ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1459/2006

Asupra recursurilor de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 118 din 3 martie 2005, Tribunalul Galați a condamnat pe inculpații:

M.L., la:

- 10 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și d) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și d) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen., a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea și anume 10 ani închisoare, la care a adăugat un spor de 2 ani închisoare, astfel că, în final, va executa pedeapsa de 12 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și d) C. pen.

N.A.G., la:

- 8 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și d) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și d) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen., a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea și anume 8 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de un an închisoare, astfel că, în final, va executa pedeapsa de 9 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și d) C. pen.

H.C., C.I., P.N.A. și G.D.O., la:

- câte 7 ani închisoare și câte 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și d) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- câte 6 ani închisoare și câte 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și d) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen., a dispus ca fiecare din cei trei inculpați mai sus menționați să execute pedeapsa cea mai grea și anume câte 7 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de câte un an închisoare, astfel că, în final, fiecare inculpat va executa câte 8 ani închisoare și câte 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și d) C. pen.

În temeiul art. 71 C. pen., pe durata executării pedepselor tuturor inculpaților, M.L., N.A.G., H.C., C.I., P.N.A. și G.D.O., le-a fost interzis exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpaților, iar conform art. 88 C. pen., din pedepsele pe care urmează să le execute s-a dedus durata arestării preventive după cum urmează:

- pentru inculpata M.L., de la 11 octombrie 2003, la zi;

- pentru inculpata N.A.G., de la 7 octombrie 2003, la zi;

- pentru inculpatul H.C., de la 7 octombrie 2003, la zi;

- pentru inculpata C.I., de la 7 octombrie 2003, la zi;

- pentru inculpatul P.N.A. de la 10 iunie 2004, la zi.

A fost menținută măsura arestării preventive luată în lipsă față de inculpatul G.D.O., prin încheierea din 20 septembrie 2004.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 alin. (1) lit. i

1

) C. proc. pen., a dispus încetarea procesului penal față de inculpata P.C.A., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 260 alin. (1) C. pen., ca urmare a intervenirii cauzei de nepedepsire, prevăzută de art. 260 alin. (2) C. pen.

În baza art. 19 din Legea nr. 678/2001 a dispus confiscarea de la inculpata M.L. a sumei de 173.550 Euro sau contravaloarea lor în lei, conform cursului de referință al B.N.R. la data efectuării plății, sumă obținută în urma săvârșirii infracțiunii din care au fost indisponibilizate următoarele sume:

- 3000 Euro la B.C.R. Galați pe numele C.T.D.;

- 7000 Euro la B.C.R. Galați pe numele C.S.D.;

- 50.000.000 lei la B.C.R. Galați pe numele C.I.;

- 3.500 dolari S.U.A. la B.I.Ț., sucursala Galați, pe numele M.V.

A fost menținută măsura asiguratorie a indisponibilizării unor sume de bani dispusă prin ordonanța nr. 743/P/2003 din 15 octombrie 2003 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați.

S-a reținut că numita C.T.C. a fost, până la data de 9 octombrie 2003, titulara contului la B.C.I.Ț., sucursala Galați, în valoare de 20.000 dolari S.U.A. și că măsura indisponibilizării sumei din acest cont, dispusă prin ordonanța nr. 743/P/2003 din 15 octombrie 2003 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați a rămas fără obiect.

În temeiul art. 19 din Legea nr. 678/2001 a dispus confiscarea de la inculpata N.A.G. a sumei de 7.300 Euro sau contravaloarea în lei conform cursului de referință al B.N.R. la data efectuării plății, sumă obținută ca urmare a săvârșirii infracțiunii, indisponibilizată la B.C.R. Galați.

A fost menținută măsura asiguratorie cu privire la suma mai sus menționată.

S-a dispus ca onorariul de avocat, în sumă totală de 800.000 lei cuvenit apărătorului din oficiu pentru inculpatul H.C. să se avanseze către Baroul Galați din fondul Ministerului Justiției. În temeiul art. 191 C. proc. pen., inculpații M.L., N.A.G., H.C., C.I., P.N.A. și G.D.O. au fost obligați să plătească statului suma de câte 1.000.000 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Inculpata P.C.A. a fost obligată să plătească statului suma de 6.500.000 lei cu același titlu, respectiv cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în fapt, următoarele:

Inculpata M.L. în anul 1994 a efectuat o primă etapă dintr-o operație de schimbare de sex, intenționând să devină din femeie, bărbat. Această intervenție s-a dovedit a fi foarte costisitoare, aproximativ 80.000 Euro și, pentru a obține acești bani, s-a hotărât să racoleze persoane de sex feminin, pe care să le oblige să practice prostituția în străinătate, respectiv, Italia.

În acest sens, inculpata și-a căutat mai mulți colaboratori în România, care să o ajute în activitatea infracțională, colaboratori care s-au constituit într-un grup infracțional, organizat, ce a funcționat o perioadă mai mare de timp și în care fiecare membru a efectuat activități bine stabilite, de racolare, transportare, transferare, cazare și primire a victimelor traficului de persoane. În acest grup existau persoane care asigurau obținerea pașapoartelor victimelor, după care acestea erau deplasate cu aceeași firmă de transport în Italia, unde erau preluate de alți membrii ai rețelei care le cazau, le duceau în stradă în vederea practicării prostituției, le verificau și supravegheau pe timpul desfășurării acestei activități.

Inițial, victimelor li se spunea că vor lucra într-un restaurant al cărui patron era M. (inculpata M.L.), iar când ajungeau în Italia li se dezvăluia adevăratul motiv al prezenței acolo, spunându-li-se că, dacă nu se conformează, trebuie să plătească sume mari de bani pentru a putea fi lăsate în libertate.

De asemenea, victimelor le erau luate pașapoartele, precum și banii obținuți din practicarea prostituției, aceștia ajungând, în principal la capul rețelei, inculpata M.L.

