ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3983/2012
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3983/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de
față,
În baza lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală
nr. 137 din 05 aprilie 2012 pronunțată de Tribunalul Cluj în Dosarul nr.
9181/117/2011, a fost admisă în parte cererea de schimbare a încadrării
juridice a faptei formulată de inculpatul D.F.M., iar în baza art. 334 C. proc.
pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care inculpatul
a fost trimis în judecată, din infracțiunea de tentativă la omor calificat
prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. a) și i) C. pen., în infracțiunea
de tentativă la omor calificat, prin înlăturarea circumstanței agravante
prevăzute de lit. a) a art. 175 C. pen.
A fost respinsă
cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei, formulată de către
inculpat, din infracțiunea de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 rap.
la art. 174, 175 lit. i) C. pen. în infracțiunea de vătămare corporală prev. de
art. 181 C. pen.
A fost condamnat
inculpatul D.F.M., în temeiul art. 20 rap. la art. 174, 175 alin. (1) lit. i) C.
pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. rap. la art. 39 alin. (4) C. pen.,
prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tentativă la omor
calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen., prin
înlăturarea circumstanței agravante a comiterii faptei cu premeditare, prev. de
art. 175 lit. a) C. pen., la pedeapsa de: 12 ani închisoare, pentru săvârșirea
infracțiunii de tentativă la omor calificat.
În temeiul art. 53
pct. 2 lit. a) rap. la art. 64 alin. (1) lit. a) și b), art. 65 alin. (2) și
(3) și art. 66 C. pen., s-a interzis inculpatului pe o durată de 4 ani, după
executarea pedepsei principale a închisorii, dreptul de a alege și de a fi ales
în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o
funcție implicând exercițiul autorității de stat.
În baza art. 2 alin.
(1) pct. 1 și alin. (2) din Legea nr. 61/1991, cu aplicarea art. 37 lit. b), art.
39 alin. (4) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 ani
închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de port ilegal de cuțit în instituții
publice.
În temeiul art. 33
lit. a) C. pen. s-a constatat că cele două infracțiuni sunt concurente, iar în
baza art. 34 lit. b) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea
alături de care, în temeiul art. 35 alin. (1) C. pen., s-a aplicat și pedeapsa
complementară a interzicerii unor drepturi, inculpatul urmând să execute
pedeapsa de 12 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor de a alege și
de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și de a
ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
În baza art. 71 alin.
(1) și (2) C. pen. s-a interzis inculpatului, de la data rămânerii definitive a
hotărârii de condamnare și până la terminarea executării pedepsei, exercitarea
dreptului prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen.
În baza art. 88 C.
pen. s-a scăzut din durata pedepsei aplicate inculpatului timpul reținerii și
arestării preventive începând cu 09 august 2011 și până la zi.
În temeiul art. 350
alin. (1) C. proc. pen. a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului.
În baza art. 7 rap. la
art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de la inculpat
a probelor biologice necesare în vederea constituirii Sistemului Național de Date
Genetice Judiciare.
În temeiul art. 346
alin. (1) rap. la art. 14 alin. (3) lit. a) C. proc. pen. și la art. 998 C.
civ. rap. la art. 1357 din noul C. civ. și la art. 313 din Legea nr. 95/2006 a fost
admisă acțiunea civilă a părții civile Spitalul Clinic Județean de Urgență Cluj,
și a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea părții civile suma de 3.523,42
RON daune materiale, reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate de internarea
părții vătămate C.A. în această unitate spitalicească.
În baza art. 346
alin. (1) C. proc. pen., a fost respinsă acțiunea civilă a părții civile C.A.
În temeiul art. 191
alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea statului
cheltuieli judiciare în sumă de 1.200 RON.
Pentru a pronunța această
soluție instanța a reținut că
la data de 07 august 2011,
într-o zi de duminică, inculpatul s-a deplasat la Spitalul Clinic Județean de Urgență
Cluj - Unitatea de Primire a Urgențelor I Cluj-Napoca, acuzând o stare de indispoziție
în urma ingerării unor substanțe necunoscute. Inculpatul a avut un comportament
agresiv, a refuzat să coopereze, a refuzat recoltarea de probe și a părăsit intempestiv
unitatea, fără acordul medicului, așa cum reiese și din foaia de observație aflată
în dosarul de urmărire penală.
Din probele
mai sus evidențiate ca și din declarațiile martorului C.V.L., în seara zilei de
08 august 2011, la orele 22.51, inculpatul D.F.M. a revenit la aceeași unitate medicală
acuzând stare generală alterată, senzație de greață, slăbiciuni, vărsături, refuzând
examinarea toracelui și a abdomenului, astfel cum rezultă din foaia de observație
întocmită cu acea ocazie. Din același document a reieșit că inculpatului i s-au
recoltat probe biologice, fiind stabilit diagnosticul, și anume „șoc dispeptic bilo-duodenal”,
acordându-i-se tratament medical, inclusiv două flacoane de perfuzii a câte 500
ml. Toate aceste manopere s-au desfășurat pe întreg parcursul nopții de 08/09 august
2011, de la momentul internării până dimineața, în sala de așteptare și tratament
a pacienților.
