ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6716/2005

Asupra recursurilor de față: În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 199 din 5 aprilie 2005 a Tribunalului Prahova, pronunțată în dosarul nr. 6120/2004, au fost condamnați inculpații: - R.B.E., pentru infracțiunile prevăzute de: - art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. a) și g) și alin. (3) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 75 lit. c) la 2 ani închisoare; - art. 255 alin. (1), cu aplicarea art. 74 și art. 76 lit. c) C. pen., la 5 luni închisoare. Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b), inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare. - P.I. astfel: - în baza art. 208 – art. 209 lit. a) și g) alin. (3) lit. a), cu aplicarea art. 74 – art. 76 lit. a) C. pen., prejudiciul de 17.137.158 lei, la 2 ani închisoare; - în baza art. 255 alin. (1), cu aplicarea art. 74 și art. 76 lit. e) C. pen., la 5 luni închisoare.

S-a dispus să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare. - T.M. astfel: - în baza art. 26, art. 208 – art. 29 lit. a) și g) și alin. (3) lit. a), cu aplicarea art. 74 – art. 76 lit. c) C. pen., la 2 ani închisoare; - în baza art. 264 alin. (1), cu aplicarea art. 74 – art. 76 lit. e) C. pen., la două luni închisoare. S-a dispus să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare. - B.G. astfel: - în baza art. 254 alin. (1), cu aplicarea art. 74 – art. 76 lit. c) C. pen., la 2 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.; - în baza art. 26 raportat la art. 208 – art. 29 alin. (3) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 – art. 76 lit. c) C. pen., la 2 ani închisoare.

S-a dispus să execute 2 ani închisoare. - B.R.C. astfel: - în baza art. 254 alin. (1), cu aplicarea art. 74 lit. a), b) și c) și art. 76 lit. c) C. pen., la 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.; - în baza art. 26, raportat la art. 208 – art. 209 lit. a) și g) și alin. (3), cu aplicarea art. 74 – art. 76 lit. c) C. pen., la 2 ani închisoare. S-a dispus să execute 2 ani închisoare, și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. Conform art. 86 1 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate pe un termen de încercare de 3 ani, pentru fiecare inculpat. Conform art. 86 3 C. pen., inculpații au fost obligați să respecte măsurile de supraveghere impuse.

S-a atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen. S-a constatat că prejudiciul produs părții civile S.N.P. P. SA, sucursala Petrobrazi, în sumă de 17.137.178 lei, a fost recuperat. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că inculpatul R.B.E., în calitate de salariat la SC C. SA Ploiești, împreună cu colegul său de serviciu, inculpatul P.I. au sustras în noaptea de ½ februarie 2004 dintr-un rezervor aflat în perimetrul Rafinăriei P. cantitatea de 675 litri de benzină cu plumb-premium cauzând părții civile S.N.P. P. SA, sucursala Petrobrazi, un prejudiciu de 17.137.178 lei. Cercetările au stabilit că inculpatul P.I. pentru a-și asigura reușita infracțiunii a promis și a dat inculpaților B.G.

și B.R.C., gardieni publici cu atribuții de pază în zona Depozitului de combustibili menționat, o anumită cantitate de benzină sustrasă pentru ca aceștia să nu-și îndeplinească atribuțiile de serviciu. Inculpatul T.M. împreună cu R.B.E. și P.I. a participat la sustragerea cantității de benzină menționată, concurând astfel la producerea unui prejudiciu în sumă de 507.778 lei. Inculpații B.G. și B.R.C. în calitate de gardieni publici au acceptat promisiunea unor foloase, primul 180 litri benzină și secundul 25 litri benzină pentru a nu-și îndeplini obligațiile de serviciu înscrise în fișa postului cu privire la paza bunurilor și luarea măsurilor care se impun în acest sens. Împotriva sentinței au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova și inculpații B.R.C.