S-a mai reținut că, în această activitate infracțională, au fost antrenați și inculpații N.A.G., C.I., H.C., G.D.O. și P.N.A., iar inculpata P.C.A., fiind întrebată de împrejurările în care a ajuns și a practicat prostituția în Italia și despre contribuția concretă a inculpaților mai sus-menționați, a făcut afirmații mincinoase sau nu a spus tot ce știa despre aceste împrejurări.

În concret, faptele s-au derulat după cum urmează:

Inculpata C.I. este din municipiul Tecuci și locuiește în aceeași scară de bloc cu inculpatul H.C., fiind chiar prieteni.

Tot din municipiul Tecuci sunt și numitele D.S., P.G.M., P.A. și P.C. care au practicat prostituția în Italia.

Cu ocazia vizitelor făcute de inculpata M.L. la domiciliul inculpatei C.I., inculpatul H.C. a cunoscut-o și el pe M.L. Atât C.I. cât și H.C. aveau cunoștință de faptul că M.L. începuse o operație de schimbare de sex, intenționând să devină bărbat, cum și faptul că M.L. se folosea de numele M. în relațiile cu prietenii, atât pentru faptul că urmărea să-și definitiveze operația de schimbare de sex, cât și pentru faptul că avea deja înfățișare de bărbat.

În timpul discuțiilor purtate, inculpata M.L. i-a propus inculpatei C.I. să meargă în Italia pentru a practica prostituția, promițându-i că banii obținuți urmează să fie împărțiți pe jumătate. De asemenea, i-a mai spus că s-a căsătorit cu o fată G. care era deja în Italia, arătându-i o verighetă pe care o purta pe deget.

Conform înțelegerii, M.L. ar fi trebuit să fie ajutată să pornească activitatea infracțională, în Italia, de către vărul ei C., care se afla deja în această țară.

Inculpata C.I. a acceptat propunerea lui M.L. și, la data de 8 octombrie 2002, a plecat spre Italia cu avionul. Ajunsă la Milano inculpata C.I. a fost așteptată de C., care a condus-o până în localitatea Faienza, unde o aștepta inculpata N.A.G., despre care se spunea că ar fi soția lui M.L.

Inculpata N.A.G. a preluat-o pe C.I. și a cazat-o la un motel, unde era zilnic vizitată.

Inculpata N.A.G. a sfătuit-o cum să practice raporturi sexuale și despre modul în care să-și racoleze clienții, timp în care a aprovizionat-o cu alimente, până la venirea în Italia a inculpatei M.L.

După câteva zile de la sosirea lui C.I. în Italia a apărut și inculpata M.L. care o scotea pe cea dintâi, seara, pe străzile din localitatea Faienza, în vederea practicării prostituției și tot ea o lua dimineața și o ducea acasă, transportul fiind asigurat cu un autoturism Wolskvagen Golf de culoare roșie.

La sfârșitul lunii ianuarie 2003, inculpata C.I. s-a întors în România.

Cât timp a practicat prostituția în Italia, aproximativ 2 luni și jumătate, a obținut din această activitate suma totală de 30.000 Euro, după care a primit suma de 100 Euro și un pachet cu cafea.

Numita C.L.N. se cunoștea de mult timp cu inculpata N.A.G. și cu mama acesteia, întrucât locuise în același cartier, iar fetele au copilărit împreună.

În luna septembrie 2002, C.L.N. a fost vizitată la locuința sa de mama inculpatei N.A.G., pe numele S.G.M. și de inculpata M.L. Mama G. a însoțit-o pe inculpata M.L. întrucât aceasta nu știa unde locuiește. Cu ocazia vizitei inculpata M.L. s-a recomandat cu numele de M. față de C.L. și a afirmat că este soțul G. Cu același prilej, inculpata M.L. i-a spus lui C.L. că N.A.G. lucrează la un bar în Italia și era nevoie de încă o colegă să o ajute.

În timpul discuției S.G.M. a plecat și a lăsat-o pe M.L. să discute cu C.L.N.

Pentru a fi mai convingătoare, inculpata M.L. a invitat-o pe C.L.N. să discute chiar ea cu inculpata N.A.G. De la un post telefonic public, N.A.G. a fost contactată și a discutat cu C.L.N., ocazie cu care cea dintâi i-a spus că lucrează în Italia la un bar, confirmându-i faptul că la acel bar ar mai fi nevoie de o fată.

În urma acestei discuții, C.L.N. a acceptat propunerea de a merge în Italia, hotărând în aceeași zi să se întâlnească cu M.L. pentru a afla mai multe detalii.

În aceeași zi, C.L.N. s-a întâlnit cu inculpata M.L. care era însoțită de inculpatul P.N.A.

Cu ocazia discuțiilor, s-a hotărât ca inculpatul P.N.A. să se ocupe de plecarea lui C.L.N. spre Italia.

După câteva zile, P.N.A. a mers la locuința lui C.L.N. pentru a o conduce la Serviciul pașapoarte, unde inculpatul s-a ocupat de achitarea tuturor taxelor necesare obținerii pașaportului. După câteva zile, C.L.N. a obținut pașaportul pe care i l-a dat lui P.N.A. pentru a o înscrie la Agenția de Turism T.F.

După aproximativ o săptămână, C.L.N. a plecat în Italia. Înainte de plecare, la microbuz au venit inculpatul P.N.A., însoțit de numitul C.P. care i-au adus pașaportul turistic și o sumă de bani de cheltuială.

C.L.N. a ajuns în Italia, la Veneția, unde a fost așteptată de inculpatele M.L. și N.A.G. care au transportat-o cu un autoturism Wolskvagen Golf de culoare roșie în localitatea Faienza. Pe timpul transportului cele două inculpate i-au spus lui C.L.N. că au adus-o în scopul de a practica prostituția.

Inculpata M.L. i-a luat pașaportul lui C.L.N. și a cazat-o la vila L.G., loc unde s-a întâlnit cu inculpata C.I. care i-a spus că și ea practică prostituția și că e alegerea ei să procedeze în acest mod pentru a obține venituri.

