ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2560/2011

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 88 din 24 februarie 2011 pronunțată de Tribunalul Cluj

în Dosar nr. 7688/117/2010 s-a respins cererea formulată de inculpatul M.O.I., prin apărătorul său ales, de schimbare a încadrării juridice a faptei reținute în sarcina sa (comisă asupra părții vătămate minore I.L.V.) din infracțiunea de tentativă la viol, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 197 alin. (1) și (3) C. pen. cu art. 37 lit. a) C. pen. în infracțiunea de tentativă la act sexual cu un minor, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 198 alin. (1) C. pen. cu art. 37 lit. a) C. pen.

A fost condamnat inculpatul M.O.I., actualmente în Penitenciarul Gherla, la pedepsele de 5 ( cinci) ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la viol, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 197 alin. (1) și (3) C. pen. cu art. 37 lit. a) C. pen., cu art. 74 alin. (2) C. pen. și art. 76 lit. b) C. pen. și 1 (un ) an și 5 (cinci) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la viol, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 197 alin. (1) C. pen. cu art. 37 lit. a) C. pen., cu art. 74 alin. (2) C. pen. și art. 76 lit. b) C. pen.

În baza art. 37 lit. a) C. pen. s-a constatat că infracțiunile s-au comis în stare de recidivă postcondamnatorie, față de pedeapsa de 10 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării sale, aplicată prin sentința penală nr. 105 din 10 februarie 2009 a Judecătoriei Cluj-Napoca definitivă la 16 iulie 2009.

În baza art. 83 C. pen. s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 10 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 105 din 10 februarie 2009 a Judecătoriei Cluj-Napoca definitivă la 16 iulie 2009, pedeapsă care se alătură fiecăreia dintre pedepsele stabilite prin prezenta hotărâre, rezultând astfel, o pedeapsă de 5 ani și 10 luni închisoare și o pedeapsă de 2 ani și 3 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. b) C. pen. s-a constatat că infracțiunile reținute în sarcina inculpatului sunt concurente și în baza art. 34 lit. b) C. pen. dispune contopirea pedepselor aplicate pentru acestea, inculpatul executând pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ( cinci) ani și 10 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului dreptul prevăzut de art. 64 lit. a) teza II C. pen. începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la terminarea executării pedepsei.

În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului și conform art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia timpul reținerii și arestului preventiv începând cu data de 20 septembrie 2010 la zi.

În baza art. 14, 346 C. proc. pen. și art. 998 C. civ. inculpatul a fost obligat să plătească părții vătămate minore I.L.V. despăgubiri civile în sumă de 3.500 lei, reprezentând daune morale.

S-a respins acțiunea civilă formulată de partea vătămată C.D. și continuată de numitul C.I., în calitate de sot supraviețuitor.

În baza art. 191 C. proc. pen. inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în sumă de 1.400 lei.

Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj înregistrat sub nr. 806/P/2010 din data de 8 octombrie 2010 a fost trimis în judecată inculpatul M.O.I. pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 20 rap. la art. 197 alin. (1), (3) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. și art. 20 rap. la art. 197 alin. (1) C. pen. cu aplic, art. 37 lit. a) C. pen., totul cu aplic, art. 33 lit. a) C. pen.

Sub aspectul stării de fapt s-a reținut pe scurt, în acrul de sesizare al instanței aceea că în cursul nopții de 8/9 septembrie 2010 inculpatul M.O.l. a încercat prin constrângere fizică și profitând de imposibilitatea de a-și exprima voința în mod valid, să întrețină act sexual cu partea vătămata l.L.V., minoră in vârsta de 13 ani, după care, în cursul aceleiași nopți a încercat prin constrângere fizica, cauzându-i leziuni corporale vindecabile în 1-2 zile de îngrijiri medicale, să întrețină act sexual cu partea vătămată C.D., în vârstă de 59 de ani.

Inculpatul nu a recunoscut săvârșirea acestor fapte.

Analizând actele și lucrările dosarului instanța a reținut

următoarea stare de fapt:

În după-amiaza zilei de 08 septembrie 2010 inculpatul M.O.l. s-a deplasat din municipiul Cluj-Napoca în satul N., localitatea de domiciliu a mamei sale. Ajuns în localitate, inculpatul s-a deplasat la localul cunoscut sub denumirea „L.R." unde a consumat, potrivit propriei declarații, băuturi alcoolice, respectiv 2 litri de bere, aceasta în condițiile în care, pe drum, consumase circa 200 ml coniac și 2 litri de bere. în local se aflau și martorii V.V.V. și S.N.M., precum și partea vătămata l.L.V., minoră învârstă de 13 ani.

