ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3022/2005

Asupra recursurilor de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 475 din 6 septembrie 2004, Tribunalul Brașov a condamnat pe următorii inculpați: - C.P. la 12 ani închisoare, în baza art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) alin. (2) lit. a) și alin. (4), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 61 C. pen., pentru un rest de pedeapsă de 465 de zile; - T.T.M. la 11 ani închisoare, în baza art. 26, raportat la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) alin. (2) lit. a) și alin. (4), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 61 alin. (1) C. pen., pentru un rest de pedeapsă de 294 de zile; - M.I. la 3 ani și 6 luni închisoare, în baza art. 221 alin. (1), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

și art. 61 C. pen., pentru un rest de pedeapsă de 620 de zile; - Ț.P. la 3 ani și 6 luni închisoare, în baza art. 221 alin. (1), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.; - S.F.L. la 2 ani închisoare, în baza art. 221 alin. (1), cu aplicarea art. 81 C. pen.; - P.R. la 2 ani închisoare, în baza art. 249 alin. (2), cu aplicarea art. 258 C. pen. și art. 81 C. pen. - C.D. la 2 ani închisoare, în baza art. 249, cu aplicarea art. 258 C. pen. și art. 81 C. pen. S-a reținut că, inculpatul C.P., cu ajutorul inculpatului T.T.M. a sustras, prin efracție, din biserica Sf. Nicolae din Brașov, icoana „Maica Domnului cu Pruncul Isus”, în noaptea de 16 mai 2003, icoană care face parte din categoria tezaur al P.C.N.

Valoarea acestei icoane, stabilită de experți de specialitate a fost stabilită între 100.000 – 300.000 Euro. În sarcina inculpaților M.I., la care s-a și găsit icoana, Ț.P. și S.F.L. s-a reținut săvârșirea infracțiunii de tăinuire, întrucât aceștia au fost de acord să achiziționeze de la inculpatul C.P., o icoană, despre care știau că este furată și că are o valoare deosebit de mare, întrucât, chiar inculpatul C.P., le spusese că are o vechime de peste 500 de ani și că solicită un preț de 30.000 dolari SUA. Inculpaților P.R. și C.D. li s-a reținut în sarcină săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu, care a produs consecințe deosebit de grave, întrucât aceștia erau angajați într-un serviciu de pază specializată pentru a asigura integritatea bunurilor din Biserica Sfântu Nicolae, având obligația și dreptul să intervină, chiar prin acțiuni fizice directe, pentru identificarea și prinderea eventualilor infractori.

Aceștia, deși exista un sistem de alarmare care i-a avertizat despre pătrunderea în obiectivul păzit, nu s-au deplasat la fața locului și nu au intervenit, așa încât au contribuit, în mod direct, la reușita sustragerii icoanei. Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și inculpații C.P., T.T.M., M.I., Ț.P. și P.R. Parchetul a criticat sentința considerând că pedepsele aplicate inculpaților sunt prea blânde și cu privire la modalitățile de executare a pedepselor aplicate inculpaților S.F.L., P.R. și C.D. Inculpații C.P. și T.T.P. au pus în discuție încadrarea juridică a faptelor, prin înlăturarea alin. (4) C. pen., iar inculpatul T.T.P. a solicitat să se examineze și posibilitatea achitării sale, în temeiul art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc.

pen. Inculpații M.I., Ț.P. și P.R. au solicitat, în principal, achitarea lor, în baza art. 10 alin. 81) lit. d) C. proc. pen., lipsind vinovăția, iar, în subsidiar, reducerea pedepselor aplicate. Pentru inculpatul P.R. s-a pus în discuție tardivitatea apelului. Curtea de Apel Brașov, prin decizia penală nr. 49/ Ap din 10 februarie 2005, a respins apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și inculpații C.P., T.T.M., M.I. și Ț.P. și ca tardiv, apelul inculpatului P.R. S-a adăugat arestării preventive a inculpaților C.P. și T.T.M., perioada cuprinsă între 6 septembrie 2004 și 10 februarie 2005 și s-a menținut, în continuare starea lor de arest. Onorariile apărătorilor din oficiu pentru inculpații C.P., T.T.M., S.F.L.