După ce a aflat că va practica prostituția, C.L.N. s-a considerat înșelată de inculpatele M.L. și N.A.G. pentru considerentul că nu i-au spus de la început adevărul. Fiind amenințată cu bătaia, C.L.N. nu a avut decât a se supune ordinelor inculpaților, fiind scoasă „la stradă” pentru a practica prostituția încă din prima noapte.

C.L.N. a practicat prostituția pentru inculpata M.L. timp de două săptămâni, obținând suma totală de 7.500 Euro, bani ce au fost însușiți de inculpată.

În timpul cât a practicat prostituția C.L.N. a fost vizitată de inculpata N.A.G. care locuia într-un alt imobil.

Când au ajuns în România, inculpata C.I. a refuzat să meargă la locuința ei și a hotărât să stea o perioadă la C.L.N., urmărind să revină în Italia.

La C.L.N., inculpata C.I. a locuit aproximativ o săptămână, timp în care a fost ajutată de inculpatul G.D.O. să ajungă din nou în Italia.

La data de 15 noiembrie 2002, inculpata C.I. a ajuns din nou în Italia și a continuat să practice prostituția pentru inculpatele M.L. și N.A.G.

După ce C.I. a plecat în Italia, în luna noiembrie 2002, C.L.N. a fost vizitată de numita C.A., o prietenă mai veche, care nu avea locuință stabilă, întrucât concubinul ei era arestat pentru infracțiunea de omor.

C.L.N. a acceptat ca prietena ei să locuiască la ea o perioadă de timp, ocazie cu care i-a povestit cum a fost racolată și înșelată de inculpatele N.A.G. și M.L. și obligată să practice prostituția.

C.L.N. a vorbit despre M. ca fiind soțul G. neștiind că, în realitate, inculpata este femeie.

În perioada în care C.A. a locuit la C.L.N., aceasta din urmă a fost vizitată de inculpatul G.D.O., care, cu prilejul unei vizite, i-a propus să meargă în Italia pentru a practica prostituția.

Datorită situației familiale grea în care se afla C.A. a acceptat propunerea și în zilele următoare a părăsit locuința lui C.L.N. și împreună cu copilul au mers la locuința bunicii sale.

Între timp, inculpatul G.D.O. a ajutat-o pe C.A. să obțină un pașaport turistic în vederea plecării.

În urma discuțiilor purtate, H.C. a contactat-o pe D.S., pe care o cunoștea foarte bine, întrucât au fost amici. Inculpatul i-a propus lui D.S. să meargă în Italia la un văr al său M., care este căsătorit și este proprietarul unui restaurant la care avea nevoie de personal pentru bucătărie.

D.S. a acceptat propunerea și în zilele următoare a discutat telefonic cu inculpata M.L. care s-a recomandat cu numele de M. și care a confirmat cele spuse de inculpatul H.C. Inculpata M.L. a îndrumat-o pe D.S. să ia legătura cu inculpatul G.D.O. care o poate ajuta să obțină pașaportul turistic.

În zilele următoare, D.S. l-a sunat pe inculpatul G.D.O., după care s-au întâlnit la Serviciul Pașapoarte din cadrul Poliției Galați.

În curtea Serviciului de Pașapoarte, D.S. a cunoscut-o pe C.A. pe care tot inculpatul G.D.O. o ajuta să obțină un pașaport turistic.

Cu acel prilej, D.S. și C.A. au aflat că urmează să meargă împreună în Italia, însoțite de inculpatul G.D.O.

În jurul datei de 10 - 13 decembrie 2002, D.S. și C.A., însoțite de inculpatul G.D.O., au plecat spre Italia.

La plecare D.S. nu cunoștea faptul că mergea în Italia pentru a practica prostituția.

În Italia, la Veneția, cele două fete au fost așteptate de inculpata M.L., care le-a transportat, împreună și cu inculpatul G.D.O. cu un autoturism Wolksvagen Golf, de culoare roșie, în localitatea Faienza, unde D.S. și C.A. au fost cazate la vila L.G.

Pe timpul deplasării, inculpata M.L. i-a spus lui D.S. că nu va lucra într-un restaurant ci va practica prostituția în favoarea sa.

În primele zile D.S. nu a fost de acord să practice prostituția, exprimându-și dorința de a pleca, însă M. a spus că îi este datoare întrucât a plătit chirie în sumă de 3000 Euro, în avans, pentru ea.

În cele din urmă D.S. a acceptat să practice prostituția.

D.S. a observat că de organizarea activității se ocupau M., G.D.O. și uneori N.A.G. Primii doi o duceau cu autoturismul în stradă, o supravegheau și la ei ajungeau sumele de bani încasate.

D.S. s-a întâlnit cu inculpata C.I. pe care a întrebat-o de ce inculpatul H.C. a procedat în acest mod, la care C.I. i-a răspuns că inculpatul H.C. are o reputație proastă și că acesta a acționat în cunoștință de cauză.

Inculpata C.I. a arătat, între altele, că a fost pusă de M. să le învețe cum să racoleze clienți.

În timpul cât a stat în Italia, D.S. s-a întâlnit și cu inculpata N.A.G. care venea împreună cu M., acesta prezentând-o drept soția lui și a aflat că și aceasta practica prostituția dar în alte locuri.

Despre inculpata N.A.G., D.S. și C.A. au declarat că era coordonatoarea activității infracționale, alături de M.L. și atunci când aceasta din urmă lipsea, inculpata N.A.G. se ocupa de organizare și aprovizionare.

C.A. a practicat prostituția până la data de 20 ianuarie 2003 și a obținut din această activitate 10-12.000 Euro care erau luați fie de G.D.O., fie de M.L. Din acești bani C.A. a primit de la M. suma de 3.000.000 lei.

La data de 20 ianuarie 2003, C.A. a fost depistată de autoritățile italiene în timp ce practica prostituția, motiv pentru care a fost trimisă în România.

