ÎCCJ, decizie (scj.ro #86646)

Recurs. Cazul de casare prevăzut în art. 385

9

alin. (1) pct. 5 C. proc. pen. Inculpat arestat în străinătate

Cuprins pe materii:

Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Căile de atac ordinare. Recursul

Indice alfabetic:

Drept procesual penal

-

recurs

-

cazul de casare prevăzut în art. 385

9

alin. (1) pct. 5 C. proc. pen.

C. proc. pen.,

art. 375 alin. (3), art. 385

9

alin. (1) pct. 5

În raport cu dispozițiile art. 375 alin. (3) C. proc. pen., judecarea apelului în lipsa inculpatului arestat în străinătate atrage incidența cazului de casare prevăzut în art. 385

9

alin. (1) pct. 5 C. proc. pen., iar decizia instanței de apel este supusă casării, cu trimitere spre rejudecarea apelului.

I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 3693 din 14 noiembrie 2012

Prin sentința penală nr. 69 din 4 mai 2011, Tribunalul Mureș, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) și a art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul M.F. pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută și pedepsită de art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. și a art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen.

În baza art. 181 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. și a art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul M.F. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală în dauna părții vătămate B.G. și, în temeiul și în condițiile art. 71 alin. (2) C. pen., i-a interzis inculpatului drepturile prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

Prin decizia nr. 19/A din 2 martie 2012 a Curții de Apel Târgu Mureș, Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a admis apelul declarat de către procuror împotriva sentinței penale nr. 69 din 4 mai 2011 pronunțată de Tribunalul Mureș, s-a desființat parțial această hotărâre criticată și rejudecând limitativ:

A înlăturat din hotărârea judecătorească anterior menționată dispoziția instanței de fond de achitare a inculpatului M.F. de sub acuza comiterii infracțiunii prevăzute în dispozițiile art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. și a art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen., potrivit prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

În baza art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. și a art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul M.F. pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat la pedeapsa principală de 17 ani închisoare și 5 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute în dispozițiile art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. e) C. pen., ca pedeapsă complementară.

Conform dispozițiilor art. 33 lit. a) raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) și la art. 35 alin. (1) C. pen., a contopit pedeapsa de 17 ani închisoare și 5 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute în dispozițiile art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. e) C. pen., aplicată inculpatului M.F. prin prezenta decizie, cu pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală atacată pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală prevăzută în art. 181 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. și a art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen., în pedeapsa cea mai grea, cea de 17 ani închisoare și 5 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute în dispozițiile art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. e) C. pen., ca pedeapsă complementară.

A menținut restul dispozițiilor din sentința penală și a respins, ca nefondat, apelul declarat împotriva aceleiași sentințe penale de către inculpatul M.F.

Împotriva aceste hotărâri a declarat, în termen legal, recurs inculpatul M.F., solicitând, în principal, casarea deciziei Curții de Apel Târgu Mureș și trimiterea cauzei spre rejudecare în apel, deoarece procedurile în această instanță s-au derulat în lipsa sa, în condițiile în care se afla arestat în Italia (motiv de recurs întemeiat pe cazul de casare prevăzut în art. 385

9

alin. 1 pct. 5 C. proc. pen.).

Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând recursul inculpatului M.F., prin prisma motivelor invocate și din oficiu, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., îl consideră fondat prin prisma cazului de casare prevăzut în art. 385

9

alin. (1) pct. 5 C. proc. pen.

În vederea garantării unui proces echitabil, dispozițiile legale conțin prevederi exprese privind prezența părților la judecata cauzelor, precum și sancțiuni atunci când acestea sunt încălcate.

În acord cu legislația europeană, art. 314 alin. (1) C. proc. pen. prevede că judecata nu poate avea loc decât în prezența inculpatului, când acesta se află în stare de deținere. Sancțiunea nerespectării acestei dispoziții legale o constituie nulitatea absolută a hotărârii. În ceea ce privește judecata în căile de atac reglementată în dispozițiile art. 375 alin. (3) (apel) și art. 385

11

alin. (2) (recurs) C. proc. pen., și aceasta este guvernată de principiile și regulile care stau la baza judecării în primă instanță, prezența inculpatului fiind obligatorie, tocmai în vederea exercitării tuturor drepturilor și garanțiilor procesuale.

Art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, prin raportare la art. 5 paragraf 4 din același act normativ, garantează drepturile acuzatului de a participa efectiv la procesul penal, care include nu numai dreptul de a fi prezent la judecată, ci și dreptul de a auzi și de a urmări efectiv procedura.

Aceste drepturi sunt incluse, de altfel, în însăși noțiunea de procedură contradictorie și rezultă și din garanțiile conținute de lit. c), d) și e) ale paragrafului 3 al art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (cauza Stanford contra Regatului Unit).

În viziunea Curții Europene a Drepturilor Omului, prezența personală a deținutului la dezbaterile procesului este întotdeauna necesară în cauzele în care instanța trebuie să facă o apreciere a personalității și a stării mentale a acestuia, fapt de natură să atragă caracterul echitabil al procedurii, acesta fiind mijlocul de asigurare a respectării egalității armelor, una din principalele garanții inerente unei instanțe (cauza Singh contra Regatul Unit).

Așa cum rezultă din actele depuse la instanța de recurs de către inculpatul M.F. în susținerea motivelor de recurs, acte ce au fost traduse din dispoziția Înaltei Curți de Casație și Justiție și care emană de la Tribunalul din Bologna și de la Departamentul Administrației Penitenciare - Direcția Penitenciarului din Bologna, se constată că, în perioada 20 octombrie 2011 - 29 iunie 2012, inculpatul M.F. a fost arestat în Italia pentru săvârșirea infracțiunii de însușire necuvenită.

Or, în această perioadă când inculpatul a fost arestat s-au judecat apelurile declarate împotriva sentinței penale nr. 69 din 4 mai 2011 a Tribunalului Mureș de către procuror și de către inculpatul M.F.

Deși instanței de judecată nu i se poate reține vreo culpă, hotărârea instanței este lovită de nulitate absolută, fiind încălcate dispozițiile legale privind prezența obligatorie a învinuitului/inculpatului la judecată (art. 197 alin. 2 C. proc. pen.), atunci când acesta se află în stare de deținere, inculpatului nedându-i-se posibilitatea de a-și apăra interesele sale legitime și exercitarea deplină a drepturilor și garanțiilor procesuale conferite de lege.

În consecință, în temeiul art. 385

15

pct. 2 lit. c) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de inculpatul M.F. împotriva deciziei nr. 19/A din 2 martie 2012 a Curții de Apel Târgu Mureș, Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a casat decizia penală atacată și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, respectiv Curtea de Apel Târgu Mureș, în vederea soluționării apelurilor.