ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4818/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamanta S.C.

A.T.G. S.A. a chemat în judecată pe pârâtul C.N.A., solicitând, în principal,

anularea Deciziei nr. 437 din 16 iunie 2011 emisă de pârât și exonerarea sa de

plata amenzii în cuantum de 10.000 RON, iar, în subsidiar, să se constate că

sancțiunea aplicată este disproporționată față de gravitatea faptei reținute și

să se dispună înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a somației publice.

Prin Sentința civilă

nr. 7757 din 20 decembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea reclamantei S.C. A.T.G.

S.A., în contradictoriu cu pârâtul C.N.A., ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, faptul că prin Decizia

nr. 437 din 16 iunie 2011 emisă de C.N.A. reclamanta a fost sancționată cu o

amendă în cuantum de 10.000 RON pentru încălcarea prevederilor art. 17, art. 29

alin. (1) și art. 41 alin. (1) lit. c) din Decizia nr. 220/2011 privind Codul

de reglementare a conținutului audiovizual, precum și faptul că reclamanta

critică decizia emisă de pârât sub aspectul greșitei interpretări a

dispozițiilor art. 17 din Codul audiovizualului, deși prin actul administrativ

atacat se reține încălcarea dispozițiilor art. 17, art. 29 alin. (1) și art. 41

alin. (1) lit. c) din Codul audiovizualului.

Reținând că

reclamanta nu a fost sancționată pentru difuzarea în sine a știrilor cu privire

la acte de suicid, ci pentru modalitatea de prezentare la ore accesibile

copiilor și cu detalii ce au tins să surprindă senzaționalul, încălcând astfel

dispozițiile art. 17, art. 29 alin. (1), art. 41 alin. (1) lit. c) din Codul

audiovizualului, Curtea a respins acțiunea reclamantei ca neîntemeiată.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs reclamanta S.C. A.T.G. S.A.

Prin cererea de

recurs formulată recurenta a reluat în fapt cererea de chemare în judecată,

prezentând aceleași motive care au stat la baza formulării acțiunii

introductive, schimbând numai temeiul juridic al formulării cererii.

Examinând cauza și

sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu

dispozițiile legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că recursul este

nul.

Pentru a ajunge la

această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Cererea de recurs

formulată de reclamanta S.C. A.T.G. S.A. nu cuprinde motivele de nelegalitate

pe care se întemeiază, astfel cum prevăd dispozițiile art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ.

Potrivit

dispozițiilor art. 303 alin. (1) C. proc. civ. "recursul se va motiva prin

însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs", iar la alin.

(2) se arată că "termenul pentru depunerea motivelor se socotește de la

comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte".

Potrivit art. 301 C.

proc. civ.: "Termenul de recurs este de 15 zile de la comunicare, dacă

legea nu dispune altfel."

Înalta Curte,

verificând îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 302

1

alin. (1)

lit. c) C. proc. civ., conform cărora "cererea de recurs va cuprinde, sub

sancțiunea nulității ... c) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază

recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse

printr-un memoriu separat", a constatat că recurenta nu și-a îndeplinit

obligațiile procedurale prevăzute de lege.

De asemenea, conform

dispozițiilor art. 306 alin. (1) C. proc. civ. "recursul este nul dacă nu

a fost motivat în termenul legal", cu excepția cazurilor în care instanța

de recurs ar putea reține din oficiu motive de casare de ordine publică.

Or, în cauză nu

există motive de ordine publică, ce ar fi putut fi invocate din oficiu de către

instanță.

În conformitate cu

dispozițiile art. 129 alin. (1) C. proc. civ. "părțile au îndatorirea ca,

în condițiile legii să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului. De

asemenea, ele au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile,

ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și exercite

drepturile procedurale conform dispozițiilor art. 723 alin. (1), precum și

să-și probeze pretențiile și apărările".

Întrucât recurenta nu

a respectat dispozițiile mai sus arătate, nefiind indicate motivele de

nelegalitate și netemeinicie ale hotărârii atacate, Înalta Curte văzând

dispozițiile art. 306 alin. (1) C. proc. civ., va aplica sancțiunea procedurală

arătată de lege.

Astfel fiind, față de

considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 306 alin. (1) și

ale art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., în raport cu faptul

că cererea de recurs formulată nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se

sprijină și nici dezvoltarea acestora, se va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea

recursului declarat de S.C. A.T.G. S.A. împotriva Sentinței civile nr. 7757 din

20 decembrie 2011 a Curții de Apel București, Secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 4 aprilie 2013.

Procesat de GGC - CL