ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1255/2006

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1255/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 462/ Pi din

8 iunie 2005 pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosarul nr. 6962/P/2004, s-a

dispus, în baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 condamnarea

inculpaților:

-

G.E.S.

;

-

A.A.

;

-

A.E.

,

și

-

T.N.

,

la pedeapsa închisorii de 6 ani, cu interzicerea drepturilor prevăzute de art.

64 C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

În baza art. 71 din O.U.G. 105/2001

modificată prin Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., a

condamnat pe aceeași inculpați la pedeapsa închisorii de 3 ani, fiecare.

În baza art. 33 și art. 34 lit. b)

C. proc. pen., a contopit pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea de 6

ani închisoare, urmând ca inculpații să execute pedeapsa de:

- 6 ani fiecare cu interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C.

pen.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea

nr. 39/2003 cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpații:

-

R.I.S.

și

-

A.C.C.

,

la pedeapsa închisorii de 5 ani, cu interzicerea drepturilor prevăzute de art.

64 C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

În baza art. 71 din O.U.G. nr.

105/2001 modificată prin Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 75 lit. a) C.

pen., a condamnat pe aceiași inculpați la pedeapsa închisorii de 2 ani, fiecare.

În baza art. 33 și art. 34 lit. b)

C. proc. pen., a contopit pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea de 5

ani închisoare, urmând ca inculpații să execute pedeapsa de:

- 5 ani fiecare cu interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C.

pen.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea

nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. a) și art. 75 lit. a) C. pen., a

condamnat pe inculpatul:

-

B.M.

,

la pedeapsa închisorii de 5 ani și 6 luni cu interzicerea drepturilor prevăzute

de art. 64 C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

În baza art. 71 din O.U.G. 105/2001

modificată prin Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art.

75 lit. a) C. pen., a condamnat pe aceiași inculpați, la pedeapsa închisorii de

2 ani și 6 luni.

În baza art. 33 și art. 34 lit. b)

C. proc. pen., a contopit pedepsele de mai sus în pedeapsa de 5 ani și 6 luni

închisoare.

În baza art. 83 C. pen., a revocat

suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an închisoare aplicată

prin sentința penală nr. 10/2002 a Judecătoriei Deta, urmând să execute

pedeapsa alături de pedeapsa aplicată în prezentul dosar, în final pedeapsa de:

- 6 ani și 6 luni închisoare cu

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata prevăzută de art.

71 C. pen.

În baza art. 20 raportat la art. 70

din O.U.G. nr. 105/2001, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., a condamnat pe

inculpații:

-

K.O.

;

-

A.U.

;

-

B.F.

și

-

Y.M.,

la câte 2 luni închisoare cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 C.

pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

În baza art. 70 din O.U.G. nr.

105/2001, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., a condamnat pe aceiași

inculpați, la câte 4 luni închisoare.

În baza art. 33 și art. 34 lit. b)

C. proc. pen., a contopit pedepsele de mai sus în pedeapsa de 4 luni

închisoare, pe care inculpații o vor executa cu interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

A aplicat în baza art. 65 alin. (2)

C. pen., pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64

lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 4 ani de la executarea pedepsei

principale.

În baza art. 88 C. pen., a dedus din

pedepsele aplicate inculpaților durata reținerii și a arestului preventiv

începând de la 1 iunie 2004 pentru inculpații G.E.S., A.A., A.E., R.I.S. și B.M.,

iar pentru inculpatul A.C.C. durata arestului preventiv din 7 iunie 2004 la zi

și în baza art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest a acestora.

În baza art. 118 lit. d) C. proc.

pen., raportat la art. 13 din Legea nr. 39/2003 a confiscat de la inculpatul R.I.S.

suma de 200 Euro, de la inculpatul B.M. suma de 100 Euro și de la inculpatul A.C.C.

suma de 100 Euro, dobândite prin infracțiune.

