ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4425/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4425/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

de apel

Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 4868 din 6 septembrie

2011 a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru

Studierea Arhivelor Securității și a constatat calitatea pârâtului C.Gh. de

lucrător al Securității.

Pentru a pronunța

această sentință, prima instanță a reținut că pârâtul C.Gh. a fost verificat ca

urmare a înregistrării cererilor nr. P2769/07 din 9 februarie 2009; nr. P

1099/09 din 2 iunie 2009; nr. P 10864/10 din 23 septembrie 2010 adresate CNSAS

de V.S., N.M. și C.D.C., cereri prin care se solicită stabilirea calității de

lucrător al Securității pentru ofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarelor

I 1212; I 47152; R 237985.

Urmare acestor

verificări, reclamantul a întocmit nota de constatare DI/I/2762 din 26

noiembrie 2010, în temeiul căreia a fost sesizată instanța cu prezenta acțiune,

fiind atașate înscrisurile identificate în arhiva fostei Securității privitoare

la pârât.

Conform documentelor

atașate, pârâtul a avut gradul de locotenent major (1974, 1975) și respectiv,

căpitan (1981, 1982) în cadrul I.J.S. Galați - Serviciul 1.

În calitate de

angajat al fostei Securități, în dosarul I 305 - titular ADC, pârâtul a dispus

următoarele măsuri: instruirea informatorilor pentru a obține date de la

obiectiv; obținerea de probe de scris de la mașina de scris marca „E.”, ce a

aparținut obiectivului și a folosit-o în perioada în care au fost difuzate

fițuicile cu conținut dușmănos; efectuarea unui studiu la domiciliul

obiectivului în scopul analizării posibilității introducerii „TO” (tehnică

operativă); în scopul stabilirii preocupărilor obiectivului și legăturilor pe

care le are în oraș va fi pus în filaj pe o perioadă de 2 - 3 zile.

Prima instanță a

reținut că măsurile de supraveghere și încadrare informativă a lui A.D.C

preconizate în planul de măsuri în dosarul de urmărire informativă din data de

9 februarie 1981, semnat olograf de cpt. C.Gh. au fost puse în aplicare, așa

cum rezultă din: Nota de analiză în DUI „A.” din 29 mai 1981, vizată de pârât,

Notele de filare și identificare din 10 februarie 1981, emise de UM X Galați

către I.J. Galați - Serviciul 1, Nota privind filajul cu intermitență asupra

lui „A.” din 12 februarie 1981 emisă de I.J.S. Galați - Serviciul „F” și notele

informative furnizate de informatorii „T.” și „Ș.”.

Astfel, în acest caz,

urmărirea informativă a titularului dosarului nu s-a realizat pentru că acesta

era cunoscut ca „fost legionar”, ci pentru suspiciunea că acesta ar fi autorul

unor fițuici cu conținut dușmănos ce fac obiectul acțiunii „C.”.

De asemenea, prima

instanță a mai reținut că pârâtul a desfășurat și activități de recrutare a

unui student la Facultatea de Tehnologia și Chimia Produselor Alimentare și

Tehnica Pescuitului Galați, în scopul supravegherii informative a studenților

străini din cadrul grupei 15 a anului I din unitatea de învățământ menționată.

Conform rapoartelor

întocmite de pârât, la datele de 2 iunie 1981 și 27 februarie 1982

colaboratorul „P.” (numele conspirativ al numitului P.F.) a furnizat un număr

de 37 note informative referitoare la studenți străini, dar și la studenți

români semnalați cu unele manifestări ostile statului român, informații ce s-au

verificat, dovedindu-se a fi reale.

Întrucât numitul P.F.

a dovedit atașament deplin față de organele de securitate, pârâtul a propus

trecerea acestuia din categoria colaboratorilor în cea a informatorilor.

În altă ordine de

idei, prima instanță a constatat că pârâtul a efectuat activități de recrutare

a colaboratorilor și pentru supravegherea unor persoane, foști legionari ca

B.G., V.M., N.G., însă urmărirea acestor persoane nu era motivată de caracterul

extremist al acestei grupări, ci de faptul că aceștia erau oponenți ai

regimului comunist.

Dirijarea

informatorilor din subordine pentru a informa despre „foștii legionari” avea ca

scop obținerea unor informații legate de „discuțiile pe teme politice purtate

de aceștia, cu ce persoane le poartă, care le sunt opiniile, ce atitudini au

față de muncă, dacă discută dușmănos politica statului”, în acest sens fiind

notele informative furnizate în dosarul R233257.

