ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6534/2006

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6534/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra

recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 74 din 10 februarie 2006, pronunțată de Tribunalul Arad,

în baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003,

cu aplicarea art. 37 lit. a) și b) C. pen., a fost

condamnat

inculpatul D.C. la 6 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen., a aplicat

inculpatului pedeapsa complimentară a

interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe o durată de 2

ani.

În baza art.

71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, modificat și republicat, cu aplicarea art.

37 lit. a) și b) C. pen., a condamnat pe același inculpat la 3 ani închisoare.

În baza art.

33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele cu pedeapsa de 7

luni

închisoare aplicată

acestuia prin sentința penală nr. 3 din 5 ianuarie 2005, definitivă prin

decizia

penală nr. 358 din 7

iunie 2005 în pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare pe care a sporit-

o cu un an închisoare, urmând să execute

pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare și

pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a), b și c) C. pen., pe o

durată

de 2 ani.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003

a fost condamnată inculpata P.

G., la 5 ani

închisoare.

În baza art. 65 C. pen., a aplicat

inculpatei pedeapsa complimentară a

interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe o durată de 2

ani.

În baza art.

71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, modificat și republicat, cu aplicarea

art. 37 lit. a) și b) C. pen., a

condamnat pe aceeași inculpată la 2 ani închisoare.

În baza art.

33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele în pedeapsa cea mai

grea de 5 ani închisoare pe care urmează să o execute și pedeapsa complimentară

a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe o

durată de 2 ani.

În baza art.

7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 a fost condamnat inculpatul Ț.

S.P., la 5 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 65 C. pen., a aplicat

inculpatului pedeapsa complimentară a

interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe o durată de 2

ani.

În baza art.

71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, modificat și republicat, cu aplicarea

art. 37 lit. a) și b) C. pen., a

condamnat pe același inculpat la 2 ani închisoare.

În baza art.

33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele în pedeapsa cea mai

grea de 5 ani și 6 luni

închisoare pe care a sporit-o cu 6 luni închisoare, urmând să

execute pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare și pedeapsa

complimentară a

interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe o durată de 2 ani.

În baza art.

20 C. pen., raportat la art. 70 alin. (1) și (3) din O.U.G. nr. 105/2001,

modificat

și republicat, cu aplicarea art. 75 lit. a) C.

pen., a condamnat pe inculpații: C.L., C.N., C.T., C.U., E.

E., G.S., G.T., G.L., M.I., G.A.,

M.E., M.E.,

M.D., P.V., P.M., R.E., S.R., Ș.V., S.G., U.M., cetățeni moldoveni la câte 6

luni închisoare.

Pe durata

și în condițiile art. 71 C. pen., a interzis inculpaților exercitarea

drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen.

A menținut starea de arest a

inculpaților D.C. și P.G. și a

dedus din

pedepsele aplicate acestora durata reținerii și arestării preventive de la

14

septembrie 2005 la zi.

În baza art. 81 C. pen., a suspendat condiționat

executarea pedepselor

aplicate inculpaților

cetățeni moldoveni și în baza art. 82 C. pen., a fixat acestora un

termen de încercare de 2 ani plus durata pedepsei

aplicate pentru fiecare inculpat.

A atras atenția inculpaților asupra

dispozițiilor art. 83 C. pen.

A

confiscat suma de 8500 euro ridicată de investigatorul sub acoperire l.

G. și depusă la S.I.B. SA Arad de către

organele de poliție.

Au fost obligați inculpații

la câte 3300 Ron fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această

hotărâre, prima instanță a reținut că, în perioada august - septembrie 2005,

inculpații, cetățeni moldoveni, au intrat în România ilegal prin

vămile din estul țării și au fost dirijați

spre zona de vest de numiții V., M. și

inculpatul Ț.S.P.

În

municipiul Timișoara, cei 20 cetățeni moldoveni au fost luați de inculpații D.C.

și P.G. și cazați într-un apartament închiriat de 3 camere.

La data de 12 septembrie 2005

între inculpatul D.C. și colaboratorul acoperit

G.V. s-a

purtat o discuție telefonică ce a fost înregistrată, în care este stabilită

data transportului de emigranți, mijlocul aferent (un camion tir), numărul

persoanelor ce urmează a fi trecute fraudulos în

Ungaria, precum și sumele de bani ce-i

reveneau șoferului pentru

transport (1100 euro/pers.).

Alte detalii au fost stabilite la

întâlnirile avute la două terase din Timișoara în zilele de 12 și 13 septembrie

2005, la care au participat inculpații D.C., P.G., Ț.S.V., colaboratorul

acoperit G.V. și investigatorul acoperit I.G.

