ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4000/2011

Asupra recursurilor de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 106/A din 16 mai 2011 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, a respins ca nefondate apelurile pronunțate de inculpații T.L., T.C.A., T.C. și T.C., precum și de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T.-Biroul Teritorial Sălaj.

Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că prin sentința penală nr. 7 din 11 martie 2010 pronunțată de Tribunalul Sălaj în Dosarul nr. 105/84/2008 a fost condamnat inculpatul T.L.,  prin schimbarea încadrării juridice; în baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap.la art. 323 alin. (1) cu aplic.art. 75 lit. c) C. pen., la 3 (trei) ani și 3 (trei) luni închisoare.

În baza art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplic.art. 75 lit. c) și art. 41 alin. (2) C. pen., la 3 (trei) ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev.de art. 64 lit. a) teza II și lit. b) C. pen.

În baza art. 329 alin. (1) și (3) C. pen., la 5 (cinci) ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev.de art. 64 lit. a) teza II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen., în urma contopirii pedepselor, inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, sporită cu 6 (șase) luni, deci 5 (cinci) ani și 6 luni închisoare, precum și 3 ani interzicerea drepturilor prev.de art. 64 lit. a) teza II și lit. b) C. pen., după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. pen., achită pe inculpatul T.L., pentru săvârșirea infracțiunii prev.și ped. de art. 13 alin. (1) și (3) teza I din Legea nr. 678/2001, cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen.

A fost condamnat inculpatul T.C.A., prin schimbarea încadrării juridice;

În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 alin. (1) C. pen., la 3 (trei) ani închisoare.

În baza art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen., la 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev.de art. 64 lit. a) teza II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen., în urma contopirii pedepselor, inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, sporită cu 3 (trei) luni, deci 3 (trei) ani și 3 (trei) luni închisoare precum și 2 ani interzicerea drepturilor prev.de art. 64 lit. a) teza II-a și lit. b) C. pen., după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. pen., a fost achitat inculpatul T.C.A., pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 13 alin. (1) și (3) teza I din Legea nr. 678/2001, cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen.

Au fost condamnați inculpații T.C., și T.C., prin schimbarea încadrării juridice; în baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap.la art. 323 alin. (1) C. pen., la câte 3 (trei) ani închisoare.

În baza art. 13 alin. (1) și (3) teza I din Legea nr. 678/2001, la câte 7 (șapte) ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev.de art. 64 lit. a) teza II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen., în urma contopirii pedepselor, inculpații vor executa pedeapsa cea mai grea, deci câte 7 (șapte) ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II și lit. b) C. pen., după executarea pedepsei închisorii, pe o durată de 3 ani.

S-a făcut aplic.art. 71 și 64 lit. a) teza II-a și lit. b) C. pen., față de toți inculpații, pe durata executării pedepsei închisorii.

În baza art. 329 alin. (3) C. pen. și art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, s-a confiscat suma de 30.780 euro de la inculpatul T.L., suma de 24.200 euro de la inculpatul T.C.A. și câte 17.600 euro de la inculpații T.C. și T.C.

Inculpații T.C., T.C. și T.L., au fost obligați în solidar, la plata sumei de 10.000 euro către partea civilă B.I.M. și pe toți cei 4 (patru) inculpați la câte 3.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție- D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Sălaj, au fost trimiși în judecată inculpații T.L., pentru săvârșirea infr. prev. și ped. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplic.art. 75 lit. c) C. pen.; art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 combinat cu art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplic.art. 75 lit. c) C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen., totul cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.; T.C.A. pentru săvârșirea infr. prev. și ped. de art. 7 din Legea nr. 39/2003; art. 12 alin. (1), (2) lit. a) combinat cu art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., totul cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.; T.C. pentru săvârșirea infr. prev. și ped. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 75 lit. c) C. pen., art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, totul cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. și T.C. pentru săvârșirea infr. prev. și ped. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 75 lit. c) C. pen., art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, totul cu aplic.art. 33 lit. a) C. pen., reținându-se în sarcina lor următoarele:

Începând cu anul 2004, învinuiții

T.L., T.C.A., T.C., T.C. și T.M.G., s-au constituit într-un grup infracțional organizat având ca obiect, infracțiuni de trafic de persoane.

Învinuiții au recrutat mai multe persoane de sex feminin de pe raza județelor Sălaj, Mureș, Hunedoara și Galați, unele din acestea fiind minore, promițându-le locuri de muncă în străinătate, ca îngrijitoare de persoane în vârstă sau ca personal de servire în restaurante, cu un câștig de aproximativ 800 euro pe lună.

Caracteristic pentru acest grup infracțional a fost coeziunea dintre membrii grupului, bazată pe relațiile de de rudenie existente între ei: frați, veri, soți, precum și implicarea lor constantă în aceste activități. La data începerii activității infracționale, învinuiții T.L., T.C., T.C. și T.M.G. cunoșteau faptul că învinuitul T.C.A. era minor, acesta împlininând vârsta de 18 ani doar la data de 15 iunie 2006.

Toți membrii grupului au desfășurat activități de racolare, transport și obligare a persoanelor la practicarea prostituției, având totodată legături cu cetățeni străini de etnie albaneză în orașul Torino din Italia. Acestora membrii grupului le-au “vândut” dar au și “cumpărat” persoane racolate din România, cu sume cuprinse între 2.500 și 3.000 euro, ulterior victimele fiind obligate să practice prostituția în stradă.

De asemenea, membrii grupului infracțional suportau taxele necesare pentru obținerea pașapoartelor de către persoanele racolate, s-au ocupat de transportul acestora, iar ulterior le obligau pe acestea să practice prostituția pentru a le restitui cheltuielile. Membrii grupului își însoțeau victimele în Italia, pentru a le obliga să practice prostituția sau pentru a le vinde. Faptele au fost săvârșite astfel:

Ulterior, partea vătămată a fost căutată acasă de învinuiții T.L. și T.C.A. care i-au achitat taxele necesare eliberării pașaportului.

