ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4425/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Hotărârea Curții de apel Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 4868 din 6 septembrie 2011 a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității și a constatat calitatea pârâtului C.Gh. de lucrător al Securității. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că pârâtul C.Gh. a fost verificat ca urmare a înregistrării cererilor nr. P2769/07 din 9 februarie 2009; nr. P 1099/09 din 2 iunie 2009; nr. P 10864/10 din 23 septembrie 2010 adresate CNSAS de V.S., N.M.

și C.D.C., cereri prin care se solicită stabilirea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarelor I 1212; I 47152; R 237985. Urmare acestor verificări, reclamantul a întocmit nota de constatare DI/I/2762 din 26 noiembrie 2010, în temeiul căreia a fost sesizată instanța cu prezenta acțiune, fiind atașate înscrisurile identificate în arhiva fostei Securității privitoare la pârât. Conform documentelor atașate, pârâtul a avut gradul de locotenent major (1974, 1975) și respectiv, căpitan (1981, 1982) în cadrul I.J.S.

Galați - Serviciul 1. În calitate de angajat al fostei Securități, în dosarul I 305 - titular ADC, pârâtul a dispus următoarele măsuri: instruirea informatorilor pentru a obține date de la obiectiv; obținerea de probe de scris de la mașina de scris marca „E.”, ce a aparținut obiectivului și a folosit-o în perioada în care au fost difuzate fițuicile cu conținut dușmănos; efectuarea unui studiu la domiciliul obiectivului în scopul analizării posibilității introducerii „TO” (tehnică operativă); în scopul stabilirii preocupărilor obiectivului și legăturilor pe care le are în oraș va fi pus în filaj pe o perioadă de 2 - 3 zile. Prima instanță a reținut că măsurile de supraveghere și încadrare informativă a lui A.D.C preconizate în planul de măsuri în dosarul de urmărire informativă din data de 9 februarie 1981, semnat olograf de cpt.

C.Gh. au fost puse în aplicare, așa cum rezultă din: Nota de analiză în DUI „A.” din 29 mai 1981, vizată de pârât, Notele de filare și identificare din 10 februarie 1981, emise de UM X Galați către I.J. Galați - Serviciul 1, Nota privind filajul cu intermitență asupra lui „A.” din 12 februarie 1981 emisă de I.J.S. Galați - Serviciul „F” și notele informative furnizate de informatorii „T.” și „Ș.”. Astfel, în acest caz, urmărirea informativă a titularului dosarului nu s-a realizat pentru că acesta era cunoscut ca „fost legionar”, ci pentru suspiciunea că acesta ar fi autorul unor fițuici cu conținut dușmănos ce fac obiectul acțiunii „C.”. De asemenea, prima instanță a mai reținut că pârâtul a desfășurat și activități de recrutare a unui student la Facultatea de Tehnologia și Chimia Produselor Alimentare și Tehnica Pescuitului Galați, în scopul supravegherii informative a studenților străini din cadrul grupei 15 a anului I din unitatea de învățământ menționată.

Conform rapoartelor întocmite de pârât, la datele de 2 iunie 1981 și 27 februarie 1982 colaboratorul „P.” (numele conspirativ al numitului P.F.) a furnizat un număr de 37 note informative referitoare la studenți străini, dar și la studenți români semnalați cu unele manifestări ostile statului român, informații ce s-au verificat, dovedindu-se a fi reale. Întrucât numitul P.F. a dovedit atașament deplin față de organele de securitate, pârâtul a propus trecerea acestuia din categoria colaboratorilor în cea a informatorilor. În altă ordine de idei, prima instanță a constatat că pârâtul a efectuat activități de recrutare a colaboratorilor și pentru supravegherea unor persoane, foști legionari ca B.G., V.M., N.G., însă urmărirea acestor persoane nu era motivată de caracterul extremist al acestei grupări, ci de faptul că aceștia erau oponenți ai regimului comunist.

