartament cu un cuțit învelit în ziar pentru a-și cumpăra țigări de la un magazin și apoi pentru a consuma din nou alcool la bar. Dacă inculpatului îi era într-adevăr frică de victimă (care nu l-a agresat fizic niciodată), cu siguranță nu ar fi părăsit domiciliul atât de repede, până la sosirea fostei soții în apartament întrucât știa că în preajma blocului era R.K.

care o însoțea. Procedând la individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpatului, instanța de fond a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 C. pen., cu referire la limitele speciale de pedeapsă, pericolul social concret al faptelor săvârșite, circumstanțele în care au fost comise (pe fondul consumului de alcool), urmărire cauzate și persoana inculpatului. Având în vedere că inculpatul nu are antecedente penale și a recunoscut săvârșirea faptei s-au reținut în favoarea acestuia circumstanțe atenuante conform art. 74 lit. a) și c) C. pen. La dozarea pedepsei s-a ținut seama de referatul de evaluare întocmit în cauză de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud (filele 168-172), dar și de împrejurarea că fapta de omor reținută în sarcina inculpatului este, oarecum, la limita cu premeditarea.

Faptul că inculpatul are o vârstă înaintată nu constituie, în opinia instanței de fond, un argument pentru a nu fi sancționat în raport de gravitatea infracțiunilor reținute în sarcina sa. De asemenea, conduita inculpatului anterior comiterii faptelor deduse judecății (în familie, la locul de muncă și în societate) constituie un comportament firesc și civilizat care nu impune a se da o eficiență mai largă circumstanțelor atenuante. în acest context s-a menționat că oricum, datorită vârstei, în temeiul art. 60 alin. (2) C. pen. inculpatul poate beneficia de liberare condiționată după executarea unei fracțiuni de pedeapsă mai redusă, comparativ cu cea care trebuie executată obligatoriu de persoane aflate în aceeași situație.

Sub aspectul laturii civile a cauzei s-a dispus, conform art. 14, art. 346 C. proc. pen., rap. la art. 998 C. civ., ca inculpatul să plătească părții civile H.M. suma de 4.000 lei cu titlu de despăgubiri civile (reprezentând daune materiale), iar în favoarea părții civile S.L., suma de 50.000 lei cu titlu de daune morale și 4.000 lei cu titlu de daune materiale (în total 54.000 lei despăgubiri civile). Daunele materiale de câte 4.000 lei la plata cărora a fost obligat inculpatul reprezintă cheltuieli cu înmormântarea victimei R.K., suportate de părinți (H.M. și S.L.) în mod egal, justificate în cauză prin declarațiile martorilor audiați în latura civilă a cauzei precum și prin actele depuse la dosar.

De altfel, este de precizat că inculpatul a fost de acord cu suportarea cheltuielilor de înmormântare a victimei declarând că este de acord să plătească părților civile câte 4000 lei cu titlu de daune materiale. Daunele morale acordate mamei victimei, partea civilă S.L. vizează compensarea suferințelor fizice și psihice îndurate de aceasta în urma decesului fiului ei, R.K., în vârstă de 42 ani. Suma pretinsă cu titlu de daune morale a fost dovedită de partea civilă, până la concurența sumei de 50.000 lei, prin declarațiile martorilor audiați sub aspectul laturii civile a cauzei dar și prin actele medicale depuse la dosar. S-a reținut că partea civilă H.M. nu a solicitat daune morale. Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul L.P.M.

solicitând în principal, admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și să se dispună rejudecarea cauzei de către instanța de fond, deoarece aceasta nu a motivat în cuprinsul hotărârii de ce s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive încălcându-i-se dreptul la apărare, cu dispunerea punerii sale în libertate. în subsidiar, s-a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și judecând: în principal: să se dispună achitarea sa pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prev de art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1) lit i) C. pen., în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. e) C. proc. pen. cu aplicarea art. 44 C. pen., și respingerea pretențiilor civile formulate de părțile civile H.M.