și T.M. În motivele invocate parchetul a considerat că sentința este nelegală numai cu privire la inculpatul R.B.E., deoarece nu s-au reținut dispozițiile art. 37 lit. a) C. pen., la încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost judecat inculpatul. Astfel, prin sentința penală nr. 111 din 10 ianuarie 2002, a Judecătoriei Ploiești, definitivă prin neapelare s-a aplicat acestuia o pedeapsă de un an închisoare în baza art. 37 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966 cu aplicarea art. 81 C. pen. Conform Legii nr. 543/2002 pedeapsa a fost grațiată, iar inculpatul a săvârșit faptele din prezenta cauză în termenul de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei, dar și în cel de trei ani prevăzut de legea de grațiere.

S-a solicitat admiterea apelului în sensul celor susținute. Inculpatul T.M. a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și achitarea conform art. 10 alin. (1) lit. b 1 ) cu aplicarea art. 18 1 C. pen., deoarece probele administrate nu confirmă participația sa penală decât în calitate de tăinuitor. Inculpatul B.R.C. în ședința publică din 20 iulie 2005 a declarat că-și retrage apelul. Prin decizia penală nr. 316 din 20 iulie 2005 a Curții de Apel Ploiești au fost respinse, ca nefondate, apelurile parchetului și inculpatului T.M. și s-a luat act de retragerea apelului formulat de inculpatul B.R.C. Împotriva deciziei au declarat recursuri Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și inculpatul T.M.

Reiterând motivele din apel, invocând motivul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 C. proc. pen., Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești consideră ambele hotărâri nelegale, prin nereținerea stării de recidivă prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen., în ceea ce-l privește pe inculpatul R.B.E. Inculpatul T.M., în recursul său invocă motivele de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 17 și 14. El susține că a fost greșit condamnat pentru complicitate la infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 – art. 209 lit. a) și g) și alin. (3) lit. a) C. pen., întrucât înțelegerea cu inculpații R.B.E. și P.I. s-a realizat ulterior furtului comis de aceștia, iar infracțiunea de care se face vinovat este aceea de tăinuire prevăzută de art. 221 C. pen., pentru care solicită aplicarea dispozițiilor art. 18 1 C. pen.

În subsidiar solicită redozarea pedepsei, în sensul reducerii sale. Recursurile declarate de parchet și inculpatul T.M. sunt neîntemeiate și urmează a fi respinse ca atare. În privința recursului declarat de parchet se motivează că anterior, inculpatul T.M. a fost condamnat prin sentința penală nr. 111 din 10 ianuarie 2002 a Judecătoriei Ploiești, definitivă prin neapelare, la un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 37 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966 cu aplicarea art. 81 C. pen., durata termenului de încercare fiind de 3 ani. Pedeapsa a fost grațiată în întregime și condiționat ca efect al aplicării dispozițiilor Legii nr. 543/2002.

Infracțiunile din prezenta cauză au fost comise în noaptea de ½ februarie 2004. Deși, chiar în motivele de recurs, se recunoaște că în privința efectelor grațierii condiționate, în cazul aplicării pedepsei cu închisoare cu suspendarea condiționată a executării, termenul de încercare prevăzut de art. 82 C. pen., este de 2 ani, deoarece acesta se reduce cu durata pedepsei grațiate, parchetul argumentează starea de recidivă postcondamnatorie. În opinia exprimată, reducerea termenului de încercare nu ar opera automat din momentul aplicării grațierii, ci numai la expirarea intervalului de timp prevăzut în actul de grațiere. Se susține că numai la expirarea acestuia grațierea este definitivă și își produce efectele.

În susținerea tezei se argumentează că grațierea condiționată nefiind definitivă până la îndeplinirea condiției, nu ar produce efectele referitoare la durata termenului de încercare și, implicit, la momentul când intervine reabilitarea de drept, deoarece acestea ar avea caracter definitiv. Recursul parchetului nu este întemeiat. În cazul pedepselor executabile, grațierea are ca efect, potrivit art. 120 alin. (1) C. pen., înlăturarea, în totul sau în parte, a executării pedepsei. Conform art. 120 alin. (2), în cazul pedepselor a căror executare a fost suspendată condiționat, efectul constă în reducerea termenului de încercare cu durata pedepsei grațiate. Dacă suspendarea condiționată a executării pedepsei este revocată sau anulată, pedeapsa, sau după caz, partea din pedeapsă grațiată, nu se execută.

