ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6534/2006

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 74 din 10 februarie 2006, pronunțată de Tribunalul Arad, în baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. a) și b) C. pen., a fost condamnat inculpatul D.C. la 6 ani închisoare. În baza art. 65 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe o durată de 2 ani. În baza art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, modificat și republicat, cu aplicarea art. 37 lit. a) și b) C. pen., a condamnat pe același inculpat la 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele cu pedeapsa de 7 luni închisoare aplicată acestuia prin sentința penală nr. 3 din 5 ianuarie 2005, definitivă prin decizia penală nr. 358 din 7 iunie 2005 în pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare pe care a sporit- o cu un an închisoare, urmând să execute pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare și pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b și c) C. pen., pe o durată de 2 ani. În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 a fost condamnată inculpata P. G., la 5 ani închisoare. În baza art. 65 C. pen., a aplicat inculpatei pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe o durată de 2 ani.

În baza art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, modificat și republicat, cu aplicarea art. 37 lit. a) și b) C. pen., a condamnat pe aceeași inculpată la 2 ani închisoare. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare pe care urmează să o execute și pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe o durată de 2 ani. În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 a fost condamnat inculpatul Ț. S.P., la 5 ani și 6 luni închisoare. În baza art. 65 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe o durată de 2 ani.

În baza art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, modificat și republicat, cu aplicarea art. 37 lit. a) și b) C. pen., a condamnat pe același inculpat la 2 ani închisoare. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea de 5 ani și 6 luni închisoare pe care a sporit-o cu 6 luni închisoare, urmând să execute pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare și pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe o durată de 2 ani. În baza art. 20 C. pen., raportat la art. 70 alin. (1) și (3) din O.U.G. nr. 105/2001, modificat și republicat, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpații: C.L., C.N., C.T., C.U., E. E., G.S., G.T., G.L., M.I., G.A., M.E., M.E., M.D., P.V., P.M., R.E., S.R., Ș.V., S.G., U.M., cetățeni moldoveni la câte 6 luni închisoare.

Pe durata și în condițiile art. 71 C. pen., a interzis inculpaților exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. A menținut starea de arest a inculpaților D.C. și P.G. și a dedus din pedepsele aplicate acestora durata reținerii și arestării preventive de la 14 septembrie 2005 la zi. În baza art. 81 C. pen., a suspendat condiționat executarea pedepselor aplicate inculpaților cetățeni moldoveni și în baza art. 82 C. pen., a fixat acestora un termen de încercare de 2 ani plus durata pedepsei aplicate pentru fiecare inculpat. A atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. A confiscat suma de 8500 euro ridicată de investigatorul sub acoperire l. G. și depusă la S.I.B. SA Arad de către organele de poliție.

Au fost obligați inculpații la câte 3300 Ron fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, în perioada august - septembrie 2005, inculpații, cetățeni moldoveni, au intrat în România ilegal prin vămile din estul țării și au fost dirijați spre zona de vest de numiții V., M. și inculpatul Ț.S.P. În municipiul Timișoara, cei 20 cetățeni moldoveni au fost luați de inculpații D.C. și P.G. și cazați într-un apartament închiriat de 3 camere. La data de 12 septembrie 2005 între inculpatul D.C. și colaboratorul acoperit G.V. s-a purtat o discuție telefonică ce a fost înregistrată, în care este stabilită data transportului de emigranți, mijlocul aferent (un camion tir), numărul persoanelor ce urmează a fi trecute fraudulos în Ungaria, precum și sumele de bani ce-i reveneau șoferului pentru transport (1100 euro/pers.).

Alte detalii au fost stabilite la întâlnirile avute la două terase din Timișoara în zilele de 12 și 13 septembrie 2005, la care au participat inculpații D.C., P.G., Ț.S.V., colaboratorul acoperit G.V. și investigatorul acoperit I.G. În noaptea de 13 septembrie 2005, cei 20 cetățeni moldoveni au fost îmbarcați în două microbuze și însoțiți de inculpata P.G. până la intrarea în Arad, unde au fost așteptați de colaboratorul G.V. și conduși până în zona hipodromului din Arad. La locul respectiv a venit investigatorul acoperit I.G., care împreună cu inculpata P.G. și cu colaboratorul G.V. i-au urmat pe cetățenii moldoveni în camion, iar după îmbarcare, șoferul I.G. a primit de la inculpata P.G. suma de b7500 euro.