În jurul orelor 21,30-22,00 partea vătămata l.L.V. a arătat că urmează să plece acasă, inculpatul susținând la rândul său, că intenționează să se deplaseze la un alt local, cunoscut sub denumirea „L.C.", situat în apropierea locuinței părții vătămate.

Conform declarațiilor martorilor S.N.M. și R.L.A., aceasta din urmă fiind barmana localului „La Rel", prima a ieșit partea vătămata l.L.V., care însă a fost urmată la scurt timp, de către inculpatul M.O.l.

Partea vătămata l.L.V. a declarat faptul că a fost ajunsă din urmă de către inculpat, care în momentul în care s-au apropiat de izvorul cunoscut sub numele de „L.B.", i-ar fi pus o mână la gură și ar fi prins-o de haine, târând-o in curtea izvorului într-un loc întunecos, unde a trântit-o la pământ, continuând să-i țină una dintre mâini la gura iar cu cealaltă reușind să-i dea jos pantalonii.

La rândul său, inculpatul M.O.l. și-a dat jos pantalonii, iar partea vătămata conștientizând ce anume avea să se întâmple, s-a opus categoric, cerându-i inculpatului să o lase în pace. Cu toata opoziția părții vătămate, inculpatul M.O.l. a continuat imobilizarea sa la pământ, încercând să-și pună în executare intenția de a întreține un raport sexual cu minora.

Partea vătămată a continuat să strige „lasă-mă, lasă-mă", strigăte care au fost auzite de către martorele P.E. și P.C., care alertate fiind, s-au apropiat de locul de unde se auzeau strigatele, observând-o pe partea vătămata l.L.V. întinsă la pământ și așezat peste aceasta pe inculpat. Martora P.E. a strigat la ei și atunci inculpatul a eliberat-o pe partea vătămată, s-a îmbrăcat și s-a îndepărtat.

Despre identitatea bărbatului, minora le-a spus celor două martore, care nu au reușit să îl observe foarte bine din cauza întunericului, că este vorba despre băiatul L.I., „aia proastă", martorele P.E. și P.C. identificându-l astfel pe inculpat, care, auzind-o pe minoră referindu-se la mama sa, a proferat amenințări cu moartea la adresa sa, ceea ce le-a determinat să se retragă într-o curte. Martorele au precizat că partea vătămata era agitată și a început să plângă.

Ulterior acestui moment, inculpatul M.O.I. s-a deplasat în localul „L.G.", situat în imediata apropiere a fântânii, și-a cumpărat o halba de bere, după care, însoțit de martorul V.V.V., a revenit în localul „La Rel". In local inculpatul M.O.I. a relatat martorilor S.N.M. și R.L.A. despre faptul că a încercat să întrețină relații sexuale cu partea vătămata l.L.V., însă nu a reușit, datorită faptului că „a fost întrerupt de doua babe", martora P.E. confirmând faptul că barmanita localului ar fi relatat despre afirmațiile inculpatului ulterioare acestui episod, și altor persoane.

Potrivit raportului de constatare medico-legala din 16 septembrie 2010, partea vătămată l.L.V. este virgină din punct de vedere anatomic, prezintă leziuni corporale la data examinării de vechimi diferite, însă placardul excoriat de 7,1/5 cm discontinuu acoperit cu fine cruste brune pe fata laterală a brațului drept în 1/ 2 distala poate data din data comiterii faptei și nu necesită îngrijiri medicale.

La scurt timp după revenirea inculpatului în localul „L.R." și-a făcut apariția în local partea vătămata C.D., care a ocupat loc inițial la aceeași masa cu martorii V.V.V. si S.N.M., persoane cu care a consumat băuturi alcoolice.

Potrivit declarațiilor acelorași martori, la un moment dat inculpatul ar fi luat țigara părții vătămate, motiv pentru care la rândul său inculpatul i-ar fi oferit țigări și bere părții vătămate. Ulterior, martorii V.V.V. si S.N.M. au părăsit localul,

rămânând doar inculpatul, partea vătămată C.D. și martora R.L.A.

La scurt timp, inculpatul M.O.I. a părăsit localul, deplasându-se la toaletă iar partea vătămată C.D., după ce a anunțat-o pe martora R.L.A. că merge acasă, a părăsit localul.

Pe drum, la o distanta de aproximativ 50-60 de metri de local, partea vătămată C.D. a fost ajunsă din urmă de către inculpat, care fără a-i adresa nici un cuvânt a tras-o de mână și a împins-o în șanț.

La rândul său, partea vătămată C.D. s-a opus încercărilor inculpatului de a întreține cu ea raport sexual, atât prin cuvintele spuse, cât și prin strigatele de ajutor adresate martorei R.L.A., acestea fiind auzite și de martorul M.I.D., persoană care locuiește în apropierea locului faptei.