și S.L., iar în subsidiar a solicitat să se dispună schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1) lit i) C. pen. în infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 C. pen., și stabilirea unei pedepse în funcție de noua încadrare juridică. în ultimul rând, s-a solicitat redozarea pedepsei aplicate inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prev. de art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., în conformitate cu dispozițiile art. 76 alin. (2) C. pen. Cu privire la individualizarea pedepsei, s-a arătat că deși instanța de fond a reținut în mod legal și justificat în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c), apreciază că nu a dat eficiență corespunzătoare acestora, în conformitate cu dispozițiile art. 76 alin. (2) C. pen.

Prin Decizia penală nr. 46 din 14 martie 2011 Curtea de Apel Cluj, secția penală, în baza art. 379 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. a admis în parte apelul declarat de către inculpatul L.P.M. împotriva Sentinței penale nr. 120 din 30 noiembrie 2010 a Tribunalului Bistrița-Năsăud pe care a desființat-o numai cu privire la cuantumul pedepsei principale aplicată inculpatului pentru comiterea infracțiunii de omor calificat prev. și ped. de art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. Judecând cauza în aceste limite, curtea de apel a redus pedeapsa de 14 (paisprezece) ani închisoare cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen. și art. 76 lit. a) C. pen. și 5 (cinci) ani interzicereadrepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., aplicată inculpatului L.P.M.

la pedeapsa de 12 (doisprezeceani) închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. și ped. de art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. și 5 (cinci) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen. și art. 76 lit. a) C. pen. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen. a contopit pedeapsa de 12 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. art. 64 lit. a și b C. pen., cu pedeapsa de 2 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 1 1 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen.

și art. 76 lit. e) C. pen. urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. art. 64 lit. a) și b) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 raportat la art. 64 lit. a), b) C. pen. Potrivit art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reținerii și arestării preventive începând cu data de 14 septembrie 2009, până la zi. Potrivit art. 383 alin. (1 1 ) C. proc. pen. a fost menținută măsura arestării inculpatului. Au fost menținute celelalte dispoziții ale hotărârii atacate. În baza art. 193 C. proc. pen. a obligat pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare în sumă de 2.000 lei către partea civilă S.L.

În baza art. 192 alin (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare în apel au rămas în sarcina statului.

Pentru a dispune în acest sens, instanța de prim control judiciar a reținut următoarele: Instanța de fond ca urmare a administrării unor probe utile, pertinente și concludente respectiv procesul verbal de cercetare la fața locului, însoțit de planșele fotografice cuprinzând aspectele fixate și urmele ridicate cu ocazia investigării tehnico-științifice a locului faptei, în data de 13 septembrie 2009, aflate la dosarul de urmărire penală (filele 5-25); procesul verbal din 14 septembrie 2009, efectuat în vederea completării cercetării locale însoțit de planșele fotografice (filele 26-30); constatări preliminare privind cauza morții victimei R.K., înregistrate și emise din 14 septembrie 2009 de Serviciul Județean de Medicină Legală Bistrița-Năsăud (fila 33 din dosarul de urmărire penală); Raportul de constatare medico-legală din 14 septembrie 2009 emis de Serviciul Județean de Medicină-Legală Bistrița-Năsăud (filele 34-39 din dosarul de urmărire penală); Raportul de constatare medico-legală din 14 septembrie 2009 emis de Serviciul Județean de Medicină Legală Bistrița-Năsăud (fila 41 - dosar de urmărire penală); adresa din 17 septembrie 2009 însoțită de planșele fotografice cuprinzând aspectele fixate cu ocazia efectuării la 13 septembrie 2009 a examinării bunurilor găsite în interiorul articolelor de îmbrăcăminte ale victimei R.K.

