ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3683/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Procedura în fața instanței de fond a) Obiectul cererii deduse judecății Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat constatarea calității pârâtului D.V. de lucrător al Securității. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că sunt îndeplinite condițiile impuse art. 2 lit. a) din O.U.G.

nr. 24/2008, în sensul că pârâtul a avut gradele și funcțiile de căpitan, șef al Biroului 2 din cadrul Direcției a IV-a, Serviciul 2 în anul 1959 și, respectiv, colonel, șef în cadrul Serviciul 5 din Direcția a III-a în anii 1979 - 1984. A mai susținut că în această calitate pârâtul a desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului, prin dirijarea de informatori și investigațiile întreprinse asupra unor persoane urmărite. b. Apărările formulate de către pârât Prin întâmpinarea formulată, pârâtul D.V. a invocat excepțiile inadmisibilității acțiunii, a necompetenței materiale a instanței și a lipsei calității procesuale active a reclamantului CNSAS iar, pe fond, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

c. Excepția de neconstituționalitate invocată de către pârât La data de 19 iunie 2010, pârâtul a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 lit. a), art. 8 lit. a) și art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008. Prin Încheierea din 27 septembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a respins cererea pârâtului de sesizare a Curții Constituționale a României cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a art. 2 lit. a), art. 8 lit. a) și art. 11 alin (1) din O.U.G. nr. 24/2008 ca nefondată. Pentru a hotărî astfel, instanța a apreciat că dispozițiile O.U.G. nr. 24/2008 invocate nu încalcă dispozițiile constituționale referitoare la dreptul Ia apărare, prezumția de nevinovăție și art. 126 pct. 6 din Constituție și nici art. 7, 14 și 17 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului referitoare la abuzul de drept și discriminare invocate de pârât.

A mai arătat prima instanță că cererea de sesizare este neîntemeiată și pentru faptul că instanța constituțională s-a mai pronunțat în cadrul unor cauze ce vizau aceleași texte din O.U.G. nr. 24/2008 atacate cu excepții de neconstituționalitate cu motivație similară celei de fată. Împotriva Încheierii din data de 27 septembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București -secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a formulat recurs pârâtul D.V. Prin Decizia nr. 4900 din 10 noiembrie 2012, înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a admis recursul, a casat încheierea recurată și a trimis cauza Curții de Apel București pentru realizarea procedurii prealabile prevăzute de art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992.

Înalta Curte a arătat că, pe de o parte, instanța învestită cu soluționarea cererii de sesizare a Curții Constituționale are competența de a se pronunța numai asupra admisibilității unei astfel de cereri în raport de dispozițiile art. 29 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 47/1992. Pe de altă parte, a mai arătat Curtea, sunt îndeplinite în cauză, atât condiția prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, a legăturii dintre dispozițiile legale criticate ca fiind neconstituționale și soluționarea cauzei cu care a fost învestită curtea de apel cât și cerința indicată de art. 29 alin. (2) și (3) din Legea nr. 47/1992, întrucât, pe de o parte, excepția de neconstituționalitate a fost invocată la cererea unei părți din proces (a pârâtului) și, pe de altă parte, nu s-a pronunțat, anterior, o decizie a Curții Constituționale de constatare a neconstituționalității prevederilor legale criticate de pârât ca fiind neconforme cu legea fundamentală.

Prin Decizia nr. 1522 din 15 noiembrie 2011, Curtea Constituțională a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 lit. a), art. 8 lit. a) și art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008 invocată de către pârâtul D.V. 2. Hotărârea instanței de fond Prin Sentința civilă nr. 3467 din 16 mai 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea reclamantului, și, în consecință, a constatat calitatea pârâtului D.V. de lucrător al Securității. Pentru a hotărî astfel, examinând înscrisurile cauzei, prima instanță a apreciat, în esență, că prin activitatea desfășurată, pârâtul în calitate de ofițer al fostei Securități a suprimat drepturi și libertăți fundamentale recunoscute și garantate de legislația în vigoare la acea dată, și anume dreptul la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor, fiind întrunite, în speță, condițiile avute în vedere de dispozițiile art. 2 lit. a) din O.U.G.

nr. 24/2008. Curtea a respins ca neîntemeiate excepțiile invocate de către pârât, arătând, în ce privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului CNSAS, că aceasta rezultă din însăși prevederile O.U.G. nr. 24/2008, iar, în ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii, procedura desfășurării verificărilor și a formulării acțiunilor în constatare, prevăzută de O.U.G. nr. 24/2008, are ca finalitate exclusiv deconspirarea persoanelor prin consemnare publică a activității acestora, și nu stabilirea unei răspunderi juridice. 3. Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe a formulat recurs, în termenul legal, pârâtul D.V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și invocând, în drept, dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9, precum și art. 304 1 C. proc.