În ciuda opoziției părții vătămate și a strigătelor sale de ajutor, inculpatul M.O.I. a reușit să o dezbrace pe aceasta de pantalonii pe care îi purta și la rândul său, și-a dat jos pantalonii, moment în care partea vătămata C.D. a reușit să se întoarcă cu spatele înspre inculpat, care însă nu a renunțat.

Alarmat de strigatele părții vătămate C.D., martorul M.I.D. a ieșit din imobilul în care locuiește, apoi din curtea locuinței sale și s-a îndreptat înspre locul de unde se auzeau strigătele.

Urmare a intervenției acestui martor, inculpatul s-a ridicat de jos, și-a ridicat pantalonii și, fără a-i adresa vreun cuvânt martorului, s-a îndepărtat. Partea vătămată C.D. s-a îmbrăcat și a relatat martorului faptul că inculpatul a încercat să întrețină relații sexuale împotriva voinței sale, în aceste condiții martorul conducând-o pe partea vătămata la locuința sa.

Martora R.L.A., angajată a localului „L.R.", a relatat că a observat momentul în care inculpatul a trântit-o în șanț pe partea vătămată C.D., a auzit strigatele de ajutor ale acesteia, însă datorită temerii pe care o poartă față de inculpat nu a putut interveni.

Potrivit raportului de constatare medico-legala din 16 septembrie 2010, partea vătămată C.D. prezintă semnele unei deflorări vechi a cărei dată nu mai poate fi precizată, la examenul extern constatându-se pe fața antero-laterală și laterală a coapsei drepte în 1/2 dislata 3 echimoze confluente având împreună dimensiunea de 10/7 cm, cu centrul violaceu brun și marginile albăstrui-verzui, leziuni care s-au putut produce prin lovire cu sau de corp dur și pot data din data de 8 septembrie 2010 și au necesitat pentru vindecare un număr de 1-2 zile de îngrijiri medicale.

Partea vătămata C.D. a formulat plângere penală prealabila împotriva inculpatului M.O.I., însă în cursul procesului penal, după audierea sa în fața judecătorului, a decedat.

În cursul urmăririi penale inculpatul a avut o atitudine nesinceră, negând faptul că ar fi încercat să întrețină împotriva voinței sale relații sexuale cu partea vătămată I.L.V. iar în privința părții vătămate C.D. a recunoscut doar faptul ca a împins-o pe partea vătămată în șanț, pentru că aceasta o deranjează în mod frecvent pe mama sa pentru a-i solicita sume de bani cu titlu de împrumut, fără însă a recunoaște faptul că a încercat să întrețină relații sexuale cu partea vătămată împotriva voinței acesteia.

Cu ocazia audierii sale în fața judecătorului, inculpatul și-a menținut poziția inițială, de nerecunoaștere a faptelor pentru care a fost trimis în judecată, însă s-a apreciat dimpotrivă, că materialul probator administrat în prezenta cauză demonstrează fără urmă de dubiu vinovăția inculpatului.

Astfel, în ciuda poziției sale de negare a faptei comise asupra minorei I.L.V., susțin teza vinovăției acestuia în primul rând, declarațiile părții vătămate, care au fost constante, minora relatând pe larg circumstanțele comiterii faptei, a precizat încă de la început identitatea bărbatului care a agresat-o sexual, comportamentul propriu și cel al inculpatului, opoziția sa la manifestările acestuia din urmă și intervenția salvatoare a celor două femei, raportul de constatare medico-legal la ale cărei concluzii s-a referit deja, precum și declarațiile martorelor P.E. și P.C., persoane care au auzit strigatele de ajutor ale părții vătămate si au intervenit, reușind astfel să întrerupă activitatea infracțională a inculpatului, iar pe de altă parte, declarațiile martorilor S.N.M. și R.L.A., din al căror conținut rezultă că, la revenirea în localul „L.R. inculpatul le-a relatat despre cele întâmplate, fiind nemulțumit de faptul că a fost întrerupt de intervenția a „două babe", toate aceste mijloace de probă evidențiind faptul că inculpatul M.O.I. a încercat să întrețină împotriva voinței părții vătămate minore relații sexuale cu aceasta.

