ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3683/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Procedura în fața instanței de fond

a) Obiectul cererii deduse judecății

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat

constatarea calității pârâtului D.V. de lucrător al Securității.

În motivarea cererii,

reclamantul a arătat că sunt îndeplinite condițiile impuse art. 2 lit. a) din

O.U.G. nr. 24/2008, în sensul că pârâtul a avut gradele și funcțiile de

căpitan, șef al Biroului 2 din cadrul Direcției a IV-a, Serviciul 2 în anul

1959 și, respectiv, colonel, șef în cadrul Serviciul 5 din Direcția a III-a în

anii 1979 - 1984. A mai susținut că în această calitate pârâtul a desfășurat

activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți

fundamentale ale omului, prin dirijarea de informatori și investigațiile

întreprinse asupra unor persoane urmărite.

b. Apărările

formulate de către pârât

Prin întâmpinarea

formulată, pârâtul D.V. a invocat excepțiile inadmisibilității acțiunii, a

necompetenței materiale a instanței și a lipsei calității procesuale active a

reclamantului CNSAS iar, pe fond, a solicitat respingerea acțiunii ca

neîntemeiată.

c. Excepția de

neconstituționalitate invocată de către pârât

La data de 19 iunie

2010, pârâtul a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.

2 lit. a), art. 8 lit. a) și art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008.

Prin Încheierea din

27 septembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal a respins cererea pârâtului de sesizare a Curții

Constituționale a României cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a

art. 2 lit. a), art. 8 lit. a) și art. 11 alin (1) din O.U.G. nr. 24/2008 ca

nefondată.

Pentru a hotărî

astfel, instanța a apreciat că dispozițiile O.U.G. nr. 24/2008 invocate nu

încalcă dispozițiile constituționale referitoare la dreptul Ia apărare,

prezumția de nevinovăție și art. 126 pct. 6 din Constituție și nici art. 7, 14 și

17 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului referitoare la abuzul de drept

și discriminare invocate de pârât.

A mai arătat prima

instanță că cererea de sesizare este neîntemeiată și pentru faptul că instanța

constituțională s-a mai pronunțat în cadrul unor cauze ce vizau aceleași texte

din O.U.G. nr. 24/2008 atacate cu excepții de neconstituționalitate cu

motivație similară celei de fată.

Împotriva Încheierii

din data de 27 septembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București -secția a

VIII-a de contencios administrativ și fiscal a formulat recurs pârâtul D.V.

Prin Decizia nr. 4900

din 10 noiembrie 2012, înalta Curte de Casație și Justiție, secția de

contencios administrativ și fiscal a admis recursul, a casat încheierea

recurată și a trimis cauza Curții de Apel București pentru realizarea

procedurii prealabile prevăzute de art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992.

Înalta Curte a arătat

că, pe de o parte, instanța învestită cu soluționarea cererii de sesizare a

Curții Constituționale are competența de a se pronunța numai asupra

admisibilității unei astfel de cereri în raport de dispozițiile art. 29 alin.

(1), (2) și (3) din Legea nr. 47/1992.

Pe de altă parte, a

mai arătat Curtea, sunt îndeplinite în cauză, atât condiția prevăzută de art.

29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, a legăturii dintre dispozițiile legale

criticate ca fiind neconstituționale și soluționarea cauzei cu care a fost

învestită curtea de apel cât și cerința indicată de art. 29 alin. (2) și (3)

din Legea nr. 47/1992, întrucât, pe de o parte, excepția de

neconstituționalitate a fost invocată la cererea unei părți din proces (a

pârâtului) și, pe de altă parte, nu s-a pronunțat, anterior, o decizie a Curții

Constituționale de constatare a neconstituționalității prevederilor legale

criticate de pârât ca fiind neconforme cu legea fundamentală.

Prin Decizia nr. 1522

din 15 noiembrie 2011, Curtea Constituțională a respins ca neîntemeiată

excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 lit. a), art. 8 lit.

a) și art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008 invocată de către pârâtul D.V.

instanței de fond

Prin Sentința civilă

nr. 3467 din 16 mai 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal a admis acțiunea reclamantului, și, în consecință, a constatat

calitatea pârâtului D.V. de lucrător al Securității.

Pentru a hotărî

astfel, examinând înscrisurile cauzei, prima instanță a apreciat, în esență, că

prin activitatea desfășurată, pârâtul în calitate de ofițer al fostei

Securități a suprimat drepturi și libertăți fundamentale recunoscute și

garantate de legislația în vigoare la acea dată, și anume dreptul la libertatea

de exprimare și libertatea opiniilor, fiind întrunite, în speță, condițiile

avute în vedere de dispozițiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.

Curtea a respins ca

neîntemeiate excepțiile invocate de către pârât, arătând, în ce privește

excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului CNSAS, că aceasta

rezultă din însăși prevederile O.U.G. nr. 24/2008, iar, în ceea ce privește

excepția inadmisibilității acțiunii, procedura desfășurării verificărilor și a

formulării acțiunilor în constatare, prevăzută de O.U.G. nr. 24/2008, are ca

finalitate exclusiv deconspirarea persoanelor prin consemnare publică a

activității acestora, și nu stabilirea unei răspunderi juridice.

exercitată

Împotriva acestei

sentințe a formulat recurs, în termenul legal, pârâtul D.V., criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie și invocând, în drept, dispozițiile art. 304 pct.

