ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3983/2012

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 137 din 05 aprilie 2012 pronunțată de Tribunalul Cluj în Dosarul nr. 9181/117/2011, a fost admisă în parte cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei formulată de inculpatul D.F.M., iar în baza art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, din infracțiunea de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. a) și i) C. pen., în infracțiunea de tentativă la omor calificat, prin înlăturarea circumstanței agravante prevăzute de lit. a) a art. 175 C. pen. A fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei, formulată de către inculpat, din infracțiunea de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 rap.

la art. 174, 175 lit. i) C. pen. în infracțiunea de vătămare corporală prev. de art. 181 C. pen. A fost condamnat inculpatul D.F.M., în temeiul art. 20 rap. la art. 174, 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. rap. la art. 39 alin. (4) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen., prin înlăturarea circumstanței agravante a comiterii faptei cu premeditare, prev. de art. 175 lit. a) C. pen., la pedeapsa de: 12 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat. În temeiul art. 53 pct. 2 lit. a) rap.

la art. 64 alin. (1) lit. a) și b), art. 65 alin. (2) și (3) și art. 66 C. pen., s-a interzis inculpatului pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei principale a închisorii, dreptul de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat. În baza art. 2 alin. (1) pct. 1 și alin. (2) din Legea nr. 61/1991, cu aplicarea art. 37 lit. b), art. 39 alin. (4) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de port ilegal de cuțit în instituții publice. În temeiul art. 33 lit. a) C. pen. s-a constatat că cele două infracțiuni sunt concurente, iar în baza art. 34 lit. b) C. pen.

s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea alături de care, în temeiul art. 35 alin. (1) C. pen., s-a aplicat și pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 12 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat. În baza art. 71 alin. (1) și (2) C. pen. s-a interzis inculpatului, de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la terminarea executării pedepsei, exercitarea dreptului prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen. În baza art. 88 C. pen. s-a scăzut din durata pedepsei aplicate inculpatului timpul reținerii și arestării preventive începând cu 09 august 2011 și până la zi.

În temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului. În baza art. 7 rap. la art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de la inculpat a probelor biologice necesare în vederea constituirii Sistemului Național de Date Genetice Judiciare. În temeiul art. 346 alin. (1) rap. la art. 14 alin. (3) lit. a) C. proc. pen. și la art. 998 C. civ. rap. la art. 1357 din noul C. civ. și la art. 313 din Legea nr. 95/2006 a fost admisă acțiunea civilă a părții civile Spitalul Clinic Județean de Urgență Cluj, și a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea părții civile suma de 3.523,42 RON daune materiale, reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate de internarea părții vătămate C.A.

în această unitate spitalicească. În baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen., a fost respinsă acțiunea civilă a părții civile C.A. În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea statului cheltuieli judiciare în sumă de 1.200 RON. Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că la data de 07 august 2011, într-o zi de duminică, inculpatul s-a deplasat la Spitalul Clinic Județean de Urgență Cluj - Unitatea de Primire a Urgențelor I Cluj-Napoca, acuzând o stare de indispoziție în urma ingerării unor substanțe necunoscute. Inculpatul a avut un comportament agresiv, a refuzat să coopereze, a refuzat recoltarea de probe și a părăsit intempestiv unitatea, fără acordul medicului, așa cum reiese și din foaia de observație aflată în dosarul de urmărire penală.

Din probele mai sus evidențiate ca și din declarațiile martorului C.V.L., în seara zilei de 08 august 2011, la orele 22.51, inculpatul D.F.M. a revenit la aceeași unitate medicală acuzând stare generală alterată, senzație de greață, slăbiciuni, vărsături, refuzând examinarea toracelui și a abdomenului, astfel cum rezultă din foaia de observație întocmită cu acea ocazie. Din același document a reieșit că inculpatului i s-au recoltat probe biologice, fiind stabilit diagnosticul, și anume „șoc dispeptic bilo-duodenal”, acordându-i-se tratament medical, inclusiv două flacoane de perfuzii a câte 500 ml. Toate aceste manopere s-au desfășurat pe întreg parcursul nopții de 08/09 august 2011, de la momentul internării până dimineața, în sala de așteptare și tratament a pacienților.