În plus, s-a arătat că în cauză s-a efectuat de către D.G.A.S.P.C. un raport de evaluare psihologică pentru partea vătămata I.L.V., minora în vârsta de 13 ani, conform căruia succesiunea întâmplărilor nu este procesată

sub aspect emoțional, minora gândindu-se doar cum să scape, imaginea în sine fiind distorsionată, pentru că se percepe ca fiind o persoană adultă fără însă a-și asuma responsabilitățile aferente; nu poate conștientiza care ar fi fost consecințele în situația în care inculpatul ar fi mers până la capăt pentru că emoțiile legate de eveniment sunt reprimate, mecanismul de apărare predominant fiind minimalizarea incidentului pentru a-i permite să-1 prelucreze progresiv, astfel încât să poată face față evenimentelor. Pentru că obișnuia să se întoarcă acasă seara târziu a devenit victima unei agresiuni sexuale pe care încearcă să o abordeze intr-o manieră „matură

11

, blocând manifestările emoționale legate de incident și supralicitând aspecte raționale pragmatice.

S-a solicitat în faza cercetării judecătorești de către inculpat, prin apărătorul său, conform art. 334 C. proc. pen. schimbarea încadrării juridice a acestei fapte din infracțiunea de tentativă la viol prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 197 alin. (1), (3) C. pen. în infracțiunea de tentativă la act sexual cu un minor, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 198 alin. (1) C. pen. pentru considerentul că din materialul probator administrat în cauză nu rezultă cu certitudine faptul că inculpatul ar fi desfășurat manopere de constrângere a părții vătămate ori ar fi profitat de imposibilitatea de a se apăra ori de a-și exprima voința.

Argumentele invocate în susținerea acestei cereri nu au fost primite, cererea fiind respinsă, deoarece dimpotrivă, materialul probator de la dosar a confirmat faptul că inculpatul a încercat să întrețină un raport sexual cu minora prin constrângerea fizică a acesteia și profitând de imposibilitatea sa de a-și manifesta voința, aceasta în condițiile în care, chiar dacă am afirma că minora ar fi consimțit la acest act sexual, din cauza vârstei fragede nu se poate afirma că aceasta și-a exprimat în mod liber voința, ceea ce face ca oricum, fapta comisă să constituie infracțiunea de tentativă la viol și nu la act sexual cu un minor.

Nu prezintă în același timp, nici un fel de importanță în reținerea vinovăției inculpatului, profilul moral al părții vătămate I.L.V., (despre care s-a încercat a se dovedi că obișnuia să-și petreacă timpul liber în barul din localitate, că ar consuma ocazional alcool și nu ar avea o atitudine prea cuviincioasă), atâta timp cât este vorba totuși, despre un copil în vârstă de 13 ani agresat sexual de către un adult de 38 de ani, care are la rândul său copii, la vârsta părții vătămate, dezvoltarea psihică a acesteia fiind în formare, iar despre o anumită morală, ar fi greu să i se pretindă să dea dovadă de așa ceva atâta timp cât inculpatul a dovedit o lipsă severă a acesteia în ceea ce îl privește.

În privința celeilalte fapte, comise asupra părții vătămate C.D., așa cum s-a arătat deja, inculpatul a recunoscut doar faptul ca a împins-o pe partea vătămata în șanț, pentru acea că, aceasta, în mod frecvent solicită mamei sale sume de bani cu titlu de împrumut, fără însă a recunoaște faptul că a încercat să întrețină relații sexuale cu partea vătămata împotriva voinței acesteia.

Apărarea inculpatului în sensul arătat, a fost combătută, pe de o parte, de raportul de constatare medico-legală care a pus în evidență leziuni la nivelul coapselor părții vătămate, la dosar existând și planșe foto și de declarațiile părții vătămate, constante pe tot parcursul procesului penal, din care rezultă faptul că inculpatul nu s-a limitat la a o împinge pe partea vătămată în șanț ci, a dezbrăcat-o de haine, dezbrăcându-se la rândul său, în ciuda opoziției sale verbale și fizice iar pe de altă parte, de declarațiile martorei R.L.A., care a observat momentul în care inculpatul a tras-o pe partea vătămată „pe marginea drumului" și a auzit apoi strigatele de ajutor ale acesteia precum și cele ale martorului M.I.D. care, urmare a strigătelor părții vătămate, l-a surprins pe inculpat „în fundul gol" și după ce partea vătămata i-a relatat ceea ce s-a întâmplat, a luat hotărârea să o conducă acasă.

Drept urmare, pentru toate argumentele de fapt și de drept instanța a considerat că rezultă dincolo de orice îndoială, vinovăția inculpatului în comiterea celor două infracțiuni pentru care acesta a fost trimis în judecată, inculpatul urmând a răspunde penal pentru acestea.