În baza art. 117 C. pen., a dispus

expulzarea inculpaților T.N., A.A. și A.E.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc.

pen., a obligat inculpații la câte 2.000.000 lei cheltuieli judiciare statului.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

La jumătatea lunii mai 2004, inculpatul

A.E. a primit un telefon de la învinuitul T.N., aflat în Germania, care i-a

solicitat să meargă în gara Mediaș, deoarece va sosi un grup de șapte cetățeni

turci trimiși din București de către inculpatul A.A. Potrivit înțelegerii,

acesta urma să-i cazeze, iar în zilele următoare să fie duși la Timișoara și

să-i predea unei persoane pe nume R. al cărui număr de telefon îi fuseseră

comunicat de învinuitul T.N.

Inculpatul A.E. a preluat cei șapte

cetățeni turci din gara Mediaș, cazându-i în garsoniera socrului său, situată

într-un bloc pe str. Alba Iulia din orașul Mediaș.

În ziua următoare, conform

înțelegerii avute cu învinuitul T.N., cu două taxiuri închiriate, i-a

transportat pe cei șapte cetățeni turci din orașul Mediaș în orașul Timișoara.

Aici a încercat să i-a legătura cu numitul R. însă, întrucât nu a reușit, a

hotărât întoarcerea grupului la Mediaș.

La data de 17 mai 2004, în aceeași

modalitate s-au întors din nou la Timișoara. Întrucât nici la această dată nu

s-au întâlnit cu numitul R., inculpatul A.E. a luat hotărârea să se întoarcă în

Mediaș.

Pe drumul de întoarcere în

localitatea Recaș, urmare discuțiilor pe care inculpatul le-a avut cu cetățenii

turci, unul dintre cele două taxiuri în care se aflau patru cetățeni turci s-a

întors la Timișoara fiind lăsați în fața Restaurantului S.K.

În jurul orelor 20,30, în restaurant

a intrat inculpatul G.E.S. și după aproximativ 15 minute a ieșit, fiind însoțit

de unul dintre cetățenii turci și o altă persoană rămasă neidentificată.

Toți trei s-au deplasat în

apropierea intersecției dintre strada Brâncoveanu și R.S. unde s-au întâlnit cu

învinuitul C.D. care a coborât dintr-un autoturism marca Ford Escort.

Inculpatul G.E.S. a solicitat

învinuitului C.D., ca prin intermediul cunoștințelor pe care le are, să treacă

în mod fraudulos un grup de patru cetățeni turci din România în Serbia.

Învinuitul a fost de acord, luând legătura în Serbia cu o cunoștință a sa.

Pentru acest serviciu învinuitul C.D.

a primit de la inculpatul G.E.S. suma de 1.200 Euro.

În noaptea de 17 mai 2004, cei patru

cetățeni turci călăuziți de către numitul V. (cunoștința învinuitului C.D.) au

trecut în mod fraudulos frontiera de stat din România în Serbia, prin

localitatea Stamora Moravița, iar în Serbia s-au deplasat până în orașul

Pancevo.

În data de 18 mai 2004, învinuitul C.M.

dându-și seama că fapta săvârșită este o infracțiune gravă s-a prezentat la

sediul C.Z.C.C.O.A. unde a denunțat faptele săvârșite.

În ziua următoare învinuitul C.M.

s-a întâlnit cu inculpatul G.E.S. care, de pe telefonul învinuitului, l-a

apelat pe inculpatul A.A., pe un număr de Turcia, iar după încheierea

convorbirii inculpatul i-a comunicat învinuitului că cei patru cetățeni turci

au ajuns la Belgrad, fiind preluați de oamenii de legătură ai inculpatului A.A.

În data de 21 mai 2004, inculpatul G.E.S.

l-a contactat din nou pe învinuitul C.M., spunându-i că a vorbit la telefon cu

inculpatul A.A. și că acesta are încă un grup de patru cetățeni turci care

trebuie trecuți în mod fraudulos în Serbia, solicitându-i să ia din nou

legătura cu numitul V. pentru a organiza trecerea.