În jurul orelor 04.00
ale dimineții zilei de 09 august 2011,
după cum reiese
din declarațiile martorilor H.P. și C.V.L., în cadrul unității a survenit decesul
unui pacient
, care a fost introdus într-un sac de culoare neagră, conform
uzanțelor aplicate în cadrul acestei unități medicale, aspect ce l-a făcut pe inculpat
să devină agitat, în condițiile în care acesta susținea că în acel sac a fost introdusă
soția sa, pe nume A. Martorul
C.V.L. a declarat în fața
instanței de judecată că personalul medical ce își desfășura serviciul pe secția
în care se afla și inculpatul au încercat să-l liniștească pe inculpat, spunându-i
că soția sa nici nu a fost internată în spital, așa că nu are cum să fie ea persoana
decedată introdusă în acel sac negru. Se pare că inculpatul a fost liniștit, deoarece
din probele de la dosar nu rezultă că s-ar mai fi semnalat incidente în legătură
cu inculpatul.
În
jurul orelor 05.30 însă, așa cum rezultă și din declarațiile
părții vătămate C.A., inculpatul s-a deplasat pe coridorul care face legătura între
sala de așteptare și scările de acces, din spate, în incinta Unității de Primire
a Urgențelor I Cluj-Napoca, unde se afla personalul medical - brancardieri, îngrijitori
- care urmau să iasă din schimbul de noapte.
Inculpatul,
fără niciun preaviz sau fără vreo discuție anterioară, de nicio natură - conflictuală
sau pașnică - cu vreuna dintre personalele ce se aflau pe acel coridor, ajungând
în dreptul persoanelor respective, a scos de sub brațul stâng o cârpă albă, cel
mai probabil un tricou, după cum susțin martorii, în care se afla înfășurat un cuțit
pe care îl avea asupra sa și s-a îndreptat spre martorul H.P., care s-a îndepărtat
grăbit, moment în care inculpatul s-a dus, cu cuțitul în mână, spre partea vătămată
C.A., aceasta ridicând mâinile în semn de apărare, iar atunci inculpatul i-a aplicat
o lovitură în antebrațul stâng. În acea clipă partea vătămată a luat-o la fugă pe
scările din spate, cu inculpatul pe urmele sale, care, întrucât nu a ajuns-o din
urmă pe partea vătămată, a renunțat, iar apoi a părăsit unitatea prin sala de așteptare.
Partea vătămată
C.A. a fost internată la Spitalul Județean de Urgență Cluj - Clinica Chirurgie I
Cluj-Napoca în perioada 09-16 august 2011 cu diagnosticul „două plăgi prin înjunghiere
în treimea medio-superioară a brațului stâng cu secțiunea completă a mușchiului
biceps-brahial și incompletă a tricepsului brahial; plagă nepenetrantă latero-toracic
stâng pe linia axilară anterioară, spațiul V intercostal; fractura arcului costal
VII stâng pe linia axilară medie; agresiune”.
S-a intervenit
chirurgical în data de 09 august 2011 practicându-se explorarea plăgilor, hemostază,
miorafie, suturarea plăgilor și imobilizarea în atelă gipsată a brațului stâng,
astfel cum reiese din biletul de ieșire din spital.
Din raportul
de constatare medico-legală efectuat în cauză, a rezultat că persoana vătămată C.A.
a prezentat leziuni corporale care s-au putut produce prin lovire activă repetată
cu corp înțepător-tăietor, leziunile necesitând 55-58 zile de îngrijiri medicale
și nepunând în primejdie viața victimei.
Inculpatul
D.F.M. a fost depistat în cursul aceleiași zile de 09 august 2011, în jurul orelor
12.20, în curtea Spitalului Clinic de Pneumoftiziologie Cluj-Napoca, având asupra
sa două cuțite de mărime considerabilă care au fost ridicate de organele de poliție,
potrivit celor consemnate în procesul-verbal de depistare.
Cele mai sus
reținute au fost confirmate și de imaginile capturate de camerele video instalate
în incinta unității medicale în care a avut loc fapta, imagini cuprinzând scena
agresării efective a părții vătămate, și care au fost puse la dispoziție de către
Compartimentul de informatică al Unității de Primire a Urgențelor I Cluj-Napoca,
înmagazinate pe CD.
