ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2142/2006

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2142/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursurilor de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1503 din 4

noiembrie 2005 a Tribunalului București, secția a II-a penală, au fost

condamnați inculpații:

închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b)

C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 75 lit. a) C.

pen. și a art. 16 din Legea nr. 143/2000 și de 12 ani închisoare și 5 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000,

cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 75 lit. a) C. pen. și a art. 16 din

Legea nr. 143/2000, stabilindu-se conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art.

35 alin. (1) C. pen., ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 12 ani

închisoare sporită cu 3 ani, în total 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.;

închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b)

C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 75 lit. a) C.

pen. și a art. 16 din Legea nr. 143/2000 și de 12 ani închisoare și 5 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000,

cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 75 lit. a) C. pen. și a art. 16 din

Legea nr. 143/2000, stabilindu-se, conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art.

35 alin. (3) C. pen., ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 12 ani

închisoare, sporită cu 3 ani, în total 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b)

C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 26 C. pen., raportat

la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin.

(2) și art. 75 lit. a) C. pen., de 20 ani închisoare și 5 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. d) și e) C. pen., pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 3 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 75 lit. a) C.

pen. și 17 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 10

din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 2 alin. (1) și (2) și art. 3 alin. (1)

și (2) din Legea nr. 143/2000, stabilindu-se, conform art. 33 lit. a), art. 34 lit.

b) și art. 35 alin. (2) C. pen., ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea

de 20 ani închisoare sporită cu 5 ani, în total 25 ani închisoare și 5 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen.;

închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b)

C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la

art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2)

și art. 75 lit. a) C. pen. și de 20 ani închisoare și 5 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. d) și e) C. pen., pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 3 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 75 lit. a) C.

pen., stabilindu-se, conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin.

(2) C. pen., ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 20 ani

închisoare, sporită cu 3 ani, în total 23 ani închisoare și 5 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen.

S-au aplicat dispozițiile art. 71 și

64 C. pen., pentru toți inculpații.

S-a menținut starea de arest a

inculpatelor P.G. și A.D. și s-a dedus din pedepsele aplicate durata arestării

preventive de la 3 decembrie 2004 la zi și s-a dispus, în privința inculpaților

B.S. și Z.M. punerea în executare a mandatelor de arestare, emise împotriva

acestora.

În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr.

143/2000 s-a dispus confiscarea cantității de 17-283,4 grame cocaină, 4.589,5

grame ambalaje cu urme de cocaină, urmând ca acestea să fie distruse.

Inculpatele au fost obligate în

solidar la plata sumei de 10.000 dolari S.U.A., iar potrivit art. 5 lit. a) din

Legea nr. 381/2004 s-a dispus comunicarea hotărârii către A.N.A.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța a reținut, în fapt, că în anul 2003, inculpata P.G. l-a cunoscut pe

inculpatul B.S., cetățean izraelian, locuind cu acesta o perioadă într-un oraș

satelit al orașului Tel-Aviv.

În cursul anului 2004, inculpatul B.S.

a intrat pentru prima oară în România, ocazie cu care s-a deplasat în

municipiul Piatra Neamț, la inculpata P.G., când a cunoscut-o și pe inculpata A.D.

După această primă sosire,

inculpatul B.S. i-a propus inculpatei P.G. să se deplaseze în Venezuela, lucru

cu care inculpata a fost de acord, luând-o cu ea și pe inculpata A.D., prima

inculpată primind de la prietenul său B.S. suma de 9.500 dolari S.U.A., bani de

drum și de cazare.

Cele două inculpate au ajuns în

Venezuela la Caracas la sfârșitul lunii noiembrie 2004, cazându-se la hotelul H.,

apoi în stațiunea Margarita la hotelul P.S.

În Venezuela, inculpatele s-au întâlnit

cu un bărbat pe nume J., prieten cu inculpatul B.S. și pe care, acesta din urmă

l-a recomandat celor două inculpate.

