ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 159/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 159/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra

recursurilor de fa

ță;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 179 din 29 martie 2011, Tribunalul Argeș a admis cererea

formulată de inculpatul O.I., în temeiul dispozițiilor art. 320

1

C.

proc. pen. și l-a condamnat pe inculpatul O.I. la 7 ani și 6 luni închisoare și

3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a

II-a C. pen. și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de

art. 20 C. pen. raportat la art. 174 C. pen. rap. la art. 175 lit. c) și i) C.

pen.

Pedeapsa se va executa prin privare de libertate,

în

condițiile prevăzute de art. 57 C. pen.

În temeiul dispozițiilor art. 71 C. pen., a interzis

inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și

lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei.

În temeiul dispozițiilor art. 88 C. pen., a dedus din

pedeapsă perioada reținerii de 24 de ore.

În temeiul dispozițiilor art. 14 raportat la art. 346 C.

pen. și art. 999 C. civ., a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă A.C.

și a obligat inculpatul să-i plătească acestei părți civile suma de 5.000 RON,

cu titlu de daune morale.

De asemenea, a obligat inculpatul s

ă

plătească părții civile S.J.A., suma de 1607,21 RON, cu titlu de despăgubiri

civile.

A dispus obligarea inculpatului la plata cheltuielilor

judiciare c

ătre

stat.

Pentru a pronun

ța această hotărâre, prima instanță a

reținut, în esență, că inculpatul O.I. a trăit în concubinaj cu O.R. de 6 ani

și de circa un an sunt căsătoriți, având împreună 3 copii minori.

O.I.

își are domiciliul în com. C. județul Argeș

și este văr primar cu victima A.C., tatăl lui și mama victimei fiind frați.

La

început erau în relații bune, dar de circa 2

ani relațiile dintre ei se deterioraseră, deoarece inculpatul aflase de prin

anul 2008, din zvon public, că vărul său A.C. întreține relații intime cu soția

sa.

Pe la jum

ătatea lunii august 2010, inculpatul O.I. a

avut o discuție cu soția sa, în cursul căreia aceasta i-a confirmat că, în anul

2008, a avut relații intime cu A.C.

În dimineața zilei de 22 august 2010 inculpatul, împreună

cu soția sa O.R., au mers în vizită la un cumnat, unde au consumat bere și au

stat până la ora 14.00. În drum spre casă, s-au întâlnit cu A.C., care se uita

insistent doar la soția inculpatului.

Cei doi so

ți au ajuns acasă, iar după circa două ore,

când O.R. a plecat din curte să ia apă de la o fântână din apropiere,

inculpatul l-a văzut pe vărul său, A.C., care se uita în continuare insistent

după soția sa.

V

ăzând acest lucru, inculpatul s-a enervat, a

mers în bucătărie și a luat un cuțit cu lama de circa 15 cm, l-a băgat în

buzunar, după care a ieșit din curte, a traversat strada și a mers direct la A.C.,

care stătea pe o bancă în fața porții socrului său N.N.

C

ând a ajuns lângă victimă, fără să o

avertizeze, a lovit-o cu pumnul în zona feței, după care a scos cuțitul și i-a

aplicat o singură lovitură în zona spatelui, lovitură, de jos în sus.

S-a apreciat c

ă, în drept, fapta inculpatului O.I.,

care la data de 22 august 2010 l-a lovit pe vărul său, A.C., cu pumnul în zona

feței, după care i-a aplicat o lovitură cu un cuțit în zona toracelui,

producându-i leziuni ce au necesitat circa 18 zile îngrijiri medicale de la

producere, leziuni traumatice ce i-au pus viața în primejdie, întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor calificat,

prevăzută de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 C. pen. și art. 175 lit. c), i)

C. pen.

La individualizarea pedepsei, au fost avute

în vedere

criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social

concret al faptei, faptul că inculpatul a săvârșit fapta pe fondul unei stări

tensionate preexistente între el și partea vătămată, faptul că inculpatul a

luat cuțitul din domiciliul său și s-a dus direct la partea vătămată, cu

intenția clară de a o lovi, precum și persoana inculpatului, care nu are

antecedente penale, este fără ocupație, are 3 copii minori și a recunoscut

săvârșirea faptei, fiindu-i aplicabile dispozițiile art. 320

1

alin.