(filele 42-46 din dosarul de urmărire penală); adresa din data de 5 noiembrie 2009 emisă de șeful Direcției pentru apel unic de urgență împreună cu transcrierea convorbirii telefonice din 13 septembrie 2009, dintre inculpat și Serviciul Apeluri de Urgență 112 (filele 142-143 din dosarul de urmărire penală); adresa din 26 octombrie 2009 emisă de Poliția municipiului Bistrița, din care rezultă că P.L.S. a depus o plângere la Poliția municipiului Bistrița împotriva concubinului ei R.K., raportul întocmit de Poliția municipiului Bistrița la data de 22 ianuarie 2009 referitor la această plângere, plângerea depusă de L.P.S. și declarația acesteia referitor la fapta reclamată, cuprinzând manifestarea de voință a acesteia de a nu se efectua cercetări sub aspectul infracțiunii de lovire și amenințare, declarația victimei R.K.

referitor la fapta reclamată de L.P.S., ambele la dosarul de urmărire penală - filele 120-125; Foaia de observație clinică generală a victimei R.K., emisă de Spitalul Județean de Urgență Bistrița (filele 122-137); declarația părții vătămate H.M. (fila 49 - dosar de urmărire penală și fila 114 - dosar de fond); declarația părții vătămate S.L. (fila 51 - dosar de urmărire penală și fila 99-dosar de fond); procesul-verbal din 14 septembrie 2009 referitor la ridicarea cuțitului folosit de inculpat la săvârșirea faptei, însoțit de planșele fotografice, probe aflate la filele 57-61 dosar de urmărire penală; declarația martorei P.S. (fosta soție a inculpatului) -filele 63-66 dosar de urmărire penală și filele 43-44 dosar de fond; declarația martorilor A.B.P.

(filele 67-70 dosar de urmărire penală și fila 45-dosar de fond), G.O.A. (filele 72-73 dosar de urmărire penală și filele 153-154 dosar de fond), O.V. (filele 74-76 dosar de urmărire penală și fila 93 dosar de fond), L.P.D.G. (filele 77-78 - dosar de urmărire penală și filele 40-42 dosar fond), F.T. (filele 79-81 dosar de urmărire penală și fila 46 dosar fond), M.A.N. (fila 82- dosar urmărire penală și fila 65-dosar fond), B.L.I. (fila 83 dosar de urmărire penală și fila 64 dosar fond), C.L. (fila 84 -dosar urmărire penală și fila 69-dosar fond), P.A.I. (fila 85 - dosar urmărire penală și filele 95-96 dosar fond), L.E. (fila 86 - dosar urmărire penală și fila 94 dosar fond), T.V. (fila 71-dosar fond), S.A.

(filele 95-96 dosar fond), C.I. (filele 97-98 dosar fond), H.E. (fila 113 - dosar fond), I.V. (filele 143-143 dosar fond), referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bistrița Năsăud (filele 168-172), martorul B.I. (fila 176), H.A. (fila 177), R.I. (filele 178-179), audiați în faza de cercetare judecătorească, a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea, iar încadrarea juridică a faptei se circumscrie infracțiunii de omor calificat prevăzută și pedepsită de art. 174 alin. (1) rap. la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. și a infracțiunii de port ilegal de cuțit prev. și ped. de art. 1 1 alin. (1) pct. l din Legea nr. 61/1991 republicată. Astfel, în esență, instanța de apel a confirmat situația de fapt reținută de instanța de fond: Inculpatul L.P.M.

a fost căsătorit cu numita L.P.S. timp de 29 de ani, aceștia divorțând în cursul lunii februarie 2009, după ce anterior au fost separați în fapt circa 6 ani, însă atât inculpatul cât și fosta soție au continuat să locuiască în același apartament cu fiul lor, L.P.D.G. Din anul 2008, L.P.S. îl avea ca un prieten pe numitul R.K. (fost „H."), această relație nefiind secretă, ceea ce a dus la crearea unei stări de frustrare din partea inculpatului, cu atât mai mult cu cât fosta soție era adusă acasă, cu mașina, de către R.K., căruia îi dădea chiar și din alimentele pe care le prepara. Totuși, între cei doi bărbați nu au fost incidente violente, cu excepția celui din iunie 2009, care a constat intr-o ceartă, incident descris de inculpat și martorul P.A.