Potrivit acestei înțelegeri la

începutul lunii mai, au intrat în România, prin Aeroportul Otopeni, patru

cetățeni turci, învinuiții K.O., U.A., B.F. și Y.M. Aceștia, la solicitarea

inculpatului A.A., care la acea data se afla în Turcia, au fost așteptați la

aeroport de martora M.E.M. care i-a cazat într-un apartament din București, iar

în zilele următoare au fost cazați la martora G.G.

Conform înțelegerii, cei patru

cetățeni turci s-au deplasat cu taxiul de la București la Mediaș, fiind

așteptați de inculpatul A.E. care i-a cazat la aceeași garsonieră a socrului

său.

În ziua următoare, inculpatul A.E.

i-a transportat cu un taxi la Timișoara lăsându-i în apropierea Restaurantului

S.K.

Inculpatul A.E. le-a lăsat numărul

de telefon al inculpatului G.E.S. care urma să se ocupe de ei în continuare.

După ce l-au contactat telefonic pe

inculpatul G.E.S., acesta a venit la Restaurantul S.K., i-a luat pe cei patru

cetățeni turci și i-a cazat într-un apartament din apropiere, primind de la

fiecare câte 500 Euro pentru a organiza trecerea frauduloasă în Serbia.

Inculpatul G.E.S. a luat legătura cu

învinuitul C.M. căruia i-a solicitat să organizeze trecerea frauduloasă peste

frontiera de stat dintre România în Serbia și a acestui grup de cetățeni turci.

Învinuitul C.M. a comunicat aceste

date C.Z.C.C.O.A. dar întrucât nu existau posibilități de prindere a

inculpaților A.A. și A.E., învinuitul a luat, din nou, legătura cu numitul V. care

i-a comunicat că, în noaptea de 22 mai 2004, să-i ducă pe cei patru cetățeni

turci în zona localității Comorâște din județul Caraș Severin pentru a putea fi

preluați de acesta și trecuți în mod fraudulos în Serbia.

Învinuitul C.M. a comunicat

inculpatului G.E.S. aceste aspecte luând legătura cu o firmă de taxi care i-a

dus pe cei patru cetățeni turci și i-a lăsat în zona localității Comorâște.

Deoarece lucrătorii C.Z.C.C.O.A. Timișoara

cunoșteau aceste date, împreună cu lucrătorii I.J.P.F. Caraș Severin, au reușit

prinderea celor patru cetățeni turci.

În aceste condiții, întrucât

învinuiților li s-a întocmit dosar penal pentru săvârșirea infracțiunii de

tentativă la trecerea frauduloasă a frontierei prevăzută de art. 20 C. pen.,

raportat la art. 70 alin. (1) din O.U.G. 105/2001, învinuiții au luat legătura

cu inculpatul G.E.S. solicitându-i restituirea sumelor de bani plătite în

vederea trecerii frauduloasă a frontierei.

Urmare acestei înțelegeri cei patru

învinuiți au fost luați din Gara de Nord din București de către martora G.G. care

i-a cazat, câteva zile în apartamentul său și în data de 26 mai 2004 au plecat

cu trenul la Timișoara unde au luat, din nou legătura cu inculpatul G.E.S.

Întrucât inculpatul G.E.S. avea

suspiciuni în ceea ce privește buna-credință a învinuitului C.M., a luat

legătura cu inculpatul R.I.S., căruia i-a solicitat să-i îndrume pe învinuiți.

Inculpatul R.I.S. a fost de acord cu

propunerea acestuia, realizând în mod efectiv călăuzirea învinuiților, luând

legătura cu inculpații B.M. și A.C.C. care domiciliază în zona de frontieră și

cunoșteau bine traseul ce trebuia urmat.

