ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3022/2005

Asupra recursurilor de față:

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 475

din 6 septembrie 2004, Tribunalul Brașov a condamnat pe următorii inculpați:

- C.P. la 12 ani închisoare,

în baza art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) alin. (2) lit.

a) și alin. (4), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 61 C. pen.,

pentru un rest de pedeapsă de 465 de zile;

- T.T.M. la 11 ani

închisoare, în baza art. 26, raportat la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1)

lit. a), g) și i) alin. (2) lit. a) și alin. (4), cu aplicarea art. 37 lit. a) C.

pen. și art. 61 alin. (1) C. pen., pentru un rest de pedeapsă de 294 de zile;

- M.I. la 3 ani și 6 luni

închisoare, în baza art. 221 alin. (1), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și

art. 61 C. pen., pentru un rest de pedeapsă de 620 de zile;

- Ț.P. la 3 ani și 6 luni

închisoare, în baza art. 221 alin. (1), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.;

- S.F.L. la 2 ani

închisoare, în baza art. 221 alin. (1), cu aplicarea art. 81 C. pen.;

- P.R. la 2 ani închisoare,

în baza art. 249 alin. (2), cu aplicarea art. 258 C. pen. și art. 81 C. pen.

- C.D. la 2 ani închisoare,

în baza art. 249, cu aplicarea art. 258 C. pen. și art. 81 C. pen.

S-a reținut că, inculpatul C.P.,

cu ajutorul inculpatului T.T.M. a sustras, prin efracție, din biserica Sf.

Nicolae din Brașov, icoana „Maica Domnului cu Pruncul Isus”, în noaptea de 16

mai 2003, icoană care face parte din categoria tezaur al P.C.N. Valoarea

acestei icoane, stabilită de experți de specialitate a fost stabilită între

100.000 – 300.000 Euro.

În sarcina inculpaților M.I.,

la care s-a și găsit icoana, Ț.P. și S.F.L. s-a reținut săvârșirea infracțiunii

de tăinuire, întrucât aceștia au fost de acord să achiziționeze de la

inculpatul C.P., o icoană, despre care știau că este furată și că are o valoare

deosebit de mare, întrucât, chiar inculpatul C.P., le spusese că are o vechime

de peste 500 de ani și că solicită un preț de 30.000 dolari SUA.

Inculpaților P.R. și C.D. li

s-a reținut în sarcină săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu, care

a produs consecințe deosebit de grave, întrucât aceștia erau angajați într-un

serviciu de pază specializată pentru a asigura integritatea bunurilor din

Biserica Sfântu Nicolae, având obligația și dreptul să intervină, chiar prin

acțiuni fizice directe, pentru identificarea și prinderea eventualilor

infractori. Aceștia, deși exista un sistem de alarmare care i-a avertizat

despre pătrunderea în obiectivul păzit, nu s-au deplasat la fața locului și nu

au intervenit, așa încât au contribuit, în mod direct, la reușita sustragerii

icoanei.

Împotriva acestei sentințe

au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și inculpații C.P., T.T.M.,

M.I., Ț.P. și P.R.

Parchetul a criticat

sentința considerând că pedepsele aplicate inculpaților sunt prea blânde și cu

privire la modalitățile de executare a pedepselor aplicate inculpaților S.F.L.,

P.R. și C.D.

Inculpații C.P. și T.T.P. au

pus în discuție încadrarea juridică a faptelor, prin înlăturarea alin. (4) C.

pen., iar inculpatul T.T.P. a solicitat să se examineze și posibilitatea

achitării sale, în temeiul art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Inculpații M.I., Ț.P. și P.R.

au solicitat, în principal, achitarea lor, în baza art. 10 alin. 81) lit. d) C.

proc. pen., lipsind vinovăția, iar, în subsidiar, reducerea pedepselor

aplicate.

Pentru inculpatul P.R. s-a

pus în discuție tardivitatea apelului.

Curtea de Apel Brașov, prin

decizia penală nr. 49/ Ap din 10 februarie 2005, a respins apelurile declarate

de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și inculpații C.P., T.T.M., M.I. și Ț.P.

și ca tardiv, apelul inculpatului P.R.

S-a adăugat arestării

preventive a inculpaților C.P. și T.T.M., perioada cuprinsă între 6 septembrie

2004 și 10 februarie 2005 și s-a menținut, în continuare starea lor de arest.

Onorariile apărătorilor din

oficiu pentru inculpații C.P., T.T.M., S.F.L. în sumă de 600.000 lei se va

suporta din fondurile Ministerului Justiției și se includ în cheltuielile

judiciare.

