ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3456/2013

Asupra recursului civil

de față constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului

București, secția a V-a civilă, reclamantul S.P.B. a chemat în judecata Statul Român

prin Ministerul de Finanțe, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța

sa dispună obligarea paratului la plata sumei de 2.340.400 euro sau echivalent in

RON la data plații (cate 400 euro pentru fiecare zi de detenție și munca forțată),

reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnările cu caracter

politic și pentru anii de detenție și munca forțată pe care tatăl S.P.B. le-a suportat

in perioada 21 martie 1945 - 13 octombrie 1964.

În drept, reclamantul

a invocat dispozițiile Legii nr. 221/2009, art. 998-999 C. civ. și art. 5 din Convenția

Europeană a Drepturilor Omului.

Prin sentința civilă

nr. 1243 din 05 octombrie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a

civilă, s-a admis, în parte, cererea formulată de reclamantul S.P.B. și a fost obligat

pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice la 5.000 euro daune morale

către reclamant, echivalent în RON la data plății efective.

Împotriva

acestei sentințe, au declarat apel reclamantul S.P.B. și pârâtul Statul Român prin

Ministerul Finanțelor Publice și

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul

București.

Prin decizia nr. 559A

din 26 mai 2011, Curtea de Apel București, secția a IV - a civilă, a admis apelurile

declarate de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și de Ministerul

Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul București, împotriva sentinței civile

nr. 1243 din 05 octombrie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a

civilă, pe care a schimbat-o în tot și a respins acțiunea, ca nefondată.

A respins apelul declarat

de reclamantul S.P.B. împotriva sentinței civile nr. 1243 din 05 octombrie 2010

pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă.

Împotriva acestei decizii,

la data de 23 iunie 2011 (data poștei) a declarat recurs reclamantul S.P.B., pe

care însă, nu l-a motivat.

Prin declarația de recurs,

recurentul-reclamant a învederat că „motivarea în fapt a cererii de recurs” o va

face „până la primul termen de judecată, printr-un memoriu separat, conform prevederilor

art. 302

1

C. proc. civ.”.

Recursul a fost înregistrat

pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 05 iulie 2011, fiind fixat

termen la 23 mai 2012, când instanța a dispus suspendarea judecății cauzei în temeiul

art. art. 242 alin. (1) pct. 2  C. proc. civ., prin încheierea din 23 mai 2012.

Prin cererea înregistrată la dosar la data de 24 aprilie 2013, recurentul-reclamant

S.P.B. a solicitat repunerea cauzei pe rol și judecata cauzei în lipsă.

Înalta Curte, la termenul

din 19 iunie 2013, după repunerea pe rol a cauzei, a invocat, din oficiu, excepția

nulității recursului în raport de art. 306 C. proc. civ., excepție pe care o va

admite, pentru considerentele care succed.

Potrivit prevederilor

art. 301 C. proc. civ. termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii,

iar conform art. 303 alin. (1) din același cod, recursul se va motiva prin însăși

cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs.

Totodată, în conformitate

cu art. 303 alin. (2) C. proc. civ., termenul pentru depunerea motivelor se socotește

de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte.

Potrivit art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele

de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz,

mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Motivele de recurs sunt

prevăzute limitativ de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., iar conform art. 306

alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal,

cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (2), care se referă la motivele de ordine

publică.

În speță, din dovada de

primire și procesul-verbal de predare a hotărârii, aflat la dosarul de apel, reiese

că recurentului-reclamant i s-a comunicat decizia nr. 559A din 26 mai 2011 a Curții

de Apel București, secția a IV -a civilă la data de 14 iunie 2011, acesta semnând

personal dovada de comunicare.

În raport de această dată,

aplicând modul de calcul pe zile libere, prevăzut de art. 101 alin. (1) C.

proc. civ. pentru termenele procedurale pe zile, se constată că termenul de recurs

s-a împlinit pentru reclamant la data de 30 iunie 2011.

Recurentul-reclamant S.P.B.,

deși a declarat recurs în termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ. (la data de

23 iunie 2011 - data poștei), nu l-a motivat în termenul de 15 zile prevăzut de

textul legal menționat, termen care a început să curgă de la data de 14 iunie 2011

și care s-a împlinit la 30 iunie 2011.

Așa fiind, având în vedere

dispozițiile art. 103 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora neexercitarea oricărei

căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage

decăderea precum și prevederile art. 306 alin. (1) din același cod, în conformitate

cu care recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal și văzând că

în cauză nu sunt motive de ordine publică ce pot fi invocate din oficiu de instanța

de recurs pentru a le pune în discuție părților, în temeiul art. 306 alin. (2) C.

proc. civ., Înalta Curte va constata că recursul declarat de recurentul-reclamant

este nul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de reclamantul

S.P.B. împotriva deciziei nr. 559A din 26 mai 2011 a Curții de Apel București, secția

a IV - a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 iunie

2013.