În data de 18 februarie 2005, învinuitul T.L. s-a deplasat la domiciliul părții vătămate D.R.L., de unde a transportat-o în orașul Jibou. A doua zi partea vătămată a fost transportată cu un microbus care a luat-o din fața localului C.L. din or. Jibou, în Italia, în Torino, împreună cu învinuita T.M.G. și cu partea vătămată P.I.G. La acea dată, la insistențele părții vătămate, învinuitul T.L. i-a spus că nu urma să lucreze într-un bar, ci va practica prostituția, aceasta fiind de acord.

În Italia, învinuitul i-a luat părții vătămate pașaportul și a cazat-o într-un hotel din zona pieței M.C. din Torino, împreună cu N.L., persoană care la rândul ei practica prostituția pentru învinuitul T.C.A.

Partea vătămată a practicat prostituția în stradă fiind supravegheată îndeaproape de învinuiții T.L. și T.C.A. Partea vătămată acosta diverse persoane de sex masculin, cu care apoi întreținea raporturi sexuale în autoturismele lor sau în camere din hotelul E. din Torino, percepând de la aceștia sume cuprinse între 30- 100 euro/client.

După aproximativ o săptămână partea vătămată a fost anunțată de învinuitul T.L., că a fost vândută unui cetățean de etnie albaneză, denumit R., contra sumei de 2.500 euro și urma să practice prostituția pentru acesta.

Cetățeanul albanez a cazat-o într-un apartament situat tot în zona pieței Monte Cucco din Torino și în continuare a practicat în același fel prostituția în fiecare noapte între orele 22,00- 01,00, în perioada martie 2005- iunie 2005, împărțind câștigurile cu acesta.

În luna iunie 2005, partea vătămată i-a solicitat cetățeanului albanez, să-i dea pașaportul pentru a se întoarce în România, urmând ca în scurt timp, să revină la el în Italia.

În continuare partea vătămată a locuit la numitul Panazan Daniel care i-a achitat cetățeanului albanez suma de 3000 euro pentru a renunța la serviciile ei.

Ulterior partea vătămată a fost căutată din nou de învinuiții T.L. și T.C.A. care au convins-o să facă deplasarea în Italia. Ajunși în Italia, în loc. Ricionne din zona Bologna, partea vătămată a fost cazată într-un imobil împreună cu părțile vătămate D.R. și Papiță Olga, care i-au arătat că practicau prostituția pentru T.L. și T.C.A.

A doua zi partea vătămată a fost anunțată de învinuiții T.L. și T.C.A., că adevăratul motiv pentru care a fost adusă în Italia era practicarea prostituției în stradă pentru ei. Inițial partea vătămată nu a fost de acord, însă din lipsa mijloacelor financiare necesare pentru a se întoarce în România a practicat prostituția alături de părțile vătămate D.R. și Papiță Olga.

Astfel, în perioada septembrie 2005-februarie 2006, în fiecare noapte părțile vătămate au fost duse de învinuiți în stradă între orele 22,00-03,00, unde au acostat diverse persoane de sex masculin, cu care apoi au întreținut raporturi sexuale în autoturismele lor sau în camere de hotel, în schimbul unor sume cuprinse între 30- 50 euro/client. Banii obținuți au fost împărțiți de partea vătămată cu învinuiții T.L. și T.C.A.

În luna februarie 2006 partea vătămată a fost depistată de autoritățile italiene care au returnat-o în România.

Învinuita T.M.G. a fost soția învinuitului T.L. și a avut dublu rol în cadrul grupului, atât de racolator cât și de persoană care a practicat prostituția în beneficiul lui T.L. și a cetățeanului italian de origine albaneză, denumit R.

Partea vătămată i-a arătat învinuitei că este minoră, având vârsta de 17 ani și că nu are bani pentru pașaport. Învinuita a insistat atât pe lângă partea vătămată cât și pe lângă părinții acesteia convingându-i în final să accepte deplasarea în Italia. Învinuita a suportat cheltuielile ocazionate de obținerea pașaportului și de formularea unui consimțământ al părinților acesteia în fața notarului public.

În data de 19 februarie 2005 partea vătămată s-a întâlnit cu învinuiții T.L., T.C.A. și T.M.G. în localul C.L. din or. Jibou, aceștia fiind însoțiți și de partea vătămată D.R.L. Ulterior, părțile vătămate au fost transportate în Italia, în orașul Torino, cu un microbus împreună cu învinuiții T.L., T.C.A. și T.M.G.

După ce a ajuns la Torino, partea vătămată P.I.G. și învinuita T.M.G. au fost luate de doi cetățeni de etnie albaneză, denumiți R. și A. iar partea vătămată D.R.L. a rămas cu învinuiții T.L. și T.C.A.

În continuare partea vătămată P.I.G. a fost cazată împreună cu învinuita T.M.G. și N.L. într-un apartament ce aparținea cetățenilor albanezi, aceștia luându-i și pașaportul.

A doua zi, învinuita T.M.G. i-a relatat părții vătămate că adevăratul motiv pentru care a fost adusă în Italia era practicarea prostituției în stradă pentru ea și cei doi cetățeni albanezi. Întrucât partea vătămată a refuzat, învinuita T.M.G. a amenințat-o, că cetățenii albanezi îi vor ucide membrii familiei. În continuare, partea vătămată a fost închisă timp de 2 zile în apartament de către învinuită și cetățeanul albanez R., deoarece a refuzat să practice prostituția.

După 2 zile partea vătămată a fost agresată de cetățeanul albanez R., care a obligat-o prin violență să practice prostituția pe o stradă din Torino, alături de partea vătămată C.M., sub supravegherea învinuitei T.M.G. și a lui R.

Timp de 3 săptămâni, partea vătămată a fost obligată să întrețină relații sexuale cu aproximativ 150-170 de clienți, contra unor sume cuprinse între 30- 50 euro, fiind scoasă în stradă în fiecare noapte între orele 21- 06,00. Sumele de bani obținute de învinuită au fost împărțite de aceasta cu cetățeanul albanez.

După 3 săptămâni partea vătămată s-a refugiat în locuința unui client, cetățean italian, unde a rămas până în luna martie 2006, când a solicitat ajutorul autorităților consulare române din Milano, pentru a fi repatriată.