Faptele descrise mai sus au fost probate cu următoarele mijloace de probă administrate în faza de urmărire penală: plângerea și declarația părții vătămate C.D. (filele 14-18), proces-verbal de cercetare la fața locului și planșa foto (filele 19-27, 38-44), proces-verbal de consemnare a plângerii sau denunțului oral (fila 30), plângerea și declarațiile părții vătămate I.L.V. (filele 32-37), raport de psihodiagnostic și evaluare clinica (filele 55-58), declarațiile martorilor P.C. (filele 59), V.V.V. (filele 60, 61), S.N.M. (filele 62, 63), C.L. (fila 64), R.L.A. (filele 65-67), M.I.D. (filele 68, 69), P.E. (filele 70, 71), rapoarte de constatare medico legale (filele 72-73) și (filele 76-77), declarațiile inculpatului M.O.I. (filele 46, 47, 49-52), în faza de judecată fiind audiat inculpatul (fila 59), părțile vătămate (filele 60, 61) și martorii P.E. (fila 104), P.C. (fila 105), S.N.M. (fila 154), M.I.D. (fila 106) și C.L. (fila 155) și a fost întocmit

un referat de evaluare psiho-socială de către Serviciul de Probatiune de pe lângă Tribunalul Cluj (filele 150-153).

În drept, s-a reținut că fapta inculpatului M.O.I., care în cursul nopții de 8/9 septembrie 2010 a încercat prin constrângere fizică și profitând de imposibilitatea de a-și exprima voința în mod valid, sa întrețină act sexual cu partea vătămata I.L.V., minoră în vârsta de 13 ani, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la viol prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 197 alin. (1), (3) C. pen.

Fapta aceluiași inculpat care, în cursul nopții de 8/9 septembrie 2010 a încercat prin constrângere fizică, cauzându-i leziuni corporale vindecabile în 1-2 zile de îngrijiri medicale, să întrețină act sexual cu partea vătămată C.D., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la viol prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 197 alin. (1) C. pen.

Întrucât prin sentința penala nr. 105/2009 a Judecătoriei Cluj-Napoca, rămasa definitivă prin Decizia penală nr. 210/2009 a Tribunalului Cluj la data de 16 iulie 2009, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 10 luni închisoare cu suspendare condiționată pe termen de încercare de 2 âni si 10 luni, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, sunt incidente dispozițiile art. 37 lit. a) C.pen, privind recidiva postcondamnatorie, dar și prevederile art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiționate dispuse anterior, prezentele infracțiuni fiind comise în termenul de încercare stabilit prin această hotărâre judecătorească.

La individualizarea judiciară a pedepselor ce au fost aplicate inculpatului, instanța de judecată a avut în vedere criteriile generale de individualizare cuprinse în art. 72 C. pen. și anume: gradul de pericol social concret al faptelor comise, deosebit de ridicat din perspectiva în principal, a consecințelor acestor fapte asupra dezvoltării psihice ulterioare a victimei minore, limitele speciale ale pedepselor prevăzute de lege și desigur, persoana infractorului, care nu se află la prima confruntare cu legea penală și nu a fost sincer pe parcursul procesului penal.

Având în vedere însă, situația familială a inculpatului, împrejurarea că acesta beneficiază de sprijinul familiei sale, precum și concluziile referatului de evaluare psiho-socială întocmit de Serviciul de probatiune de pe lângă Tribunalul Cluj care evidențiază faptul că inculpatul a avut o evoluție comportamentală pozitivă, în ceea ce privește viața de familie și atitudinea față de muncă, tribunalul a considerat, asemenea consilierului de probatiune, că totuși, comiterea

prezentelor fapte se datorează consumului excesiv de alcool, ceea ce a determinat o scădere a autocontrolului, a simțului etic și moral și o dezinhibiție comportamentală, fără ca această conduită să fie definitorie pentru profilul moral al inculpatului.

Pentru aceste considerente, tribunalul a considerat că este justificată reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului (fără a considera că starea de beție voluntară este o circumstanță atenuantă, ci celelalte împrejurări la care s-a referit mai sus) conform art. 74 alin. (2) C. pen. și pe cale de consecință, aplicarea dispozițiilor art. 76 lit. b) C. pen. referitoare la efectele circumstanțelor atenuante, în sensul aplicării unor pedepse sub limitele minime speciale prevăzute de lege.

În aceste împrejurări, instanța a aplicat inculpatului pedepsele de 5 (cinci) ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la viol, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 197 alin. (1) și (3) C. pen. cu art. 37 lit. a) C. pen., cu art. 74 alin. (2) C. pen. și art. 76 lit. b) C. pen. și 1 (un ) an și 5 (cinci) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la viol, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 197 alin. (1) C. pen. cu art. 37 lit. a) C. pen., cu art. 74 alin. (2) C. pen. și art. 76 lit. b) C. pen.

În baza art. 37 lit. a) C. pen. tribunalul a constatat că prezentele infracțiuni s-au comis în stare de recidivă postcondamnatorie, față de pedeapsa de 10 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării sale, aplicată prin sentința penală nr. 105 din 10 februarie 2009 a Judecătoriei Cluj-Napoca definitivă la 16 iulie 2009.