La câteva zile după ce a ajuns în România a fost contactată telefonic de N.A.G. care i-a promis că o va ajuta să revină în Italia.

La sfârșitul lunii ianuarie 2003, D.S. a fost depistată și ea de autoritățile italiene și trimisă în România. În aceeași zi, inculpata M.L. a aflat și a rugat-o pe nepoata sa C.T.C., să o aștepte pe D.S.

Când a ajuns în gara din Galați, D.S. a fost așteptată de C.T.C. care a condus-o la hotelul S. din Galați, unde a cazat-o, contravaloarea cazării fiind suportată de C.T.C.

La data de 28 ianuarie 2003, a venit în România și inculpata M.L. care a luat-o pe D.S. de la hotel și a cazat-o o noapte la locuința sa din comuna Pechea. Inculpata M.L. era însoțită de inculpata C.I.

În zilele următoare, D.S. a plecat din nou spre Italia, de această dată însoțită de numita M.M. care urma să practice și ea prostituția pentru M.L. Cele două au fost conduse la mijlocul de transport de M.L. (M.) care a mai rămas câteva zile în România.

În Italia, D.S. și M.M. au fost așteptate, în Bologna, de către inculpații N.A.G. și G.D.O. care le-au transportat în localitatea Faienza. În aceeași seară, inculpatul G.D.O. le-a scos în stradă pentru practicarea prostituției.

La sfârșitul lunii februarie 2003, a venit în Italia și inculpatul P.N.A. care a început să le scoată pe fete în stradă, să le supravegheze și să le transporte a doua zi de dimineață la locul de cazare. Inculpatul făcea acest lucru împreună cu inculpații M.L. și G.D.O.

După revenire, D.L. a încercat să scape, însă despre sosirea ei a aflat M. care a exercitat asupra ei acte de violență, au urcat-o într-o mașină în care mai erau C.I. și N.A.G., au mers un timp și au amenințat-o că o va lega în pădure unde o va lăsa să o mănânce șerpii.

M. l-a sunat pe H.C., iar D.S. a auzit când acesta îi spunea lui M. să scape de ea.

La mijlocul lunii martie 2003, D.S. a fost prinsă din nou de autoritățile italiene și trimisă în România.

În prima perioadă, D.S. a practicat prostituția timp de o lună și jumătate și a precizat că a câștigat aproximativ 30.000 Euro, bani care ajungeau la M. Ulterior aceasta a precizat că suma ar fi mai mică, respectiv 8000 Euro.

În cea de a doua perioadă, D.S. a practicat prostituția aproximativ o lună de zile, inițial afirmând că a câștigat suma de 18.000 Euro, după care a revenit și arătat că suma reală ar fi de 10.000 Euro.

În aceeași perioadă, inculpatul H.C. a aflat că D.S. a practicat prostituția în Italia, motiv pentru care între el și M.L. a existat o discuție aprinsă, în care aceasta din urmă îi reproșa că D.S. refuză să iasă „la stradă” și vrea să plece în România.

Inculpatul H.C. o cunoștea de mai multă vreme pe A.M.A. din Tecuci, întrucât a fost colegă de serviciu cu sora sa.

Inculpatul a aflat că aceasta a rămas văduvă în urmă cu 9 ani și avea doi copii în întreținere. Profitând de starea sa financiară mai deosebită, inculpatul i-a propus să meargă în Italia, spunându-i că o va ajuta să lucreze la un văr de-al său pe nume M., care are un restaurant.

Discuția a avut loc spre sfârșitul lunii ianuarie 2003, prilej cu care inculpatul i-a spus că va lucra la acel restaurant și că vărul său M. va suporta toate cheltuielile legate de deplasarea sa în Italia. Pentru a fi cât mai convingător, inculpatul H.C. i-a spus lui A.M.A. că prietena ei I. este în Italia și lucrează la același restaurant, urmând să vină în România în câteva zile.

La data de 28 ianuarie 2003, C.I. a venit în România împreună cu M.L.

În România, M.L. a mers, împreună cu inculpații H.C. și C.I. la locul de muncă al numitei A.M., căreia inculpata M.L. i-a confirmat cele spuse anterior de inculpatul H.C.

În perioada următoare, A.M. a fost vizitată de inculpații H.C. și C.I. la domiciliul ei, ocazie cu care cei doi i-au întărit convingerea că va lucra în Italia la un restaurant, la bucătărie.

În ziua de 7 februarie 2003, A.M. urma să plece din Tecuci spre Italia. De la Tecuci, A.M. a fost condusă la Galați, de inculpata C.I. La Galați, A.M. s-a întâlnit cu M. și s-au îmbarcat amândoi într-un microbuz aparținând firmei T.F., care mergea în Italia.

În drum spre Italia M. i-a spus lui A.M. că nu va lucra la nici un restaurant, ci va practica prostituția în folosul său, moment în care aceasta a început să plângă. Cu acel prilej, M. i-a spus că inculpații H.C. și C.I. au dus-o în eroare, aceștia cunoscând ce avea să facă ea în Italia.

În Italia au ajuns în localitatea Bologna unde au fost așteptați de inculpata N.A.G. care i-a transportat pe cei doi în localitatea Faienza, cu cazare în vila L.G.

În momentul în care a ajuns în Italia lui A.M. i-a fost luat pașaportul de către M.

În camera de motel, A.M. le-a cunoscut pe numitele D.S. și M.M., care i-au spus că au fost racolate de S. și C.

Despre N.A.G., A.M. a aflat că este soția lui M. și că după felul cum se purta a tras concluzia că el era cel ce se ocupa cu plasarea fetelor în Italia, dar și de aprovizionare.

Tot în acel motel, A.M. l-a cunoscut și pe inculpatul G.D.O. care o scotea în stradă, împreună cu celelalte fete, o aducea la motel dimineața și uneori îi lua banii.