Pentru trecerea celor patru

învinuiți în Serbia, inculpatul G.E.S. a dat inculpatului R.I.S. suma de 400

Euro, iar din această sumă, 200 Euro au revenit inculpaților B.M. și A.C.C.

În seara zilei de 27 mai 2004,

urmare înțelegerii între inculpații G.E.S. și R.I.S., cei patru învinuiți au

fost transportați din municipiul Timișoara în zona de frontieră, de unde au

fost predați de inculpații B.M. și A.C.C. care i-au trecut în mod fraudulos

frontiera de stat pe raza localității Vatin din Serbia.

Urmare colaborării dintre C.Z.C.C.O.A.

cu D.L.I.C.O. din cadrul M.A.I. din Republica Serbia, în data de 28 mai 2004,

în Serbia s-a reușit reținerea cetățeanului sârb M.P. în autoturismul căruia au

fost descoperiți cei patru învinuiți.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat apel inculpații A.E., G.E.S., A.A., R.I.S., A.C.C. și B.M.

Prin decizia penală nr. 361 din 31

octombrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, în dosar nr. 7531/P/2005,

s-a dispus admiterea apelului inculpatului A.E. desființându-se hotărârea numai

cu privire la măsura de siguranță a expulzării acestui inculpat, măsură care a

fost înlăturată.

Au fost respinse, ca nefondate,

apelurile declarate de inculpații G.E.S., A.A., R.I.S., A.C.C. și B.M.

A fost menținută starea de arest a

inculpaților, fiind dedusă perioada arestării preventive pentru fiecare de la 9

iunie 2005 la zi.

Inculpații au fost obligați la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

Împotriva ambelor hotărâri a declarat

recurs inculpatul G.E.S., invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 12 și 17 C. proc. pen.

Astfel, inculpatul recurent

apreciază că faptele reținute în sarcina sa nu întrunesc elementele

constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr.

39/2003. Acesta nu a racolat, îndrumat sau călăuzit pe cetățenii turci, rugând

doar o cunoștință să-i ajute să treacă granița în Serbia.

În subsidiar a solicitat casarea

hotărârilor și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a fi pusă în discuția

părților schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de

art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 în complicitate la această infracțiune

prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

Înalta Curte, examinând motivele de

recurs invocate, cât și din oficiu ambele hotărâri, conform prevederilor art.

385

9

alin. (3) C. proc. pen., combinate cu art. 385

6

alin. (1) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat pentru următoarele

considerente:

Înalta Curte constată că prima

instanță a reținut, în mod corect situația de fapt și a stabilit vinovăția

inculpatului pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cele două

faze ale procesului penal, dând faptelor comise de acesta încadrarea juridică

corespunzătoare.

Susținerile inculpatului în sensul

că faptele săvârșite nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii

prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 sunt infirmate de probele

administrate în cauză.

Latura obiectivă a infracțiunii

prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 se poate realiza prin una din

următoarele acțiuni: inițierea sau constituirea unui grup infracțional ori

aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui asemenea grup.

Acțiunile prevăzute în textul de

incriminare sunt alternative, astfel încât săvârșirea oricăreia dintre aceste

acțiuni realizează conținutul infracțiunii.

Prin acțiunea de inițiere a unui

grup infracțional se înțelege efectuarea de acte menite să determine și să

pregătească constituirea grupului. Intră în această noțiune toate actele

întreprinse în vederea constituirii grupului infracțional.

Prin acțiunea de constituire se

înțelege intrarea în grupul infracțional, activitatea acestuia fiind

caracterizată prin durată în timp și realizarea unui scop infracțional comun.

În cauza de față, din probele

administrate rezultă că inculpatul G.E.S. a fost cel care, în data de 17 mai

2004, s-a întâlnit în Timișoara, la restaurantul S.K. și a discutat cu primul

grup de cetățeni turci care doreau să treacă granița în mod fraudulos.

