ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5864/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 2998 din 8 mai 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanta O.N. în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, ca neîntemeiată. Împotriva acestei hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, reclamanta O.N. a formulat recurs. La termenul de judecată din data de 20 iunie 2013, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția nulității recursului pentru nemotivare în termenul prevăzut de lege, dezbaterile fiind consemnate în practicaua prezentei hotărâri. În temeiul art. 137 alin. (1) din C. proc.

civ., aplicabil și în recurs, potrivit art. 316 coroborat cu art. 298 din C. proc. civ., Înalta Curte se va pronunța cu prioritate asupra excepției nulității recursului, excepție de procedură peremptorie și absolută, care face de prisos analizarea în fond a cauzei în raport cu motivele de recurs. Art. 302¹ din C. proc. civ. prevede că cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. Ca regulă, potrivit dispozițiilor art. 301 din C. proc. civ., „termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel”, iar, conform art. 303 alin.(1), „recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs”, care se socotește de la comunicarea hotărârii atacate, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte.

Art. 306 din C. proc. civ. prevede că: ”(1) Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute în alin. 2. (2) Motivele de ordine publică pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs, care însă este obligată să le pună în dezbaterea părților.” În cauza dedusă judecății, având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv pretenții decurgând din luarea măsurii de interzicere a intrării în România, Înalta Curte constată aplicabile dispozițiile cu caracter general ale art. 301 C. proc. civ., care prevăd că termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, acesta fiind, potrivit dispozițiilor art. 303 alin. (1) și (2) din C. proc.

civ., și termenul în care recurenta era obligată să depună motivele de recurs. Or, din examinarea a ctelor și lucrărilor dosarului , Înalta Curte constată că sentința recurată a fost comunicată reclamantei la data de 05 iulie 2012, așa cum rezultă din dovada de primire și procesul-verbal de predare a hotărârii (fila nr. 15 din dosarul de fond), cererea de recurs a fost comunicată prin poștă la data de 11 mai 2012 (fila nr. 2 din dosarul de recurs), recurenta precizând faptul că motivele de recurs vor fi formulate după comunicarea sentinței, iar motivele de recurs au fost depuse la dosar la data de 14 martie 2013 (fila nr. 12 dosar recurs), cu nerespectarea termenului prevăzut de lege pentru exercitarea căii de atac.

Pe cale de consecință, f ață de prevederile art. 306 alin. (1) din C. proc. civ., conform cărora „ recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal” și având în vedere că, în cauză, nu s-au ivit motive de ordine publică care să fie puse în discuția părților, potrivit dispozițiilor art. 306 alin. (2) din C. proc. civ. și nici nu s-a făcut dovada existenței vreuneia din situațiile prevăzute de art. 103 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția nulității recursului, invocată din oficiu și va constata nul recursul declarat de recurenta-reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de O.N. împotriva sentinței civile nr. 2998 din 8 mai 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 iunie 2013.