(vecin) prin declarațiile date în instanță (filele 21 și 95). În data de 13 septembrie 2009, în jurul orei 17,00, inculpatul a mers la sora sa, care locuiește în Bistrița, B-dul D. De la aceasta a plecat în jurul orei 19,00, însă înainte de a merge acasă s-a dus la barul „M." situat vis-a-vis de blocul în care locuiește, loc în care s-a întâlnit cu amicul său, martorul F.T., împreună cu care a vizionat un meci de fotbal, timp în care fiecare a consumat circa 200 ml. votcă. Inculpatul și martorul au plecat din local în jurul orei 20,45, ora fiind indicată de martor, raportându-se la faptul că au părăsit barul de îndată ce se terminase prima repriză la meciul de fotbal. Ulterior, martorul a plecat spre casă, respectiv la un bloc situat la circa 200 m, iar inculpatul a trecut drumul pentru a merge ]a domiciliul său.

În același timp, fosta soție a inculpatului, L.P.S. era adusă acasă, cu mașina de victima R.K., care de această dată a oprit autoturismul chiar în fața blocului în care locuiește, astfel că cei doi au fost văzuți de inculpat încă de când traversa strada pentru a merge acasă. Inculpatul a intrat în scara blocului și apoi în apartament, observându-i în autoturism pe R.K. și fosta soție. în scurt timp inculpatul a ieșit din apartament, aflat la parter și a coborât pe scările de la intrarea în bloc unde a rămas foarte puțin, astfel că după ce a intrat din nou în locuință, R.K. și L.P.S. au luat hotărârea să meargă cu mașina în spatele blocului După ce au ajuns în spatele blocului, cei doi au rămas în mașină aproximativ 10 minute.

În acest interval de timp, când era singur în apartament, inculpatul a apelat nr. „112" solicitând intervenția poliției sub pretextul că în fața blocului se află concubinul fostei soții și îi este frică să iasă din casă, că acesta l-ar urmări și că I-ar fi amenințat de mai multe ori. Dispecerul cu care a purtat convorbirea i-a recomandat inculpatului, ca în situația în care va ieși din apartament să-și ia telefonul și să apeleze din nou „112", în caz că se întâmplă ceva, împrejurare în care poliția va interveni imediat. După ce a fost refuzat de dispecerul de la „Serviciul Apeluri Urgență 112", care a apreciat că nu este vorba de un pericol concret și iminent, inculpatul a fumat o țigară pe geamul de la bucătărie, observând că mașina victimei a plecat înspre B-dul D. acesta a mai așteptat câteva minute, după care a luat hotărârea să meargă să-și cumpere țigări de la magazinul „A." situat în apropiere, însă „peste drum" de blocul în care locuiește.

înainte de a ieși din apartament, inculpatul a luat asupra sa un cuțit pe care l-a învelit într-un ziar, gândindu-se că dacă „îi va ieși în cale" R.K. și îl va ataca, va putea să-l sperie. Apoi, inculpatul a coborât din bloc, a traversat drumul, și-a cumpărat țigări, după care a intrat din nou (pentru a doua oară) în barul în care fusese mai devreme cu martorul F.T., s-a așezat singur la o masă și a consumat încă 100 ml. votcă, pe durata a circa 20 minute. Între timp, dar imediat după ieșirea inculpatului din apartament și deplasarea sa la magazin pentru a-și cumpăra țigări, la scara blocului (intrarea din spatele blocului) a ajuns fosta sa soție, însoțită de victima R. L.P.S. a intrat în scara blocului și apoi în apartament, timp în care R.K.