Înaintea plecării din Venezuela

inculpatele au primit de la această persoană J. mai multe genți de voiaj, care

conțineau alte genți de voiaj în care se aflau mai multe pachețele cu cocaină,

mascate de muștar și cafea, precum și sticle special confecționate care, în

afară de cocaină mai conțineau și substanțe puternic mirositoare (acetonă)

folosite în special pentru a nu putea fi depistate cocaina de către căinii

special dresați. În afara acestor droguri, persoanele în cauză au introdus în

bagaje și alte bunuri, în mare parte îmbrăcăminte.

Așadar, inculpatele având asupra lor

patru genți mari de voiaj, s-au îmbarcat la Caracas cu destinația București,

via Paris.

La predarea bagajelor în Caracas

inculpatele nu au făcut o determinare a bagajelor, ele posedând în comun cele 4

bagaje, însă la organele de frontieră cele 4 genți au fost împărțite în mod

aleatoriu, două fiind trecute pe numele inculpatei P.G. și două pe numele

inculpatei A.D.

Când cursa a ajuns la Paris, la un

control inopinat efectuat de autoritățile franceze cu ajutorul câinilor vămilor

UKI, la transbordarea bagajelor, au fost depistate cele două genți pe numele

inculpatei P.G.

Procedându-se la verificarea acestor

genți s-a constatat că aveau o greutate totală de 33 kilograme, o geantă care

s-a descoperit că avea fundul dublu conținând pachete de cocaină învelite

într-un ambalaj pentru produse alimentare mascate de muștar și cafea, iar cealaltă

geantă, tot cu fund dublu conținea opt pachete de cocaină acoperite cu aceleași

produse (muștar etc.) precum și o sticlă care, odată spartă, s-a dovedit a

conține cocaină. S-au descoperit totodată cupoane de îmbarcare pe numele

celeilalte inculpate, A.D., ceea ce dovedea că ele nu își delimitaseră gențile.

Așadar, au fost descoperite opt

pachete cu pudră albă, în greutate de 10,3 kg 6 pachete cu pudră în greutate de

7,7 kg și un săculeț cu pudră în greutate de 460 grame.

Pentru că inculpatele luaseră deja

cursa de la Paris spre București, având în posesia lor celelalte două genți pe

numele A.D., autoritățile franceze au decis cooperarea cu autoritățile române

în vederea schimbului de informații și preluarea cazului pentru efectuarea unei

livrări supravegheate.

În noaptea de 1 decembrie 2004

inculpatele au ajuns la București unde au constatat că două din gențile de

voiaj au rămas la Paris, ajungând doar cele două genți aparținând inculpatei A.D.

Inculpata P.G. l-a contactat

telefonic pe fratele ei martorul P.A.G., care s-a deplasat la București, de

unde a luat și transportat la domiciliul său din Piatra Neamț, celelalte două

genți, care conțineau de asemenea, disimulat, cocaină.

Inculpatele s-au cazat la hotelul M.

din București, primind în acest scop suma de 500 dolari S.U.A. din Israel de la

B.S.

A doua zi, inculpatul B.S., însoțit

de inculpatul Z.M. au sosit în România prin Aeroportul Internațional Henri

Coandă, cazându-se tot la hotelul M., unde s-au întâlnit cu celelalte două

inculpate, locuind toți patru în aceeași cameră.

În timpul imediat următor,

inculpații, intrați în panică, au început să se intereseze de venirea bagajelor

de la Paris, inculpata P.G. păstrând legătura telefonică cu fratele său pentru

a se asigura că bagajele sosite sunt „în ordine”.

La data de 3 decembrie 2004,

inculpatele au plecat de la hotel, luând un taxi din fața clădirii, mergând la

aeroport pentru ridicarea mărfii.

În aceeași zi, a fost efectuată o

percheziție domiciliară la Piatra Neamț unde au fost găsite și celelalte două genți

care conțineau cocaina.

Inculpata P.G. s-a deplasat la

aeroport de unde a ridicat cele două genți ce făceau obiectul livrării

supravegheate, păstrând tot timpul legătura cu persoanele implicate în traficul

de droguri.