În baza art. 83 C. pen. a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 10 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 105 din 10 februarie 2009 a Judecătoriei Cluj-Napoca definitivă la 16 iulie 2009, pedeapsă care s-a alăturat fiecăreia dintre pedepsele stabilite prin prezenta hotărâre, rezultând astfel, o pedeapsă de 5 ani și 10 luni închisoare și o pedeapsă de 2 ani și 3 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. s-a constatat că infracțiunile reținute în sarcina inculpatului sunt concurente și în baza art. 34 lit. b) C. pen. s-a dispus contopirea pedepselor aplicate pentru acestea, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani și 10 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Referitor la latura civilă s-a reținut că partea vătămata C.D. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 5.000 lei reprezentând daune morale.

Partea vătămata I.L.V., prin reprezentantul său legal Iuga Dochița, s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 500 lei reprezentând de asemenea daune morale.

Actele de la dosar, în special raportul psihologic întocmit de specialiști, au aptitudinea de a contura prejudiciul nepatrimonial suferit de către victima minoră urmare a abuzului sexual suferit de aceasta, de afectarea echilibrului psihic și emoțional, de accentuarea sentimentului de nesiguranță în contextul unui mediu familial potrivnic unei evoluții psihice și fizice normale pentru vârsta minorei, ceea ce face ca pretențiile civile să fie justificate, chiar dacă s-a apreciat totuși, cuantumul pretins, insignifiant.

Pe cale de consecință, conform prevederilor art. 17 și 18 C. proc. pen. referitoare la exercitarea din oficiu a acțiunii civile și susținerea sa de către procuror, instanța a considerat că atâta timp cât, instanța este obligată să se pronunțe și din oficiu asupra reparării pagubei și a daunelor morale, chiar dacă persoana vătămată nu este constituită parte civilă iar procurorul, când cel vătămat este o persoană lipsită de capacitate de exercițiu sau cu capacitate de exercițiu restrânsă, este obligat să susțină interesele civile ale acesteia, chiar dacă nu este constituită parte civilă, a considerat că, cu atât mai mult, în cazul de față cuantumul daunelor morale solicitate poate fi modificat, în sensul majorării lor, suma pretinsă fiind cu totul neîndestulătoare față de prejudiciul efectiv suferit de partea vătămată minoră.

Pe cale de consecință, tribunalul în baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. și art. 998 C. civ. a obligat inculpatul să plătească părții vătămate minore I.L.V. despăgubiri civile în sumă de 3.500 lei, reprezentând daune morale.

Așa cum s-a arătat deja, în cursul judecății a decedat partea vătămată C.D., situație în care conform art. 21 C. proc. pen. au fost introduși în cauză succesorii acesteia, respectiv soțul supraviețuitor și copiii majori, dintre care cel dintâi a solicitat continuarea judecării acțiunii civile formulate anterior de către partea vătămată.

Partea vătămată a pretins a fi obligat inculpatul la plata sumei de 5.000 lei reprezentând daune morale, situație în care s-a considerat însă, că inculpatul nu poate fi obligat să plătească această sumă succesorilor părții vătămate, deoarece acesteia fiindu-i cauzat un prejudiciu nepatrimonial, concretizat într-o suferință psihică, dreptul personal la care a dat naștere fiind strâns legat de persoană, nu poate fi exercitat decât de titularul acestuia.

Împotriva sentinței menționate a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj și inculpatul M.O.I.

Parchetul de p lângă Tribunalul Cluj a criticat sentința sub aspectul nelegalitătii în ceea ce privește cuantumul pedepsei aplicate pentru infracțiunea de tentativă la viol prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., comisă asupra victimei minore; astfel din moment ce prima instanță a reținut circumstanțe atenuante pedeapsa aplicată trebuie să se coboare sub limita de 5 ani.

Sub aspectul netemeiniciei s-a criticat greșita reținere a circumstanțelor atenuante judiciare prin raportare la concluziile referatului de evaluare întocmit inculpatului însă la reținerea circumstanțelor atenuante trebuie avute în vedere că acestea se reduc într-o asemenea manieră gravitatea faptei în ansamblul său încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special legal să poate satisface imperativul justei individualizări a pedepsei.

S-a concluzionat că fată de modul de comitere a celor două infracțiuni și limitele speciale ale pedepselor aplicabile pedeapsa aplicată inculpatului nu este proporțională cu gravitatea faptelor.