(7) C. proc. pen.

S-a apreciat c

ă scopul pedepsei, așa cum este

prevăzut de art. 52 C. pen., se poate realiza prin condamnarea inculpatului la

7 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.

64 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. pen. și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 C. pen. rap. la

art. 175 lit. c) și i) C. pen.

Tribunalul a apreciat c

ă, partea vătămată a

suferit un prejudiciu moral ca urmare a săvârșirii faptei de către inculpat,

întrucât a avut nevoie de 18 zile de îngrijiri medicale pentru a-și trata

leziunile produse, leziuni ce i-au pus în primejdie viața, și a fost afectată

psihic și emoțional.

De aceea, este

îndreptățită a primi daune morale în

sumă de 5.000 RON, bani care pot servi la alinarea suferințelor produse și la

acoperirea prejudiciului moral suferit.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat apel

inculpatul O.I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând

desființarea, cu consecința reducerii pedepsei aplicate și schimbării

modalității de executare a acesteia.

Prin decizia penal

ă nr. 68/A din 16

iunie 2011 Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și

de familie, a admis apelul declarat de inculpatul O.I.

A desfiin

țat în parte sentința, în sensul că a

înlăturat mențiunea privind executarea pedepsei în penitenciar conform art. 57

C. pen.

A

aplicat inculpatului circumstan

țele atenuante prev. de art. 74 lit. a), c)

și art. 76 lit. b) C. pen. și reduce pedeapsa la 4 ani închisoare și 2 ani

interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În

baza art. 86

1

C. pen., a suspendat sub supraveghere executarea

pedepsei iar în baza art. 86

2

C. pen., a fixat termen de încercare

de 8 ani.

Pe durata termenului de

încercare,

condamnatul a fost obligat să se supună măsurilor de supraveghere prev. de art.

86

3

alin. (1) lit. b) - d) C. pen., iar cu privire la cea prev. de

lit. a), obligă pe condamnat să se prezinte la datele fixate la Serviciul de

probațiune de pe lângă Tribunalul Argeș.

A atras aten

ția inculpatului asupra dispozițiilor art.

86

4

C. pen.

Conform art. 71 C. pen. a interzis inculpatului

drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a

și lit. b) C. pen. și

a suspendat executarea acestei pedepse accesorii pe durata termenului de

încercare.

A men

ținut, în

rest, dispozițiile sentinței.

Cheltuieli judiciare, inclusiv onorariul ap

ărătorului

desemnat din oficiu în sumă de 200 RON au fost avansate din fondurile

Ministerului Justiției.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel Pitești, partea civilă A.C. și inculpatul O.I.

Reprezentantul Ministerului Public,

a criticat

hot

ărârea

atacată, atât a cuantumului pedepsei aplicate cât și a modalității de

executare.

Recurentul inculpat,

a invocat cazul de

casare prev

ăzut

de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. și a solicitat redozarea pedepsei

în sensul diminuării acesteia, reținându-se scuza provocării prevăzute de art.

73 lit. b) C. pen. și schimbarea modalității de executare prin aplicarea

dispozițiilor prevăzute de art. 81 C. pen.

Recurenta parte civil

ă,

a criticat

hotărârea atacată atât sub aspectul laturii penale cât și a laturii civile.

Examin

ând hotărârea atacată prin prisma criticilor

formulate, precum și din oficiu, Înalta Curte constată că recursurile declarate

sunt nefondate, urmând a le respinge pentru cele ce urmează.

