ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5857/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 362 din 20 ianuarie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul C.G. și a constatat calitatea pârâtului C.G. de lucrător al Securității. Împotriva acestei hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pârâtul C.G. a formulat recurs. La termenul de judecată din data de 20 iunie 2013, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția nulității recursului pentru nemotivare în termenul prevăzut de lege, dezbaterile fiind consemnate în practicaua prezentei hotărâri.

În temeiul art. 137 alin. (1) C. proc. civ., aplicabil și în recurs, potrivit art. 316 coroborat cu art. 298 C. proc. civ., Înalta Curte se va pronunța cu prioritate asupra excepției nulității recursului, excepție de procedură peremptorie și absolută, care face de prisos analizarea în fond a cauzei în raport cu motivele de recurs. Art. 302 1 C. proc. civ. prevede că cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. Ca regulă, potrivit dispozițiilor art. 301 C. proc. civ., „termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel”, iar, conform art. 303 alin. (1), „recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs”, care se socotește de la comunicarea hotărârii atacate, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte.

Art. 306 C. proc. civ. prevede că: ”(1) Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute în alin. 2. (2) Motivele de ordine publică pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs, care însă este obligată să le pună în dezbaterea părților.” În cauza dedusă judecății, având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv constatarea calității de lucrător al Securității, Înalta Curte constată aplicabile dispozițiile cu caracter general ale art. 301 C. proc. civ., care prevăd că termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, acesta fiind, potrivit dispozițiilor art. 303 alin. (1) și (2) C. proc. civ., și termenul în care recurentul era obligat să depună motivele de recurs.

Or, din examinarea a ctelor și lucrărilor dosarului , Înalta Curte constată că sentința recurată a fost comunicată pârâtului la data de 30 martie 2012, așa cum rezultă din dovada de primire și procesul-verbal de predare a hotărârii (fila nr. 42 din dosarul de fond), cererea de recurs a fost comunicată la data de 17 aprilie 2012 (fila nr. 3 din dosarul de recurs), recurentul precizând faptul că motivele de recurs vor fi formulate ulterior, iar motivele de recurs au fost depuse la oficiul poștal la data de 16 mai 2013 (fila nr. 9 dosar recurs), cu nerespectarea termenului prevăzut de lege pentru exercitarea căii de atac. Pe cale de consecință, f ață de prevederile art. 306 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora ” recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal” și având în vedere că, în cauză, nu s-au ivit motive de ordine publică care să fie puse în discuția părților, potrivit dispozițiilor art. 306 alin. (2) C. proc.

civ. și nici nu s-a făcut dovada existenței vreuneia din situațiile prevăzute de art. 103 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția nulității recursului, invocată din oficiu și va constata nul recursul declarat de recurentul-pârât C.G.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de C.G. împotriva sentinței civile nr. 362 din 20 ianuarie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 iunie 2013.