În jurul orelor 04.00 ale dimineții zilei de 09 august 2011, după cum reiese din declarațiile martorilor H.P. și C.V.L., în cadrul unității a survenit decesul unui pacient , care a fost introdus într-un sac de culoare neagră, conform uzanțelor aplicate în cadrul acestei unități medicale, aspect ce l-a făcut pe inculpat să devină agitat, în condițiile în care acesta susținea că în acel sac a fost introdusă soția sa, pe nume A. Martorul C.V.L. a declarat în fața instanței de judecată că personalul medical ce își desfășura serviciul pe secția în care se afla și inculpatul au încercat să-l liniștească pe inculpat, spunându-i că soția sa nici nu a fost internată în spital, așa că nu are cum să fie ea persoana decedată introdusă în acel sac negru.

Se pare că inculpatul a fost liniștit, deoarece din probele de la dosar nu rezultă că s-ar mai fi semnalat incidente în legătură cu inculpatul. În jurul orelor 05.30 însă, așa cum rezultă și din declarațiile părții vătămate C.A., inculpatul s-a deplasat pe coridorul care face legătura între sala de așteptare și scările de acces, din spate, în incinta Unității de Primire a Urgențelor I Cluj-Napoca, unde se afla personalul medical - brancardieri, îngrijitori - care urmau să iasă din schimbul de noapte.

Inculpatul, fără niciun preaviz sau fără vreo discuție anterioară, de nicio natură - conflictuală sau pașnică - cu vreuna dintre personalele ce se aflau pe acel coridor, ajungând în dreptul persoanelor respective, a scos de sub brațul stâng o cârpă albă, cel mai probabil un tricou, după cum susțin martorii, în care se afla înfășurat un cuțit pe care îl avea asupra sa și s-a îndreptat spre martorul H.P., care s-a îndepărtat grăbit, moment în care inculpatul s-a dus, cu cuțitul în mână, spre partea vătămată C.A., aceasta ridicând mâinile în semn de apărare, iar atunci inculpatul i-a aplicat o lovitură în antebrațul stâng. În acea clipă partea vătămată a luat-o la fugă pe scările din spate, cu inculpatul pe urmele sale, care, întrucât nu a ajuns-o din urmă pe partea vătămată, a renunțat, iar apoi a părăsit unitatea prin sala de așteptare.

Partea vătămată C.A. a fost internată la Spitalul Județean de Urgență Cluj - Clinica Chirurgie I Cluj-Napoca în perioada 09-16 august 2011 cu diagnosticul „două plăgi prin înjunghiere în treimea medio-superioară a brațului stâng cu secțiunea completă a mușchiului biceps-brahial și incompletă a tricepsului brahial; plagă nepenetrantă latero-toracic stâng pe linia axilară anterioară, spațiul V intercostal; fractura arcului costal VII stâng pe linia axilară medie; agresiune”. S-a intervenit chirurgical în data de 09 august 2011 practicându-se explorarea plăgilor, hemostază, miorafie, suturarea plăgilor și imobilizarea în atelă gipsată a brațului stâng, astfel cum reiese din biletul de ieșire din spital.

Din raportul de constatare medico-legală efectuat în cauză, a rezultat că persoana vătămată C.A. a prezentat leziuni corporale care s-au putut produce prin lovire activă repetată cu corp înțepător-tăietor, leziunile necesitând 55-58 zile de îngrijiri medicale și nepunând în primejdie viața victimei. Inculpatul D.F.M. a fost depistat în cursul aceleiași zile de 09 august 2011, în jurul orelor 12.20, în curtea Spitalului Clinic de Pneumoftiziologie Cluj-Napoca, având asupra sa două cuțite de mărime considerabilă care au fost ridicate de organele de poliție, potrivit celor consemnate în procesul-verbal de depistare. Cele mai sus reținute au fost confirmate și de imaginile capturate de camerele video instalate în incinta unității medicale în care a avut loc fapta, imagini cuprinzând scena agresării efective a părții vătămate, și care au fost puse la dispoziție de către Compartimentul de informatică al Unității de Primire a Urgențelor I Cluj-Napoca, înmagazinate pe CD.

