ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 717/2008

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 717/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 364

din 28 iunie 2007, Tribunalul Timiș a condamnat inculpații:

- Ț.C., la 4 ani închisoare,

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 183 C. pen., cu aplicarea art.

75 lit. a) și art. 74 – art. 76 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice

din infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 și 175 lit. i) C.

pen.; un an închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C.

pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice

din infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 și 175 lit. i) C.

pen. și, la 2 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 321 alin.

(1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a), art. 74, 76 și 80 C. pen.,

dispunându-se să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare cu un spor

de 6 luni, adică 4 ani și 6 luni închisoare;

-

C.I.V.,

la 4 ani închisoare, pentru

infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) cu aplicarea art. 75 lit. a) C.

pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 20

raportat la art. 174 și 175 lit. i) C. pen. (săvârșită față de partea civilă S.C.)

și, la 2 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 321 alin. (2) C.

pen., cu aplicarea art. 75 lit. a), art. 74, 76 și 80 C. pen., dispunându-se să

execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

-

S.A.,

la 3 luni închisoare, pentru

infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit.

a) C. pen., art. 74, 76 și 80 alin. (2) C. pen., prin schimbarea încadrării

juridice din infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 și 175 lit.

i) C. pen. (față de partea civilă S.C.); 2 luni închisoare, pentru infracțiunea

prevăzută de art. 180 alin. (2) cu aplicarea art. 74 și 76 C. pen. și, la 2 ani

închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 320 alin. (2) C. pen., cu

aplicarea art. 75 lit. a), art. 74, 76 și 80 alin. (2) C. pen., dispunându-se

să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

-

S.L.L.,

la 5 ani închisoare, pentru

infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice

din infracțiunea prevăzută de art. 174 și 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art.

75 lit. a) C. pen., un an și 6 luni închisoare (parte civilă S.C.) și

respectiv, 3 luni închisoare (parte civilă R.N.), pentru infracțiunea prevăzută

de art. 180 alin. (2) C. pen. și, la 2 ani și 2 luni închisoare, pentru

infracțiunea prevăzută de art. 321 alin. (2) C. pen., pentru toate in

fracțiunile cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., dispunându-se să execute pedeapsa

cea mai grea de 5 ani închisoare cu un spor de 6 luni, în urma contopirii

pedepsei sus-menționate aplicate în cauză cu o altă pedeapsă de un an și 6 luni

închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1086 din 15 aprilie 2005 a

Judecătoriei Brașov, definitivă prin decizia penală nr. 366 din 22 iunie 2006 a

Curții de Apel Brașov pentru infracțiunea prevăzută de art. 78 din O.U.G. nr. 195/2006.

Inculpaților le-au fost

interzise exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.,

pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

Totodată, din pedepsele

aplicate inculpaților T.C., C.I.V. și S.A. le-au fost dedusă durata reținerii

și arestării preventive.

Inculpații C.I.V. și S.A. au

fost achitați în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C.

proc. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen. [(prin schimbarea

încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 174 și 175 lit. i) C.

pen.)].

Referitor la latura civilă,

au fost obligați, printre altele, inculpații Ț.C. și S.L.L., să plătească părților

civile B.L., B.A.L. și B.A.F., la câte 1500 lei lunar, începând de la data

decesului victimei B.S. și până la terminarea studiilor, dar nu mai târziu de

împlinirea vârstei de 25 ani.

În speță, s-au reținut

următoarele:

În noaptea de 22 iulie 2006,

într-o discotecă din Lugoj, între inculpați, părțile civile S.C., R.N. și

victima B.S., a început și s-a dezvoltat o altercație urmată de o agresiune din

partea inculpaților asupra părților civile și victimei în cadrul căreia,

inculpații T.C. și C.I.V. au aplicat lui S.C. fiecare câte o puternică lovitură

cu pumnul, urmată apoi de repetate alte lovituri cu pumnii și picioarele,

scaunele și cu sticle de bere din discotecă aplicate în continuare de aceștia,

precum și de S.A. și S.L.L.

- inculpații S.A. și S.L.L. au

lovit-o cu palma și pumnii pe partea civilă R.N., care a încercat să intervină

în apărarea prietenului său S.C.

- aceeași inculpați au

aplicat, tot cu aceeași ocazie, repetate lovituri în zona capului și corpului

și victimei B.S. care a intervenit pentru salvarea lui S.C. În urma acestor

lovituri și a unei alte lovituri puternice aplicată de inculpatul T.C. cu cotul

în zona capului, B.S. a căzut, iar apoi a continuat să fie lovit de către

inculpatul S.L.L. A fost internat inițial în spitalul județean Timișoara, iar

apoi, în Clinica din Szeghed (Ungaria) unde, datorită traumatismului

cranio-cerebral suferit și a complicațiilor survenite, cu toate îngrijirile

acordate, la 27 iulie 2007 a decedat.

Curtea de Apel Timișoara,

prin decizia penală nr. 210/ A din 13 noiembrie 2007, admițând apelurile

inculpaților S.A. și C.V., a desființat în parte, sentința și a dispus

încetarea procesului penal față de inculpații S.A. și C.V. pentru infracțiunea

prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. (părți vătămate R.N. și S.C.), iar

referitor la latura civilă a majorat prestația periodică față de părțile civile

B.L.A., IA. și A.F. de la câte 1500 lei la câte 2500 lei.

