ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 885/2012

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2143 din 5 mai 2010, Curtea

de Apel București - secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a

admis acțiunea, formulată de către reclamantul Consiliul

Național Pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul C.D.

și, în consecință, a constatat calitatea de lucrător al Securității în privința

pârâtului C.D.

În motivarea acestei hotărâri, instanța de fond din

conținutul înscrisurilor aflate la dosar, a reținut în mod evident că în

virtutea funcției sale, prin activitățile desfășurate, pârâtul a adus atingere

drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanelor, recunoscute și

garantate de legislația în vigoare la acea dată, prejudiciind grav statutul

persoanelor urmărite.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul C.D.,

solicitând casarea acesteia și trimiterea spre rejudecare, pentru motive pe

care le-a încadrat în dispozițiile art. 304 pct. 2 și 9 C. proc. civ.

Examinând cu prioritate, în temeiul dispozițiilor art.

136 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată din

oficiu,

înalta Curte constată că aceasta

este întemeiată și urmează a o admite.

Art. 302

1

C. proc. civ. arată că cererea

de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe

care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau mențiunea că motivele vor

fi depuse printr-un memoriu separat.

Ca regulă, potrivit

dispozițiilor art. 301 C. proc. civ., „termenul de recurs este de 15 zile de la

comunicarea hotărârii, dacă legea nu

dispune

altfel",

iar, potrivit art. 303

alin. (1), „recursul se va motiva prin însăși cererea

de recurs sau

înăuntrul termenului de recurs."

Art. 303 alin. (3) arată că „termenul

pentru depunerea motivelor se socotește de la

comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte."

Or, din examinarea

înscrisurilor depuse în recurs, înalta Curte constată că recurentul-pârât a

declarat recurs la data de 23 mai 2011, depunând motivele de recurs la 30 mai

2011, în condițiile în care sentința recurată a fost comunicată acestuia la

data de 9 mai 2011 (fila 228 din dosarul de fond).

În raport de aceste dispoziții, înalta Curte reține

că recurentul nu și-a îndeplinit obligația procesuală instituită de

dispozițiile legale menționate anterior.

În cauză nu s-a făcut dovada

existenței vreuneia din situațiile prevăzute de art. 103 alin. (1) teza a II-a C.

proc. civ.

Pentru aceste considerente,

în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 302

1

,

înalta Curte urmează a admite excepția nulității recursului, invocată de

această instanță din oficiu, și va constata nul recursul formulat în cauză de

recurenul-pârât C.D.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul formulat de C.D. împotriva

sentinței civile nr. 2143 din data de 5 mai 2011a Curții de Apel București, secția

a VlII-a de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 februarie

2012