În cauză a fost efectuat un raport de expertiză medico-legală psihiatrică, precum și o completare la acest raport, din care a rezultat că inculpatul prezintă tulburare de personalitate emoțional instabilă de tip impulsiv, dar că la data de 09 august 2011 a avut discernământul păstrat în raport de faptă, nefiind necesară luarea unor măsuri de siguranță față de inculpat. S-a reținut că, în drept, fapta inculpatului D.F.M., care, în dimineața zilei de 09 august 2011, în timp ce se afla în incinta Unității de Primire a Urgențelor I Cluj-Napoca, a agresat-o cu cuțitul pe partea vătămată C.A. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor calificat prev. și ped. de art. 20 C. pen.

rap. la art. 174 C. pen. comb. cu art. 175 lit. i) C. pen. S-a constatat, totodată, că fapta aceluiași inculpat care, în împrejurările descrise, a pătruns în incinta Unității de Primire a Urgențelor I Cluj-Napoca având asupra sa un cuțit, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de port ilegal de cuțit în instituții publice prev. și ped. de art. 2 alin. (1) pct. 1 și alin. (2) din Legea nr. 61/1991. Relativ la schimbarea încadrării juridice s-a constatat că prin rechizitoriu s-a reținut că în data de 07 august 2011, deci în ziua anterioară evenimentelor din cauză, inculpatul a fost la aceeași unitate medicală, având un comportament agresiv, părăsind în mod intempestiv unitatea fără acordul medicului, și că a revenit în seara următoare, înarmat cu un cuțit și a agresat personalul medical, întrucât dorea să-l „sancționeze”, fără să rezulte de unde anume reiese o astfel de dorință a inculpatului și nici de ce anume ar fi fost sancționată.

Prima instanță a argumentat că pentru existența agravantei prev. de art. 175 lit. a) C. pen. este necesară existența mai multor condiții, și anume trecerea unui interval de timp de la momentul luării hotărârii de comitere a infracțiunii și până la momentul executării acțiunii, existența unei activități psihice a subiectului activ al infracțiunii, de reflectare, de chibzuire asupra modului în care își va pune în aplicare planul infracțional, iar între momentul luării hotărârii săvârșirii omorului și până la punerea în aplicare a planului, făptuitorul să treacă la săvârșirea unor acte de pregătire de natură să întărească hotărârea luată și să asigure realizarea ei.

S-a apreciat că în speță se poate vorbi despre trecerea unui interval de timp ca și despre existența unor operațiuni de pregătire a faptei, constând în luarea unui cuțit asupra inculpatului, la momentul la care acesta s-a deplasat din nou, în seara zilei de 08 august 2011, la Unitatea de Primire a Urgențelor I Cluj, dar în privința celei de a doua condiții, la dosar nu există nici probe directe și nici măcar indirecte, simplul fapt că inculpatul a părăsit la data de 07 august 2011 unitatea de mai sus, fără acordul medicului curant, nedemonstrând altceva decât caracterul impulsiv al inculpatului, probat odată în plus și prin expertiza psihiatrică efectuată în cauză. În privința celei de a doua cereri de schimbare a încadrării juridice a faptei prev. de art. 20 rap.

la art. 174 și la art. 175 lit. i) C. pen., formulată de către inculpat, s-a constatat că aceasta este nefondată, ținând seama de obiectul vulnerant cu care partea vătămată a fost atacată de către inculpat, și anume un cuțit, de zona vizată de acesta, și anume cea costală, prin care pot fi atacate organe deosebit de importante cum sunt plămânii și inima, fiind evident că inculpatul a urmărit, sau doar a acceptat (ceea ce nu are relevanță prin prisma încadrării juridice a faptei, câtă vreme tentativa la omor poate fi comisă atât cu intenție directă, cât și indirectă), suprimarea vieții victimei.

S-a arătat că nu are relevanță aspectul că zona corpului părții vătămate, vizată de către inculpat, nu a fost afectată, câtă vreme acest lucru s-a datorat prezenței de spirit a părții vătămate, care, în semn de apărare a ridicat mâinile în sus, parând în acest fel lovitura cu cuțitul aplicată de către inculpat, și care în alte condiții ar fi lovit în zona pieptului; lovitura a fost aplicată cu intensitate deosebită, perforând mușchii antebrațului stâng, iar inculpatul după aplicarea loviturii, a urmărit-o în continuare pe partea vătămată, cu intenția de a-i mai aplica lovituri, renunțând numai datorită faptului că nu a reușit să o prindă.