A.M. a practicat prostituția până în jurul datei de 15 aprilie 2003 și a obținut din această activitate 20.000 Euro. Din acești bani, care ajungeau la M., acesta a trimis familiei 150-200 Euro.

În jurul datei de 15 aprilie 2003, A.M. a fost prinsă de organele de poliție italiene și trimisă în România.

Împreună cu inculpata C.I., inculpatul a mai racolat încă trei persoane de sex feminin.

În acest scop, H.C. l-a contactat pe D.G. zis J., fratele numitei D.S., întrebându-l dacă nu mai cunoaște fete care doresc să muncească în Italia la M. la restaurant, întrucât mai sunt locuri de muncă.

Întrucât nu a putut vorbi cu sora sa D.S., D.G. nu avea cunoștință că aceasta practică prostituția și nici nu avea cunoștință cu ce se ocupă inculpații în realitate.

Fiind de bună credință, D.G. s-a hotărât să-i propună prietenei sale P.C.F. să meargă în Italia. Întrucât cei doi erau buni prieteni la acea dată, intenționând să se căsătorească, plecarea în Italia a lui P.C.F. era considerat un avantaj.

În același timp D.G. era prieten cu prietenul numitei P.G.M. din Tecuci, și a aflat că inculpatul H.C. ar avea un văr în Italia pe nume M., care ar avea un restaurant.

La rândul său, P.C.A., sora lui P.G.M. dorea să plece în străinătate pentru a munci. Ivindu-se această „oportunitate” cele două surori au dorit să afle mai multe detalii despre locul de muncă din Italia.

Ca urmare, în perioada ce a urmat, inculpatul H.C. a făcut mai multe vizite la locuința surorilor Popovici, însoțit fiind de prietena sa C.I.

După mai multe discuții, inculpații H.C. și C.I. le-a convins pe cele două surori, P., precum și pe P.C. să meargă în Italia, întrucât vor lucra la restaurant și nu vor avea probleme.

Pentru a fi și mai convingătoare, inculpata C.I. a ajutat-o pe P.C. să obțină pașaportul turistic.

În ziua de 5 martie 2003, inculpata P.A.C. și numitele P.G.M. și P.C. au plecat spre Italia cu o cursă a firmei T.F. din Galați, ajungând la Veneția unde au fost așteptate de inculpata M.L. care le-a transportat în regiunea Bologna, în localitatea Faienza, fiind cazate la același motel, L.G. Aici, noile venite le-au întâlnit pe D.S., A.M. și M.M.

La motel, inculpata M.L. le-a spus celor trei nou venite că nu vor lucra în restaurant și vor practica prostituția, împrejurare în care le-au fost luate pașapoartele, făcându-le cunoscut că îi sunt datoare pentru cheltuielile pe care aceasta le-a făcut cu venirea și cazarea lor în Italia.

Întrucât nu aveau bani și erau lipsite de orice ajutor, fiindu-le și teamă de reacția inculpatei M.L. care le-a amenințat, inculpata P.A. și numitele P.G.M. și P.C. au acceptat să practice prostituția.

În acea perioadă, P.G.M. și P.C. l-au cunoscut pe inculpatul P.N.A. care era prieten cu inculpata M.L.

Noile venite, în primele două săptămâni erau scoase „la stradă” noaptea de M. și P.N.A. (P. sau M.), ori numai de unul dintre ei, în tot acest timp fiind supravegheate îndeaproape de același P.N.A.

Între timp, în Italia a venit și inculpatul G.D.O. care, împreună cu M.L. le scotea „la stradă” pe P.A.C., P.G.M. și P.C. în vederea practicării prostituției, după care, dimineața, le transporta la locul de cazare unde le lua și banii.

P.G.M. a practicat prostituția aproximativ 4 luni de zile, respectiv până la data de 3 iulie 2003 când a fost prinsă de autoritățile italiene și trimisă în România, perioadă în care a câștigat aproximativ 30.000 Euro pe care i-a dat inculpatei M.L.. Din această sumă P.G.M. a primit, în mai multe rânduri, suma totală de 1.800 Euro.

P.C. a practicat prostituția până la data de 11 octombrie 2003, când, de asemenea, a fost prinsă de organele de poliție italiene, timp în care a obținut suma de 25.000 Euro din care nu a primit nimic.

Inculpata P.C.A. a practicat prostituția timp de 7 luni de zile în folosul inculpatei M.L., obținând în total suma de 70.000 Euro, întorcându-se în țară în luna octombrie 2003.

În luna ianuarie 2003, M.M.M. a aflat că P.C.A. urmează să plece în Italia, pentru a lucra împreună cu sora sa G.

În luna mai 2003, M.M.M. i-a solicitat numitei P.T. să-i dea numărul de telefon al inculpatei P.C.A. din Italia.

După ce a primit numărul de telefon, M.M.M. a contactat-o, telefonic, pe inculpata P.C.A., spunându-i că va veni în Italia.

Inculpata P.C.A. a fost de acord să o primească pe M.M.M.

La data de 26 iunie 2003, M.M.M. a plecat în Italia, în localitatea Bologna, unde a fost așteptată de inculpata P.C.A. care a dus-o în localitatea la Faienza, fiind cazată în același motel, unde erau cazate și P.G.M. și P.C. care i-au spus că practică prostituția.

M.M.M. a fost de acord să practice prostituția, astfel că la începutul lunii iulie 2003, a început să fie scoasă pe străzile din Faienza de către inculpatul G.D.O., alături de celelalte fete, cărora le lua banii.

M.M.M. a practicat prostituția, până la data de 11 octombrie 2003, obținând din această activitate aproximativ 4.700 Euro pe care i-a dat inculpatului G.D.O., de la care a primit suma de 2.000 Euro.

Cei doi se cunoșteau de mai multă vreme fiind din aceeași localitate, județul Galați. Cu această ocazie A.D. i-a spus lui Ț.M. despre restaurantul pe care îl are M. în Italia și despre faptul că acesta are nevoie de personal.

