ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 159/2012

Asupra recursurilor de fa ță; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 179 din 29 martie 2011, Tribunalul Argeș a admis cererea formulată de inculpatul O.I., în temeiul dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen. și l-a condamnat pe inculpatul O.I. la 7 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. pen. și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 C. pen. rap. la art. 175 lit. c) și i) C. pen. Pedeapsa se va executa prin privare de libertate, în condițiile prevăzute de art. 57 C. pen. În temeiul dispozițiilor art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei.

În temeiul dispozițiilor art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsă perioada reținerii de 24 de ore. În temeiul dispozițiilor art. 14 raportat la art. 346 C. pen. și art. 999 C. civ., a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă A.C. și a obligat inculpatul să-i plătească acestei părți civile suma de 5.000 RON, cu titlu de daune morale. De asemenea, a obligat inculpatul s ă plătească părții civile S.J.A., suma de 1607,21 RON, cu titlu de despăgubiri civile. A dispus obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare c ătre stat. Pentru a pronun ța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, că inculpatul O.I. a trăit în concubinaj cu O.R. de 6 ani și de circa un an sunt căsătoriți, având împreună 3 copii minori.

O.I. își are domiciliul în com. C. județul Argeș și este văr primar cu victima A.C., tatăl lui și mama victimei fiind frați. La început erau în relații bune, dar de circa 2 ani relațiile dintre ei se deterioraseră, deoarece inculpatul aflase de prin anul 2008, din zvon public, că vărul său A.C. întreține relații intime cu soția sa. Pe la jum ătatea lunii august 2010, inculpatul O.I. a avut o discuție cu soția sa, în cursul căreia aceasta i-a confirmat că, în anul 2008, a avut relații intime cu A.C. În dimineața zilei de 22 august 2010 inculpatul, împreună cu soția sa O.R., au mers în vizită la un cumnat, unde au consumat bere și au stat până la ora 14.00. În drum spre casă, s-au întâlnit cu A.C., care se uita insistent doar la soția inculpatului.

Cei doi so ți au ajuns acasă, iar după circa două ore, când O.R. a plecat din curte să ia apă de la o fântână din apropiere, inculpatul l-a văzut pe vărul său, A.C., care se uita în continuare insistent după soția sa. V ăzând acest lucru, inculpatul s-a enervat, a mers în bucătărie și a luat un cuțit cu lama de circa 15 cm, l-a băgat în buzunar, după care a ieșit din curte, a traversat strada și a mers direct la A.C., care stătea pe o bancă în fața porții socrului său N.N. C ând a ajuns lângă victimă, fără să o avertizeze, a lovit-o cu pumnul în zona feței, după care a scos cuțitul și i-a aplicat o singură lovitură în zona spatelui, lovitură, de jos în sus.

S-a apreciat c ă, în drept, fapta inculpatului O.I., care la data de 22 august 2010 l-a lovit pe vărul său, A.C., cu pumnul în zona feței, după care i-a aplicat o lovitură cu un cuțit în zona toracelui, producându-i leziuni ce au necesitat circa 18 zile îngrijiri medicale de la producere, leziuni traumatice ce i-au pus viața în primejdie, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 C. pen. și art. 175 lit. c), i) C. pen.

La individualizarea pedepsei, au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social concret al faptei, faptul că inculpatul a săvârșit fapta pe fondul unei stări tensionate preexistente între el și partea vătămată, faptul că inculpatul a luat cuțitul din domiciliul său și s-a dus direct la partea vătămată, cu intenția clară de a o lovi, precum și persoana inculpatului, care nu are antecedente penale, este fără ocupație, are 3 copii minori și a recunoscut săvârșirea faptei, fiindu-i aplicabile dispozițiile art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. S-a apreciat c ă scopul pedepsei, așa cum este prevăzut de art. 52 C. pen., se poate realiza prin condamnarea inculpatului la 7 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. pen.

și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 C. pen. rap. la art. 175 lit. c) și i) C. pen. Tribunalul a apreciat c ă, partea vătămată a suferit un prejudiciu moral ca urmare a săvârșirii faptei de către inculpat, întrucât a avut nevoie de 18 zile de îngrijiri medicale pentru a-și trata leziunile produse, leziuni ce i-au pus în primejdie viața, și a fost afectată psihic și emoțional. De aceea, este îndreptățită a primi daune morale în sumă de 5.000 RON, bani care pot servi la alinarea suferințelor produse și la acoperirea prejudiciului moral suferit. Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat apel inculpatul O.I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând desființarea, cu consecința reducerii pedepsei aplicate și schimbării modalității de executare a acesteia.

Prin decizia penal ă nr. 68/A din 16 iunie 2011 Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelul declarat de inculpatul O.I. A desfiin țat în parte sentința, în sensul că a înlăturat mențiunea privind executarea pedepsei în penitenciar conform art. 57 C. pen. A aplicat inculpatului circumstan țele atenuante prev. de art. 74 lit. a), c) și art. 76 lit. b) C. pen. și reduce pedeapsa la 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. În baza art. 86 1 C. pen., a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei iar în baza art. 86 2 C. pen., a fixat termen de încercare de 8 ani.