Concluzionând, prima

instanță a apreciat că, în cauză sunt întrunite cerințele art. 2 lit. a) din O.U.G.

nr. 24/2008 pentru ca pârâtul să fie considerat lucrător al fostei Securități,

iar în această calitate a desfășurat activități prin care a suprimat sau a

îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului (dreptul la viață

privată prev. de art. 12 Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 17

Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice și dreptul la

libertatea de exprimare și libertatea opiniilor - art. 28 din Constituția

României din 1965, art. 19 pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile

și Politice).

de pârâtul C.Gh.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs pârâtul C.Gh. invocând motivele de modificare

prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.

Recurentul nu și-a

structurat criticile formulate în motive de recurs însă, din modul cum și-a

expus punctul de vedere, rezultă că hotărârea curții de apel este combătută sub

următoarele aspecte:

- încălcarea

dispozițiilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ., instanța de fond preluând

ad-literam afirmațiile reclamantului fără să procedeze la o analiză a probelor

din dosar;

- în mod greșit s-a

reținut calitatea sa de lucrător al Securității, în sensul O.U.G. nr. 24/2008,

câtă vreme nu a fost probat faptul că ar fi contribuit la instrumentarea dosarelor

persoanelor menționate de reclamant ca fiind încadrate informativ:

- sentința este

lipsită de temei legal, în sensul că nu s-a dovedit cu probe că sunt incidente

dispozițiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, instanța de fond confirmând

calitatea sa de lucrător al Securității fără să se facă dovada faptului că, în

această calitate, a fost desfășurat activități prin care a suprimat sau știrbit

în mod efectiv drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

S-a solicitat

admiterea recursului, modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii

reclamantului C.N.S.A.S.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința

atacată prin prisma criticilor formulate de recurent, a actelor de la dosar,

cât și potrivit art. 304

1

C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta

Curte constată că recursul este fondat, pentru argumentele expuse în

continuare.

și de drept relevante

Intimatul C.N.S.A.S.

a învestit instanța de contencios administrativ, în temeiul art. 11 alin. (1)

din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea

Securității, cu o acțiune având ca obiect constatarea calității de lucrător al

Securității a recurentului - pârât C.Gh.

Verificările au fost

efectuate de C.N.S.A.S. ca urmare a solicitărilor formulate în acest sens de

către trei persoane: V.S., N.M. și C.D.C.

Cu toate acestea, în

cuprinsul notei de constatare DI/I/2762 din 26 noiembrie 2010 întocmită de

Direcția Investigații din cadrul C.N.S.A.S., la punctul 5: „Procesarea

materialului arhivistic până la data de 1 august 2011, din care rezultă

următoarele documente, emise sau avizate de persoana verificată (…)” nu se face

nicio trimitere la dosarele indicate de V.S., N.M. și C.D.C, ci la dosarele nr.

I 305 - titular A.D.C.; nr. R. 292506 - titular P.F. și nr. R.233257 - titular

P.N., fără a se dovedi, însă, că persoanele urmărite în respectivele dosare au

formulat cereri de verificare.

Numai în finalul

cererii de chemare în judecată s-au menționat cotele dosarelor nr. I 1212; I

47152; R 237985 indicate de V.S. N.M. și C.D.C.

Prima instanță nu a

verificat regularitatea și limitele învestirii sale, ci a examinat „pe fond”

susținerile reclamantului, prin prisma dosarelor I 305 - titular A.D.C.; R.

292506 - titular P.F. și R.233257 - titular P.N., ajungând la concluzia că s-a

făcut dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G.

nr. 24/1999 în privința pârâtului C.Gh., respectiv că prin activitatea

desfășurată de pârât, ca ofițer al Securității a „a suprimat sau îngrădit

drepturi sau libertăți fundamentale ale omului”.

Această soluție nu

este însă împărtășită de instanța de recurs care va reține preponderent în

motivarea soluției argumente care țin de procedură iar nu de fondul cauzei.

Așa cum rezultă din

cele expuse anterior, verificarea calității pârâtului de lucrător al

Securității s-a realizat la cerere, în temeiul art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr.

24/2008, acesta nefăcând parte dintre categoriile de persoane supuse

verificărilor din oficiu, conform art. 3 din aceeași ordonanță.

Potrivit art. 1 alin.

(7) „persoana, subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de

Securitate, are dreptul, la cerere, să afle identitatea lucrătorilor

securității și a colaboratorilor acestora, care au contribuit cu informații la

completarea dosarului, și poate solicita verificarea calității de lucrător al

Securității pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la

instrumentarea dosarului. Procedura este aceeași și pentru lucrătorii

Securității identificați în urma verificărilor din oficiu, prevăzute de

prezenta ordonanță de urgență”.