La dozarea pedepselor aplicate inculpatului, au fost avute în vedere limitele de pedeapsă stabilite pentru cele două infracțiuni pentru care a fost trimis în judecată, gradul de pericol social al faptelor, reflectat în modul în care inculpatul a acționat, dând dovadă de temeritate infracțională, în condițiile în care a comis fapta într-o unitate spitalicească, în care a pătruns înarmat cu un cuțit, în prezența unui număr destul de mare de persoane, fără niciun mobil, și fără motivație. Instanța a avut în vedere și faptul că inculpatul nu s-a limitat la aplicarea unei singure lovituri, ci a dorit să o mai lovească pe partea vătămată, însă acest lucru nu s-a întâmplat pentru că inculpatul nu a mai ajuns-o pe aceasta din urmă.

De asemenea, au fost luate în considerare și urmările concrete ale faptelor inculpatului, constând în primul rând în cele evidențiate prin raportul de constatare medico-legală, cu privire la afectarea sănătății și integrității corporale a părții vătămate, dar și în consecințele materiale și psihice produse părții vătămate, care a fost nevoită să suporte o perioadă de spitalizare și o mini-intervenție chirurgicală, reprezentată de suturarea plăgilor penetrante, cu implicații pentru situația sa materială. Prima instanță a avut în vedere și persoana inculpatului, care, deși a recunoscut faptele în materialitatea lor, a încercat să eludeze răspunderea sa personală, invocând comiterea faptelor fără discernământ, și care, în vederea obținerii unei astfel de finalități, a întreprins manopere subiective de manipulare atât a organelor judiciare, cât și a experților desemnați cu efectuarea expertizei medico-legale psihiatrice.

De asemenea, s-a reținut că inculpatul este recidivist postexecutoriu, fiind anterior condamnat de mai multe ori pentru fapte penale ce presupun un comportament violent, ultima pedeapsă aplicată fiind aceea de 2 ani închisoare cu executare în regim de detenție, aplicată prin sentința penală nr. 1070/2001 a Judecătoriei Oradea, din executarea căreia a fost liberat la data de 04 ianuarie 2006, cu un rest neexecutat de 238 zile, rest ce s-a împlinit până la data comiterii prezentelor infracțiuni. Prin urmare la individualizarea pedepsei instanța a ținut seama și de prevederile art. 39 alin. (4) C. pen. Cu privire la comportamentul antisocial al inculpatului s-a constatat că acesta este demonstrat și de faptul că mai este cercetat pentru infracțiunile de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prev. de art. 321 alin. (1) C. pen.

și de port ilegal de cuțit prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, în dosarul de urmărire penală nr. 452/P/2011, instrumentat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca. S-a concluzionat în sensul că aplicarea unei pedepse de 12 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat și de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de port ilegal de cuțit în instituții publice, reprezintă sancțiuni apte să inhibe vreun eventual comportament infracțional viitor din partea inculpatului și să realizeze reeducarea sa. Având în vedere că pentru comiterea infracțiuni de tentativă la omor calificat este obligatorie aplicarea unei sancțiuni complementare, și deoarece erau îndeplinite și celelalte condiții impuse de art. 65 C. pen., în temeiul art. 53 pct. 2 lit. a) rap.

la art. 64 alin. (1) lit. a) și b), art. 65 alin. (2) și (3) și art. 66 C. pen., au fost interzise inculpatului pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei principale a închisorii, dreptul de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat. Întrucât inculpatul a comis cele două infracțiuni pentru care este trimis în judecată înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna din ele, în temeiul art. 33 lit. a) C. pen. prima instanță a constatat că acestea sunt concurente, iar în baza art. 34 lit. b) C. pen.

a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea alături de care, în temeiul art. 35 alin. (1) C. pen., s-a aplicat și pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 12 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat. În baza art. 71 alin. (1) și (2) C. pen., s-a interzis inculpatului, de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la terminarea executării pedepsei, exercitarea dreptului prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen.

Având în vedere că inculpatul a fost reținut pentru 24 de ore, începând cu data de 09 august 2011, ora 14.30, iar prin încheierea penală nr. 80/C din 10 august 2011 s-a dispus arestarea sa pentru un termen de 29 de zile, măsura fiind apoi prelungită prin încheierile penale nr. 90/C din 06 septembrie 2011 și nr. 104/C din 04 octombrie 2011, toate pronunțate de Tribunalul Cluj, iar după sesizarea instanței de judecată, măsura arestării inculpatului a fost menținută în condițiile legii, conform art. 88 C. pen., s-a scăzut din durata pedepsei aplicate inculpatului timpul reținerii și arestării preventive începând cu 09 august 2011 și până la zi. În temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului, față de gravitatea faptei și persoana inculpatului, care conturează pericolul pentru ordinea publică determinat de cercetarea inculpatului în stare de libertate.