Sub un alt aspect s-a mai criticat sentința susținându-se că în mod nejustificat instanța nu a aplicat inculpatului și pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor părintești sau a dreptului de a fi tutore sau curator deoarece ignorarea totală de către inculpat a oricărui sentiment de respect față de libertatea fizică, psihică și sexuală a unui copil de 13 ani denotă că acesta nu poate prezenta garanțiile morale pentru a fi părinte, tutore sau curator.

Inculpatul apelant a criticat sentința arătând că se impunea schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tentativă la viol prev. de art. 20 rap. la art. 197 alin. (1) și (3 )C. pen. în tentativă la infracțiunea de act sexual cu minor prev. de art. 20 rap. la art. 198 alin. (1) C. pen. deoarece din coroborarea materialului probator nu rezultă cu certitudine că inculpatul ar fi desfășurat manopere de constrângere a părții vătămate I.L.

În subsidiar a învederat că se putea acorda o eficiență mai mare circumstanțelor atenuante reținute mai ales că în cauză își găsesc aplicabilitatea și disp.art. 83 alin. (1) C. pen. referitoare la revocarea suspendării condiționate a executării unei pedepse de 10 luni închisoare.

Dintr-o altă perspectivă, a învederat că tentativa la infracțiunea de viol comisă asupra persoanei vătămate majore C.D., care a consumat anterior băuturi alcoolice, a dansat și a fumat cu inculpatul iar apoi a plecat aproximativ împreună cu acesta ceea ce poate duce la

concluzia că inculpatul a interpretat respectiva atitudine ca una ușuratică și provocatoare.

Sub aspectul laturii civile a solicitat reducerea despăgubirilor stabilite de prima instanță, la cuantumul solicitat de reprezentanții legali ai minorei deoarece aceștia sunt titularii acțiunii civile în prezenta cauză.

Examinând sentința atacată atât din perspectiva motivelor de apel invocate, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori,

a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj împotriva sentinței penale nr. 88 din 24 februarie 2011 a Tribunalului Cluj pe care a desființat-o parțial doar sub aspectul greșitei rețineri a circumstanțelor atenuante, a greșitei individualizări a pedepselor aplicate și a greșitei aplicări a pedepselor accesorii și complementare.

A condamnat pe inculpatul M.O.I.,în prezent arestat în Penitenciarul Gherla, la pedepsele de:

-

5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev.de ar.64 alin. (1) lit. a) teza II-a, b), d) și e) C. pen., pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de viol prev.și ped.de art. 20 C. pen., rap.la art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplic.art. 37 lit. a) C. pen. (față de partea vătămată I.L.V.);

-

2 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev.de ar.64 alin. (1) lit. a) teza II-a, b), d) și e) C. pen., pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de viol prev.și ped.de art. 20 C. pen. rap.la art. 197 alin. (1) C. pen., cu aplic.art. 37 lit. a) C. pen. (față de partea vătămată C.D.).

În baza art. 83 C. pen., a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 10 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 105/2009 a Judecătoriei Cluj Napoca, definitivă la 16 iulie 2009, pedeapsă care se alătură fiecăreia dintre cele două pedepse menționate, respectiv 5 ani și 10 luni și 2 ani și 10 luni.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a constatat existența concursului de infracțiuni, și a dispus contopirea pedepselor aplicate urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani și 10 luni închisoare și pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II lit. b), d) și e) C. pen., pe o durată de 3 ani.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prev.de ar.64 alin. (1) lit. a) teza II-a, b), d) și e) C. pen.

Conform ari 7 din Legea nr. 76/2008 a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat.

A respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul M.O.I. împotriva aceleiași sentințe.

A menținut restul dispozițiilor sentinței atacate.

A menținut starea de arest preventiv a inculpatului și deduce durata arestării preventive din 20 septembrie 2010 până la zi.

A obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare.

Pentru a pronunța această hotărâre a reținut următoarele:

În mod temeinic, pe baza administrării tuturor probelor necesare aflării adevărului, prima instanță a reținut starea de fapt constând în aceea că în data de 8 septembrie 2010 inculpatul M.O.I. s-a deplasat în satul Năsal, unde la localul „L.R." a consumat doi litri de bere de față fiind doi martori și partea vătămată minoră, de 13 ani, I.L.V.

Aproximativ la ora 21,30 partea vătămată a plecat spre casă însă a fost urmată de către inculpat iar în apropierea izvorului „L.B." i-a pus mâna la gură, a prins-o de haine, a târât-o în apropiere, a trântit-o la pământ și a încercat să întrețină raport sexual cu aceasta, însă ca urmare a țipetelor acesteia, a fost auzită de martorele P.E. și C. care s-au apropiat, au observat-o pe victimă întinsă la pământ iar peste ea pe inculpat, au strigat la ei iar inculpatul a elibera-o, s-a îmbrăcat și s-a îndepărtat.