În noaptea de 13 septembrie 2005, cei 20 cetățeni

moldoveni au fost

îmbarcați în două

microbuze și însoțiți de inculpata P.G. până la intrarea în Arad,

unde

au fost așteptați de colaboratorul G.V. și conduși până în zona

hipodromului din Arad. La locul respectiv a venit

investigatorul acoperit I.G., care împreună cu inculpata P.G. și cu

colaboratorul G.V. i-au urmat pe

cetățenii

moldoveni în camion, iar după îmbarcare, șoferul I.G. a primit de

la

inculpata P.G. suma de b7500 euro.

În timpul transportului până la vama

Năddlac, între inculpații Ț.S.V.

, D.C., P.G.

și colaboratorul acoperit G.V. s-au purtat

discuții telefonice.

La punctul

de control trecere frontieră Nădlac, cu ocazia controlului efectuat, cei 20

inculpați de origine moldoveana au fost prinși în timp ce încercau să treacă

ilegal

frontiera în Ungaria, ascunși în partea din spate a

camionului.

Concomitent

cu prinderea în flagrant a emigranților, au fost organizate descinderi la 2

imobile din str. Timiș și str. Circumvalațiunii, la primul fiind

identificați doi cetățeni chinezi care o

cunoșteau pe inculpata P.G., iar în a doua

locație, unde de fapt au fost găzduiți cetățenii

moldoveni, fiind prinți inculpatul D.C.

, fiica acestuia și

inculpata P.G.

Inculpatul

D.C. în faza de urmărire penală nu a recunoscut comiterea

faptelor, audiat în fața instanței, după

acordarea dreptului de a studia dosarul a revenit

asupra

declarațiilor anterioare.

Inculpata P.G. în faza de urmărire

penală nu a recunoscut comiterea

faptelor,

iar în fața instanței, prevalându-se de dispozițiile art. 70 alin. (2) C. proc.

pen.,

a refuzat să dea declarație.

Inculpatul Ț.S.V. nu a fost audiat,

fiind dispărut s-a dispus

arestarea

preventivă a acestuia iar în fața instanței a fost citat în condițiile

prevăzute de

art. 177 alin. (4) C. proc. pen.

Apărătorii inculpatului D.C. cu privire

la invocarea dispozițiilor art. 64 alin. (2) C. proc. pen., referitor la

autorizarea procurorului privind utilizarea investigatorului sub acoperire I.G.

instanța de fond a constatat că potrivit

dispozițiilor

art.

X

din Legea nr. 281/2003 în privind investigatorilor

sub acoperire, dispozițiile

codului

de procedură penală se completează cu cele din legile speciale.

Astfel, autorizațiile nr. 117

și 118 din 12 septembrie 2005 eliberate de procurorul șef de

secție din cadrul D.I.I.C.O.T. au fost

date în baza ordonanței motivate nr. 00128/2005 în

conformitate cu dispozițiile art. 17 alin. (1) și

(2) din Legea nr. 508/2004, art. 17 – art. 23 din Legea nr.

39/2003 și art. 224

1

, 224

4

C. proc. pen.

În ce privește susținerile apărătorului

inculpatului cu privire la raportul

investigatorului

sub acoperire în sensul că acesta nu este certificat de procuror, instanța

de fond a reținut că atâta vreme cât legea nu

prevede în mod expres necesitatea unei

astfel

de certificări, acesta are valoare probatorie în condițiile în care se

coroborează cu

alte probe existente la dosar.

În ce

privește colaboratorul sub acoperire G.V., autorizarea folosirii acestuia s-a

dat în baza art. 17 alin. (1) și (2) din Legea nr. 508/2004, cu referire la

dispozițiilor

art. 224

1

– 224

4

C.

proc. pen.

În condițiile art. 86

1

alin.

(7) și ART. 87

2

C. proc. pen., în ședință publică,

instanța a procedat la audierea sub prestare de

jurământ în calitate de martori a

investigatorului sub acoperite și a

colaboratorului sub acoperire, prin intermediul instalației de sonorizare -

audio cu care este dotată instanța.

Împotriva

sentinței instanței de fond au declarat apel Parchetul de pe lângă

Tribunalul Arad, precum și inculpații P.G.

și D.C.

Prin

apelul declarat Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad a criticat hotărârea

instanței de fond cu privire la pedepsele aplicate inculpaților considerând că

se impune

a fi majorate și cu privire la anularea

mandatului de executare a pedepsei nr. 4/2006

emis

de Judecătoria Constanța în privința inculpatului D.C.