În baza art. 7 rap. la art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de la inculpat a probelor biologice necesare în vederea constituirii Sistemului Național de Date Genetice Judiciare. Partea vătămată Spitalul Clinic Județean de Urgență Cluj s-a constituit parte civilă cu suma de 3.523,42 RON daune materiale, reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate de internarea părții vătămate C.A., prima instanță a apreciat că sunt îndeplinite toate condițiile necesare pentru angajarea răspunderii delictuale, și anume existența faptei ilicite, existența vinovăției, existența prejudiciului și probarea întinderii acestuia, precum și existența raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu, iar în temeiul art. 346 alin. (1) rap.

la art. 14 alin. (3) lit. a) C. proc. pen. și la art. 998 C. civ. rap. la art. 1357 din noul C. civ. și la art. 313 din Legea nr. 95/2006 a admis acțiunea civilă a părții civile Spitalul Clinic Județean de Urgență Cluj, și a obligat inculpatul să plătească în favoarea părții civile suma de 3.523,42 RON daune materiale, reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate de internarea părții vătămate C.A. în această unitate spitalicească. La termenul de judecată din data de 02 februarie 2012, partea vătămată C.A. a declarat în fața instanței de judecată că se constituie parte civilă cu suma de 3.124 RON reprezentând daune materiale, depunând în dovedirea acestora copii xerox ale unor certificate de concediu medical.

Prima instanță, fără a contesta existența vătămărilor suferite de partea civilă și nici probabilitatea unor urmări materiale ca urmare a internării sale în spital și a refacerii sale, constând în diferența dintre salariul net și indemnizația de concediu medical, în costul eventualului tratament medicamentos, sau a unui regim alimentar mai bogat în vitamine, a constatat că partea civilă nu a demonstrat întinderea unui astfel de prejudiciu, iar în baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen., a respins acțiunea civilă a părții civile C.A. În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea statului cheltuieli judiciare în sumă de 1.200 RON. Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul D.F.M.

solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și judecând cauza să fie schimbată încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina sa din tentativă la omor calificat în vătămare corporală, cu reducerea pedepsei , iar în subsidiar reducerea pedepsei, cu reținerea în favoarea inculpatului de circumstanțe atenuante [art. 74 lit. b) și c) C. pen. și art. 49 alin. (2) C. pen.]. Prin decizia penală nr. 160/A din 20 septembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, a fost respins ca nefondat apelul inculpatului, s-a menținut starea de arest și s-a dedus prevenția la zi. A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat. Verificând sentința penală atacată prin prisma motivelor de apel invocate de inculpat și a celor care puteau fi puse în discuție din oficiu, instanța de apel a reținut că prima instanță a avut în vedere o stare de fapt conformă cu realitatea și necontestată de inculpat.

Din raportul de constatare medico-legală rezultă că partea vătămată C.A. a prezentat leziuni corporale care s-au putut produce prin lovirea activă repetată cu un corp înțepător-tăietor, leziuni care necesită un număr de 55-58 zile de îngrijiri medicale, care nu au pus în primejdie viața victimei. Inculpatul D.F.M. a fost depistat în aceeași zi, respectiv 09 august 2011 în jurul orelor 12.20 în curtea Spitalului Clinic de Pneumoftiziologie Cluj-Napoca, având asupra sa doză cuțite de mărimi considerabile, care au fost ridicate de organele de poliție potrivit proceselor-verbale de depistare. S-a apreciat că încadrarea juridică a faptelor a fost just stabilită, întrucât acestea realizează elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 20 C. pen.

raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen. și ale infracțiunii de port ilegal de cuțit în instituții publice prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 și alin. (2) din Legea nr. 61/1991, iar pedepsele aplicate inculpatului au fost stabilite în limitele prevăzute de lege pentru faptele reținute în sarcina acestuia, ținându-se seama de disp. art. 72 C. pen. S-a constatat că susținerile inculpatului referitoare la faptul că acesta ar fi fost condamnat pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat, cu premeditare, sunt eronate, deoarece instanța de fond a schimbat încadrarea juridică a faptei, prin înlăturarea dispozițiilor art. 175 lit. a) C. pen. S-a mai motivat că este neîntemeiată cererea inculpatului referitoare la schimbarea încadrării juridice a faptei din tentativă la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 20 C. pen.

raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen. în vătămare corporală prev. de art. 181 C. pen., solicitare care a fost făcută și la instanța de fond și care în mod întemeiat a fost respinsă. S-a arătat că intenția de ucidere a părții vătămate a rezultat cu certitudine din faptul că inculpatul i-a aplicat părții vătămate o lovitură cu un cuțit, de o intensitate deosebită, perforând mușchii antebrațului stâng și fracturând arcul costal VII stâng, partea vătămată încercând să se apere de loviturile inculpatului prin ridicarea antebrațului stâng, iar după aplicarea loviturii, a urmărit-o pe partea vătămată cu intenția de a-i aplica și alte lovituri, însă nu a reușit să o ajungă din urmă pe aceasta, eventual consum al unor substanțe etnobotanice fiind irelevant.

Obiectul folosit de inculpat, respectiv un cuțit cu dimensiuni considerabile era apt să provoace leziuni care să conducă la decesul părții vătămate; intensitatea loviturii aplicate de inculpat și zona vizată de acesta erau apte să producă decesul părții vătămate, însă rezultatul nu s-a produs, datorită comportamentului părții vătămate, care s-a apărat ridicând brațul stâng și cu toate acestea inculpatul, prin lovitura aplicată, i-a cauzat părții vătămate leziuni grave. Partea vătămată fiind cadru medical și fiind într-o unitate sanitară în momentul agresiunilor exercitate de inculpat asupra sa, i s-au acordat îngrijiri medicale de urgență, fiind supusă unor intervenții chirurgicale, care au condus la salvarea vieții acestuia.

S-a apreciat astfel că nu se impune schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului din tentativă la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen. în infracțiunea de vătămare corporală prev. de art. 181 C. pen. și, totodată, că este neîntemeiată și solicitarea inculpatului referitoare la reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea sa, respectiv art. 74 lit. b) și c) C. pen. cu reducerea pedepselor sub limita minimă prevăzută de lege, deoarece inculpatul pe tot parcursul procesului a încercat prin diferite metode să se sustragă răspunderii penale, invocând starea în care s-a aflat în momentul comiterii faptei rezultată în urma consumului de substanțe interzise (etnobotanice) sau medicamente.

S-a mai constatat că la instanța de fond partea vătămată C.A. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 3.124 RON daune materiale, însă instanța de fond a respins constituirea de parte civilă a părții vătămate, pe motiv că aceasta nu a depus acte în vederea dovedirii pretențiilor civile, sens în care inculpatul nu a fost obligat să plătească părții vătămate nicio sumă de bani astfel că nu sunt aplicabile în cauză disp. art. 74 lit. b) C. pen. referitoare la stăruința inculpatului cu privire la repararea prejudiciului cauzat părții vătămate și nici disp. art. 74 lit. c) C. pen., întrucât inculpatul după comiterea faptei a părăsit unitatea sanitară unde era internat, fiind depistat în aceeași zi în jurul orelor 12.20 în curtea Spitalului Clinic de Pneumoftiziologie Cluj-Napoca, având asupra sa două cuțite de mărimi considerabile, de unde rezultă că pregătea comiterea de noi infracțiuni, dacă nu ar fi fost depistat și reținut de către organele de poliție.

Recunoașterea ulterioară a inculpatului cu privire la comiterea infracțiunii, nu s-a datorat comportamentului acestuia, ci împrejurărilor în care s-a comis infracțiunea, respectiv într-o unitate sanitară în prezența mai multor persoane, care au asistat la comiterea infracțiunii și care puteau da relații detaliate referitoare la împrejurările în care s-a comis fapta, fără ca inculpatul să aibă vreun comportament pozitiv la descoperirea împrejurărilor în care s-a comis infracțiunea. Instanța de apel a reținut că nici solicitarea inculpatului referitoare la reținerea în favoarea sa a circumstanței atenuante prev. de art. 49 alin. (2) C. pen. nu este întemeiată, în faza de urmărire penală s-a întocmit un raport de expertiză medico-legală psihiatrică de către I.M.L.