civ. Recurentul susține că hotărârea fondului are o motivare contradictorie, în privința modului în care au fost soluționate excepția lipsei calității procesuale active și excepția inadmisibilității acțiunii în constatare. De asemenea, recurentul combate considerentul referitor la scopul adoptării O.U.G. nr. 24/2008, arătând că în lipsa atragerii unei răspunderi juridice, se încalcă unul din principiile procesului civil potrivit căruia orice demers judiciar trebuie să fie justificat de un interes. 4. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurent, cât și sub toate aspectele, după cum permit dispozițiile art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că nu există motive de modificare ori casare a acesteia, pentru argumentele expuse în continuare. Intimatul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a învestit instanța de contencios administrativ competentă, în temeiul art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității cu o acțiune având ca obiect constatarea calității de lucrător al Securității a recurentului-pârât D.V. Verificările au fost efectuate de intimatul-pârât ca urmare a solicitării formulate în acest sens, în temeiul art. 1 alin. (7) din același act normativ, de către o persoană urmărită de Securitate, numitul CV. Prima instanță, analizând înscrisurile depuse în probațiune de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a ajuns la concluzia că ambele condiții impuse de dispozițiile art. 2 lit. a) din O.U.G.

nr. 24/2008, pentru constatarea calității de lucrător al Securității sunt îndeplinite în speță. Această concluzie este corectă și este împărtășită și de instanța de recurs. Răspunzând punctual la criticile formulate prin memoriul de recurs, Înalta Curte reține următoarele: Referitor la motivarea hotărârii Deși recurentul susține că argumentația Curții de apel ar fi contradictorie în privința modului în care a soluționat excepțiile invocate (a lipsei calității procesuale active și a inadmisibilității) nu indică în ce ar consta această contradicție. Instanța a stabilit corect că reclamantului Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității i s-a conferit legitimare procesuală activă prin art. 8 lit. a) coroborat cu art. 11 din O.U.G.

nr. 24/2008, același act normativ reglementând și condițiile de exercitare a acțiunii judiciare. Faptul că finalitatea acestui demers nu o reprezintă atragerea unei forme de răspundere juridică nu lasă fără interes procesual acțiunea CNSAS de constatare a calității de lucrător al Securității, întrucât după lipsirea acestei instituții publice de atribuții jurisdicționale, CNSAS are obligația învestirii instanței de judecată pentru atingerea scopului declarat al actului normativ: deconspirarea prin consemnare publică a persoanelor care au participat la activitatea de poliție politică comunistă. Și în privința fondului cauzei, sentința Curții de apel este motivată corespunzător, cu respectarea dispozițiilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc.

civ. fiind examinate toate apărările pârâtului. Referitor la îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 Potrivit dispozițiilor legale enunțate, este lucrător al Securității: „orice persoană care, având calitatea de ofițer sau de subofițer al Securități sau al Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945 - 1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului". Recurentul nu contestă nici calitatea sa de ofițer în structurile Securității și nici autenticitatea înscrisurilor întocmite în această calitate în instrumentarea dosarelor D135,11040, R 950 și R 285972. Întreaga sa apărare s-a axat pe două coordonate: lipsa oricărei încălcări a drepturilor și libertăților fundamentale ale omului și conformarea sa, în calitate de militar și cadru de informații, reglementărilor existente.

În ceea ce privește primul aspect, Înalta Curte reține, la fel ca și judecătorul fondului, că din documentația existentă la dosar rezultă cu prisosință implicarea nemijlocită a recurentului în activități specifice de urmărire și supraveghere informativă a mai multor persoane presupuși dușmani ai orânduirii sociale. În concret, în Dosarul R 285972 (cota CNSAS) recurentul a contribuit la dirijarea unor informatori pe lângă obiectivul CV. (persoana care a cerut CNSAS verificarea recurentului).

Nu rezultă din raportul întocmit cu acea ocazie, aprobat de colonelul D.V., că persoana vizată ar fi prezentat vreun pericol de natura celor sugerate de recurent (iredentist, nazist, nici măcar împotriva regimului politic anterior anului 1989). Dimpotrivă, CV era supravegheat pentru că în calitate de ghid ONT „are bune posibilități de informare pe lângă o serie de turiști israelieni, dar manifestă rețineri în privința unei colaborări organizate", scopul acțiunilor Securității fiind tocmai determinarea acestuia să cedeze și să accepte colaborarea.

Nici cealaltă apărare generică privind respectarea cadrului normativ specific din epoca respectivă nu poate fi primită pentru că, cel puțin în cazul anterior examinat, nu a prezentat nicio justificare rezonabilă pentru atingerea adusă dreptului la viață privată și libertății de exprimare a persoanei urmărite care a fost supravegheată nu pentru că ea însăși ar fi prezentat vreun pericol, ci pentru a o constrânge moral să devină informator, ceea ce contravenea chiar și Constituției din anul 1965. 5. Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul formulat de către D.V. împotriva Sentinței civile nr. 3467 din 16 mai 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 21 septembrie 2012. Procesat de GGC - LM