La începutul anului 2003, A.D. și Ț.M. s-au întâlnit din nou, ocazie cu care Ț.M. s-a arătat interesată de informațiile primite, fiind de acord să meargă în Italia.

În perioada 6 - 9 mai 2003, Ț.M. a plecat în Italia ajungând la Bologna, unde a fost așteptată de inculpata M.L. care a condus-o până în localitatea Faienza și a cazat-o la vila L.G.

Pe drum, până la Faienza, inculpata M.L. i-a spus lui Ț.M. că urmează să practice prostituția pentru ea pe străzile din Faienza.

La locul de cazare, Ț.M. le-a cunoscut pe inculpata P.C.A. și numitele P.G.M. și P.C. care practicau prostituția.

Toate persoanele care practicau prostituția erau scoase „la stradă” de către inculpatul G.D.O. care le aducea înapoi dimineața.

Ț.M. a fost de acord să practice prostituția și a desfășurat această activitate până în luna august 2003 câștigând aproximativ 12.000 Euro, bani pe care i-a dat inculpatului G.D.O. și acesta inculpatei M.L.

Revenită în țară, Ț.M. i-a povestit surorii sale Ț.T.N. că a practicat prostituția pentru inculpata M.L. pe care o cunoștea sub numele de „Mario” și despre care avea convingerea că este bărbat.

Ț.T.N. s-a arătat interesată și ea de a merge în Italia și a practica prostituția.

În cursul lunii august 2003, inculpata M.L. a contactat-o telefonic, în țară, pe Ț.M. pentru a discuta detalii despre plecarea în Italia a celor două surori. Inculpata M.L. a ajutat-o pe Ț.T.N. să obțină pașaportul turistic prin intermediul lui V.M., cunoscut sub numele de F.

La data de 10 septembrie 2003, surorile Ț., M. și respectiv T.N. au plecat în Italia, la Bologna unde au fost așteptate de M. care le-a transportat cu autoturismul în localitatea Faienza și unde au fost cazate tot la vila L.G.

Ț.M. a practicat prostituția, până la data de 11 octombrie 2003, și a obținut din această activitate suma de 6.000 Euro care au ajuns la inculpatul G.D.O., primind în schimb suma de 10.000.000 lei.

T.T.N. a practicat prostituția, până la data de 11 octombrie 2003, obținând circa 14.000 Euro, sumă care a ajuns, inițial la inculpatul G.D.O. și, în final, la inculpata M.L.

La data de 11 octombrie 2003, se mai aflau în Italia și practicau prostituția inculpata P.A.C. și numitele P.C., M.M.M., Ț.M. și Ț.T.N., dată la care au fost luate de pe „stradă” de inculpatul G.D.O. și transportate la locul unde erau cazate. În timp ce coborau din mașina inculpatului, au apărut organele de poliție care l-au reținut pe inculpat.

Rămase singure, fetele au hotărât să se întoarcă în România. Între timp, în țară cercetările erau începute, o parte din membrii grupului infracțional erau prinși, iar alții se sustrăgeau de la urmărirea penală.

Inculpatul G.D.O. a fost arestat, la data de 11 ianuarie 2003, de către carabinierii din Faienza-Ravenna pentru complicitate la prostituție, fiind eliberat la data de 20 aprilie 2004, ca urmare a revocării mandatului de arestare preventivă.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpații M.L., N.A.G., P.N.A., H.C., C.I. și G.D.O.

Inculpații au criticat hotărârea primei instanțe după cum urmează:

Inculpata M.L. referitor la:

- faptul că probele administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești nu probează existența unui grup infracțional organizat în sensul art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003, astfel că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., solicitând a se dispune achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.;

- referitor la infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, nu erau aplicabile dispozițiile art. 41 alin. (2) C. pen., această infracțiune fiind o infracțiune continuă, neexistând posibilitatea unor acte succesive;

- faptele reținute în sarcina sa s-au consumat, conform actului de sesizare, până la 28 februarie 2003, deci anterior intrării în vigoare a Legii nr. 39/2003, astfel că în această situație ar fi aplicabile prevederile art. 14 sau 15 din Legea nr. 678/2001;

- faptelor reținute în sarcina sa li s-a dat o greșită încadrare juridică, acestea putând fi încadrate, eventual, în infracțiunea de proxenetism, cu diferențiere față de fiecare din persoanele racolate în vederea practicării prostituției;

- suma confiscată este prea mare în raport cu sumele câștigate zilnic și plătite de către prostituate și că nu s-a avut în vedere cheltuielile necesare traiului zilnic;

- pedeapsa aplicată care este nejustificat de severă în raport cu dispozițiile art. 72 C. pen., cu limitele de pedeapsă prevăzute de lege și împrejurările comiterii faptelor, iar sporul aplicat este nejustificat de mare. Inculpata N.G.A. cu privire la:

- greșita reținere a faptului că a înlesnit, favorizat și tras foloase de pe urma practicării prostituției de către victime, această situație nefiind dovedită în mod cert, motiv pentru care a solicitat a se dispune achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.;

- faptul că organele de urmărire penală și instanța de fond nu au dovedit caracterul ilicit al sumei de 7.300 Euro găsită asupra sa și nici faptul că această sumă de bani provine din săvârșirea faptelor deduse judecății, motiv pentru care se impune înlăturarea măsurii confiscării acesteia;

- faptelor săvârșite li s-a dat o greșită încadrare juridică, putând fi încadrate cel mult în infracțiunea de proxenetism;

- pedeapsa aplicată pe care o consideră exagerată, în cauză impunându-se reținerea în favoarea sa de circumstanțe atenuante, astfel încât pedeapsa redozată, să se situeze la cuantumul executat de la data arestării preventive și până în prezent. Inculpatul P.N.A. cu privire la:

- faptul că probele administrate nu confirmă învinuirea ce i s-a adus, motiv pentru care se impune achitarea, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.;