(8) De drepturile

prevăzute la alin. (1) - (7) beneficiază soțul supraviețuitor și rudele până la

gradul al patrulea inclusiv ale persoanei decedate ori moștenitorii săi

testamentari. De aceste drepturi beneficiază în primul rând soțul

supraviețuitor și după aceea rudele în ordinea proximității legăturii de

rudenie. În cazul rudelor de același grad, au acces la dosar toți în mod egal,

iar în cazul publicării dosarului sau elementelor din dosar, este nevoie de

consimțământul tuturor.

(9) Exercitarea

drepturilor prevăzute la alin. (1) - (3), (6) și (7) se face personal sau prin

reprezentant cu procură specială și autentică.”

Prin urmare,

legiuitorul a reglementat procedura verificării, la cerere, a calității de

lucrător al securității, doar pentru ofițerii și subofițerii care au contribuit

la instrumentarea dosarului ce formează obiectul cererii persoanei

îndreptățite.

În ce privește

cererea formulată de V.S. la 9 februarie 2009, prin care a solicitat accesul la

propriul dosar întocmit de fosta Securitate și verificarea calității de

lucrător al Securității pentru ofițerii și subofițerii care au contribuit la

instrumentarea dosarului I 12127 - titular G.V.V., Înalta Curte constată că nu

poate fi avută în vedere pentru verificarea calității de lucrător a pârâtului,

nefiind întrunite condițiile de admisibilitate prevăzute de lege, întrucât,

petenta V.S. nu este subiect al dosarului indicat, ci V.V.G.

Această situație de

fapt rezultă chiar din cerere, care se referă la dosarul privind pe V.V.G. dar

și din actele depuse la dosar din care rezultă că dosarul de urmărire

informativă privea pe V.V.G.

În cauză nu s-a făcut

dovada faptului că V.S. este rudă până la gradul al patrulea cu titularul

dosarului de urmărire informativă.

Cât privește

documentația care provine din dosarul nr. I 47152 - titular N.M. și dosarul nr.

R 237985 - titular C.D.C., Înalta Curte observă că, deși aceste persoane au

formulat solicitare de verificare a calității de lucrător a pârâtului, în

cuprinsul notei de constatare a C.N.S.A.S. nu se face nicio referire la

activitățile derulate de fostul angajat al Securității în legătură cu aceste

persoane.

În optica instanței

de control judiciar, nu se poate constata calitatea de lucrător al Securității,

în sensul art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, în lipsa unor probe

concludente în ceea ce privește implicarea recurentului-pârât în instrumentarea

dosarelor indicate în cererile formulate de N.M și C.D.C.

După cum rezultă din

prezentarea situației de fapt, dosarele menționate în nota de constatare: nr. I

305 - titular A.D.C.; nr. R. 292506 - titular P.F. și nr. R.233257 - titular

P.N., precum și înscrisurile provenind din arhive pe care se întemeiază

argumentația Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, exced

prezentei cauze, întrucât nu s-a dovedit că persoanele urmărite (ori succesorii

prevăzuți de lege) au formulat solicitarea la care se referă art. 1 alin. (7)

din ordonanța de urgență, precitat.

Interpretarea

extensivă a art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008 ar rupe echilibrul

rezonabil care trebuie asigurat între drepturile subiective ori interesele

legitime private ale persoanelor verificate și interesul public pentru

protejarea căruia acționează Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor

Securității.

Din această

perspectivă, Înalta Curte reține că nota de constatare în baza căreia Consiliul

Național pentru Studierea Arhivelor Securității a formulat acțiunea expune

implicarea recurentului-pârât în trei dosare ale unor persoane diferite, între

care nu figurează V.S, N.M. și C.D.C, după cum probele administrate în dosarul

primei instanțe, cu toate că demonstrează activitatea desfășurată de

recurentul-pârât în calitatea sa de ofițer al fostei Securități, nu privesc

fapte ori demersuri concludente îndreptate împotriva persoanelor respective.

În raport de motivul

de recurs analizat în precedent, care va antrena admiterea recursului în sensul

solicitat, examinarea tuturor celorlalte critici din memoriul de recurs a

devenit de prisos.

soluției instanței de recurs

Pentru considerentele

anterior expuse, în temeiul 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1),

pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se va admite recursul

și se va modifica sentința în sensul respingerii acțiunii Consiliului Național

pentru Studierea Arhivelor Securității, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de de C.Gh. împotriva Sentinței nr. 4868 din 6 septembrie 2011 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința

atacată în sensul că respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 31 octombrie 2012.

Procesat de GGC - LM