Același inculpat, i-a solicitat

martorului C.M., ca prin intermediul cunoștințelor pe care le are, să treacă în

mod fraudulos un grup de patru cetățeni turci din România în Serbia, primind

pentru acest serviciu suma de 1.200 Euro.

Cu ocazia acestei întâlniri,

învinuitul C.M. i-a comunicat inculpatului și numărul de telefon al persoanei

din Serbia.

Prin activitatea infracțională

desfășurată de inculpatul G.E.S., s-a realizat trecerea frauduloasă a celor 4

cetățeni turci, care au intrat în Serbia și s-au deplasat în orașul Panceva,

iar ulterior la Belgrad.

Potrivit declarației martorului C.M.,

inculpatul G.E.S. a luat telefonic, legătura cu inculpatul A.A., comunicându-i

acestuia din urmă că cei patru cetățeni turci au ajuns cu bine la Belgrad.

La data de 21 mai 2004, inculpatul

l-a contactat din nou pe învinuitul C.M., solicitându-i să sprijine trecerea

frontierei în mod fraudulos, a altor patru cetățeni turci.

A fost urmată aceeași procedură,

inculpatul A.E. dându-le cetățenilor turci numărul de telefon al inculpatului G.E.S.

Întrucât învinuitul C.M. sesizase C.Z.C.C.O.A.

Timișoara, cei patru cetățeni turci, K.O., U.A., B.F. și Y.M., au fost prinși

și cercetați, în stare de libertate, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută

de art. 20 C. pen., raportat la art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001.

Învinuiții l-au contactat pe

inculpatul G.E.S. solicitându-i restituirea sumelor de bani plătite în vederea

călăuzirii și efectuarea în continuare a demersurilor pentru a-i trece în mod

fraudulos frontiera din România în Serbia.

În aceste condiții, inculpatul

pierzându-și încrederea în învinuitul C.M., a luat legătura cu inculpatul R.I.S.

Acesta, împreună cu inculpații B.M. și A.C.C. i-au călăuzit pe cei patru

învinuiți trecându-i în mod fraudulos frontiera de stat până pe raza

localității Vatin din Serbia.

Urmare colaborării dintre C.Z.C.C.O.A.

Timișoara cu Ministerul Afacerilor Interne din Republica Serbia, s-a reușit, în

data de 28 mai 2004, reținerea cetățeanului sârb M.P. în autoturismul căruia au

fost descoperiți cei patru învinuiți.

În atare condiții, în raport de

probele administrate, rezultă fără dubiu, vinovăția inculpatului G.E.S.,

faptele acestuia realizând elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută

de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr.

105/2001.

Nu poate fi primită nici solicitarea

inculpatului de a schimba încadrarea juridică a faptei în infracțiunea

prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003,

întrucât acesta a efectuat acte în vederea constituirii grupului infracțional.

Activitatea infracțională desfășurată nu a fost rezultatul unei înțelegeri

întâmplătoare, spontane ci s-a desfășurat în timp, în mod reperat,

respectându-se, în principiu, aceeași modalitate de săvârșire a faptelor.

Grupul infracțional a fost organizat

în scopul săvârșirii infracțiunii de trafic de migranți în formă continuată.

Față de cele menționate mai sus,

Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit.

b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.E.S.

împotriva deciziei penale nr. 361/ A din 31 octombrie 2005 a Curții de Apel

Timișoara.

În baza art. 385

17

C.

proc. pen., raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen. și art. 381 alin. (1)

C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării

preventive de la 1 iunie 2004 la 27 februarie 2006.

În temeiul art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul G.E.S. împotriva deciziei penale nr. 361/ A din 31

octombrie 2005 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, pronunțată în dosar nr.

7531/2005.

Deduce durata reținerii și arestării

preventive de la 1 iunie 2004, la 27 februarie 2006.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 120 RON (1.200.000 lei), cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul pentru interpretul de

limbă turcă se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

27 februarie 2006.