Dirijarea informatorilor din subordine pentru a informa despre „foștii legionari” avea ca scop obținerea unor informații legate de „discuțiile pe teme politice purtate de aceștia, cu ce persoane le poartă, care le sunt opiniile, ce atitudini au față de muncă, dacă discută dușmănos politica statului”, în acest sens fiind notele informative furnizate în dosarul R233257. Concluzionând, prima instanță a apreciat că, în cauză sunt întrunite cerințele art. 2 lit. a) din O.U.G.

nr. 24/2008 pentru ca pârâtul să fie considerat lucrător al fostei Securități, iar în această calitate a desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului (dreptul la viață privată prev. de art. 12 Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 17 Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice și dreptul la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor - art. 28 din Constituția României din 1965, art. 19 pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice). 2. Recursul formulat de pârâtul C.Gh. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul C.Gh. invocând motivele de modificare prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc.

civ. Recurentul nu și-a structurat criticile formulate în motive de recurs însă, din modul cum și-a expus punctul de vedere, rezultă că hotărârea curții de apel este combătută sub următoarele aspecte: - încălcarea dispozițiilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ., instanța de fond preluând ad-literam afirmațiile reclamantului fără să procedeze la o analiză a probelor din dosar; - în mod greșit s-a reținut calitatea sa de lucrător al Securității, în sensul O.U.G. nr. 24/2008, câtă vreme nu a fost probat faptul că ar fi contribuit la instrumentarea dosarelor persoanelor menționate de reclamant ca fiind încadrate informativ: - sentința este lipsită de temei legal, în sensul că nu s-a dovedit cu probe că sunt incidente dispozițiile art. 2 lit. a) din O.U.G.

nr. 24/2008, instanța de fond confirmând calitatea sa de lucrător al Securității fără să se facă dovada faptului că, în această calitate, a fost desfășurat activități prin care a suprimat sau știrbit în mod efectiv drepturi și libertăți fundamentale ale omului. S-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii reclamantului C.N.S.A.S. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurent, a actelor de la dosar, cât și potrivit art. 304 1 C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru argumentele expuse în continuare. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Intimatul C.N.S.A.S.

a învestit instanța de contencios administrativ, în temeiul art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, cu o acțiune având ca obiect constatarea calității de lucrător al Securității a recurentului - pârât C.Gh. Verificările au fost efectuate de C.N.S.A.S. ca urmare a solicitărilor formulate în acest sens de către trei persoane: V.S., N.M. și C.D.C. Cu toate acestea, în cuprinsul notei de constatare DI/I/2762 din 26 noiembrie 2010 întocmită de Direcția Investigații din cadrul C.N.S.A.S., la punctul 5: „Procesarea materialului arhivistic până la data de 1 august 2011, din care rezultă următoarele documente, emise sau avizate de persoana verificată (…)” nu se face nicio trimitere la dosarele indicate de V.S., N.M.

și C.D.C, ci la dosarele nr. I 305 - titular A.D.C.; nr. R. 292506 - titular P.F. și nr. R.233257 - titular P.N., fără a se dovedi, însă, că persoanele urmărite în respectivele dosare au formulat cereri de verificare. Numai în finalul cererii de chemare în judecată s-au menționat cotele dosarelor nr. I 1212; I 47152; R 237985 indicate de V.S. N.M. și C.D.C. Prima instanță nu a verificat regularitatea și limitele învestirii sale, ci a examinat „pe fond” susținerile reclamantului, prin prisma dosarelor I 305 - titular A.D.C.; R. 292506 - titular P.F. și R.233257 - titular P.N., ajungând la concluzia că s-a făcut dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/1999 în privința pârâtului C.Gh., respectiv că prin activitatea desfășurată de pârât, ca ofițer al Securității a „a suprimat sau îngrădit drepturi sau libertăți fundamentale ale omului”.

Această soluție nu este însă împărtășită de instanța de recurs care va reține preponderent în motivarea soluției argumente care țin de procedură iar nu de fondul cauzei. Așa cum rezultă din cele expuse anterior, verificarea calității pârâtului de lucrător al Securității s-a realizat la cerere, în temeiul art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008, acesta nefăcând parte dintre categoriile de persoane supuse verificărilor din oficiu, conform art. 3 din aceeași ordonanță. Potrivit art. 1 alin. (7) „persoana, subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, are dreptul, la cerere, să afle identitatea lucrătorilor securității și a colaboratorilor acestora, care au contribuit cu informații la completarea dosarului, și poate solicita verificarea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului.