Inculpata P.G.

a criticat hotărârea cu privire la probele administrate și cu

privire la stabilirea gradului de

vinovăția în raport de care pedeapsa aplicată nu este just

individualizată, iar inculpatul D.C. a

solicitat rejudecarea cauzei pentru

audierea cetățenilor moldoveni, iar în subsidiar, redozarea pedepsei.

Prin decizia penală nr. 197/ A din 29

mai 2006, Curtea de Apel Timișoara a

respins,

ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad și

inculpații

D.C. și P.G., împotriva sentinței penale nr. 74 din 10

februarie2006 pronunțată de Tribunalul Arad, s-a menținut măsurat

arestării preventive

a inculpaților

și s-a dedus arestul preventiv de la 10 februarie 2006 la zi și au fost

obligați

inculpații la plata cheltuielilor judiciare către stat.

În

considerentele deciziei s-a reținut că în baza probelor administrate, situația

de fapt, încadrarea juridică dată faptelor și vinovăția acestora au corect

stabilite de instanța

de fond.

În ce

privește individualizarea pedepselor s-a constatat că prima instanță a avut

în vedere criteriile de individualizare

prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de

pericol social al faptelor, starea de recidivă a

inculpatului D.C., condițiile și

urmările faptelor.

Faptul că prima

instanță nu a anulat în mod expres mandatul de executare a

pedepsei de 7 luni închisoare aplicată

inculpatului D.C. prin sentința penală

nr. 3/2005 a

Judecătoriei Constanța a fost apreciat că nu se impune desființarea

sentinței cu privire la acest aspect, atâta vreme

cât, în urma contopirii acestei pedepse

cu pedeapsa de 6 ani închisoare

și aplicarea unui spor de 1 an închisoare s-a dispus executarea pedepsei de 7

ani închisoare. Chiar și în ipoteza în care mandatul de executare a pedepsei de

7 luni închisoare s-ar pune în executare, inculpatul are

posibilitatea formulării unei contestații la executare

în condițiile art. 461 C. proc. pen.

Împotriva deciziei instanței de apel au

declarat recurs Parchetul de pe lângă

Curtea

de Apel Timișoara, precum și inculpații D.C. și P.G.

În recursul său, parchetul a criticat

hotărârea atacată cu privire la greșita

individualizare

a pedepselor aplicate inculpaților, invocând temeiul de casare prevăzut

de

art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Recurentul

inculpat D.C. a criticat hotărârea instanței de apel prin

aceea

că probele administrare în cauză nu au stabilit cu certitudine vinovăția sa,

singura faptă carte poate fi reținută în sarcina

sa fiind aceea de tentativă la înșelăciune

în dauna cetățenilor moldoveni, solicitând admiterea recursului și

schimbarea încadrării

juridice în art. 20 raportat la art. 215 alin. (1)

C. pen., temeiul de casare invocat fiind art. 385

9

pct. 17 C. proc.

pen.

A mai susținut că cetățenii

moldoveni nu au fost legal citați, solicitând admiterea recursului și casarea

cu trimitere spre rejudecate pe acest aspect, invocând temeiul de

casare prevăzut de art. 385

9

pct.

21 C. proc. pen., iar în subsidiar a solicitat

redozarea

pedepsei, motiv de casare prevăzut de art. 385

9

cot. 14 C. proc.

pen.

Recurenta

inculpată P.G. a criticat hotărârea atacată cu privire la greșita stabilire a

vinovăției acesteia întrucât din probele administrate nu rezultă săvârșirea

infracțiunilor pentru care a fost

condamnată, ea se afla în relații de concubinaj cu unul

din

inculpați și nu a avut reprezentarea că săvârșește vreo infracțiune, pedeapsa

aplicată este exagerată, iar cetățenii moldoveni

nu au fost legal citați.

Examinând

decizia atacată în raport cu motivele invocate, înalta Curte constată

că recursurile declarate de Parchetul de

pe lângă Curtea de Apel Timișoara și inculpații

D.C. și P.G.

nu sunt fondate.

În ce privește recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Timișoara,

Înalta Curte constată că instanța de apel a avut în vedere toate criteriile de

individualizare

prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv împrejurările în care s-au

produs faptele, gravitatea și pericolul social

deosebit al acestora, starea de recidivă a

inculpaților D.C. și Ț.S.V.,

dar și lipsa antecedentelor

penale pentru

inculpata P.G., astfel că pedepsele aplicate sunt just individualizate

și

nu se impune majorarea acestora.

În ce privește

recursul inculpatului D.C. se constată că motivele

invocate sunt nefondate, hotărârea instanței de

apel fiind legală și temeinică, atât cu

privire la stabilirea situației de fapt, a încadrării juridice cât și a

pedepselor aplicate.

Din probele administrate în cauză,

respectiv declarațiile martorilor I.G.