În cauză a
fost efectuat un raport de expertiză medico-legală psihiatrică, precum și o completare
la acest raport, din care a rezultat că inculpatul prezintă tulburare de personalitate
emoțional instabilă de tip impulsiv, dar că la data de 09 august 2011 a avut discernământul
păstrat în raport de faptă, nefiind necesară luarea unor măsuri de siguranță față
de inculpat.
S-a reținut
că, în drept, fapta inculpatului D.F.M., care, în dimineața zilei de 09 august 2011,
în timp ce se afla în incinta Unității de Primire a Urgențelor I Cluj-Napoca, a
agresat-o cu cuțitul pe partea vătămată C.A. întrunește elementele constitutive
ale infracțiunii de tentativă la omor calificat prev. și ped. de art. 20 C. pen.
rap. la art. 174 C. pen. comb. cu art. 175 lit. i) C. pen.
S-a constatat,
totodată, că fapta aceluiași inculpat care, în împrejurările descrise, a pătruns
în incinta Unității de Primire a Urgențelor I Cluj-Napoca având asupra sa un cuțit,
întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de port ilegal de cuțit în instituții
publice prev. și ped. de art. 2 alin. (1) pct. 1 și alin. (2) din Legea nr. 61/1991.
Relativ la
schimbarea încadrării juridice s-a constatat că prin rechizitoriu s-a reținut că
în data de 07 august 2011, deci în ziua anterioară evenimentelor din cauză, inculpatul
a fost la aceeași unitate medicală, având un comportament agresiv, părăsind în mod
intempestiv unitatea fără acordul medicului, și că a revenit în seara următoare,
înarmat cu un cuțit și a agresat personalul medical, întrucât dorea să-l „sancționeze”,
fără să rezulte de unde anume reiese o astfel de dorință a inculpatului și nici
de ce anume ar fi fost sancționată.
Prima instanță
a argumentat că pentru existența agravantei prev. de art. 175 lit. a) C. pen. este
necesară existența mai multor condiții, și anume trecerea unui interval de timp
de la momentul luării hotărârii de comitere a infracțiunii și până la momentul executării
acțiunii, existența unei activități psihice a subiectului activ al infracțiunii,
de reflectare, de chibzuire asupra modului în care își va pune în aplicare planul
infracțional, iar între momentul luării hotărârii săvârșirii omorului și până la
punerea în aplicare a planului, făptuitorul să treacă la săvârșirea unor acte de
pregătire de natură să întărească hotărârea luată și să asigure realizarea ei.
S-a apreciat
că în speță se poate vorbi despre trecerea unui interval de timp ca și despre existența
unor operațiuni de pregătire a faptei, constând în luarea unui cuțit asupra inculpatului,
la momentul la care acesta s-a deplasat din nou, în seara zilei de 08 august 2011,
la Unitatea de Primire a Urgențelor I Cluj, dar în privința celei de a doua condiții,
la dosar nu există nici probe directe și nici măcar indirecte, simplul fapt că inculpatul
a părăsit la data de 07 august 2011 unitatea de mai sus, fără acordul medicului
curant, nedemonstrând altceva decât caracterul impulsiv al inculpatului, probat
odată în plus și prin expertiza psihiatrică efectuată în cauză.
În privința
celei de a doua cereri de schimbare a încadrării juridice a faptei prev. de
art. 20 rap. la art. 174 și la art. 175 lit. i) C. pen., formulată de către inculpat,
s-a constatat că aceasta este nefondată, ținând seama de obiectul vulnerant cu care
partea vătămată a fost atacată de către inculpat, și anume un cuțit, de zona vizată
de acesta, și anume cea costală, prin care pot fi atacate organe deosebit de importante
cum sunt plămânii și inima, fiind evident că inculpatul a urmărit, sau doar a acceptat
(ceea ce nu are relevanță prin prisma încadrării juridice a faptei, câtă vreme tentativa
la omor poate fi comisă atât cu intenție directă, cât și indirectă), suprimarea
vieții victimei. S-a arătat că nu are relevanță aspectul că zona corpului părții
vătămate, vizată de către inculpat, nu a fost afectată, câtă vreme acest lucru s-a
datorat prezenței de spirit a părții vătămate, care, în semn de apărare a ridicat
mâinile în sus, parând în acest fel lovitura cu cuțitul aplicată de către inculpat,
și care în alte condiții ar fi lovit în zona pieptului; lovitura a fost aplicată
cu intensitate deosebită, perforând mușchii antebrațului stâng, iar
inculpatul după aplicarea
loviturii, a urmărit-o în continuare pe partea vătămată, cu intenția de a-i mai
aplica lovituri, renunțând numai datorită faptului că nu a reușit să o prindă.
