ÎCCJ, decizie (scj.ro #84482)

Spălarea banilor. Elemente constitutive. Lege penală mai favorabilă 1. Fapta de a schimba și de a transfera sume de bani obținute din săvârșirea complicității la infracțiunea de luare de mită, cunoscând că acestea provin din săvârșirea infracțiunii, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de spălare a banilor. 2. Fapta de spălare a banilor proveniți din săvârșirea infracțiunilor de corupție se încadrează numai în dispozițiile art. 23 din Legea nr. 656/2002, prevederile art. 17 lit. e) și art. 18 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 fiind implicit abrogate.

Dacă infracțiunea de spălare a banilor proveniți din săvârșirea infracțiunilor de corupție a fost săvârșită anterior intrării în vigoare a Legii nr. 656/2002, iar cauza nu a fost judecată definitiv până la data intrării în vigoare a acesteia, se aplică prevederile Legii nr. 656/2002, care constituie legea penală mai favorabilă . Secția penală, decizia nr. 1386 din 11 martie 2004 Prin sentința penală nr. 233 din 2 decembrie 2002, Tribunalul Bihor a condamnat pe inculpații S.V. și S.H. pentru complicitate la infracțiunea de luare de mită prevăzută în art. 26 C. pen. raportat la art. 254 din același cod, iar în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art.10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a dispus achitarea acestora pentru săvârșirea infracțiunii de spălare a banilor prevăzută în art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1999.

Instanță a reținut că, în anul 2001, societatea comercială E. a hotărât să vândă un spațiu comercial, pentru cumpărarea căruia inculpatul O.I., director al Agenției Județene de Ocupare a Forței de Muncă Bihor, față de care s-a disjuns cauza, și inculpații S.V. și S.H., directori adjuncți ai aceleiași instituții au pretins, din suma ce avea să fie plătită cu titlu de preț, un comision de 2,7 miliarde de lei, renegociat la 2,2 miliarde de lei. La 21 noiembrie 2001, a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare a imobilului, semnat, între alții, de inculpatul O.I. în numele AJOFM Bihor și au fost emise ordinele de plată pentru 8,5 miliarde de lei, iar la 28 decembrie 2002, C.M., administrator al societății vânzătoare care a denunțat fapta, a dat personal inculpatului O.I.

și, prin intermediar, inculpaților S.H. și S.V. câte 700 de milioane de lei. După primirea sumelor menționate, inculpații S.H. și S.V. au efectuat un schimb valutar la Banca E., sucursala Oradea, cumpărând valută în monedă euro, fiecare dintre inculpați depunând banii pe numele mamei sale. Curtea de Apel Oradea, prin decizia penală nr. 85 din 17 aprilie 2003, a admis apelul procurorului numai cu privire la individualizarea pedepsei și obligarea unuia dintre inculpați la restituirea sumei primite către denunțătoarea C.M. și a respins apelurile inculpaților. Recursul declarat, între alții, de procuror cu privire la greșita achitare a inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii de spălare a banilor, este fondat.

Potrivit art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1999, constituie infracțiunea de spălare a banilor, între altele, transferul de valori cunoscând că acestea provin din săvârșirea unei infracțiuni. Această infracțiune are o formă agravată, în situația în care banii sau valorile provin din săvârșirea uneia din infracțiunile prevăzute în Secțiunile a 2-a și a 3-a din Legea nr. 78/2000, astfel cum rezultă din prevederile art. 17 lit. e) din această lege, care completează art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1999.

Pentru existența infracțiunii de spălare a banilor, din punctul de vedere al laturii obiective, se cer a fi îndeplinite două condiții, și anume să existe o activitate de schimbare sau de transfer de valori, cunoscând că acestea provin din săvârșirea unei infracțiuni și proveniența banilor să fie rezultatul săvârșirii uneia din infracțiunile arătate în textul de lege incriminator, în cazul infracțiunii prevăzute în art. 23 din Legea nr. 21/1999 sau al uneia dintre infracțiunile prevăzute în Secțiunile a 2-a și a 3-a din Legea nr. 78/2000, în cazul formei agravate. În speță se constată că aceste condiții sunt îndeplinite, deoarece inculpații au dobândit sume de bani din complicitate la infracțiunea de luare de mită și, pentru a li se pierde urma, le-au schimbat în valută și le-au depus la bancă pe numele altor persoane.

Față de cele arătate, se constată că în mod greșit prima instanță și instanța de apel au reținut că în cauză nu sunt îndeplinite cerințele infracțiunii de spălare a banilor, deoarece condiția provenienței sumelor de bani din săvârșirea unei infracțiuni nu trebuia raportată la prevederile art. 23 din Legea nr.21/1999, ci la cele ale art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000, care completează art. 23 din Legea nr. 21/1999, constituind o formă agravată a acestei infracțiuni. Prin urmare, în sarcina inculpaților trebuia reținută și infracțiunea de spălare a banilor.

După săvârșirea infracțiunii și până la judecarea definitivă a cauzei a intervenit o lege penală nouă, Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, prin care a fost abrogată Legea nr. 21/1999 În art. 31 din Legea nr. 656/2002 se prevede că: „Legea nr. 21/1999 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 18 din 21 ianuarie 1999, cu modificările ulterioare, se abrogă”. Prin art. 31 din Legea nr. 656/2002 au fost abrogate nu numai dispozițiile Legii nr. 21/1999, ci și prevederile legii completatoare, și anume cele ale art. 17 lit. e) și art. 18 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, concluzie ce se desprinde din formularea folosită în art. 31 unde se precizează “cu modificările ulterioare”.

Potrivit art. 13 C. pen., în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea cea mai favorabilă. Sub aspectul regimului juridic, pentru infracțiunea prevăzută în art. 23 din Legea nr. 21/1999 raportat la art. 17 lit. e) și art. 18 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 limitele de pedeapsă erau între 3 și 15 ani închisoare, în timp ce limitele de pedeapsă prevăzute în art. 23 din Legea nr. 656/2002 sunt între 3 și 12 ani închisoare. Rezultă, deci, că prevederile legale mai favorabile sunt cele din legea nouă, deoarece în cuprinsul acesteia nu mai este prevăzută forma agravată din reglementarea anterioară, ceea ce face ca limita maximă a pedepsei prevăzute de lege să fie mai redusă.

Prin urmare, recursul a fost admis, s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor în prevederile art. 23 din Legea nr. 656/2002 și s-a dispus condamnarea inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii de spălare a banilor, potrivit noii încadrări.