În Italia partea vătămată a fost cazată în imobilul “V.T.” din localitatea Riccione, locuind împreună cu învinuitul T.L. și cu partea vătămată D.R.L. și Panazan Daniel. În acest timp, învinuitul T.L. i-a relatat părții vătămate că adevăratul motiv pentru care a fost adusă în Italia era practicarea prostituției în stradă.

Astfel, în perioada iulie 2005 - februarie 2006, partea vătămată P.G.O., împreună cu partea vătămată D.R.L. au fost obligate de învinuitul T.L. să practice prostituția pe o șosea ocolitoare a localității Riccione, în fiecare noapte până în jurul orei 02,00. Învinuitul le-a cerut părților vătămate să acosteze clienți cu care să întrețină relații sexuale în autoturismele acestora, pentru suma de 30 euro/client. Sumele de bani percepute erau luate în intregime de către învinuit.

În luna februarie 2006, partea vătămată a fost depistată pe stradă de autoritățile judiciare italiene, în timp ce practica prostituția și a fost repatriată.

Ajunsă în Verona, partea vătămată a fost cazată în localitatea Verona la numita T.M. care locuia împreună cu un cetățean de etnie albaneză. Cei doi i-au luat părții vătămate pașaportul și i-au adus la cunoștință că urma să practice prostituția în stradă sub supravegherea lui T.M.

Partea vătămată a practicat prostituția timp de 2 săptămâni, realizând un venit de aproximativ 6.000 euro, bani care i-au fost luați de T.M. și cetățeanul albanez.

După 2 săptămâni partea vătămată a fost vândută unui alt cetățean de etnie albaneză, denumit A., cu suma de 2000 euro, și a practicat prostituția pentru acesta timp de 2 luni, realizând un venit de 15.000 euro. Deoarece partea vătămată l-a amenințat că va fugi, A. a vândut-o învinuitului T.C., cu suma de 2000 euro, acesta asigurând-o că-i va găsi de lucru în localitatea Riccione.

Ajunși la locuința învinuitului T.C., acesta i-a adus la cunoștință părții vătămate, că a cumpărat-o de la cetățeanul albanez, și că va fi nevoită să practice prostituția și pentru el. Deoarece partea vătămată a refuzat să se prostitueze, T.C. a agresat-o în mai multe rânduri și a obligat-o să practice prostituția în stradă sub atenta lui supraveghere, iar după fiecare act sexual acesta îi lua banii obținuți. Ulterior, T.C. a revenit pentru o perioadă în România, deoarece îi expira viza de ședere de 3 luni în Italia și pentru această perioadă la chemat din Spania pe fratele său, învinuitul T.C. care l-a rândul său a agresat-o pe partea vătămată B.I.M. și a obligat-o să practice în continuare prostituția sub supravegherea lui. De asemenea, partea vătămată era supravegheată uneori și de către învinuitul T.L., verișor primar cu coînvinuiții T.C. și T.C., percepând si acesta sume de bani obținute de partea vătămată în urma practicării prostituției.

În tot acest timp partea vătămată a locuit într-un imobil împreună cu părțile vătămate D.R.L., P.G.O. și U.D.L. și a practicat prostituția timp de 11 luni pentru învinuiții T.L., T.C. și T.C., până în luna februarie 2006, când fost depistată pe stradă de autoritățile judiciare italiene, în timp ce practica prostituția și a fost repatriată.

Partea vătămată susține că a obținut din practicarea prostituției pentru învinuiții T.L., T.C. și T.C., suma de 100.000 euro, deoarece într-un singur week-end a obținut suma de 3.000 euro.

Partea vătămată se constituie parte civilă în cauză cu suma de 100.000 euro despăgubiri civile, 50.000 euro daune morale.

Învinuitul T.C.A. i-a arătat că locuiește în loc. Rimini din Italia și i-a propus, să locuiască la el și să practice prostituția în stradă sub protecția lui. Deoarece avea datorii mari, partea vătămată a fost de acord și în data de 06 martie 2006, s-a deplasat în Italia cu un autoturism condus de P.D.

În Italia, partea vătămată s-a cazat la hotelul Rezidența din Rimini, unde erau cazați și învinuiții T.L. și T.C.A.

După câteva zile partea vătămată a ieșit în stradă, unde sub supravegherea învinuitului T.C.A. a întreținut relații sexuale cu diferiți clienți în schimbul unor sume de bani. În total partea vătămată a realizat suma de 12.000 euro din care i-a înmânat 600 euro învinuitului T.C.A., pentru că i-a asigurat protecția.

În acest timp, în localitatea Rimini mai practicau prostituția sub supravegherea învinuiților T.L. și T.C.A. și părțile vătămate P.G.O., U.D.L. și C.D.G., toate din orașul Jibou.

În luna iulie 2006, partea vătămată a fost ridicată de autoritățile judiciare italiene, fiind condamnată la o pedeapsă de 1 an și 9 luni închisoare pentru infracțiunea de prostituție, arestată și liberată condiționat în data de 08 martie 2007.

Partea vătămată a fost de acord și în cursul lunii ianuarie 2007 s-a deplasat în Italia, împreună cu partea vătămată M.C., unde au fost așteptate de învinuitul T.C.A. în localitatea Imola. În continuare aceștia s-au deplasat în Torino, unde părtile vătămate au fost cazate de învinuit într-un apartament cu două camere.

În următoarele 3 săptămâni părțile vătămate P.R.M. și M.C. au practicat prostituția pentru învinuit, fiind scoase și supravegheate de acesta în stradă, în fiecare noapte între orele 22,00- 01,30. Părțile vătămate abordau diverse persoane de sex masculin, aproximativ 4-5 clienți pe noapte, cu care întrețineau relații sexuale în autoturismele lor, contra sumei de 30 euro/client. Aceste sume de bani erau percepute în întregime de învinuit.

În data de 15 februarie 2007, partea vătămată a revenit în România deoarece avea probleme de sănătate, iar M.C. a rămas în continuare în Italia la învinuitul T.C.A..

Anterior, partea vătămată C.M. a plecat în Italia la insistențele învinuiților T.L. și T.C.A. care i-au achitat toate cheltuielile legate de eliberarea pașaportului și de deplasare.