în sumă de 600.000 lei se va suporta din fondurile Ministerului Justiției și se includ în cheltuielile judiciare. Au fost obligați inculpații C.P. și T.T.M. să plătească statului câte 1.100.000 lei cheltuieli judiciare și M.I. și Ț.P. la câte 500.000 lei cheltuieli judiciare. Împotriva acestei decizii au declarat recursuri inculpații C.P., T.T.M., M.I. și Ț.P. Inculpații C.P. și M.I. au solicitat admiterea recursurilor, casarea hotărârilor pronunțate și, în principal, trimiterea cauzei la instanța de fond pentru stabilirea reală a bunului sustras, iar, în subsidiar, reducerea pedepsei aplicate. Inculpații T.T.M. și Ț.P. au solicitat admiterea recursurilor, casarea hotărârilor pronunțate și achitarea lor pentru infracțiunile la care au fost condamnați.

Recursurile sunt nefondate. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că instanțele au stabilit, în mod corect, situația de fapt și vinovăția inculpaților în săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost condamnați. Astfel, este dovedită participarea inculpatului T.T.M. la săvârșirea furtului icoanei, împreună cu inculpatul C.P., prin declarațiile inculpatei S.F.L. care a declarat că „în noaptea de 16 mai 2003 a venit acasă P., împreună cu T. și au luat din casă toate cuțitele și câteva șurubelnițe și au revenit, în jurul orei 5,00, cu icoana, care era învelită în sacoul lui T.” și că „cei doi mi-au povestit că icoana au furat-o din biserica „Sfântul Nicolae” din Schei, după ce au forțat ușa de acces”.

Aceste declarații se coroborează cu declarațiile martorilor R.I. și H.C. De asemenea, reținerea infracțiunii de tăinuire, săvârșită de inculpații M.I. și Ț.P., este justificată, întrucât din declarațiile de la dosar, rezultă că aceștia au cunoscut exact despre proveniența icoanei și chiar despre modalitatea de sustragere a acesteia. În ce privește valoarea bunului sustras, aceasta a fost stabilită, în mod indubitabil, de experți în materie, care în raportul de expertiză au calificat icoana în categoria de tezaur al patrimoniului cultural național, având o valoare estimată pe criterii specifice de clasare între 100.000 și 300.000 Euro. Instanța de judecată a reținut suma cea mai mică, de 100.000 Euro care, în echivalentul în lei, reprezintă mai mult decât 3 miliarde de lei și justifică reținerea alin. (4) al art. 209 C. pen.

Având în vedere aceste probe, în mod corect instanțele au condamnat pe inculpați T.T.M., pentru infracțiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i), alin. (2) lit. a) și alin. (4) C. pen. și pe Ț.P., pentru infracțiunea prevăzută de art. 221 alin. (1) C. pen., iar efectuarea unei noi expertize pentru a se stabili valoarea obiectului sustras, nu se justifică. Stabilită fiind vinovăția inculpaților, instanța de fond a aplicat inculpaților C.P., T.T.M., M.I. și Ț.P., pedepse just individualizate, în conformitate cu art. 72 C. pen. și proporționale cu pericolul social al faptelor comise. Întrucât criticile din recursurile declarate sunt neîntemeiate, iar din analiza actelor dosarului nu se constată existența unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge recursurile, cu obligarea recurenților la cheltuieli judiciare către stat. Totodată va deduce din pedepsele inculpaților C.P. și T.T.M. timpul arestării preventive de la 25 mai 2003, la zi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații C.P., T.T.M., M.I. și Ț.P. împotriva deciziei penale nr. 49/ Ap din 10 februarie 2005 a Curții de Apel Brașov. Deduce din pedepsele aplicate inculpaților C.P. și T.T.M. timpul arestării preventive de la 25 mai 2003 la 13 mai 2005. Obligă pe recurenții inculpați C.P. și T.T.M. să plătească statului sumele de câte 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care sumele de câte 400.000 lei, reprezentând onorarii pentru apărarea din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției. Obligă pe recurenții inculpați M.I. și Ț.P. să plătească statului sumele de câte 1.200.000 lei cheltuieli judiciare . Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 13 mai 2005.