Procedura este aceeași și pentru lucrătorii Securității identificați în urma verificărilor din oficiu, prevăzute de prezenta ordonanță de urgență”. (8) De drepturile prevăzute la alin. (1) - (7) beneficiază soțul supraviețuitor și rudele până la gradul al patrulea inclusiv ale persoanei decedate ori moștenitorii săi testamentari. De aceste drepturi beneficiază în primul rând soțul supraviețuitor și după aceea rudele în ordinea proximității legăturii de rudenie. În cazul rudelor de același grad, au acces la dosar toți în mod egal, iar în cazul publicării dosarului sau elementelor din dosar, este nevoie de consimțământul tuturor.

(9) Exercitarea drepturilor prevăzute la alin. (1) - (3), (6) și (7) se face personal sau prin reprezentant cu procură specială și autentică.” Prin urmare, legiuitorul a reglementat procedura verificării, la cerere, a calității de lucrător al securității, doar pentru ofițerii și subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului ce formează obiectul cererii persoanei îndreptățite. În ce privește cererea formulată de V.S. la 9 februarie 2009, prin care a solicitat accesul la propriul dosar întocmit de fosta Securitate și verificarea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii și subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului I 12127 - titular G.V.V., Înalta Curte constată că nu poate fi avută în vedere pentru verificarea calității de lucrător a pârâtului, nefiind întrunite condițiile de admisibilitate prevăzute de lege, întrucât, petenta V.S.

nu este subiect al dosarului indicat, ci V.V.G. Această situație de fapt rezultă chiar din cerere, care se referă la dosarul privind pe V.V.G. dar și din actele depuse la dosar din care rezultă că dosarul de urmărire informativă privea pe V.V.G. În cauză nu s-a făcut dovada faptului că V.S. este rudă până la gradul al patrulea cu titularul dosarului de urmărire informativă. Cât privește documentația care provine din dosarul nr. I 47152 - titular N.M. și dosarul nr. R 237985 - titular C.D.C., Înalta Curte observă că, deși aceste persoane au formulat solicitare de verificare a calității de lucrător a pârâtului, în cuprinsul notei de constatare a C.N.S.A.S. nu se face nicio referire la activitățile derulate de fostul angajat al Securității în legătură cu aceste persoane.

În optica instanței de control judiciar, nu se poate constata calitatea de lucrător al Securității, în sensul art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, în lipsa unor probe concludente în ceea ce privește implicarea recurentului-pârât în instrumentarea dosarelor indicate în cererile formulate de N.M și C.D.C. După cum rezultă din prezentarea situației de fapt, dosarele menționate în nota de constatare: nr. I 305 - titular A.D.C.; nr. R. 292506 - titular P.F. și nr. R.233257 - titular P.N., precum și înscrisurile provenind din arhive pe care se întemeiază argumentația Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, exced prezentei cauze, întrucât nu s-a dovedit că persoanele urmărite (ori succesorii prevăzuți de lege) au formulat solicitarea la care se referă art. 1 alin. (7) din ordonanța de urgență, precitat.

Interpretarea extensivă a art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008 ar rupe echilibrul rezonabil care trebuie asigurat între drepturile subiective ori interesele legitime private ale persoanelor verificate și interesul public pentru protejarea căruia acționează Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității. Din această perspectivă, Înalta Curte reține că nota de constatare în baza căreia Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a formulat acțiunea expune implicarea recurentului-pârât în trei dosare ale unor persoane diferite, între care nu figurează V.S, N.M. și C.D.C, după cum probele administrate în dosarul primei instanțe, cu toate că demonstrează activitatea desfășurată de recurentul-pârât în calitatea sa de ofițer al fostei Securități, nu privesc fapte ori demersuri concludente îndreptate împotriva persoanelor respective.

În raport de motivul de recurs analizat în precedent, care va antrena admiterea recursului în sensul solicitat, examinarea tuturor celorlalte critici din memoriul de recurs a devenit de prisos. 2. Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru considerentele anterior expuse, în temeiul 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1), pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se va admite recursul și se va modifica sentința în sensul respingerii acțiunii Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de de C.Gh. împotriva Sentinței nr. 4868 din 6 septembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 octombrie 2012. Procesat de GGC - LM