În timp ce se aflau la cumpărături, părțile vătămate C.A.A. și C.M. au fost abordate de învinuiții T.L. și T.C.A. care le-au obligat să urce într-un autoturism și le-au transportat la Torino. Aici părțile vătămate au fost cazate într-un apartament, împreună cu părțile vătămate P.I.G. și N.L.. Acestea au fost atenționate de învinuiții T.L. și T.C.A. și cetățeanul de etnie albaneză, zis R., că nu au voie să iasă în oraș pe timpul zilei și le țineau închise până la ora 22,00.

În fiecare noapte, timp de 3 săptămâni părțile vătămate C.A.A., C.M., P.I.G. și N.L. au fost scoase în stradă de învinuiți și cetățeanul albanez, fiind obligate să acosteze persoane de sex masculin cu care, să întrețină raporturi sexuale în autoturismele lor, contra unor sume de bani.

Partea vătămată C.A.A. susține că a refuzat, să practice prostituția iar sora ei C.M. întreținea relații sexuale cu persoanele acostate de ea și îi dădea diverse sume de bani pentru a le înmâna ulterior învinuiților și cetățeanului albanez.

După 3 săptămâni părțile vătămate C.A.A. și C.M. au fost găsite de prietenul acesteia din urmă care le-a luat din stradă și le-a dus la locuința lui.

Starea de fapt mai sus enunțată, se sprijină pe următoarele mijloace materiale și testimoniale de probă, administrate în cursul urmăririi penale: declarațiile învinuiților (filele 35- 38, 44- 47, 198, 199, 238, 239); declarațiile părților vătămate (filele 93- 142); procese- verbale de recunoaștere după fotografie (filele 24- 34); procese- verbale de verificare în baza de date a I.G.P.F. (filele 78- 86, 180- 184); declarații de martor (filele 90- 92, 143, 144); adrese Punctul National Focal (filele 149- 156).

În cauză s-au efectuat cercetări față de învinuiți și pentru racolarea și exploatarea sexuală a victimelor R.C.A. și N.L., însă cu privire la aceste victime, învinuiții au fost trași la răspundere penală de către autoritățile judiciare italiene. Prin Ordonanța nr. 38D/P/2007 din data de 23 august 2007 a Biroului Teritorial Sălaj din cadrul D.I.I.C.O.T., s-a dispus obligarea învinuiților T.C. și T.C. de a nu părăsi teritoriul României în perioada 23 august 2007- 21 septembrie 2007. După expirarea duratei măsurii învinuiții au plecat în Italia, unde se află și în prezent.

În ce privește caracterizarea inculpaților din prezenta cauză, în rechizitor s-a reținut că învinuitul T.L. nu are antecedente penale (fila 51). Potrivit adresei din 15 iunie 2007 a M.I.R.A.- Punctul Național Focal, învinuitul T.L. a fost arestat la data de 13 iulie 2006 împreună cu coînvinuitul T.C.A. și partea vătămată A.M.O., de Carabinierii din loc. Riccione, Italia, pentru proxenetism și asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni. Victimele identificate de autoritățile judiciare italiene, ca fiind constrânse să se prostitueze în folosul învinuiților au fost G.M., R.C.A., N.L., P.A.. În timpul urmăririi penale învinuitul T.L. a recunoscut că a săvârșit fapte de proxenetism pe teritoriul Italiei, însă precizează că aceste fapte s-au referit doar la persoanele pentru care a fost tras la răspundere penală de autoritățile judiciare italiene.

Învinuitul T.C.A. nu are antecedente penale (f. 52), și nu recunoaște faptele reținute în sarcina sa, susținând că își asigură mijloacele de trai în Italia prin munci în domeniul construcțiilor. Declarația sa nu a fost susținută de probele administrate în cauză. Astfel din declarațiile părților vătămate reiese faptul că acesta le-a recrutat și le-a înlesnit deplasarea în Italia pentru a practica prostituția și le-a supravegheat și asigurat protecția în timpul în care acestea întrețineau relații sexuale cu clienții. În declarațiile lor, părțile vătămate furnizează detalii cu privire la locurile unde au fost cazate și locurile unde au fost obligate, să practice prostituția. Din declarația martorului P.I. reiese că în luna ianuarie 2007 a fost contactat telefonic de învinuitul T.C.A. care i-a cerut să le transporte pe părțile vătămate în Italia, la Imola; aici martorul a fost așteptat de învinuit care i-a achitat contravaloarea transportului (filele 90, 92). De asemenea, martora Gâvră Valeria a arătat că a fost contactată de învinuitul T.C.A., în timp ce se afla într-un bar împreună cu partea vătămată P.I.G., acesta propunându-le, să meargă în Italia, să practice prostituția. Deși martora a refuzat, a asistat în continuare la discuția dintre învinuit și partea vătămată P.I.G. auzind detaliile legate de plata taxelor pentru eliberarea pașaportului și a transportului victimei în Italia (filele 143, 144). De asemenea, afirmațiile părților vătămate sunt susținute si de procese- verbale de verificare în baza de date a I.G.P.F. (filele 78- 86, 180- 184). Potrivit adresei din 15 iunie 2007 a M.I.R.A. - Punctul Național Focal, în data de 21 iulie 2007, învinuitul T.C.A. a fost depistat pe teritoriu Italiei, pe raza or. Torino, în timp ce se afla cu cetățeanul albanez G.L.

Din întreaga activitate infracțională, învinuiții T.L. și T.C.A. au obținut suma de aproximativ 200.000 euro, având în vedere numărul mare de părți vătămate exploatate de aceștia și perioadele lungi în care au fost obligate să practice prostituția,astfel că în baza art. 118 lit. d) C. pen. se propune luarea măsurii de siguranță a confiscării speciale, cu privire la această sumă.

Învinuitul T.C. are antecedente penale (fila 53). Acesta a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de 2 ani și 6 luni, pentru infracțiunea prev. de art. 70 alin. (1) din Legea nr. 243/2002, prin sentința penală nr. 125 din 16 mai 2006 a Judecătoriei Oradea. Infracțiunea prev. de art. 70 alin. (1) din Legea nr. 243/2002 este concurentă cu prezentele infracțiuni. Învinuitul nu recunoaște faptele reținute în sarcina sa, susținând că în perioada în care partea vătămată a afirmat că a fost obligată să practice prostituția, el se afla în penitenciar, fiind încarcerat în perioada 01 martie 2005- 01 septembrie 2005, însă cu ocazia arestării a furnizat autorităților judiciare italiene o identitate falsă.