Cluj la data de 04 aprilie 2011 din concluziile căruia rezultă că inculpatul prezintă tulburare de personalitate polimorfă, datorită consumării substanțelor nocive pentru sănătate, că acesta poate aprecia critic conținutul și consecințele faptelor sale, având discernământul general păstrat în raport cu faptele comise. Tot în faza de urmărire penală s-a efectuat un nou raport de expertiză medico-legală psihiatrică de către I.M.L. „Mina Minovici”, din concluziile căruia rezultă că inculpatul prezintă tulburare de personalitate de tip instabil-impulsiv și are discernământul păstrat în raport cu faptele pentru care este cercetat. La instanța de fond s-a efectuat o completare a raportului de expertiză medico-legală întocmit de I.M.L.

„Mina Minovici” din conținutul căruia rezultă că inculpatul la momentul examinării evidențiază un comportament de manipulare a examinatorilor în scopul beneficiului personal, cu simularea psihopatologiei. Inculpatul a afirmat că a consumat cocaină cu mulți ani în urmă și substanțe etnobotanice, ultimul consum cu o săptămână înainte de săvârșirea faptelor pentru care este cercetat. Instanța de apel a apreciat că obiectivul stabilit de instanță legat de consumul de amfetamine nu-și găsește scopul și că nu s-au relevat tulburări induse de amfetamină la momentul săvârșirii faptelor susținerile inculpatului referitoare la compoziția substanțelor legale în sensul că ar conține amfetamină, fiind nefondate și provenind de la persoane neavizate.

S-a concluzionat că inculpatul D.F.M. prezintă tulburare de personalitate emoțional instabilă de tip impulsiv, iar la data de 09 august 2011 a avut discernământul păstrat în raport cu fapta pentru care a fost cercetat, nefiind necesare măsuri medicale de siguranță. La instanța de apel au fost audiați martorii M.C.

și M.D., primul martor a arătat împrejurările în care s-a comis fapta, reținute în detaliu mai sus, fără a preciza noi elemente, iar cea de-a doua martoră nu a asistat la comiterea faptei, ci doar la văzut pe inculpat că avea asupra sa un cuțit cu dimensiuni între 20 și 25 cm în timp ce se afla la Unitatea de Primiri Urgențe a Spitalului Clinic Cluj-Napoca în noaptea de 08/09 august 2011. S-a constatat din expertizele medico-legale și completările la acestea că inculpatul a avut discernământ în momentul comiterii infracțiunii, iar susținerile acestuia referitoare la faptul că discernământul său ar fi fost diminuat datorită consumului de substanțe etnobotanice sunt simple afirmații , fără niciun suport probator, acesta încercând în apel , așa cum a încercat și la instanța de fond, să se sustragă de la răspunderea penală.

Cu privire la cele 40 de caracterizări pozitive la adresa inculpatului, depuse în apel s-a reținut că acestea nu sunt în măsură prin ele însele să conducă la reținerea unor circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului. Raportat la modalitatea și condițiile în care s-au săvârșit infracțiunile arătate în detaliu mai sus, precum și antecedentele penale ale inculpatului, care anterior a fost condamnat de mai multe ori la pedeapsa închisorii, cu executarea în regim de detenție, iar executarea acestor pedepse nu au fost în măsură să contribuie la reeducarea inculpatului. Față de argumentele expuse apelul inculpatului a fost respins, ca nefondat. În baza art. 350 C. proc.

pen., starea de arest a inculpatului a fost menținută, apreciindu-se că temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri subzistă în continuare, iar la instanța de fond inculpatul a fost condamnat la pedeapsa închisorii cu executare în regim de detenție, pedeapsa fiind menținută și în apel, iar pentru buna desfășurare a procesului până la finalizarea acestuia și pentru a înlătura o eventuală sustragere a inculpatului de la executarea pedepsei, se impune menținerea în continuare a inculpatului în stare de arest. Potrivit art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada arestului preventiv, începând cu data de 09 august 2011, la zi. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, invocând cazurile de casare prev. de art. 385 9 pct. 8 raportat la pct. 17 C. proc.

pen., art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen. și art. 385 9 pct. 17 C. proc. pen. S-a motivat că nu poate fi acceptată concluzia existenței discernământului la momentul comiterii faptelor (având în vedere starea în care inculpatul se prezentase anterior la spital și consumul de substanțe etnobotanice), astfel că se impune refacerea expertizei medicale, că probele au fost interpretate greșit, că inculpatul nu a intenționat să ucidă partea vătămată, nu o cunoștea și nu a lovit-o într-o zonă vitală, încadrarea juridică corectă fiind cea prevăzută de art. 181 C. pen. Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate și din oficiu, în limitele prev. art. 385 6 alin. (1), (2) raportat la art. 385 8 alin. (1) C. proc.