A

șa cum rezultă din întregul material probator

administrat în cauză rezultă indubitabil, că inculpatul a agresat-o pe victima

A.C., v

ărul său,

în ziua de 22 august 2010, pe fondul unor relații tensionate existente între

cei doi, datorate împrejurării că inculpatul aflase, cu puțin timp în urmă, că

victima întreținuse raporturi intime cu soția sa și că în continuare o curta pe

aceasta, solicitându-i să persevereze în adulter; speriat că soția îl va părăsi

pentru victimă și că va fi nevoit să crească singur cei trei copii rezultați

din căsătoria sa, mai ales că, în ziua de 22 august 2010, a văzut-o pe victimă

în apropierea casei sale, uitându-se insistent la O.R., inculpatul a acționat

cu violență asupra vărului său, lovindu-l cu pumnul în zona feței, după care

i-a aplicat o lovitură cu cuțitul în zona toracelui, provocându-i victimei

leziuni traumatice care i-au pus viața în primejdie, întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 și

art. 175 lit. c) și i) C. pen., infracțiune deosebit de gravă, fiind îndreptată

împotriva unei valori fundamentale apărate de lege, și anume viața persoanei,

însă nu trebuie omise împrejurările în care a fost comisă, cum și

circumstanțele personale ale infractorului.

Întrucât inculpatul a avut o atitudine sinceră,

recunoscând comiterea infracțiunii și manifestând regret pentru cele

întâmplate, în cauză, în mod corect s-a făcut aplicarea prevederilor art. 320

1

C. proc. pen.

De asemenea, se constat

ă că inculpatul a

avut o conduită bună înainte de săvârșirea infracțiunii, întrucât nu posedă

antecedente penale, este căsătorit și are în întreținere trei copii minori,

fapta sa constituind un incident izolat și de aceea toate aceste circumstanțe

reale și personale, conduc la concluzia că scopul preventiv, punitiv și

educativ ai pedepsei poate fi realizat și prin aplicarea unei pedepse cu

suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

De aceea, se constat

ă că în mod corect

Curtea de Apel a reținut în favoarea sa, circumstanțele prevăzute de art. 74 lit.

a) și c) Cod penal raportat la art. 76 Cod penal, aplicând inculpatului o

pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege, și, a apreciat că este oportun

ca executarea acesteia să fie suspendată sub supraveghere, prin obligațiile

care i se vor impune condamnatului pe durata termenului de încercare, putând fi

cu prisosință atins scopul prevăzut de art. 52 din Codul penal.

Nu se impune re

ținerea scuzei provocării prevăzute de

art. 73 lit. b) C. pen., întrucât nu se poate reține că infracțiunea a fost

săvârșită sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o

provocare din partea persoanei vătămate,

produs

ă prin

violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune

ilicită gravă, în condițiile în care inculpatul a comis fapta a doua zi după

pretinsa vătămare, ceea ce denotă mai degrabă o răzbunare și nu un act

provocator. Ca atare, nu se poate face nici aplicarea prevederilor art. 81 C.

pen. întrucât nu îndeplinește condițiile prevăzute de acest text de lege.

C

ât privește latura civilă, Înalta Curte,

constată că a fost soluționată în mod corespunzător, daunele morale stabilite

de instanța de fond și menținute de instanța de apel, în cuantum de 5.000 RON

sunt suficiente pentru alinarea suferințelor produse, în raport de fapta

săvârșită și numărul de zile de îngrijiri medicale.

Neexist

ând alte motive care pot fi luate în

considerare din oficiu, urmează ca recursurile declarate de Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Pitești, de partea civilă A.C. și de inculpatul O.I. împotriva

deciziei penale nr. 68/A din 16 iunie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția

penală și pentru cauze cu minori și de familie, să fie respinse, ca nefondate,

în baza art. 385

13

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În temeiul art. 385

17

alin. (4) raportat la art.

383 alin. (2) și art. 381 C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului durata reținerii recurentului inculpat O.I. de 24 de ore din data

de 14 decembrie 2010.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul

inculpat și recurenta parte civilă, vor fi obligați la plata cheltuielilor

judiciare către stat, în care se va include și onorariul cuvenit pentru

apărarea din oficiu, conform dispozitivului.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul

de pe l

ângă

Curtea de Apel Pitești,

de partea civilă A.C. și de inculpatul O.I. împotriva

deciziei penale nr. 68/A din 16 iunie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția

penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Deduce re

ținerea recurentului inculpat O.I. de 24 de

ore din data de 14 decembrie 2010.

Oblig

ă recurenta parte civilă A.C. la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Oblig

ă

recurentul inculpat O.I. la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitiv

ă.

Pronun

țată în

ședință publică, azi 23 ianuarie 2012.