Apărarea învinuitului nu a fost susținută de probele administrate în cauză; astfel partea vătămată B.I.M. arată că a fost exploatată de învinuit o perioadă de 11 luni, până în februarie 2006, perioadă care nu coincide cu perioada în care acesta afirmă că a fost încarcerat.

De asemenea, partea vătămată i-a recunoscut fără dubii pe învinuiții T.L., T.C. și T.C., deși nu sunt din aceeași localitate. Mai mult, partea vătămată, în prima sa declarație, formulată în fața procurorului din cadrul D.I.I.C.O.T.- serviciul Teritorial Timiș, le-a menționat și pe părțile vătămate împreună cu care a practicat prostituția, fiind constrânse de învinuiți.

Afirmațiile părții vătămate B.I.M. au fost confirmate și de declarația părții vătămate U.D.L. (fila 123 verso).

Învinuitul a recunoscut că a locuit împreună cu partea vătămată B.I.M., însă nu știa că aceasta practică prostituția.

Față de învinuitul T.C. a fost aplicată o sancțiune cu caracter administrativ în sumă de 1.000.000 lei, prin Ordonanța nr. 1855/P/2003 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău, pentru infracțiunea prev. de art. 9 din Legea nr. 61/1991 (filele 54, 55). Învinuitul nu a recunoscut faptele reținute în sarcina sa, susținând că în perioada în care partea vătămată afirmă că a fost obligată să practice prostituția, el se afla în Spania și se deplasa doar sporadic la fratele său, T.C., în Italia. Apărarea învinuitului nu este susținută de probele administrate în cauză; astfel partea vătămată B.I.M. arată că a fost exploatată de învinuit o perioadă de 11 luni, până în februarie 2006, perioadă care nu coincide cu perioada în care acesta afirmă că a fost încarcerat.

De asemenea, partea vătămată i-a recunoscut fără dubii pe învinuiții T.L., T.C. și T.C., deși nu sunt din aceeași localitate. Mai mult, partea vătămată, în prima sa declarație, formulată în fața procurorului din cadrul D.I.I.C.O.T.- Serviciul Teritorial Timiș, le-a menționat și pe părțile vătămate împreună cu care a practicat prostituția, fiind constrânse de învinuiți. Afirmațiile părții vătămate B.I.M. sunt confirmate și de declarația părții vătămate U.D.L. (fila 123 verso).

Din întreaga activitate infracțională, învinuiții T.C. și T.C. au obținut suma de aproximativ 100.000 euro, având în vedere perioada mare de timp în care au obligat-o pe partea vătămată B.I.M. să practice prostituția, aceasta susținând că într-un singur week-end a realizat suma de 3000 euro astfel că în baza art. 118 lit. d) C. pen. se propune luarea măsurii de siguranță a confiscării speciale, cu privire la această sumă.

Prin același rechizitor s-a dispus disjungerea cauzei față de învinuita T.M.G., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 75 lit. c) C. pen.; art. 12 alin. (1) comb. cu art. 13 din Legea nr. 678/2001; totul cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. și față de făptuitorii: P.D.; T.M., fiecare pentru infracțiunile prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001; art. 7 din Legea nr. 39/2003; totul cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

De asemenea, în cauză s-au efectuat cercetări și față de făptuitoarele P.R.M., B.I.M., A.M.O., D.R.L., P.I.G., P.G.O., U.D.L., C.A.A. sub aspectul infracțiunii prev. de art. 328 C. pen.însă având în vedere faptul că acestea au constrânse la practicarea prostituției și au denunțat acest fapt autorităților judiciare din România, anterior datei începerii urmăririi penale, s-a apreciat că făptuitoarele beneficiază de prevederile art. 20 din Legea nr. 678/2001, potrivit căruia aceste persoane nu se pedepsesc.

Cauza a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 10 ianuarie 2008 însă cei patru inculpați nu au putut fi audiați, decât la al V-lea termen de judecată, din 20 august 2008, întrucât la primul termen, din 30 ianuarie 2008, au solicitat amânarea cauzei pentru angajare de apărător iar apoi nu s-au mai prezentat în instanță, deși prezența unuia dintre ei, T.C.A., era obligatorie, săvârșind fapta în timpul minorității. Din declarațiile date în fața instanței rezultă în esență că inculpații T.L. și T.C.A. le cunosc de mai mult timp pe părțile vătămate, despre care se face vorbire în rechizitor, însă nu recunosc săvârșirea faptelor de care sunt acuzați, susținând că nu cunoșteau cu ce anume se ocupau acestea în Italia. Pe de altă parte, inculpatul T.C. a arătat că nu cunoaște pe nici una din părțile vătămate arătate în rechizitor iar pe partea vătămată B.I.M. nu a văzut-o personal niciodată, fiind în mare parte plecat în Spania la lucru; în Italia a stat aproximativ 7 zile, după ce fratele său (C.-n.n.) a fost liberat din penitenciar, după care s-a reîntors în Spania unde a rămas la lucru până în vara anului 2006, când a fost prins fără acte și expulzat; în localitatea Riccione din Italia, nu a fost niciodată. La rândul său, inculpatul T.C. a revenit asupra declarației dată în cursul urmăririi penale cu privire la partea vătămată B.I.M., arătând că i s-a prezentat o fotografie și a spus că o cunoaște dar acum își dă seama că persoana pe care o cunoaște nu este B.I.M. Mai arătă acest inculpat că a plecat în Italia în ianuarie 2005 iar în perioada 1 martie-1 septembrie 2005 a fost arestat sub identitatea lui G.L. dându-și acest nume pentru că nu a avut asupra sa acte de identitate. La sărbătorile de iarnă din 2005 s-a întors în România după care reîntorcându-se în Italia, prin aprilie 2006, a fost din nou imediat arestat. Pe timpul cât a stat în Italia a prestat munci ocazionale, nu s-a ocupat cu racolarea de persoane în vederea practicării prostituției iar pe părțile vătămate menționate în actul de sesizare a instanței, nu le cunoaște.(filele 132-135)

Continuând cercetarea judecătorească, instanța a dispus citarea martorilor asistenți care au semnat procesele verbale de recunoaștere a inculpaților după fotografii, respectiv B.R., și Ș.R.Ș., cu mandate de aducere.