La dozarea pedepselor
aplicate inculpatului, au fost avute în vedere limitele de pedeapsă stabilite pentru
cele două infracțiuni pentru care a fost trimis în judecată, gradul de pericol social
al faptelor, reflectat în modul în care inculpatul a acționat, dând dovadă de temeritate
infracțională, în condițiile în care a comis fapta într-o unitate spitalicească,
în care a pătruns înarmat cu un cuțit, în prezența unui număr destul de mare de
persoane, fără niciun mobil, și fără motivație. Instanța a avut în vedere și faptul
că inculpatul nu s-a limitat la aplicarea unei singure lovituri, ci a dorit să o
mai lovească pe partea vătămată, însă acest lucru nu s-a întâmplat pentru că inculpatul
nu a mai ajuns-o pe aceasta din urmă. De asemenea, au fost luate în considerare
și urmările concrete ale faptelor inculpatului, constând în primul rând în cele
evidențiate prin raportul de constatare medico-legală, cu privire la afectarea sănătății
și integrității corporale a părții vătămate, dar și în consecințele materiale și
psihice produse părții vătămate, care a fost nevoită să suporte o perioadă de spitalizare
și o mini-intervenție chirurgicală, reprezentată de suturarea plăgilor penetrante,
cu implicații pentru situația sa materială.
Prima instanță a avut
în vedere și persoana inculpatului, care, deși a recunoscut faptele în materialitatea
lor, a încercat să eludeze răspunderea sa personală, invocând comiterea faptelor
fără discernământ, și care, în vederea obținerii unei astfel de finalități, a întreprins
manopere subiective de manipulare atât a organelor judiciare, cât și a experților
desemnați cu efectuarea expertizei medico-legale psihiatrice. De asemenea, s-a reținut
că inculpatul este recidivist postexecutoriu, fiind anterior condamnat de mai multe
ori pentru fapte penale ce presupun un comportament violent, ultima pedeapsă aplicată
fiind aceea de 2 ani închisoare cu executare în regim de detenție, aplicată prin
sentința penală nr. 1070/2001 a Judecătoriei Oradea, din executarea căreia a fost
liberat la data de 04 ianuarie 2006, cu un rest neexecutat de 238 zile, rest ce
s-a împlinit până la data comiterii prezentelor infracțiuni. Prin urmare la individualizarea
pedepsei instanța a ținut seama și de prevederile art. 39 alin. (4) C. pen.
Cu privire la comportamentul
antisocial al inculpatului s-a constatat că acesta este demonstrat și de faptul
că mai este cercetat pentru infracțiunile de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea
liniștii publice prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. și de port ilegal de cuțit
prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, în dosarul de urmărire penală
nr. 452/P/2011, instrumentat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca.
S-a concluzionat în sensul
că aplicarea unei pedepse de 12 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de
tentativă la omor calificat și de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii
de port ilegal de cuțit în instituții publice, reprezintă sancțiuni apte să inhibe
vreun eventual comportament infracțional viitor din partea inculpatului și să realizeze
reeducarea sa.
Având în vedere că pentru
comiterea infracțiuni de tentativă la omor calificat este obligatorie aplicarea
unei sancțiuni complementare, și deoarece erau îndeplinite și celelalte condiții
impuse de art. 65 C. pen., în temeiul art. 53 pct. 2 lit. a) rap. la art. 64
alin. (1) lit. a) și b), art. 65 alin. (2) și (3) și art. 66 C. pen., au fost interzise
inculpatului pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei principale a închisorii,
dreptul de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective
publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
Întrucât inculpatul a
comis cele două infracțiuni pentru care este trimis în judecată înainte de a fi
condamnat definitiv pentru vreuna din ele, în temeiul art. 33 lit. a) C. pen. prima
instanță a constatat că acestea sunt concurente, iar în baza art. 34 lit. b) C.
pen. a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea alături de care, în temeiul
art. 35 alin. (1) C. pen., s-a aplicat și pedeapsa complementară a interzicerii
unor drepturi, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 12 ani închisoare și 4 ani
interzicerea drepturilor de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau
în funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității
de stat.
În baza art. 71 alin.
(1) și (2) C. pen., s-a interzis inculpatului, de la data rămânerii definitive a
hotărârii de condamnare și până la terminarea executării pedepsei, exercitarea dreptului
prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen.
Având în vedere că inculpatul
a fost reținut pentru 24 de ore, începând cu data de 09 august 2011, ora 14.30,
iar prin încheierea penală nr. 80/C din 10 august 2011 s-a dispus arestarea sa pentru
un termen de 29 de zile, măsura fiind apoi prelungită prin încheierile penale
nr. 90/C din 06 septembrie 2011 și nr. 104/C din 04 octombrie 2011, toate pronunțate
de Tribunalul Cluj, iar după sesizarea instanței de judecată, măsura arestării inculpatului
a fost menținută în condițiile legii, conform art. 88 C. pen., s-a scăzut din durata
pedepsei aplicate inculpatului timpul reținerii și arestării preventive începând
cu 09 august 2011 și până la zi.