Când au ajuns la hotel, au intervenit

organele judiciare care au găsit gențile asupra inculpatelor, însă inculpații

sesizând această activitate, au reușit să fugă, ulterior s-au sustras

cercetărilor, existând indicii că au părăsit ilegal teritoriul țării noastre.

S-a apreciat, în baza amplului

material probator al cauzei că faptele inculpatelor P.G. și A.D. care, în

perioada 1 decembrie – 3 decembrie 2004, după o înțelegere prealabilă cu

inculpatul B.S., iar acesta ajutat de inculpatul Z.M. și după o deplasare în

Venezuela, au luat de la persoana indicată de B.S. o cantitate de droguri –

cocaină, pe care au disimulat-o în bagajele lor la venirea în țară, droguri pe

care le-au introdus în țară, iar o parte au deplasat-o la Piatra Neamț, prin

intermediul martorului P.A.G., de unde urma să fie luată de inculpații B.S. și Z.M.

și transportată cu ajutorul inculpaților în Olanda, iar altă parte au deplasat-o

de la aeroport la hotelul M. din București, unde au stat cazate cu banii

primiți de la B.S. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor

prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) și art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000,

ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., inculpații străini săvârșind

faptele sub forma complicității prevăzută de art. 26 C. pen., ei ajutându-le pe

cele două inculpate moral, prin sfaturi, stabilirea locurilor de întâlnire,

modul de efectuare a convorbirilor, recomandarea persoanelor de legătură și

material (inculpatul B.S.). Având în vedere că în activitatea infracțională a

traficului de cocaină și a introducerii în țară au fost implicate mai mult de 3

persoane, s-au aplicat dispozițiile art. 75 lit. a) C. pen., agravantă la care

face referiri și art. 14 din legea nr. 143/2000.

S-a mai apreciat că fapta inculpatului

B.S., care i-a predat inculpatei suma de 10.000 dolari S.U.A., mai întâi 9.500 dolari

S.U.A. pentru plecarea în Venezuela, cazare, întreținere etc., apoi încă 500 dolari

S.U.A. pentru cazare la hotelul M., pentru a se ocupa de desfășurarea

activității cu droguri, organizând plecarea, persoanele de contact, locurile de

întâlnire, traseul final al drogurilor, întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii prevăzută de art. 10 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen.

Cele două inculpate au recunoscut

săvârșirea faptelor în materialitatea lor, explicând traseul infracțional,

locurile unde s-au deplasat, persoanele cu care s-au întâlnit, sosirea și

introducerea genților în țară, negând doar vinovăția lor în sensul că nu știau

a fi ascunse droguri în geantă.

În timpul urmăririi penale

inculpatele au cooperat în ceea ce privește indicarea celor doi participanți,

permițând identificarea lor și dovedirea participării lor la săvârșirea

faptelor, astfel că au fost reținute în favoarea lor dispozițiile art. 16 din Legea

nr. 143/2000, așa cum s-a propus și prin actul de sesizare.

Situația de fapt și vinovăția

inculpatelor au fost stabilite în baza procesului verbal de prindere în

flagrant a inculpatelor, găsindu-se asupra lor cele două genți ridicate de la aeroport,

a declarației martorului G.V., șofer de taxi, care le-au transportat pe cele

două inculpate, de la hotel la aeroport și înapoi și care arată că inculpata P.G.

a vorbit la telefon în limbi străine (spaniola și ebraica) cu niște persoane,

aspecte confirmate și de înregistrările telefonice, din ziua de 3 decembrie

2005, din care rezultă că P.G., după ce a ridicat bagajele a anunțat persoanele

din grupul infracțional că totul este în regulă; a procesului verbal de

percheziție domiciliară la locuința inculpatei P.G. unde au fost descoperite

gențile pe numele inculpatei A.D. și care conțineau droguri; a planșelor foto,

a rapoartelor de constatare tehnico-științifică din care rezultă că drogurile

transportate erau cocaină, drog de mare risc; a planșelor foto în care

inculpatele îi recunosc pe cei doi inculpați ca fiind participanți în cauză; a

înscrisurilor depuse la dosar, fotografii din care rezultă că inculpatele au

fost în Venezuela, inclusiv bilete de îmbarcare, bilete de cazare etc., a

declarațiilor martorilor P.A.G. și I.P.C.; a proceselor verbale de redare a

convorbirilor telefonice purtate între inculpați ori între ei și alte persoane,

probe coroborate cu declarațiile inculpatelor P.G. și A.D.