pen. se constată că acesta este nefondat și va fi respins, pentru considerentele ce urmează. Din verificarea actelor dosarului și pe baza propriei evaluări a probelor legal administrate în cursul urmăririi penale, respectiv readministrate în condiții de oralitate, nemijlocire și contradictorialitate în etapa cercetării judecătorești (în fața primei instanțe și a celei de apel) instanța de recurs reține că starea de fapt, vinovăția inculpatului și încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost cercetat și condamnat au fost just stabilite. Astfel, după cum rezultă din probele dosarului, fapta inculpatului D.F.M., care la data de 09 august 2011, în incinta Unității de Primire a Urgențelor I Cluj-Napoca, a agresat-o cu cuțitul pe partea vătămată C.A., realizează conținutul constitutiv al infracțiunii prev. de art. 20 C. pen.

raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., totodată, fapta aceluiași inculpat care a pătruns în unitatea medicală indicată având asupra sa un cuțit, constituie infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 și alin. (2) din Legea nr. 61/1991. Prin hotărârile anterior pronunțate s-a reținut corect și, contrar susținerilor apărării, prin justa evaluare a probelor ce s-au coroborat, că inculpatul, acționând cu discernământ (potrivit concluziilor rapoartelor de expertiză realizate), a aplicat părții vătămate lovituri cu cuțitul într-o zonă ce făcea posibilă producerea de leziuni unor organe vitale, rezultat care nu s-a produs deoarece partea vătămată s-a apărat, cu toate acestea, față de intensitatea loviturilor, vătămările produse fiind grave, dar partea vătămată beneficiind de asistență medicală de îndată.

Așadar, având în vedere modul în care inculpatul a acționat, prin lovirea și apoi urmărirea părții vătămate pentru a-i aplica noi lovituri, obiectul folosit, intensitatea loviturilor și zona vizată, în mod just s-a concluzionat că inculpatul a urmărit sau acceptat producerea rezultatului constând în suprimarea vieții victimei, încadrarea juridică a faptei fiind just stabilită, poziția subiectivă a inculpatului față de urmarea infracțiunii rezultând ex re, fapta comisă necircumscriindu-se conținutului constitutiv al infracțiunii prev. de art. 181 C. pen., criticile apărării în acest sens fiind neîntemeiate. În ceea ce privește susținerea apărării relativă la comiterea faptelor fără discernământ și necesitatea refacerii raportului de expertiză se constată că nici aceste apărări nu pot fi primite față de concluziile neechivoc exprimate de specialiști în cuprinsul rapoartelor de expertiză realizate, în sensul păstrării discernământului în raport cu faptele comise.

Așa fiind, se constată că în mod just, prin aplicarea dispozițiilor art. 72 și art. 52 C. pen. instanțele au stabilit, respectiv menținut, sancțiunile - pedeapsa închisorii, cea accesorie și complementară, acestea fiind judicios individualizate și apte a conduce la realizarea scopurilor pedepsei, respectiv reeducarea inculpatului, schimbarea atitudinii sale față de regulile de conviețuire socială și valorile morale (cu atât mai mult cu cât acesta a mai fost condamnat pentru infracțiuni comise cu violență și este cercetat pentru infracțiunile de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice și port ilegal de cuțit în locuri publice), cuantumul sancțiunilor reflectând gravitatea faptelor, modul de comitere a acestora, urmarea produsă și care se putea produce, persoana și personalitatea inculpatului.

Pentru considerentele ce preced, constatându-se că decizia recurată este legală, temeinică și complet motivată, iar criticile invocate de apărare sunt neîntemeiate, neexistând cazurile de casare a căror reținere din oficiu să conducă la desființarea hotărârii atacate, în temeiul dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat va fi respins, ca nefondat. Potrivit dispozițiilor art. 88 C. pen., va fi dedusă perioada reținerii și arestării preventive, de la 09 august 2001 la zi. În temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare statului, din care suma reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales al recurentului inculpat se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.F.M. împotriva deciziei penale nr. 160/A din 20 septembrie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 09 august 2011 la 04 decembrie 2012. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 04 decembrie 2012.