În timpul transportului până la vama Năddlac, între inculpații Ț.S.V. , D.C., P.G. și colaboratorul acoperit G.V. s-au purtat discuții telefonice. La punctul de control trecere frontieră Nădlac, cu ocazia controlului efectuat, cei 20 inculpați de origine moldoveana au fost prinși în timp ce încercau să treacă ilegal frontiera în Ungaria, ascunși în partea din spate a camionului. Concomitent cu prinderea în flagrant a emigranților, au fost organizate descinderi la 2 imobile din str. Timiș și str. Circumvalațiunii, la primul fiind identificați doi cetățeni chinezi care o cunoșteau pe inculpata P.G., iar în a doua locație, unde de fapt au fost găzduiți cetățenii moldoveni, fiind prinți inculpatul D.C.

, fiica acestuia și inculpata P.G. Inculpatul D.C. în faza de urmărire penală nu a recunoscut comiterea faptelor, audiat în fața instanței, după acordarea dreptului de a studia dosarul a revenit asupra declarațiilor anterioare. Inculpata P.G. în faza de urmărire penală nu a recunoscut comiterea faptelor, iar în fața instanței, prevalându-se de dispozițiile art. 70 alin. (2) C. proc. pen., a refuzat să dea declarație. Inculpatul Ț.S.V. nu a fost audiat, fiind dispărut s-a dispus arestarea preventivă a acestuia iar în fața instanței a fost citat în condițiile prevăzute de art. 177 alin. (4) C. proc. pen. Apărătorii inculpatului D.C. cu privire la invocarea dispozițiilor art. 64 alin. (2) C. proc.

pen., referitor la autorizarea procurorului privind utilizarea investigatorului sub acoperire I.G. instanța de fond a constatat că potrivit dispozițiilor art. X din Legea nr. 281/2003 în privind investigatorilor sub acoperire, dispozițiile codului de procedură penală se completează cu cele din legile speciale. Astfel, autorizațiile nr. 117 și 118 din 12 septembrie 2005 eliberate de procurorul șef de secție din cadrul D.I.I.C.O.T. au fost date în baza ordonanței motivate nr. 00128/2005 în conformitate cu dispozițiile art. 17 alin. (1) și (2) din Legea nr. 508/2004, art. 17 – art. 23 din Legea nr. 39/2003 și art. 224 1 , 224 4 C. proc. pen.

În ce privește susținerile apărătorului inculpatului cu privire la raportul investigatorului sub acoperire în sensul că acesta nu este certificat de procuror, instanța de fond a reținut că atâta vreme cât legea nu prevede în mod expres necesitatea unei astfel de certificări, acesta are valoare probatorie în condițiile în care se coroborează cu alte probe existente la dosar. În ce privește colaboratorul sub acoperire G.V., autorizarea folosirii acestuia s-a dat în baza art. 17 alin. (1) și (2) din Legea nr. 508/2004, cu referire la dispozițiilor art. 224 1 – 224 4 C. proc. pen. În condițiile art. 86 1 alin. (7) și ART. 87 2 C. proc. pen., în ședință publică, instanța a procedat la audierea sub prestare de jurământ în calitate de martori a investigatorului sub acoperite și a colaboratorului sub acoperire, prin intermediul instalației de sonorizare - audio cu care este dotată instanța.

Împotriva sentinței instanței de fond au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, precum și inculpații P.G. și D.C. Prin apelul declarat Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad a criticat hotărârea instanței de fond cu privire la pedepsele aplicate inculpaților considerând că se impune a fi majorate și cu privire la anularea mandatului de executare a pedepsei nr. 4/2006 emis de Judecătoria Constanța în privința inculpatului D.C. Inculpata P.G. a criticat hotărârea cu privire la probele administrate și cu privire la stabilirea gradului de vinovăția în raport de care pedeapsa aplicată nu este just individualizată, iar inculpatul D.C. a solicitat rejudecarea cauzei pentru audierea cetățenilor moldoveni, iar în subsidiar, redozarea pedepsei.