Pe durata termenului de încercare, condamnatul a fost obligat să se supună măsurilor de supraveghere prev. de art. 86 3 alin. (1) lit. b) - d) C. pen., iar cu privire la cea prev. de lit. a), obligă pe condamnat să se prezinte la datele fixate la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Argeș. A atras aten ția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen. Conform art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. și a suspendat executarea acestei pedepse accesorii pe durata termenului de încercare. A men ținut, în rest, dispozițiile sentinței. Cheltuieli judiciare, inclusiv onorariul ap ărătorului desemnat din oficiu în sumă de 200 RON au fost avansate din fondurile Ministerului Justiției.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, partea civilă A.C. și inculpatul O.I. Reprezentantul Ministerului Public, a criticat hot ărârea atacată, atât a cuantumului pedepsei aplicate cât și a modalității de executare. Recurentul inculpat, a invocat cazul de casare prev ăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. și a solicitat redozarea pedepsei în sensul diminuării acesteia, reținându-se scuza provocării prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen. și schimbarea modalității de executare prin aplicarea dispozițiilor prevăzute de art. 81 C. pen. Recurenta parte civil ă, a criticat hotărârea atacată atât sub aspectul laturii penale cât și a laturii civile.

Examin ând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, precum și din oficiu, Înalta Curte constată că recursurile declarate sunt nefondate, urmând a le respinge pentru cele ce urmează.

A șa cum rezultă din întregul material probator administrat în cauză rezultă indubitabil, că inculpatul a agresat-o pe victima A.C., v ărul său, în ziua de 22 august 2010, pe fondul unor relații tensionate existente între cei doi, datorate împrejurării că inculpatul aflase, cu puțin timp în urmă, că victima întreținuse raporturi intime cu soția sa și că în continuare o curta pe aceasta, solicitându-i să persevereze în adulter; speriat că soția îl va părăsi pentru victimă și că va fi nevoit să crească singur cei trei copii rezultați din căsătoria sa, mai ales că, în ziua de 22 august 2010, a văzut-o pe victimă în apropierea casei sale, uitându-se insistent la O.R., inculpatul a acționat cu violență asupra vărului său, lovindu-l cu pumnul în zona feței, după care i-a aplicat o lovitură cu cuțitul în zona toracelui, provocându-i victimei leziuni traumatice care i-au pus viața în primejdie, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 20 C. pen.

rap. la art. 174 și art. 175 lit. c) și i) C. pen., infracțiune deosebit de gravă, fiind îndreptată împotriva unei valori fundamentale apărate de lege, și anume viața persoanei, însă nu trebuie omise împrejurările în care a fost comisă, cum și circumstanțele personale ale infractorului. Întrucât inculpatul a avut o atitudine sinceră, recunoscând comiterea infracțiunii și manifestând regret pentru cele întâmplate, în cauză, în mod corect s-a făcut aplicarea prevederilor art. 320 1 C. proc. pen. De asemenea, se constat ă că inculpatul a avut o conduită bună înainte de săvârșirea infracțiunii, întrucât nu posedă antecedente penale, este căsătorit și are în întreținere trei copii minori, fapta sa constituind un incident izolat și de aceea toate aceste circumstanțe reale și personale, conduc la concluzia că scopul preventiv, punitiv și educativ ai pedepsei poate fi realizat și prin aplicarea unei pedepse cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

De aceea, se constat ă că în mod corect Curtea de Apel a reținut în favoarea sa, circumstanțele prevăzute de art. 74 lit. a) și c) Cod penal raportat la art. 76 Cod penal, aplicând inculpatului o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege, și, a apreciat că este oportun ca executarea acesteia să fie suspendată sub supraveghere, prin obligațiile care i se vor impune condamnatului pe durata termenului de încercare, putând fi cu prisosință atins scopul prevăzut de art. 52 din Codul penal.

Nu se impune re ținerea scuzei provocării prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen., întrucât nu se poate reține că infracțiunea a fost săvârșită sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produs ă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă, în condițiile în care inculpatul a comis fapta a doua zi după pretinsa vătămare, ceea ce denotă mai degrabă o răzbunare și nu un act provocator. Ca atare, nu se poate face nici aplicarea prevederilor art. 81 C. pen. întrucât nu îndeplinește condițiile prevăzute de acest text de lege. C ât privește latura civilă, Înalta Curte, constată că a fost soluționată în mod corespunzător, daunele morale stabilite de instanța de fond și menținute de instanța de apel, în cuantum de 5.000 RON sunt suficiente pentru alinarea suferințelor produse, în raport de fapta săvârșită și numărul de zile de îngrijiri medicale.

Neexist ând alte motive care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, de partea civilă A.C. și de inculpatul O.I. împotriva deciziei penale nr. 68/A din 16 iunie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, să fie respinse, ca nefondate, în baza art. 385 13 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. În temeiul art. 385 17 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2) și art. 381 C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii recurentului inculpat O.I. de 24 de ore din data de 14 decembrie 2010. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul inculpat și recurenta parte civilă, vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include și onorariul cuvenit pentru apărarea din oficiu, conform dispozitivului.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe l ângă Curtea de Apel Pitești, de partea civilă A.C. și de inculpatul O.I. împotriva deciziei penale nr. 68/A din 16 iunie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Deduce re ținerea recurentului inculpat O.I. de 24 de ore din data de 14 decembrie 2010. Oblig ă recurenta parte civilă A.C. la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Oblig ă recurentul inculpat O.I. la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitiv ă. Pronun țată în ședință publică, azi 23 ianuarie 2012.