Apelurile parchetului și ale

inculpaților Ț.C. și S.L.L. au fost respinse.

Celelalte dispoziții ale

sentinței au fost menținute.

Prin recursul declarat,

parchetul a invocat, în esență că, hotărârile pronunțate sunt greșite sub

aspectul schimbării încadrărilor juridice și a achitării inculpaților C.V. și S.A.,

precum și reținerii circumstanțelor atenuante.

Inculpații, prin recursurile

declarate au solicitat, în esență, să li se reducă pedepsele, iar C.V. să fie

schimbată încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art. 321 alin. (2) C.

pen., în cea prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen.

Recursurile nu sunt fondate.

Din examinarea lucrărilor

dosarului, rezultă că instanțele au reținut și evaluat corect faptele și

vinovăția inculpaților, le-au încadrat corespunzător în dispozițiile legale și

au aplicate pedepse just individualizate pentru infracțiunile dovedite prin

probele administrate și totodată, justificat, au dispus achitarea în cazul

faptelor greșit reținute prin rechizitor.

Instanțele au schimbat

corect încadrarea juridică, din infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art.

174 – art. 175 lit. i) C. pen., în infracțiunea de lovituri cauzatoare de

moarte, prevăzută de art. 183 C. pen. și, respectiv, din tentativă la

infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 –

art. 175 lit. i) C. pen., în infracțiunea de loviri sau alte violențe,

prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen.

Aceste schimbări de

încadrare juridică au fost impuse de materialul probator administrat în cauză,

din interpretarea căruia se desprinde concluzia inexistenței intenției de a ucide,

atât referitor la victima B.S., cât și privitor la agresiunea suferită de partea

vătămată S.C.C.

Astfel, din declarațiile

martorilor C.A.C., R.G., U.M.C. și U.F., rezultă că între părți a izbucnit un

scandal spontan, care s-a desfășurat într-un timp scurt, de aproximativ 5

minute, alimentat de starea de ebrietate și de atmosfera care se crease în acea

discotecă, fără a se putea reține o intenție din partea inculpaților, în sensul

celor invocate prin recursul pachetului.

Cele relatate de martorii

oculari se coroborează cu concluziile avizului C.S.M.L. din cadrul I.M.L. Mina Minovici

București, din care rezultă că «nu se poate accepta o legătură de cauzalitate

între momentul traumatic și decesul victimei B.S.» și că «morfologia și

topografia hemoragiei cerebrale, corelată cu preexistența unui accident

vascular cerebral ischemic vechi pledează pentru producerea sa prin

decompensarea patologiei anterioare, fie datorată unui traumatism minor

(obiectivat prin excoriații faciale, infiltrat sanguin epicranian), fie

stresului conflictual, asociat episodului traumatic, cu descărcare bruscă de

catecolamine și creștere tensională acută».

Comisia formată din cei opt

specialiști, având titlul de profesori universitari doctori, au argumentat că,

în acest caz, supus expertizei lor, «nu există elemente criteriologice cu

valoare medico-legală certă, care să permită a se stabili care dintre acești

factori au declanșat producerea hemoragiei intracerebrale, astfel încât ne

aflăm în fața unei legături de cauzalitate condiționată de fondul patologic

preexistent» al victimei (dosar Tribunal Timiș).

Pe de altă parte, în ceea ce

privește participația la agresiunea împotriva victimei B.S., instanțele au

reținut corect că, din declarațiile date de martorii sus-menționați în cursul cercetării

judecătorești, rezultă că numai inculpații Ț.C. și S.L.L. au aplicat lovituri

victimei, astfel că este justificată soluția de achitare a inculpaților Ș.A. și

C.I.V.

Nici criticile referitoare

la reținerea nejustificată a circumstanțelor atenuante și la individualizarea

pedepselor nu sunt fondate.

Sub acest aspect, instanțele

au atribuit semnificația cuvenită faptului că inculpații nu au antecedente

penale, au avut o bună conduită anterior săvârșirii faptelor și au recunoscut

participarea la comiterea acestora.

La stabilirea și aplicarea

pedepselor, au fost avute în vedere atât gradul de pericol social al faptelor

săvârșite, reflectat de împrejurările concrete în care s-a ajuns la săvârșirea

lor, precum și datele ce caracterizează persoana inculpaților, arătate în

raportul de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul

Timiș, la care se adaugă datele și împrejurările cărora instanțele le-au

acordat justificat semnificația de circumstanțe atenuante.

Pentru toate aceste considerente

și având în vedere că nu există nici alte temeiuri care pot fi luate în

considerare din oficiu, urmează ca recursurile declarate de parchet și de

inculpați să fie respinse, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și de

recurenții intimați inculpați Ț.C., Ș.A. și C.I.V. împotriva deciziei penale nr.

210/ A din 13 noiembrie 2007 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

recurenților intimați inculpați Ț.C., Ș.A. și C.I.V., durata reținerii și a

arestării preventive de la 26 iulie 2006 la 28 februarie 2008.

Ia act de retragerea

recursului declarat de recurentul intimat inculpat S.L.L.

Obligă recurenții inculpați

Ț.C. și Ș.A. la plata sumei de câte 500 lei cu titlul de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și pe

recurenții inculpați C.I.V. și S.L.L. la plata sumei de câte 400 lei cu titlul

de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 28 februarie 2008.