În temeiul art. 350
alin. (1) C. proc. pen. a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului,
față de gravitatea faptei și persoana inculpatului, care conturează pericolul pentru
ordinea publică determinat de cercetarea inculpatului în stare de libertate.
În baza art. 7 rap. la
art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de la inculpat
a probelor biologice necesare în vederea constituirii Sistemului Național de Date
Genetice Judiciare.
Partea vătămată Spitalul
Clinic Județean de Urgență Cluj s-a constituit parte civilă cu suma de 3.523,42
RON daune materiale, reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate de internarea
părții vătămate C.A., prima instanță a apreciat că sunt îndeplinite toate condițiile
necesare pentru angajarea răspunderii delictuale, și anume existența faptei ilicite,
existența vinovăției, existența prejudiciului și probarea întinderii acestuia, precum
și existența raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu, iar în temeiul
art. 346 alin. (1) rap. la art. 14 alin. (3) lit. a) C. proc. pen. și la art. 998
C. civ. rap. la art. 1357 din noul C. civ. și la art. 313 din Legea nr. 95/2006
a admis acțiunea civilă a părții civile Spitalul Clinic Județean de Urgență Cluj,
și a obligat inculpatul să plătească în favoarea părții civile suma de 3.523,42
RON daune materiale, reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate de internarea
părții vătămate C.A. în această unitate spitalicească.
La termenul de judecată
din data de 02 februarie 2012, partea vătămată C.A. a declarat în fața instanței
de judecată că se constituie parte civilă cu suma de 3.124 RON reprezentând daune
materiale, depunând în dovedirea acestora copii xerox ale unor certificate de concediu
medical. Prima instanță, fără a contesta existența vătămărilor suferite de partea
civilă și nici probabilitatea unor urmări materiale ca urmare a internării sale
în spital și a refacerii sale, constând în diferența dintre salariul net și indemnizația
de concediu medical, în costul eventualului tratament medicamentos, sau a unui regim
alimentar mai bogat în vitamine, a constatat că partea civilă nu a demonstrat întinderea
unui astfel de prejudiciu, iar în baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen., a respins
acțiunea civilă a părții civile C.A.
În temeiul art. 191
alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea statului
cheltuieli judiciare în sumă de 1.200 RON.
Împotriva acestei sentințe
a declarat apel inculpatul D.F.M. solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței
penale atacate și judecând cauza să fie schimbată încadrarea juridică a faptei reținute
în sarcina sa din tentativă la omor calificat în vătămare corporală, cu reducerea
pedepsei , iar în subsidiar reducerea pedepsei, cu reținerea în favoarea inculpatului
de circumstanțe atenuante [art. 74 lit. b) și c) C. pen. și art. 49 alin. (2)
C. pen.].
Prin decizia penală
nr. 160/A din 20 septembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția
penală și de minori, a fost respins ca nefondat apelul inculpatului, s-a menținut
starea de arest și s-a dedus prevenția la zi.
A fost obligat inculpatul
la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Verificând sentința penală
atacată prin prisma motivelor de apel invocate de inculpat și a celor care puteau
fi puse în discuție din oficiu, instanța de apel a reținut că prima instanță a avut
în vedere o stare de fapt conformă cu realitatea și necontestată de inculpat.
Din raportul de constatare
medico-legală rezultă că partea vătămată C.A. a prezentat leziuni corporale care
s-au putut produce prin lovirea activă repetată cu un corp înțepător-tăietor, leziuni
care necesită un număr de 55-58 zile de îngrijiri medicale, care nu au pus în primejdie
viața victimei.
Inculpatul D.F.M. a fost
depistat în aceeași zi, respectiv 09 august 2011 în jurul orelor 12.20 în curtea
Spitalului Clinic de Pneumoftiziologie Cluj-Napoca, având asupra sa doză cuțite
de mărimi considerabile, care au fost ridicate de organele de poliție potrivit
proceselor-verbale de depistare.
S-a apreciat că încadrarea
juridică a faptelor a fost just stabilită, întrucât acestea realizează elementele
constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 20
C. pen. raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen. și ale infracțiunii de
port ilegal de cuțit în instituții publice prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 și
alin. (2) din Legea nr. 61/1991, iar pedepsele aplicate inculpatului au fost stabilite
în limitele prevăzute de lege pentru faptele reținute în sarcina acestuia, ținându-se
seama de disp. art. 72 C. pen.
S-a constatat că susținerile
inculpatului referitoare la faptul că acesta ar fi fost condamnat pentru tentativă
la infracțiunea de omor calificat, cu premeditare, sunt eronate, deoarece instanța
de fond a schimbat încadrarea juridică a faptei, prin înlăturarea dispozițiilor
art. 175 lit. a) C. pen.