7 și 9, precum și art. 304

1

C. proc. civ.

Recurentul susține că

hotărârea fondului are o motivare contradictorie, în privința modului în care

au fost soluționate excepția lipsei calității procesuale active și excepția

inadmisibilității acțiunii în constatare. De asemenea, recurentul combate

considerentul referitor la scopul adoptării O.U.G. nr. 24/2008, arătând că în

lipsa atragerii unei răspunderi juridice, se încalcă unul din principiile

procesului civil potrivit căruia orice demers judiciar trebuie să fie justificat

de un interes.

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința

atacată prin prisma criticilor formulate de recurent, cât și sub toate

aspectele, după cum permit dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ.,

Înalta Curte constată că nu există motive de modificare ori casare a acesteia,

pentru argumentele expuse în continuare.

Intimatul Consiliul

Național pentru Studierea Arhivelor Securității a învestit instanța de

contencios administrativ competentă, în temeiul art. 11 alin. (1) din O.U.G.

nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității cu o

acțiune având ca obiect constatarea calității de lucrător al Securității a

recurentului-pârât D.V.

Verificările au fost

efectuate de intimatul-pârât ca urmare a solicitării formulate în acest sens,

în temeiul art. 1 alin. (7) din același act normativ, de către o persoană

urmărită de Securitate, numitul CV.

Prima instanță,

analizând înscrisurile depuse în probațiune de reclamantul Consiliul Național

pentru Studierea Arhivelor Securității a ajuns la concluzia că ambele condiții

impuse de dispozițiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, pentru

constatarea calității de lucrător al Securității sunt îndeplinite în speță.

Această concluzie

este corectă și este împărtășită și de instanța de recurs.

Răspunzând punctual

la criticile formulate prin memoriul de recurs, Înalta Curte reține

următoarele:

Referitor la

motivarea hotărârii

Deși recurentul

susține că argumentația Curții de apel ar fi contradictorie în privința modului

în care a soluționat excepțiile invocate (a lipsei calității procesuale active

și a inadmisibilității) nu indică în ce ar consta această contradicție.

Instanța a stabilit corect că reclamantului Consiliul Național pentru Studierea

Arhivelor Securității i s-a conferit legitimare procesuală activă prin art. 8

lit. a) coroborat cu art. 11 din O.U.G. nr. 24/2008, același act normativ

reglementând și condițiile de exercitare a acțiunii judiciare.

Faptul că finalitatea

acestui demers nu o reprezintă atragerea unei forme de răspundere juridică nu

lasă fără interes procesual acțiunea CNSAS de constatare a calității de

lucrător al Securității, întrucât după lipsirea acestei instituții publice de

atribuții jurisdicționale, CNSAS are obligația învestirii instanței de judecată

pentru atingerea scopului declarat al actului normativ: deconspirarea prin

consemnare publică a persoanelor care au participat la activitatea de poliție

politică comunistă.

Și în privința

fondului cauzei, sentința Curții de apel este motivată corespunzător, cu

respectarea dispozițiilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. fiind

examinate toate apărările pârâtului.

Referitor la

îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008

Potrivit

dispozițiilor legale enunțate, este lucrător al Securității: „orice persoană

care, având calitatea de ofițer sau de subofițer al Securități sau al Miliției

cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945

- 1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau îngrădit drepturi și

libertăți fundamentale ale omului".

Recurentul nu

contestă nici calitatea sa de ofițer în structurile Securității și nici

autenticitatea înscrisurilor întocmite în această calitate în instrumentarea

dosarelor D135,11040, R 950 și R 285972.

Întreaga sa apărare

s-a axat pe două coordonate: lipsa oricărei încălcări a drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului și conformarea sa, în calitate de militar

și cadru de informații, reglementărilor existente.

În ceea ce privește

primul aspect, Înalta Curte reține, la fel ca și judecătorul fondului, că din

documentația existentă la dosar rezultă cu prisosință implicarea nemijlocită a

recurentului în activități specifice de urmărire și supraveghere informativă a

mai multor persoane presupuși dușmani ai orânduirii sociale.

În concret, în

Dosarul R 285972 (cota CNSAS) recurentul a contribuit la dirijarea unor

informatori pe lângă obiectivul CV. (persoana care a cerut CNSAS verificarea

recurentului). Nu rezultă din raportul întocmit cu acea ocazie, aprobat de

colonelul D.V., că persoana vizată ar fi prezentat vreun pericol de natura

celor sugerate de recurent (iredentist, nazist, nici măcar împotriva regimului

politic anterior anului 1989).

Dimpotrivă, CV era

supravegheat pentru că în calitate de ghid ONT „are bune posibilități de

informare pe lângă o serie de turiști israelieni, dar manifestă rețineri în

privința unei colaborări organizate", scopul acțiunilor Securității fiind

tocmai determinarea acestuia să cedeze și să accepte colaborarea.

Nici cealaltă apărare

generică privind respectarea cadrului normativ specific din epoca respectivă nu

poate fi primită pentru că, cel puțin în cazul anterior examinat, nu a

prezentat nicio justificare rezonabilă pentru atingerea adusă dreptului la

viață privată și libertății de exprimare a persoanei urmărite care a fost

supravegheată nu pentru că ea însăși ar fi prezentat vreun pericol, ci pentru a

o constrânge moral să devină informator, ceea ce contravenea chiar și

Constituției din anul 1965.

soluției instanței de recurs

Pentru considerentele

expuse, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin.

(1) C. proc. civ., se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

formulat de către D.V. împotriva Sentinței civile nr. 3467 din 16 mai 2011 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 21 septembrie 2012.

Procesat de GGC - LM