Referitor la cea de-a doua faptă în mod temeinic prima instanță a reținut că după ce inculpatul s-a întors în localul „L.R." a apărut cealaltă parte vătămată C.D. căreia inculpatul i-a oferit țigări și bere, iar când partea vătămată a părăsit localul spunând că merge acasă la 50-60 m de local a fost ajunsă de inculpat care a tras-o de mână și a împins-o în șanț încercând să întrețină raport sexual. Victima s-a opus a strigat și a fost auzită de martorul M.I.D. care s-a îndreptat spre locul de unde se auzeau strigătele și a văzut că inculpatul era dezbrăcat, iar în momentul în care inculpatul a trântit-o pe partea vătămată în șanț a fost observată de martora R.R.A.

Ca atare, având în vedere că cererea de schimbare a încadrării juridice a primei fapte în infracțiunea de tentativă la act sexual cu minor prev. de art. 198 alin. (1) C. pen. nu a fost primită pentru motivele menționate anterior iar încadrările juridice date de către prima instanță s-au constat că sunt legale.

S-a reținut că apelul declarat de către parchet este fondat din perspectiva netemeiniciei reținerii drept circumstanțe atenuante a

împrejurărilor referitoare la situația familială a inculpatului, la sprijinul de care beneficiază, la comportament pozitiv și atitudinea lui față de muncă deoarece tot din referatul de evaluare rezultă că inculpatul nu are nici un fel de empatie față de cele două victime și pe de altă parte, nici atitudinea procesuală a inculpatul nu denotă vreo urmă de regret având în vedere că nu a recunoscut fapta comisă față de partea vătămată C.D. și referitor la partea vătămată minoră nu a declarat absolut nimic în fata instanței de fond.

Inculpatul apelant a mai criticat sentința susținând că în mod nelegal prima instanță în loc să acorde părții vătămate minore despăgubirile civile solicitate de 500 lei i-a acordat mai mult, respectiv 3.500 lei daune morale, motivul invocat nu poate fi primit deoarece prima instanță a motivat în temeiul art. 17 și 18 C. proc. pen. că instanța este obligată să se pronunțe și din oficiu asupra daunelor morale solicitate de partea vătămată minoră, ca atare în mod justificat a acordat daunele morale considerate ca fiind îndestulătoare pentru a acoperi prejudiciul de imagine suferit de partea vătămată minoră ca urmare a tentativei de viol. Sentința primei instanțe este criticabilă sub aspectul motivării reținute pentru neacordarea sumei de 5.000 lei daune morale către moștenitorii celeilalte părți vătămate decedate, fiindcă nu se poate reține că în cazul decesului a dispărut dreptul la desdăunare pentru prejudiciul moral, astfel cum a procedat prima instanță.

Curtea de Apel Cluj a apreciat că prejudiciul moral a fost cauzat cu ocazia comiterii faptei, iar dreptul la desdăunare - având natura juridică a unui drept de creanță - era născut în patrimoniul părții vătămate care a decedat ulterior în cursul procesului, prin urmare acest drept s-a transmis mai departe succesorilor acesteia; având în vedere însă că succesorii nu au declarat apel sentința nu poate fi modificată din cauză că sub aspectul laturii civile a declarat apel doar inculpatul, iar modificarea sentinței ar însemna înrăutățirea situației acestuia în propria sa cale de atac.

Împotriva Deciziei penale nr. 72/A/2011 din

4 aprilie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, a declarat recurs inculpatul M.O.l., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți sub nr. 7688A17/2010.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj la data de 20 aprilie 2011, prin avocat P.P., fila 3 dosar recurs, inculpatul M.O.l., a solicitat să se ia act că își retrage recursul declarat la data de 13 aprilie 2011, împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel Cluj la data de 4 aprilie 2010.

La data de 27 iunie 2011, în fața Înaltei Curți. în cadrul dezbaterilor recursului, inculpatul M.O.I., a declarat, personal că își retrage recursul declarat împotriva Deciziei penale nr. 72/A/2011 din 4 aprilie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, solicitând să se ia act de declarația sa.

Înalta Curte, în raport de dispozițiile 385

4

C. proc. pen., față de declarația de retragere a recursului formulată de recurentul inculpat M.O.I., în mod expres și personal, în condițiile art. 368 și art. 369 C. proc. pen. care se aplică în mod corespunzător, va lua act de declarația de voință a recurentului inculpat.

Conform art. 192 alin. (1) pct. 2 lit. c) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat potrivit dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul M.O.I. împotriva Deciziei penale nr. 72/A/2011 din 4 aprilie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 20 septembrie 2010 la 27 iunie 2011.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 27 iunie 2011.