Prin decizia penală nr. 197/ A din 29 mai 2006, Curtea de Apel Timișoara a respins, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad și inculpații D.C. și P.G., împotriva sentinței penale nr. 74 din 10 februarie2006 pronunțată de Tribunalul Arad, s-a menținut măsurat arestării preventive a inculpaților și s-a dedus arestul preventiv de la 10 februarie 2006 la zi și au fost obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare către stat. În considerentele deciziei s-a reținut că în baza probelor administrate, situația de fapt, încadrarea juridică dată faptelor și vinovăția acestora au corect stabilite de instanța de fond. În ce privește individualizarea pedepselor s-a constatat că prima instanță a avut în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al faptelor, starea de recidivă a inculpatului D.C., condițiile și urmările faptelor.

Faptul că prima instanță nu a anulat în mod expres mandatul de executare a pedepsei de 7 luni închisoare aplicată inculpatului D.C. prin sentința penală nr. 3/2005 a Judecătoriei Constanța a fost apreciat că nu se impune desființarea sentinței cu privire la acest aspect, atâta vreme cât, în urma contopirii acestei pedepse cu pedeapsa de 6 ani închisoare și aplicarea unui spor de 1 an închisoare s-a dispus executarea pedepsei de 7 ani închisoare. Chiar și în ipoteza în care mandatul de executare a pedepsei de 7 luni închisoare s-ar pune în executare, inculpatul are posibilitatea formulării unei contestații la executare în condițiile art. 461 C. proc. pen. Împotriva deciziei instanței de apel au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, precum și inculpații D.C.

și P.G. În recursul său, parchetul a criticat hotărârea atacată cu privire la greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpaților, invocând temeiul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Recurentul inculpat D.C. a criticat hotărârea instanței de apel prin aceea că probele administrare în cauză nu au stabilit cu certitudine vinovăția sa, singura faptă carte poate fi reținută în sarcina sa fiind aceea de tentativă la înșelăciune în dauna cetățenilor moldoveni, solicitând admiterea recursului și schimbarea încadrării juridice în art. 20 raportat la art. 215 alin. (1) C. pen., temeiul de casare invocat fiind art. 385 9 pct. 17 C. proc. pen. A mai susținut că cetățenii moldoveni nu au fost legal citați, solicitând admiterea recursului și casarea cu trimitere spre rejudecate pe acest aspect, invocând temeiul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 21 C. proc.

pen., iar în subsidiar a solicitat redozarea pedepsei, motiv de casare prevăzut de art. 385 9 cot. 14 C. proc. pen. Recurenta inculpată P.G. a criticat hotărârea atacată cu privire la greșita stabilire a vinovăției acesteia întrucât din probele administrate nu rezultă săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost condamnată, ea se afla în relații de concubinaj cu unul din inculpați și nu a avut reprezentarea că săvârșește vreo infracțiune, pedeapsa aplicată este exagerată, iar cetățenii moldoveni nu au fost legal citați. Examinând decizia atacată în raport cu motivele invocate, înalta Curte constată că recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și inculpații D.C. și P.G.

nu sunt fondate. În ce privește recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, Înalta Curte constată că instanța de apel a avut în vedere toate criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv împrejurările în care s-au produs faptele, gravitatea și pericolul social deosebit al acestora, starea de recidivă a inculpaților D.C. și Ț.S.V., dar și lipsa antecedentelor penale pentru inculpata P.G., astfel că pedepsele aplicate sunt just individualizate și nu se impune majorarea acestora. În ce privește recursul inculpatului D.C. se constată că motivele invocate sunt nefondate, hotărârea instanței de apel fiind legală și temeinică, atât cu privire la stabilirea situației de fapt, a încadrării juridice cât și a pedepselor aplicate.