a așteptat în spatele blocului până când a realizat că totul este în regulă (respectiv până când fosta soție a inculpatului a aprins lumina în camera sa). în momentul în care L.P.S. a intrat în apartament a constatat că nu era nimeni acasă, astfel că s-a blocat în camera sa, fiindu-i teamă de inculpat, care era băut. Din probele aflate la dosar în baza cărora sa reținut această stare de fapt, coroborate cu procesul verbal de la fila 62 - dosar de urmărire penală și listingul convorbirilor telefonice purtate pe telefonul victimei, instanța reține că L.P.S. s-a aflat în apartament la ora 21 26 , oră la care aceasta („S.") l-a apelat pe R.K., iar acesta a primit apelul. După ce inculpatul a ieșit din bar, cu intenția de a merge acasă, a apărut R.K..

Este posibil ca Robert Kelin să fi știut, în urma discuției telefonice cu L.P.S., că inculpatul nu se afla în apartament și să fi presupus că se afla la bar, din moment ce a traversat drumul și a mers în acel loc. Văzându-I pe R.K. la ieșirea din bar, inculpatul i-a aplicat o lovitură cu cuțitul pe care îl avea învelit în ziar. în urma loviturii primite în abdomen, victima s-a deplasat haotic pe carosabilul din apropierea blocului în care locuia inculpatul, în cele din urmă prăbușindu-se pe șosea. Acest moment a fost observat de martorul Anca Bogdan Paul, care a declarat că l-a văzut în apropiere și pe inculpat, care își ștergea cuțitul de o cârpă sau un ziar. După săvârșirea faptei, inculpatul s-a dus la domiciliu și i-a spus fostei soții ce s-a întâmplat, precum și că l-a lovit cu cuțitul pe R.K.

Cele spuse de inculpat au fost confirmate în scurt timp de fiul acestuia, P.D.G., care înainte de a intra în apartament a văzut victima căzută pe carosabil și că îi curgea sânge din zona abdominală. După de P.D.G. a spus mamei sale că pe „R. îl luase salvarea", L.P.S. a luat telefonul mobil și l-a sunat pe R.K., însă acesta nu a mai răspuns în urma loviturii cu cuțitul aplicată de inculpat, victima R.K., în vârstă de 42 de ani, a decedat. În opinia instanței de apel este neîntemeiată solicitarea apărătorului inculpatului de a se trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond pe motiv că instanța a menținut în baza art. 350 C. proc. pen. starea de arest a inculpatului fără a motiva de ce s-a menținut această stare de arest și că astfel că i s-ar încălcat dreptul la apărare al inculpatului și, în consecință, ar fi incidente disp.

art. 197 alin. (2) C. proc. pen., deoarece inculpatul a fost asistat de către apărător la fiecare termen de judecată la instanța de fond, iar o condamnare la o pedeapsă privativă de libertate a unui inculpat aflat în stare de arest preventiv implică menținerea măsurii arestării fără a se motiva, in extenso, pentru că însăși hotărârea de condamnare chiar dacă nu este definitivă prin prisma dispozițiilor art. 5 din C.E.D.O. constituie o detenție legitimă. De asemenea, în opinia instanței de apel este neîntemeiată cererea apărătorului inculpatului de a se dispune schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de omor calificat în infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte și în consecință aplicarea unei alte pedepse.

Așa cum în mod corect a constatat și instanța de fond probele administrate relevă că, în plan subiectiv, inculpatul a acționat cu intenția de a ucide și nu cu intenția de a lovi sau a vătăma integritatea corporală a victimei în așa fe\ încât moartea acesteia respectiv rezultatul faptei să fi depășit intenția sa. încadrarea juridică a unei fapte, după caz, ca infracțiune de omor calificat prev. de art. 174 C. pen., art. 175 C. pen. sau ca infracțiune de loviri cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. pen. este determinată de forma vinovăției inculpatului care, în primul caz, este intenția -intenția de a ucide, iar în al doilea caz, praeterintenția - intenția de a