- greșita reținere că el este autorul faptelor, în realitate cel vinovat fiind numitul A.M., motiv pentru care, și în această situație, se impune achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.;

- în sarcina sa nu se poate reține decât cel mult, ajutorul dat numitei C.L.N., deci un singur act infracțional care ar putea fi încadrat în infracțiunea de proxenetism;

- pedeapsa aplicată este nejustificat de mare raportat la pedepsele aplicate celorlalți inculpați care au avut o activitate infracțională mai vastă, cum e cazul inculpatului G.D.O.;

- greșita încadrare juridică a faptei în infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2), în realitate fapta întrunind, eventual, elementele infracțiunii prevăzută de art. 12 din Legea nr. 678/2001;

- nereținerea în favoarea sa de circumstanțe atenuante, cu consecința reducerii pedepsei. Inculpatul H.C. cu privire la greșita apreciere a probelor în ceea ce privește activitatea infracțională, și omisiunea de a se reține în favoarea sa de circumstanțe atenuante cu consecința reducerii pedepsei sub limitele prevăzute de lege. Inculpata C.I. cu privire la:

- faptul că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 12 din Legea nr. 678/2001, motiv pentru care se impune achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.;

- schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 12 din Legea nr. 678/2001 în infracțiunea prevăzută de art. 329 C. pen.;

- nereținerea în favoarea sa de circumstanțe atenuante, cu consecința coborârii pedepsei aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, până la limita perioadei executată în arest preventiv. Inculpatul G.D.O. cu privire la:

- faptul că procedura de citare la instanța de fond a fost viciată atât cu privire la greșita sa citare la domiciliul din G. cât și a omisiunii citării și la reședința din Italia,

- împrejurarea că prima instanță nu a verificat regularitatea actului de sesizare și nu s-a pronunțat prin încheiere asupra acestui aspect, încălcare sancționată cu nulitatea absolută, potrivit art. 197 alin. (2) C. proc. pen. și art. 6 paragraf 1 din C.E.D.O.;

- mandatul de arestare care a fost emis în lipsă în cursul urmăririi penale care nu a fost confirmat de către instanță, iar cel emis de instanță a fost dat cu încălcarea dispozițiilor legale;

- greșita încadrare a faptelor în art. 7 din Legea nr. 39/2003 și art. 12 din Legea nr. 678/2001 întrucât, în realitate, nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestor infracțiuni, motiv pentru care se impune achitarea sa;

- greșita încadrare juridică a faptelor în cele două infracțiuni, în realitate acestea putând fi încadrate în infracțiunea prevăzută de art. 329 C. pen.;

- omisiunea de a se reține în favoarea sa de circumstanțe atenuante cu consecința reducerii pedepselor care sunt exagerat de severe;

- modalitatea de executare a pedepsei, în sensul că, după schimbarea încadrării juridice a faptelor în infracțiunea prevăzută de art. 329 C. pen., să se facă aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen., respectiv să se dispună suspendarea condiționată a executării pedepsei;

- omisiunea de a se deduce din pedeapsă perioada octombrie 2003 – aprilie 2004 când a fost arestat în Italia pentru complicitate la prostituție, faptele fiind concurente cu cele deduse judecății în cauza de față.

Curtea de Apel Galați, prin decizia penală nr. 482/ A din 2 decembrie 2005, a admis apelurile declarate de inculpații M.L., N.A.G., P.N.A., H.C., C.I. și G.D.O., în sensul că a desființat în parte hotărârea atacată, sub aspectul laturii penale și rejudecând a decis:

- Schimbarea încadrării juridice a faptelor prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 în ce privesc pe inculpații M.L., N.A.G., P.N.A., H.C., C.I. și G.D.O.

- Condamnarea inculpaților după cum urmează:

M.L., la 8 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și, la 7 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, urmând ca potrivit art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen., să execute pedeapsa de 8 ani închisoare, sporită cu un an închisoare, în total 9 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.;

N.A.G., la 7 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și, la 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, urmând să execute, conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen., pedeapsa cea mai grea și anume 7 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

P.N.A., la 6 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și, 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, urmând să execute, conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen., pedeapsa cea mai grea și anume 6 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de un an închisoare, astfel că în final, va executa pedeapsa de 7 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

H.C. și C.I., la câte 5 ani închisoare și câte 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și câte 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, urmând ca, în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen., fiecare din cei doi inculpați, să execute pedeapsa cea mai grea și anume câte 5 ani închisoare și câte 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

G.D.O., la 7 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și, la 5 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, urmând ca, în temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen., să execute pedeapsa cea mai grea și anume 7 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de un an închisoare, astfel că, în final, va executa pedeapsa de 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. Pe durata executării pedepselor, tuturor inculpaților, în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 C. pen., le-a fost interzis exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen.

A fost menținută starea de arest a inculpaților M.L., N.A.G., P.N.A., H.C., C.I. și G.D.O., iar din pedepsele pe care aceștia urmează să le execute s-a dedus perioada arestării preventive după cum urmează:

- de la 7 octombrie 2003, la zi pentru inculpata N.A.G.;

- de la 11 octombrie 2003, la zi pentru inculpata M.L.;

- de la 10 iunie 2004, la zi, pentru inculpatul P.N.A.;

- de la 7 octombrie 2003, la zi, pentru inculpații H.C. și C.I. Au fost menținute celelalte dispoziții ale hotărârii atacate și s-a hotărât ca cheltuielile judiciare să fie suportate de stat, iar suma de 1.200.000 lei rol (120 lei RON) reprezentând onorarii de avocat cuvenite pentru apărarea din oficiu a inculpaților H.C. și C.I. să fie avansate din fondul Ministerului Justiției către Baroul Galați.

În motivarea acestei decizii instanța de apel a arătat: Instanța de fond a reținut în mod corect situația de fapt, pe baza probelor administrate în cauză atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de cercetare judecătorească, fiind confirmată situația de fapt avută în vedere la urmărirea penală, situație în care nu se poate vorbi de faptul că instanța de fond a copiat rechizitoriul, în cauză confirmându-se un adevăr juridic, spus cu aceleași cuvinte.