și G.V.,

înregistrarea convorbirilor telefonice, procesele verbale de

constatare a infracțiunii flagrante,

autorizațiile de folosire a investigatorului acoperit și a

colaboratorului

acoperit, coroborate cu declarațiile inculpatului rezultă fără dubiu

săvârșirea infracțiunilor, astfel cum au fost

reținute în sarcina acestuia.

Susținerea inculpatului D.C. în sensul

că fapta sa constituie

infracțiunea prevăzută

de art. 20, raportat la art. 215 C. pen., nu pot fi primite întrucât

declarațiile

sale referitoare la intenția de înșelare a cetățenilor

moldoveni nu se coroborează cu

niciuna din

probele administrate în cauză, astfel cum în mod corect a reținut instanța de

apel.

Acțiunea de trecere frauduloasă a frontierei

a cetățenilor moldoveni nu s-a

realizat

datorită activității investigatorului acoperit și a colaboratorului acoperit,

finalizată

cu prinderea în flagrant, astfel că nu se poate reține

infracțiunea de tentativă la înșelăciune.

În ce privește motivul de

casare privind citarea nelegală a cetățenilor moldoveni,

acesta

poate fi invocat doar de persoana care a suferit o vătămate în condițiile

prevăzute de art. 197 alin. (1) C. proc. pen.

În raport

de faptele săvârșite și de persoana inculpatului aflat în stare de recidivă,

instanța de apel a apreciat în mod corect că pedeapsa de 7 ani

închisoare se

încadrează în criteriile de

individualizare prevăzute de art. 72 C. pen.

Recurenta

inculpată P.G. a criticat hotărârea instanței de apel prin aceea

că în mod greșit a fost stabilită

vinovăția acesteia, că fiind în relații de concubinaj cu

inculpatul D.C. nu a avut reprezentarea comiterii

unei fapte penale, că

cetățenii

moldoveni nu au fost legal citați, iar pedeapsa aplicată este exagerată în

raport cu contribuția sa la săvârșirea infracțiunilor și de circumstanțele

personale.

Pentru considerentele avute în vedere

cu ocazia examinării recursului

inculpatului

D.C., dar și al parchetului, recursul inculpatei P.G. apare

ca nefondat

și urmează a fi respins.

Astfel, cum

s-a menționat, pentru stabilirea situației de fapt, a fost avut în vedere

întregul material probator administrat în

cauză din care rezultă activitatea infracțională a

inculpatei.

Din

declarațiile martorilor și din înregistrarea convorbirilor telefonice rezultă

că

inculpata P.G. a preluat și a cazat într-un apartament

cu trei camere din

Municipiul Timișoara un

număr de 20 cetățeni moldoveni și i-a însoțit pe aceștia până la

Arad unde au fost urcați în camionul care i-a

transportat la vama Nădlac, ocazie cu care

i-a înmânat investigatorului

sub acoperire I.G. suma de 7500 euro, reprezentând contravaloarea

transportului.

De

asemenea, cu ocazia descinderilor organizate la două imobile din Timișoara, la

unul din acestea au fost identificați doi cetățeni chinezi care o cunoșteau pe

inculpata

P.G., iar la a doua

locație, unde au fost găzduiți cetățenii moldoveni a fost prinși

inculpații D.C. și P.G.

Față de pericolul social al

infracțiunii și de circumstanțele personale ale

inculpatei, care nu este cunoscută cu antecedente penale, pedeapsa

aplicată este just

individualizată și nu se impune a fi redusă.

Constatând că decizia instanței de apel

este legală și temeinică sub toate

aspectele,

recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara

precum și de inculpații D.C. și P.G. sunt

nefondate, iar în temeiul art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., urmează a fi respinse.

Se va

deduce din pedeapsa aplicată fiecărui inculpat durata arestării preventive

la zi.

În

temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții inculpați vor fi obligați

la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondate, recursurile declarate de Curtea de Apel Timișoara și

inculpații P.G. și D.C., împotriva deciziei

penale nr. 197/ A din 29 mai

2006 a Curții de Apel

Timișoara, secția penală.

Deduce

din pedeapsa aplicată fiecărui inculpat, durata arestării preventive de la

14 septembrie 2005 la 8 noiembrie 2006.

Obligă recurenta inculpată P.G. la

plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 100 lei reprezentând onorariul

apărătorului

desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului

Obligă pe

recurentul inculpat D.C. la plata sumei de 200 lei cu titlu

de cheltuieli judiciare către stat.

Dispune

plata sumei de 100 lei din fondurile Ministerului Justiției, reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul intimat

Ț.S.V., cheltuieli judiciare care rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 8 noiembrie 2006.