S-a mai motivat că este
neîntemeiată cererea inculpatului referitoare la schimbarea încadrării juridice
a faptei din tentativă la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 20 C.
pen. raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen. în vătămare corporală prev.
de art. 181 C. pen., solicitare care a fost făcută și la instanța de fond și care
în mod întemeiat a fost respinsă.
S-a arătat că intenția
de ucidere a părții vătămate a rezultat cu certitudine din faptul că inculpatul
i-a aplicat părții vătămate o lovitură cu un cuțit, de o intensitate deosebită,
perforând mușchii antebrațului stâng și fracturând arcul costal VII stâng, partea
vătămată încercând să se apere de loviturile inculpatului prin ridicarea antebrațului
stâng, iar după aplicarea loviturii, a urmărit-o pe partea vătămată cu intenția
de a-i aplica și alte lovituri, însă nu a reușit să o ajungă din urmă pe aceasta,
eventual consum al unor substanțe etnobotanice fiind irelevant.
Obiectul folosit de inculpat,
respectiv un cuțit cu dimensiuni considerabile era apt să provoace leziuni care
să conducă la decesul părții vătămate; intensitatea loviturii aplicate de inculpat
și zona vizată de acesta erau apte să producă decesul părții vătămate, însă rezultatul
nu s-a produs, datorită comportamentului părții vătămate, care s-a apărat ridicând
brațul stâng și cu toate acestea inculpatul, prin lovitura aplicată, i-a cauzat
părții vătămate leziuni grave.
Partea vătămată fiind
cadru medical și fiind într-o unitate sanitară în momentul agresiunilor exercitate
de inculpat asupra sa, i s-au acordat îngrijiri medicale de urgență, fiind supusă
unor intervenții chirurgicale, care au condus la salvarea vieții acestuia.
S-a apreciat astfel că
nu se impune schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului
din tentativă la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 20 C. pen. raportat
la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen. în infracțiunea de vătămare corporală prev.
de art. 181 C. pen. și, totodată, că este neîntemeiată și solicitarea inculpatului
referitoare la reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea sa, respectiv
art. 74 lit. b) și c) C. pen. cu reducerea pedepselor sub limita minimă prevăzută
de lege, deoarece inculpatul pe tot parcursul procesului a încercat prin diferite
metode să se sustragă răspunderii penale, invocând starea în care s-a aflat în momentul
comiterii faptei rezultată în urma consumului de substanțe interzise (etnobotanice)
sau medicamente.
S-a mai constatat că la
instanța de fond partea vătămată C.A. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma
de 3.124 RON daune materiale, însă instanța de fond a respins constituirea de parte
civilă a părții vătămate, pe motiv că aceasta nu a depus acte în vederea dovedirii
pretențiilor civile, sens în care inculpatul nu a fost obligat să plătească părții
vătămate nicio sumă de bani astfel că nu sunt aplicabile în cauză disp. art. 74
lit. b) C. pen. referitoare la stăruința inculpatului cu privire la repararea prejudiciului
cauzat părții vătămate și nici disp. art. 74 lit. c) C. pen., întrucât inculpatul
după comiterea faptei a părăsit unitatea sanitară unde era internat, fiind depistat
în aceeași zi în jurul orelor 12.20 în curtea Spitalului Clinic de Pneumoftiziologie
Cluj-Napoca, având asupra sa două cuțite de mărimi considerabile, de unde rezultă
că pregătea comiterea de noi infracțiuni, dacă nu ar fi fost depistat și reținut
de către organele de poliție.
Recunoașterea ulterioară
a inculpatului cu privire la comiterea infracțiunii, nu s-a datorat comportamentului
acestuia, ci împrejurărilor în care s-a comis infracțiunea, respectiv într-o unitate
sanitară în prezența mai multor persoane, care au asistat la comiterea infracțiunii
și care puteau da relații detaliate referitoare la împrejurările în care s-a comis
fapta, fără ca inculpatul să aibă vreun comportament pozitiv la descoperirea împrejurărilor
în care s-a comis infracțiunea.
Instanța de apel a reținut
că nici solicitarea inculpatului referitoare la reținerea în favoarea sa a circumstanței
atenuante prev. de art. 49 alin. (2) C. pen. nu este întemeiată, în faza de urmărire
penală s-a întocmit un raport de expertiză medico-legală psihiatrică de către I.M.L.
Cluj la data de 04 aprilie 2011 din concluziile căruia rezultă că inculpatul prezintă
tulburare de personalitate polimorfă, datorită consumării substanțelor nocive pentru
sănătate, că acesta poate aprecia critic conținutul și consecințele faptelor sale,
având discernământul general păstrat în raport cu faptele comise.