Cu toate acestea, arată instanța de apel, instanța de fond nu a avut în vedere suficient scopul educativ al pedepsei prevăzute de art. 52 C. pen., respectiv faptul că pedepse exagerat de mari nu pot contribui prin cuantumul lor la reeducarea și resocializarea individului, fiind menite a-l descuraja de la reeducare, aceasta ca urmare a faptului că nu au fost avute în vedere, în mod eficient criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., unul fiind participația penală efectivă a fiecăruia dintre inculpați la activitatea infracțională desfășurată, perioada de timp în care fiecare dintre inculpați a desfășurat activități infracționale concrete și ce anume activități a desfășurat.

Neprocedându-se în acest fel, a arătat instanța de apel, s-a ajuns ca inculpații care au desfășurat o activitate infracțională mai amplă, cum ar fi de exemplu inculpatul G.D.O. să primească o pedeapsă egală cu inculpații P.N.A. sau H.C. și C.I., care au desfășurat o activitate mai redusă ca întindere în timp.

Un alt aspect care comportă critici, a arătat instanța de apel, este cel al greșitei încadrări a activității de constituire în grup, prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Cu privire la acest aspect, s-a arătat că art. 7 din Legea nr. 39/2003 nu este decât o formă specific încriminată de legiuitor a infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, prevăzută de art. 323 C. pen., și ca urmare, după constituirea grupului infracțional acesta rămâne perfect constituit până când își atinge scopul ilicit sau până când activitatea sa este stopată prin intervenția organelor în drept și tragerea la răspundere penală a celor vinovați, motiv pentru care în situații de genul celor din speță, prevederile art. 41 alin. (2) C. pen., nu-și găsesc aplicația, deoarece, așa cum rezultă din probele administrate în cauză rezultă că toți inculpații s-au constituit într-un grup infracțional organizat care a subzistat până la săvârșirea ultimului act care a intrat în scopul grupului, respectiv până în octombrie 2003.

Referitor la motivele suplimentare de apel invocate de către inculpați, instanța de apel a arătat că apelul inculpatei M.L. este fondat pentru greșita reținere de către instanța de fond, în mod concomitent a prevederilor art. 7 din Legea nr. 39/2003 și a art. 41 alin. (2) C. pen. și sub aspectul individualizării pedepsei potrivit art. 72 C. pen., restul motivelor dovedindu-se neîntemeiate deoarece:

- din probele administrate în cauză „rezultă că sunt întrunite prevederile art. 2 din Legea nr. 39/2003, de caracterul transnațional al faptelor, de persoanele implicate”, din probe rezultând că inculpata M.L., aflată în Italia, a avut ideea constituirii unei rețele de prostituție, cu fete aduse din România, în scopul obținerii de venituri necesare pentru o operație de schimbare de sex, scop în care, cu ajutorul inculpatei N.A.G., dar și a celorlalți inculpați a racolat diverse fete pe care le-a constrâns la practicarea prostituției, fără ca victimele să aibă cunoștință de activitatea pe care urma să o desfășoare, fiind induse în eroare cu promisiuni de genul că li se vor oferi locuri de muncă oneste.

În cauză nu se poate vorbi de existența infracțiunii de prostituție încriminată de art. 329 C. pen., deoarece faptele încriminate în Legea nr. 678/2001 privesc situații de cu totul altă natură, este o lege specială și ca urmare ori de câte ori sunt îndeplinite cerințele din textele încriminatorii, dispozițiile acestei legi sunt aplicabile, prin derogare, de la legea generală care este din Codul penal.

În legătură cu infracțiunea încriminată în art. 12 din Legea nr. 678/2001 este de reținut, arată instanța de apel, faptul că aceasta are un caracter mai larg, transfrontalier față de art. 329 C. pen., care se referă numai la situații și fapte comise exclusiv în România;

- în cauză nu există nici un dubiu că nu sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 39/2003, intrate în vigoare la 28 februarie 2003, deoarece art. 7 din această lege, este o reluare a dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 678/2001 abrogat și care se referă la aceleași situații, iar activitatea infracțională a inculpaților M.L. și G.D.O. s-a prelungit până în octombrie 2003, deci ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 39/2003, ceea ce face incidentă aplicarea dispozițiilor acestei legi, existentă la data încetării activității infracționale;

- privitor la suma de bani confiscată de la inculpata M.L., s-a arătat că aceasta a fost corect stabilită, avându-se în vedere declarațiile prostituatelor audiate în cauză și a declarațiilor rudelor acestei inculpate, în contul cărora s-au găsit sume de bani nejustificat de mari, despre care au arătat că provin din sume de bani remise de M.L. din Italia.

Cu privire la apelul declarat de inculpata N.G.A. s-a arătat că este fondat sub aspectul greșitei aplicări a dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen., față de prevederile art. 7 din Legea nr. 39/2003 și a individualizării pedepsei, având în vedere că din probele de la dosar rezultă că aceasta a muncit în calitate de bucătar la un restaurant, prostituția practicând-o în interes propriu, și a avut un comportament mai uman și mai decent față de victimele prostituate, în sensul că le-a învățat cum să evite să fie agresate de ceilalți inculpați, cum să racoleze clienți, cum să se protejeze sexual și să nu practice relații sexuale nefirești, aspecte de care se va ține seama la individualizarea pedepselor fără ca acestea să fie reținute cu titlu de circumstanțe atenuante, și deci aplicarea vreunui spor de pedeapsă.

Celelalte motive invocate, arată instanța de apel, de numita inculpată sunt nefondate deoarece din probele administrate în cauză rezultă în mod cert implicarea sa în activitatea infracțională a grupului, în acest sens fiind ilustrativ faptul că ea era cunoscută drept soția inculpatului M. și contribuia activ la sprijinirea „soțului ei”, cunoscând natura activității.

Pe de altă pa