Art. 13 alin. (2) din Legea nr. 546/2002, stipulează expres, fără a face distincție între grațierea condiționată și cea necondiționată, că, atunci când legea de grațiere intră în vigoare înainte de rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, grațierea își produce efectele numai de la data rămânerii definitive a hotărârii. Per a contrario, grațierea își produce efectele la data intrării în vigoare a actului de clemență, în cazul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă anterior acestei date. Codul penal nu prevede nici o dispoziție cu privire la momentul în care se produc efectele grațierii.

Dispozițiile actelor de grațiere condiționată, adoptate până în prezent, potrivit cărora cei grațiați, care, într-un anumit interval de timp, săvârșesc o infracțiune intenționată, vor executa, pe lângă pedeapsa stabilită pentru acea infracțiune, și pedeapsa neexecutată ca urmare a aplicării grațierii, nu au consecințe asupra momentului producerii efectelor grațierii. Interpretarea acestor dispoziții legale impune în primul rând concluzia că sunt avute în vede în exclusivitate pedepsele a căror executare a fost înlăturată ca efect al grațierii, nu și pedepsele care nu s-au executat ca urmare a suspendării condiționate. O altă concluzie care se deduce este aceea că aceste dispoziții legale nu amână producerea efectelor grațierii ci, conferă un caracter provizoriu înlăturării executării pedepsei, urmând ca efectul prevăzut de art. 120 alin. (1) C. pen., să devină definitiv după trecerea unui anumit termen condiție.

În consecință și în cazul grațierii condiționate, efectul constând în reducerea termenului de încercare cu durata pedepsei grațiate, se produce imediat, din momentul aplicării grațierii, și nu după împlinirea termenului condiție prevăzut de actul de clemență. Așa fiind, cel condamnat este reabilitat de drept, conform art. 86 C. pen., dacă nu a săvârșit din nou o infracțiune și nici nu s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei în baza art. 83 și art. 84 din același cod. O interpretare contrară, în sensul că grațierea condiționată produce efectul prevăzut de art. 120 alin. (2) C. pen., numai după împlinirea termenului condiție prevăzut de actul de clemență, ar echivala practic cu exceptarea, pe cale judecătorească, de la beneficiul grațierii condiționate, a pedepselor a căror executare a fost suspendată pe un termen de încercare egal sau care depășește termenul condiție prevăzut de actul de grațiere.

Inculpatul T.M. solicită schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de complicitate la furt calificat în tăinuire. El susține că înțelegerea anterioară furtului nu a existat, nu este probată, iar el se face vinovat numai de tăinuire pentru că înțelegerea transportării cantității de benzină sustrasă s-a produs ulterior. Probele administrate, în special declarațiile coinculpaților R.B.E. și P.I. date în faza de urmărire penală recunoașterile inculpatului T.M., care a revenit apoi, dar în special faptul că asupra inculpatului P.I. s-au găsit cheile de la autoturismul inculpatului T.M. demonstrează fără dubiu, înțelegerea anterioară referitoare la comiterea furtului. Pedeapsa aplicată inculpatului a ținut cont de criteriile generale dar și de modul concret de comitere a faptei (în grup, noaptea) de frecvența acestora, de poziția sa procesuală astfel că individualizarea ei corespunde scopului coercitiv-educativ prevăzut de art. 52 C. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și de inculpatul T.M. împotriva deciziei penale nr. 316 din 20 iulie 2005 a Curții de Apel Ploiești, privind și pe inculpatul R.B.E. Obligă pe recurentul inculpat T.M. la plata sumei de 120 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 29 noiembrie 2005.