Curtea de Apel București, secția I penală,

prin decizia penală nr. 59/ A din 26 ianuarie 2006, a admis apelurile declarate

de inculpatele P.G. și A.D., a desființat în parte sentința primei instanțe, a

descontopit pedepsele rezultante în pedepsele componente și sporul aplicat și a

redus la câte 7 ani închisoare pedepsele aplicate în baza art. 2 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 75 lit. a) C.

pen. și a art. 16 din Legea nr. 143/2000 și la câte 10 ani închisoare pedepsele

aplicate în baza art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art.

41 alin. (2) și art. 75 lit. a) C. pen. și a art. 16 din Legea nr. 143/2000,

stabilind, conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., ca inculpatele să

execute pedepsele cele mai grele de câte 10 ani închisoare, cu aplicarea art. 71

și 64 C. pen.

Au fost menținute celelalte

dispoziții ale hotărârii atacate și s-a menținut starea de arest a

inculpatelor.

Pentru a decide astfel, instanța de

control judiciar, privind criticile formulate de inculpatele apelante, a

considerat că pedepsele aplicate, chiar în condițiile reținerii dispozițiilor art.

16 din Legea nr. 143/2000, sunt prea severe în raport cu datele favorabile ce

caracterizează persoana inculpatelor.

Referitor la susținerea din apelul

inculpatelor că nu au avut cunoștință că transporta cocaină ascunsă în gențile

de voiaj și în sticlele de whisky, instanța de apel a constatat că probele

administrate au confirmat vinovăția apelantelor, ele știind că transporta, fără

drept, substanțe stupefiante.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs inculpatele P.G. și A.D. care, invocând dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., au susținut că pedepsele aplicate sunt prea

severe, solicitând reducerea lor.

Totodată, inculpatele reclamante,

prin avocat, au mai solicitat înlăturarea măsurii de confiscare a bunurilor

personale.

Recursurile declarate nu sunt

întemeiate.

lucrărilor dosarului se constată că instanțele au reținut în mod corect

situația de fapt și vinovăția inculpatelor P.G. și A.D. în săvârșirea împreună

cu alți doi inculpați condamnați în cauză, în perioada 1 - 3 decembrie 2004, a

infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc și introducerea în țară de

droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000

și art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, ambele cu aplicarea art. 41 alin.

(2) și art. 75 lit. a) C. pen.

Probele administrate în cauză,

menționate anterior au confirmat că cele două inculpate, după o înțelegere cu

inculpatul B.S. acesta ajutat de inculpatul Z.M., s-au deplasat în Venezuela,

au luat legătura cu o persoană indicată de B.S., de la care au preluat o

cantitate de cocaină pe care au disimulat-o în bagajele lor la venirea în țară.

Drogurile astfel introduse în România au fost transportate la Piatra Neamț de

martorul P.A.G., de unde urmau să fie luate de inculpații B.S. și Z.M. spre a

fi transportate cu ajutorul inculpatelor în Olanda, iar o altă parte au deplasat-o

de la aeroport la hotelul M. din București, unde au fost cazate cu banii

primiți de la B.S.

Aceste fapte au fost organizate,

conduse și finanțate de B.S. care a remis inculpatelor suma totală de 10.000 dolari

S.U.A., din care 9.500 dolari S.U.A. pentru plecarea în Venezuela în vederea

aducerii drogurilor, întreținere și cheltuieli personale și încă 500 dolari S.U.A.

pentru cazare la hotelul M. și plata cheltuielilor necesare tot pentru

desfășurarea activității de trafic de droguri.