Din probele administrate în cauză, respectiv declarațiile martorilor I.G. și G.V., înregistrarea convorbirilor telefonice, procesele verbale de constatare a infracțiunii flagrante, autorizațiile de folosire a investigatorului acoperit și a colaboratorului acoperit, coroborate cu declarațiile inculpatului rezultă fără dubiu săvârșirea infracțiunilor, astfel cum au fost reținute în sarcina acestuia. Susținerea inculpatului D.C. în sensul că fapta sa constituie infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 215 C. pen., nu pot fi primite întrucât declarațiile sale referitoare la intenția de înșelare a cetățenilor moldoveni nu se coroborează cu niciuna din probele administrate în cauză, astfel cum în mod corect a reținut instanța de apel.

Acțiunea de trecere frauduloasă a frontierei a cetățenilor moldoveni nu s-a realizat datorită activității investigatorului acoperit și a colaboratorului acoperit, finalizată cu prinderea în flagrant, astfel că nu se poate reține infracțiunea de tentativă la înșelăciune. În ce privește motivul de casare privind citarea nelegală a cetățenilor moldoveni, acesta poate fi invocat doar de persoana care a suferit o vătămate în condițiile prevăzute de art. 197 alin. (1) C. proc. pen. În raport de faptele săvârșite și de persoana inculpatului aflat în stare de recidivă, instanța de apel a apreciat în mod corect că pedeapsa de 7 ani închisoare se încadrează în criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen.

Recurenta inculpată P.G. a criticat hotărârea instanței de apel prin aceea că în mod greșit a fost stabilită vinovăția acesteia, că fiind în relații de concubinaj cu inculpatul D.C. nu a avut reprezentarea comiterii unei fapte penale, că cetățenii moldoveni nu au fost legal citați, iar pedeapsa aplicată este exagerată în raport cu contribuția sa la săvârșirea infracțiunilor și de circumstanțele personale. Pentru considerentele avute în vedere cu ocazia examinării recursului inculpatului D.C., dar și al parchetului, recursul inculpatei P.G. apare ca nefondat și urmează a fi respins. Astfel, cum s-a menționat, pentru stabilirea situației de fapt, a fost avut în vedere întregul material probator administrat în cauză din care rezultă activitatea infracțională a inculpatei.

Din declarațiile martorilor și din înregistrarea convorbirilor telefonice rezultă că inculpata P.G. a preluat și a cazat într-un apartament cu trei camere din Municipiul Timișoara un număr de 20 cetățeni moldoveni și i-a însoțit pe aceștia până la Arad unde au fost urcați în camionul care i-a transportat la vama Nădlac, ocazie cu care i-a înmânat investigatorului sub acoperire I.G. suma de 7500 euro, reprezentând contravaloarea transportului. De asemenea, cu ocazia descinderilor organizate la două imobile din Timișoara, la unul din acestea au fost identificați doi cetățeni chinezi care o cunoșteau pe inculpata P.G., iar la a doua locație, unde au fost găzduiți cetățenii moldoveni a fost prinși inculpații D.C.

și P.G. Față de pericolul social al infracțiunii și de circumstanțele personale ale inculpatei, care nu este cunoscută cu antecedente penale, pedeapsa aplicată este just individualizată și nu se impune a fi redusă. Constatând că decizia instanței de apel este legală și temeinică sub toate aspectele, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara precum și de inculpații D.C. și P.G. sunt nefondate, iar în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a fi respinse. Se va deduce din pedeapsa aplicată fiecărui inculpat durata arestării preventive la zi. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Curtea de Apel Timișoara și inculpații P.G. și D.C., împotriva deciziei penale nr. 197/ A din 29 mai 2006 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Deduce din pedeapsa aplicată fiecărui inculpat, durata arestării preventive de la 14 septembrie 2005 la 8 noiembrie 2006. Obligă recurenta inculpată P.G. la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Obligă pe recurentul inculpat D.C. la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Dispune plata sumei de 100 lei din fondurile Ministerului Justiției, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul intimat Ț.S.V., cheltuieli judiciare care rămân în sarcina statului.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 8 noiembrie 2006.