S-a considerat necesară emiterea unei adrese către M.I.R.A. - Punctul Național Focal București prin care se va solicita să se comunice instanței de judecată dacă dețin copie după sentința de condamnare a inculpaților T.L. și T.C.A., în Italia, pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism sau dacă se cunoaște data la care cei doi inculpați au fost puși în libertate, cu referire la adresa din 15 iunie 2007; De asemenea, s-a dispus citarea tuturor părților vătămate și martorilor, cu mandate de aducere, precum și a părții civile B.I.M. (filele 136-138) care a pretins sumele de 6.000 euro “de la M.”,100.000 euro de la “frații T.” cu titlu de despăgubiri și suma de 50.000 euro, daune morale, încă din timpul urmăririi penale(fila 99 d.u.p.).

Primele declarații de martor au fost obținute în ședința din 15 octombrie 2008,când întrebate fiind părțile vătămate: D.R.L., P.I.G., P.G.O. și U.D.L., acestea au arătat că nu se constituie părți civile în cauză și nu participă ca părți vătămate în proces, fiind de acord să fie audiate în calitate de martor(filele 254;255) Din depozițiile primelor trei martore rezultă în esență că îi cunosc pe inculpații T.L. și T.C.A. de mai mult timp, din diferite împrejurări, că au fost plecate la muncă în Italia în perioada anilor 2004-2005 însă acolo nu s-au întâlnit cu nici unul din inculpați și nu s-au ocupat cu practicarea prostituției. La rândul său, martora U.D.L. a susținut că nu îi cunoaște pe nici unul din cei patru inculpați,că a fost în Italia în anul 2005 până în anul 2006 când a fost expulzată, că a fost ajutată să ajungă acolo de o prietenă din Reghin, pe nume Ileana „a cărui nume nu vreau să-l spun” și că a lucrat la curățenia unor blocuri în orașul Torino. Toate cele patru martore au arătat că nu își mențin declarațiile date în cursul urmăririi penale pe motiv că au fost obosite, stresate, amenințate sau li s-au promis anumite avantaje dacă vor declara împotriva inculpaților. În aceeași ședință a fost audiată și martora M.C. care a arătat că îi cunoaște pe inculpații T.L. și T.C.A., a plecat în Italia în ianuarie 2007, cu o persoană numită Ionuț și o persoană numită P.R., fără ajutorul inculpaților iar când a ajuns în localitatea Imola s-a întâlnit cu inculpatul T.C. căruia trebuia să-i restituie un împrumut, după care nu s-a mai întâlnit nici cu inculpatul nici cu numita P.R. (filele 249-253).

S-a dispus citarea în continuare cu mandate de aducere a părții civile B.I.M., a părților vătămate: P.R.M., C.A.A., A.M.O. și a martorilor: P.I., B.R., Ș.R.Ș., C.D.G., G.V. și S.I..(filele 254-255).