Cele două inculpate au cunoscut că

transportă fără drept substanțe stupefiante interzise la deținere, disimulate

în gențile de voiaj, în sticlele de whisky și în pachete mascate de muștar și

cafea, impregnate cu soluții de acetonă puternic mirositoare, spre a nu fi

depistate drogurile de către câinii special dresați.

În cadrul convorbirilor telefonice

cu inculpații, cetățeni străini, și cu martorul P.A.G., inculpatele recurente

au folosit un limbaj codificat nefăcând niciodată referire la drogurile

transportate.

Cu prilejul urmăririi penale,

inculpatele au declarat că și-au dat seama că urmau să fie implicate în ceva

nelegal atunci când au acceptat să transporte cocaina în țară.

Prin urmare, vinovăția inculpatelor

în săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost condamnate a fost pe deplin

probate.

de instanța de apel, se constată că acestea au fost reduse, de la 9 ani la 7

ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 143/2000 și de la 12 ani la 10 ani închisoare pentru infracțiunea

prevăzută de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, acordându-se o mai

mare eficiență dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000 avându-se în vedere

că în timpul urmăririi penale inculpatele au denunțat și facilitat

identificarea și tragerea la răspundere penală a celorlalți inculpați care au

ajutat la traficul internațional de droguri, iar inculpatul B.S. a organizat,

condus și finanțat aceste fapte.

La reaprecierea pedepselor, instanța

de control judiciar a mai ținut seama conform art. 72 C. pen., pe lângă pericolul

social al faptelor și de datele pozitive ce caracterizează persoana inculpatelor

care nu au antecedente penale, sunt tinere și au avut o conduită cooperantă în

timpul procesului penal.

Se mai constată că pedepsele

aplicate, ca și cele rezultante sunt de natură a asigura, potrivit art. 52 C.

pen., prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni și reintegrarea în comunitate a

inculpatelor.

Întrucât au fost respectate

dispozițiile legale menționate, iar din examinarea actelor dosarului nu rezultă

existența unor motive de reducere a pedepselor aplicate, critica formulată de

inculpatele recurente în sensul greșitei individualizări a pedepsei nu poate fi

primită.

în sensul greșitei confiscări a unor bunuri personale, Curtea constată din

examinarea hotărârilor pronunțate că în cauză nu s-a dispus o astfel de măsură

și că potrivit art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea

cantităților de 17.283,4 gr. cocaină, 4.589,5 grame ambalaje cu urme de

cocaină, urmând ca acestea să fie distruse conform art. 18 din aceeași lege.

Totodată, s-a dispus confiscarea de

la inculpate a echivalentului în lei la data plății a sumei de 10.000 dolari S.U.A.

primită pentru asigurarea cheltuielilor necesare deplasării în străinătate și a

întoarcerii în țară pentru aducerea drogurilor menționate.

Deoarece aceste măsuri sunt conforme

cu dispozițiile legale menționate iar în cauză nu s-a dispus confiscarea unor

bunuri personale, solicitarea recurentelor de restituire a unor astfel de bunuri

nu poate fi primită.

constatând nefondate motivele de recurs invocate și nerezultând existența unor

cazuri de casare din cele prevăzute de art. 385

9

alin. (3) C. proc.

pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) și a art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de inculpatele P.G. și A.D., cu obligarea

acestora la cheltuieli judiciare către stat.

Se va deduce din pedepsele aplicate

perioadele arestării preventive de la 3 decembrie 2004 la 3 aprilie 2006 pentru

ambele inculpate și se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să

fie avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D

E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpatele A.D. și P.G. împotriva deciziei penale nr. 59/ A din

26 ianuarie 2006 a curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze

cu minori și familie.

Deduce din pedepsele aplicate inculpatelor,

timpul arestării preventive de la 3 decembrie 2004 la 3 aprilie 2006.

Obligă recurentele inculpate la

plata sumelor de câte 220 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din

care, sumele de câte 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 3

aprilie 2006.