Tot în faza de urmărire
penală s-a efectuat un nou raport de expertiză medico-legală psihiatrică de către
I.M.L. „Mina Minovici”, din concluziile căruia rezultă că inculpatul prezintă tulburare
de personalitate de tip instabil-impulsiv și are discernământul păstrat în raport
cu faptele pentru care este cercetat.
La instanța de fond s-a
efectuat o completare a raportului de expertiză medico-legală întocmit de I.M.L.
„Mina Minovici” din conținutul căruia rezultă că inculpatul la momentul examinării
evidențiază un comportament de manipulare a examinatorilor în scopul beneficiului
personal, cu simularea psihopatologiei. Inculpatul a afirmat că a consumat cocaină
cu mulți ani în urmă și substanțe etnobotanice, ultimul consum cu o săptămână înainte
de săvârșirea faptelor pentru care este cercetat.
Instanța de apel a apreciat
că obiectivul stabilit de instanță legat de consumul de amfetamine nu-și găsește
scopul și că nu s-au relevat tulburări induse de amfetamină la momentul săvârșirii
faptelor susținerile inculpatului referitoare la compoziția substanțelor legale
în sensul că ar conține amfetamină, fiind nefondate și provenind de la persoane
neavizate.
S-a concluzionat că inculpatul
D.F.M. prezintă tulburare de personalitate emoțional instabilă de tip impulsiv,
iar la data de 09 august 2011 a avut discernământul păstrat în raport cu fapta pentru
care a fost cercetat, nefiind necesare măsuri medicale de siguranță.
La instanța de apel au
fost audiați martorii M.C. și M.D., primul martor a arătat împrejurările în care
s-a comis fapta, reținute în detaliu mai sus, fără a preciza noi elemente, iar cea
de-a doua martoră nu a asistat la comiterea faptei, ci doar la văzut pe inculpat
că avea asupra sa un cuțit cu dimensiuni între 20 și 25 cm în timp ce se afla la
Unitatea de Primiri Urgențe a Spitalului Clinic Cluj-Napoca în noaptea de 08/09
august 2011.
S-a constatat din expertizele
medico-legale și completările la acestea că inculpatul a avut discernământ în momentul
comiterii infracțiunii, iar susținerile acestuia referitoare la faptul că discernământul
său ar fi fost diminuat datorită consumului de substanțe etnobotanice sunt simple
afirmații , fără niciun suport probator, acesta încercând în apel , așa cum a încercat
și la instanța de fond, să se sustragă de la răspunderea penală.
Cu privire la cele 40
de caracterizări pozitive la adresa inculpatului, depuse în apel s-a reținut că
acestea nu sunt în măsură prin ele însele să conducă la reținerea unor circumstanțe
atenuante în favoarea inculpatului. Raportat la modalitatea și condițiile în care
s-au săvârșit infracțiunile arătate în detaliu mai sus, precum și antecedentele
penale ale inculpatului, care anterior a fost condamnat de mai multe ori la pedeapsa
închisorii, cu executarea în regim de detenție, iar executarea acestor pedepse nu
au fost în măsură să contribuie la reeducarea inculpatului.
Față de argumentele expuse
apelul inculpatului a fost respins, ca nefondat.
În baza art. 350 C.
proc. pen., starea de arest a inculpatului a fost menținută, apreciindu-se că temeiurile
care au stat la baza luării acestei măsuri subzistă în continuare, iar la instanța
de fond inculpatul a fost condamnat la pedeapsa închisorii cu executare în regim
de detenție, pedeapsa fiind menținută și în apel, iar pentru buna desfășurare a
procesului până la finalizarea acestuia și pentru a înlătura o eventuală sustragere
a inculpatului de la executarea pedepsei, se impune menținerea în continuare a inculpatului
în stare de arest.
Potrivit art. 88 C.
pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada arestului preventiv, începând
cu data de 09 august 2011, la zi.
Împotriva acestei decizii,
în termen legal, a declarat recurs inculpatul, invocând cazurile de casare prev.
de art. 385
9
pct. 8 raportat la pct. 17 C. proc. pen., art. 385
9
pct. 18 C. proc. pen. și art. 385
9
pct. 17 C. proc. pen. S-a motivat
că nu poate fi acceptată concluzia existenței discernământului la momentul comiterii
faptelor (având în vedere starea în care inculpatul se prezentase anterior la spital
și consumul de substanțe etnobotanice), astfel că se impune refacerea expertizei
medicale, că probele au fost interpretate greșit, că inculpatul nu a intenționat
să ucidă partea vătămată, nu o cunoștea și nu a lovit-o într-o zonă vitală, încadrarea
juridică corectă fiind cea prevăzută de art. 181 C. pen.