În ședința nepublică din 19 noiembrie 2008 s-a constatat că mandatele de aducere nu au fost executate pe motiv că partea civilă B.I.M. este plecată din țară încă din luna august anul curent (fila 279), partea vătămată C.A.A. este plecată în Italia de circa 1 an și 6 luni și nu se cunoaște data la care se va întoarce în țară (fila 282), partea vătămată P.R.M. este plecată în Franța de mai mult timp și se cunoaște data la care se va întoarce în țară (fila 283), martora C.D.G., este plecată în Italia de circa 2 ani și 10 luni (fila 284), martora G.V. are domiciliul în localitatea B. M. însă nu se cunoaște adresa (fila 285), martorul P.I. este plecat în Spania (fila 287),partea vătămată A.M.O. este plecată în Italia de aproximativ 3 ani (fila 288) iar martora S.I. este plecată în Italia și nu se cunoaște data la care aceasta se va întoarce în țară (fila 290). La fel, în ședința nepublică din 17 decembrie 2008 s-a constatat că mandatele de aducere nu au fost executate pe motiv că părțile vătămate S.R.Ș. și B.R. nu se pot deplasa la instanță, întrucât S. are o bunică bolnavă pe care o îngrijește, iar B.R. are un copil mic în întreținere, martora C.D.G., este plecată în Italia de circa 2 ani și 10 luni (fila 342), partea vătămată C.A.A. este plecată în Italia de circa 1 an și 6 luni și nu se cunoaște data la care se va întoarce în țară (fila 343), partea vătămată P.R.M. este plecată în Franța de mai mult timp și se cunoaște data la care se va întoarce în țară (fila 344), martorul P.I. este plecat în Spania de aproximativ 5 luni și nu se știe când se întoarce (fila 345).În aceeași ședință, întrebată fiind, partea vătămată A.M.O. arată că nu participă în proces ca parte vătămată, nu s-a constituit nici parte civilă în cauză, motiv pentru care a fost audiată în calitate de martor, alături de martora G. (căsătorită G.) V. (fila 352). În depoziția sa, aceasta arată că nu își menține declarația dată în fața procurorului în data de 28 mai 2007 (filele 107-109 d.u.p) deoarece a fost dictată de polițiștii care asistau la luarea declarației și a fost semnată de ea pentru a putea pleca mai repede; îi cunoaște pe toți cei patru inculpați, este plecată în Italia de aprox. 8 ani, în anul 2006 a practicat prostituția dar nu pentru cei patru inculpați din acest dosar. În schimb, martora G. (căsătorită G.) V. a arătat instanței că inculpații T.L. și T.C. i-au propus în toamna anului 2004, atât ei cât și părții vătămate P.I. să plece cu ei în Italia pentru a se prostitua contra sumei de 100 euro/client, sumele încasate urmând a fi predate acestora iar ei o să le dea 500 de euro, mîncare și cazare, asigurându-le totodată transportul până în Italia, îmbrăcămintea și machiajul pe cheltuiala lor. Martora arată în continuare că nu a a dat curs acestei propuneri motiv pentru care a fost amenințată de inculpatul T.C. în mai multe rânduri cu bătaia deoarece a vorbit pentru ea cu îmbrăcămintea și a rezolvat cu transportul.Știe că partea vătămată P.I. a plecat în Italia, așa cum s-a înțeles cu cei doi inculpați iar ulterior i-a spus la telefon că se prostituează iar din banii obținuți de la clienți pe care îi dă acestora primește suma care a fost stabilită dinainte(filele 349, 350).În ședința nepublică din 21 ianuarie 2009 a fost audiat martorul P.I. care a relatat instanței că îi cunoaște pe inculpații T.L. și T.C. iar în urmă cu aproximativ 2 ani a fost solicitat de T.C. să transporte 2 femei în Italia care i-au spus că sunt prietenele celor doi inculpați și pe care le-a transportat până în localitatea Imola unde erau așteptate de Cosmin(f.391).În ședința din 25 februarie 2009 s-a constatat că mandatele de aducere emise de instanță la termenul de judecată anterior pe numele părții civile B.I.M., nu au fost executate, existând însă depuse procesele verbale de neexecutare a acestor mandate. Din procesele-verbale de neexecutare a mandatelor de aducere rezultă că partea civilă B.I.M. locuiește în localitatea Schela jud. Galați (fila 405) și respectiv că aceasta este plecată de aproximativ două săptămâni în Italia (fila 413). În aceeași ședință s-a dispus, (pentru clarificarea situației juridice a inculpaților care se susține că ar fi fost condamnați în Italia și care au executat o pedeapsă pentru o parte din faptele comise), emiterea unei adrese către Ministerul Justiției - Direcția de Drept Internațional și Tratate prin care se solicită sprijinul în obținerea sentințelor de condamnare ale Tribunalului Ordinar din Rimini - Italia privind pe inculpații T.L. și T.C.A., relații privind modul de executare a pedepselor precum și timpul efectiv - reținere, arestare, pedeapsă executată - pe care inculpații mai sus menționați l-au executat pe teritoriul Italiei în temeiul sentințelor de condamnare; pentru aceleași motive s-a dispus amânarea cauzei și la următoarele termene de judecată, din data de 08 aprilie 2009; 20 mai 2009 și 24 iunie 2009 iar la termenul din 15 iulie 2009 cauza a fost amânată pentru lipsa de apărare a inculpaților T.L. și T.C.A..La termenul din 02 septembrie 2009 a fost amânată cauza pentru lipsa de apărare a tuturor inculpaților, ca formă de protest în sprijinul revendicărilor formulate de Asociația Magistraților din România. La termenul de judecată din 30 septembrie 2009 s-a constatat că partea civilă B.I.M. a fost greșit citată de la adresa din loc. S. jud. G., aceasta având domiciliul stabilit în loc. G., jud. G., așa cum rezultă din declarația acesteia dată în fața procurorului - fila 103 din dosarul de urmărire penală. De asemenea, instanța a considerat necesar a se emite o adresă către Ministerul Justiției prin care să se solicite a se verifica și a se comunica instanței, în temeiul art. 116 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, actualizată, dacă între România și Italia, există condiția reciprocității pentru recunoașterea hotărârilor pronunțate în cele două state, în materie penală (fila 492). La termenul de judecată din data de 04 noiembrie 2009 s-a dispus citarea parții civile B.I.M., de la ambele adrese, atât de la adresa indicată în declarația de la fila 103 din dosarul de urmărire penală - loc. Galați, jud. Galați cât și din com.Schela, sat Schela, jud. Galați - cu mandat de aducere, apreciindu-se că audierea acesteia de către instanță este imperios necesară pentru aflarea adevărului cu privire la acuzele aduse față de inculpați. (fila 502).Cauza a rămas în pronunțare la data de 09 decembrie 2009 însă la data de 24 decembrie 2009 a fost repusă pe rol fiind necesare lămuriri privind sesizarea „in rem” a instanței și încadrarea juridică a faptelor.

Astfel, în ședința nepublică din 27 ianuarie 2010 instanța, din oficiu, a pus în discuție schimbarea încadrării juridice a faptelor prin înlocuirea art. 7 cu art. 8 din Legea nr. 39/2003, față de toți inculpații întrucât:

Din prima parte a rechizitoriului - descrierea in rem a faptelor, constituire grup infracțional în anul 2004 - nu rezultă foarte clar modul de constituire a grupului infracțional organizat, în sensul definit de art. 2 lit. a) teza I-a din Legea nr. 39/2003, respectiv dacă a existat sau există o anumită ierarhie în cadrul grupului, disciplină internă, roluri bine definite, plan de activitate, etc., pentru a acționa în mod coordonat, sau dimpotrivă, grupul s-a format ocazional în scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor infracțiuni și care nu are continuitate sau o structură determinată ori roluri prestabilite pentru membrii săi în cadrul grupului, în sensul definit de art. 2 lit. a) teza II-a din aceeași lege.

Totodată instanța, din oficiu, a pus în discuție schimbarea încadrării juridice a faptelor din art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 (trafic de persoane) în art. 329 alin. (2) C. pen. (proxenetism) în concurs cu art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001(trafic de minori) celelalte texte de lege rămânând neschimbate, față de inculpații T.L. și T.C.A.,deoarece deși în rechizitor faptele săvârșite de membrii grupului nu sunt descrise raportat la persoanele traficate de fiecare inculpat, ci prin prezentarea unor evenimente secvențiale, totuși din acestea rezultă că, inculpatul T.L.,a fost trimis în judecată în legătură cu traficarea următoarelor persoane majore: D.R.L., U.D.L., P.G.O., C.A.A., pentru a se reține infr. prev. de art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 și două persoane minore:P.I.G. și B.I.M., pentru a se reține infr. prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 iar inculpatul T.C.A. a fost trimis în judecată în legătură cu traficarea următoarelor persoane majore: D.R.L., U.D.L., A.M.O., P.R.M., C.A.A., pentru infr.prev. de art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 și a persoanei minore P.I.G., pentru infr. prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001;cele două infracțiuni, aceea prev.de art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001(trafic de persoane) și respectiv art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 (trafic de minori) au fost în mod greșit combinate prin actul de sesizare a instanței, deoarece ele sunt prevăzute și reglementate în mod distinct de lege, în cazul de față ele aflându-se în concurs real, împreună cu infr.prev. și ped. de art. 7 sau 8, după caz, din Legea 39/2003.