Au fost obligați inculpații C.P.

și T.T.M. să plătească statului câte 1.100.000 lei cheltuieli judiciare și M.I.

și Ț.P. la câte 500.000 lei cheltuieli judiciare.

Împotriva acestei decizii au

declarat recursuri inculpații C.P., T.T.M., M.I. și Ț.P.

Inculpații C.P. și M.I. au

solicitat admiterea recursurilor, casarea hotărârilor pronunțate și, în

principal, trimiterea cauzei la instanța de fond pentru stabilirea reală a

bunului sustras, iar, în subsidiar, reducerea pedepsei aplicate.

Inculpații T.T.M. și Ț.P. au

solicitat admiterea recursurilor, casarea hotărârilor pronunțate și achitarea

lor pentru infracțiunile la care au fost condamnați.

Recursurile sunt nefondate.

Din examinarea actelor și

lucrărilor dosarului se constată că instanțele au stabilit, în mod corect,

situația de fapt și vinovăția inculpaților în săvârșirea infracțiunilor pentru

care au fost condamnați.

Astfel, este dovedită participarea

inculpatului T.T.M. la săvârșirea furtului icoanei, împreună cu inculpatul C.P.,

prin declarațiile inculpatei S.F.L. care a declarat că „în noaptea de 16 mai

2003 a venit acasă P., împreună cu T. și au luat din casă toate cuțitele și

câteva șurubelnițe și au revenit, în jurul orei 5,00, cu icoana, care era

învelită în sacoul lui T.” și că „cei doi mi-au povestit că icoana au furat-o

din biserica „Sfântul Nicolae” din Schei, după ce au forțat ușa de acces”.

Aceste declarații se

coroborează cu declarațiile martorilor R.I. și H.C.

De asemenea, reținerea

infracțiunii de tăinuire, săvârșită de inculpații M.I. și Ț.P., este

justificată, întrucât din declarațiile de la dosar, rezultă că aceștia au

cunoscut exact despre proveniența icoanei și chiar despre modalitatea de

sustragere a acesteia.

În ce privește valoarea

bunului sustras, aceasta a fost stabilită, în mod indubitabil, de experți în

materie, care în raportul de expertiză au calificat icoana în categoria de

tezaur al patrimoniului cultural național, având o valoare estimată pe criterii

specifice de clasare între 100.000 și 300.000 Euro.

Instanța de judecată a

reținut suma cea mai mică, de 100.000 Euro care, în echivalentul în lei,

reprezintă mai mult decât 3 miliarde de lei și justifică reținerea alin. (4) al

art. 209 C. pen.

Având în vedere aceste

probe, în mod corect instanțele au condamnat pe inculpați T.T.M., pentru

infracțiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 208 alin. (1) și art. 209 alin.

(1) lit. a), g) și i), alin. (2) lit. a) și alin. (4) C. pen. și pe Ț.P.,

pentru infracțiunea prevăzută de art. 221 alin. (1) C. pen., iar efectuarea

unei noi expertize pentru a se stabili valoarea obiectului sustras, nu se

justifică.

Stabilită fiind vinovăția

inculpaților, instanța de fond a aplicat inculpaților C.P., T.T.M., M.I. și Ț.P.,

pedepse just individualizate, în conformitate cu art. 72 C. pen. și

proporționale cu pericolul social al faptelor comise.

Întrucât criticile din

recursurile declarate sunt neîntemeiate, iar din analiza actelor dosarului nu

se constată existența unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea,

în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge

recursurile, cu obligarea recurenților la cheltuieli judiciare către stat.

Totodată va deduce din

pedepsele inculpaților C.P. și T.T.M. timpul arestării preventive de la 25 mai

2003, la zi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de inculpații C.P., T.T.M., M.I. și Ț.P. împotriva

deciziei penale nr. 49/ Ap din 10 februarie 2005 a Curții de Apel Brașov.

Deduce din pedepsele

aplicate inculpaților C.P. și T.T.M. timpul arestării preventive de la 25 mai

2003 la 13 mai 2005.

Obligă pe recurenții

inculpați C.P. și T.T.M. să plătească statului sumele de câte 1.600.000 lei

cheltuieli judiciare, din care sumele de câte 400.000 lei, reprezentând

onorarii pentru apărarea din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Obligă pe recurenții

inculpați M.I. și Ț.P. să plătească statului sumele de câte 1.200.000 lei

cheltuieli judiciare .

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 13 mai 2005.