Analizând recursul declarat
prin prisma motivelor invocate și din oficiu, în limitele prev. art. 385
6
alin. (1), (2) raportat la art. 385
8
alin. (1) C. proc. pen. se constată
că acesta este nefondat și va fi respins, pentru considerentele ce urmează.
Din verificarea actelor
dosarului și pe baza propriei evaluări a probelor legal administrate în cursul urmăririi
penale, respectiv readministrate în condiții de oralitate, nemijlocire și contradictorialitate
în etapa cercetării judecătorești (în fața primei instanțe și a celei de apel) instanța
de recurs reține că starea de fapt, vinovăția inculpatului și încadrarea juridică
a faptelor pentru care a fost cercetat și condamnat au fost just stabilite.
Astfel, după cum rezultă
din probele dosarului, fapta inculpatului D.F.M., care la data de 09 august 2011,
în incinta Unității de Primire a Urgențelor I Cluj-Napoca, a agresat-o cu cuțitul
pe partea vătămată C.A., realizează conținutul constitutiv al infracțiunii prev.
de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., totodată, fapta
aceluiași inculpat care a pătruns în unitatea medicală indicată având asupra sa
un cuțit, constituie infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 și alin. (2)
din Legea nr. 61/1991.
Prin hotărârile anterior
pronunțate s-a reținut corect și, contrar susținerilor apărării, prin justa evaluare
a probelor ce s-au coroborat, că inculpatul, acționând cu discernământ (potrivit
concluziilor rapoartelor de expertiză realizate), a aplicat părții vătămate lovituri
cu cuțitul într-o zonă ce făcea posibilă producerea de leziuni unor organe vitale,
rezultat care nu s-a produs deoarece partea vătămată s-a apărat, cu toate acestea,
față de intensitatea loviturilor, vătămările produse fiind grave, dar partea vătămată
beneficiind de asistență medicală de îndată. Așadar, având în vedere modul în care
inculpatul a acționat, prin lovirea și apoi urmărirea părții vătămate pentru a-i
aplica noi lovituri, obiectul folosit, intensitatea loviturilor și zona vizată,
în mod just s-a concluzionat că inculpatul a urmărit sau acceptat producerea rezultatului
constând în suprimarea vieții victimei, încadrarea juridică a faptei fiind just
stabilită, poziția subiectivă a inculpatului față de urmarea infracțiunii rezultând
ex re, fapta comisă necircumscriindu-se conținutului constitutiv al infracțiunii
prev. de art. 181 C. pen., criticile apărării în acest sens fiind neîntemeiate.
În ceea ce privește susținerea
apărării relativă la comiterea faptelor fără discernământ și necesitatea refacerii
raportului de expertiză se constată că nici aceste apărări nu pot fi primite față
de concluziile neechivoc exprimate de specialiști în cuprinsul rapoartelor de expertiză
realizate, în sensul păstrării discernământului în raport cu faptele comise.
Așa fiind, se constată
că în mod just, prin aplicarea dispozițiilor art. 72 și art. 52 C. pen. instanțele
au stabilit, respectiv menținut, sancțiunile - pedeapsa închisorii, cea accesorie
și complementară, acestea fiind judicios individualizate și apte a conduce la realizarea
scopurilor pedepsei, respectiv reeducarea inculpatului, schimbarea atitudinii sale
față de regulile de conviețuire socială și valorile morale (cu atât mai mult cu
cât acesta a mai fost condamnat pentru infracțiuni comise cu violență și este cercetat
pentru infracțiunile de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice
și port ilegal de cuțit în locuri publice), cuantumul sancțiunilor reflectând gravitatea
faptelor, modul de comitere a acestora, urmarea produsă și care se putea produce,
persoana și personalitatea inculpatului.
Pentru considerentele
ce preced, constatându-se că decizia recurată este legală, temeinică și complet
motivată, iar criticile invocate de apărare sunt neîntemeiate, neexistând cazurile
de casare a căror reținere din oficiu să conducă la desființarea hotărârii atacate,
în temeiul dispozițiilor art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul
declarat va fi respins, ca nefondat.
Potrivit dispozițiilor
art. 88 C. pen., va fi dedusă perioada reținerii și arestării preventive, de la
09 august 2001 la zi.
În temeiul dispozițiilor
art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor
judiciare statului, din care suma reprezentând onorariul avocatului desemnat din
oficiu până la prezentarea apărătorului ales al recurentului inculpat se va avansa
din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat,
recursul declarat de inculpatul D.F.M. împotriva deciziei penale nr. 160/A din 20
septembrie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.
Deduce din pedeapsa aplicată
inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 09 august 2011 la 04
decembrie 2012.
Obligă recurentul inculpat
la plata sumei de 250 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care
suma de 50 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu până la prezentarea
apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință
publică, azi 04 decembrie 2012.