De asemenea, instanța din oficiu a pus în discuție schimbarea încadrării juridice din art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 (trafic de persoane) în art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 (trafic de minori) în concurs real, cu infr.prev. și ped. de art. 7 sau 8, după caz, din Legea 39/2003, față de inculpații T.C. și T.C., întrucât din cuprinsul rechizitoriului rezultă că aceștia au fost trimiși în judecată numai în legătură cu traficarea părții vătămate B.I.M., care potrivit datelor din rechizitoriu este născută la data de ... 1987 , fiind deci minoră la data săvârșirii faptelor asupra sa, la începutul anului 2005. Cu privire la persoanele majore, din rechizitoriu nu rezultă foarte clar mijloacele de constrângere utilizate de inculpati pentru obținerea consimțământului lor în vederea exploatării (obligarea la practicarea prostituției) și momentul când a avut loc aceste constrângeri, pentru fiecare din părțile vătămate (art. 12 alin. (1) și (2)) Pentru schimbarea încadrării juridice s-a avut în vedere faptul că în timpul procesului, părțile vătămate și-au retras declarațiile date în cursul urmăririi penale, unele dintre ele susținând că au practicat prostituția în mod benevol. În cazul persoanelor minore, legea (art. 13 alin. (1)) nu prevede întrebuințarea unor astfel de mijloace, fiind suficient ca traficarea să se facă în scopul exploatării acestora ( obligarea la practicarea prostituției).

În aceeași ședință, reprezentantul parchetului a arătat că înțelege să-și extindă acțiunea penală față de inculpatul T.C.A., cu privire la infr. prev. și ped.de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, aspectul sesizat de instanță- lipsa acestui text de lege din dispozitiv - fiind doar o greșeală de redactare a rechizitoriului, prin omisiune.

În ședința nepublică din 03 martie 2010, procurorul a susținut actul de sesizare al instanței reiterând pe scurt starea de fapt și a solicitat condamnarea inculpaților T.L. în baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplic.art. 75 lit. c) C. pen.; art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 combinat cu art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplic.art. 75 lit. c) C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen., totul cu aplic.art. 33 lit. a) C. pen.; T.C.A. în baza art. 7 din Legea nr. 39/2003; art. 12 alin. (1), (2) lit. a) combinat cu art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen., totul cu aplic.art. 33 lit. a) C. pen.; T.C. în baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplic.art. 75 lit. c) C. pen., art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, totul cu aplic.art. 33 lit. a) C. pen.; T.C. în baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplic.art. 75 lit. c) C. pen., art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, totul cu aplic.art. 33 lit. a) C. pen., obligarea la plata sumei de 150.000 euro ce reprezintă 100.000 euro despăgubiri civile și 50.000 euro daune morale în favoarea părții civile B.I.M. precum și confiscarea sumei de 200.000 euro de la inculpații T.L. și T.C.A. și a sumei de 100.000 euro de la inculpații T.C. și T.C. Precizează că faptele inculpaților T.L. și T.C.A. din rechizitoriu sunt în concurs real cu condamnarea din Italia. Cere extinderea acțiunii penale și pentru infracțiunea de proxenetism.

Av. P.M. a arătat că inculpații T.L. și T.C.A. nu se fac vinovați de comiterea infracțiunilor prev.de art. art. 12 alin. (1), (2) lit. a) sau art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 pentru că aceste fapte nu există. Părțile vătămate ascultate au declarat că inculpații nu le-au ajutat să meargă în Italia ei sunt doar prieteni iar alte părți vătămate audiate arată că nici nu-i cunosc pe inculpați. Față de cele ce preced a solicitat achitarea inculpaților în baza art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 lit. a) C. proc. pen. A precizat că nu sunt întrunite elementele constitutive nici ale infracțiunii de prostituție. Arată că între rechizitoriul întocmit de instanța din Italia și cel întocmit de D.I.I.C.O.T. este o diferență foarte mare. A apreciat că nici daunele morale nu se pot acorda. În subsidiar cere aplicarea unei pedepse orientată spre minimul special și aplicarea disp.art. 81 C. pen. în măsura în care condițiile sunt îndeplinite, inculpații neavând antecedente penale.

Apărătoarea inculpaților T.C. și T.C., av. M.M. a cerut achitarea acestora în baza disp.art. 11 pct. 2 lit. a) rap.la art. 10 lit. c) C. pen. susținând că cei doi inculpați nu s-au constituit în nici un grup infracțional, nu există infracțiunea prev.de art. 7 sau 8 din Legea 39/2003, inculpatul T.C. a fost în închisoare în perioada în care se spune că ar fi cumpărat-o pe partea vătămată B.M. Nu se poate reține constituirea de grup infracțional deoarece pentru aceasta trebuie minim 3 persoane. Singura coeziune dintre ei este că inculpații sunt rude între ei. Apreciază că daunele de 150.000 euro nu se cuvin părții vătămate B.M. Cercetarea judecătorească a dovedit contrariul rechizitoriului motiv pentru care cere achitarea lor pentru lipsa probelor.

Tribunalul deliberând, în baza întregului material probator existent la dosar, administrat atât în cursul urmăririi penale cât și faza de judecată, a reținut mai întâi că desfășurarea anchetei a fost una defectuoasă raportat la complexitatea cauzei și specificul procedurilor prevăzute de lege în cazul infracțiunilor de crimă organizată și trafic de persoane, așa cum sunt ele reglementate prin Legea nr. 39/2003 și Legea nr. 678/2001. De asemenea, au fost ignorate și prevederile Legii nr. 211/2004, privind unele măsuri pentru asigurarea protecției victimelor infracțiunilor care la art. 4 prevede că:

(1) Judecătorii, în cazul infracțiunilor pentru care plângerea prealabilă se adresează instanței de judecată, procurorii, ofițerii și agenții de poliție au obligația de a încunoștința victimele infracțiunilor cu privire la:

a) serviciile și organiza