ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2312/2005
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2312/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.
1424 din 1 noiembrie 2004, Tribunalul București i-a condamnat pe inculpații:
- A.V.,
- în baza art. 2 alin. (1)
și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., la 10 ani
închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și
b) C. pen.
- în baza art. 4 din Legea
nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., la 2 ani închisoare.
Conform art. 33 lit. a) și
art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 10 ani
închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prevăzute de
art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani, cu aplicarea art. 71 și
art. 64 C. pen.
A fost menținută arestarea
preventivă și dedusă prevenția de la 7 ianuarie 2004 la zi.
- S.C.,
- în baza art. 2 alin. (1)
și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și alin.
(2) C. pen., art. 76 lit. a) C. pen., la 6 ani închisoare și 2 ani interzicerea
drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
- în baza art. 4 din Legea
nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) și alin. (2) C.
pen., art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., la două pedepse de câte un an
închisoare.
Conform art. 33 și art. 34
C. pen., inculpata va executa pedeapsa de 6 ani închisoare și pedeapsa complementară
a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o
perioadă de 2 ani, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.
A fost menținută arestarea
preventivă și dedusă prevenția de la 7 ianuarie 2004 la zi.
Au fost confiscate 1,28 gr.
heroină, ridicată de la inculpatul A.V. și 1,684 gr. heroină ridicate de la
inculpata S.C.
Inculpații au fost obligați,
fiecare, la câte 3.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Instanța a reținut, în fapt,
că la data de 7 ianuarie 2004, organul de poliție a organizat prinderea în
flagrant a inculpaților A.V. și S.C., concubini, despre care existau indicii că
se ocupă cu traficul de droguri, fiind și consumatori.
În acest scop, denunțătorul
U.D.C., având asupra sa suma de 1.500.000 lei, marcată chimic și însoțit de
martorul P.Șt., a mers la imobilul din str. Orzari, unde i-a remis inculpatei
S.C. suma menționată, după care inculpatul A.V. i-a înmânat 5 doze cu heroină.
Heroina a fost predată
organului de poliție care apoi, a pătruns în imobil, moment în care inculpata
S.C. a încercat să înghită 9 doze cu heroină, iar inculpatul A.V. a aruncat pe
fereastră alte 35 bile cu același drog.
Inculpata S.C. a fost
depistată de organul de poliție și la data de 7 octombrie 2003 deținând asupra
sa 2 punguțe care conțineau 1,751 gr. heroină.
Împotriva acestei hotărâri
inculpatul A.V. a declarat apel, solicitând reducerea pedepsei.
Prin decizia penală nr. 11
din 12 ianuarie 2005, Curtea de Apel București a respins, ca nefondat, apelul
inculpatului A.V., constatând că pedeapsa a fost bine individualizată.
Decizia penală
sus-menționată a fost atacată cu recurs de către inculpatul A.V., solicitând,
ca și în precedenta cale de atac, reducerea pedepsei.
Verificând hotărârea
criticată în baza materialului de la dosar, Curtea constată că recursul
inculpatului A.V., susținut pe cazul de casare prevăzut de art. 385
9
alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., nu este nefondat.
Situația de fapt, reținută
de instanțe, corespunde materialului probator administrat în cele două faze
procesuale ale procesului penal.
Inculpatul A.V. a recunoscut
în totalitate faptele reținute și declarațiile sale se coroborează cu procesul
verbal de constatare a infracțiunii flagrante, întocmit de organele de urmărire
penală, declarațiile martorilor U.D.C., P.Șt., S.C., A.N. și I.G., precum și cu
Rapoartele de constatare tehnico-științifică ale Serviciului de Expertize
Fizico-Chimice din I.S.P.R.
La stabilirea pedepselor au
fost avute în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C.
pen., respectiv gradul de pericol social al infracțiunilor, împrejurările
comiterii acestora și datele care caracterizează persoana inculpatului.
Deci, inculpatul A.V., este
recidivist, având ultima condamnare de 2 ani închisoare tot pentru o
infracțiune dintre cele prevăzute de Legea nr. 143/2000, instanța a aplicat
pedeapsa rezultantă, de 10 ani închisoare la nivelul minimului special al
pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea ce mai gravă, săvârșită, luând
în considerare atât datele privind cantitățile reduse de droguri traficate cât
și cele referitoare la conduita inculpatului în cursul procesului penal,
caracterizată prin sinceritate.
Reducerea pedepsei, însă,
solicitată de inculpat, nu se justifică, aceasta fiind necesară, în cuantumul
aplicat, atât realizării funcțiilor de constrângere și reeducare ale
sancțiunii, cât și scopul prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni.
Neconstatând, din examinarea
hotărârilor, nici existența vreunuia dintre celelalte cazuri de casare care
potrivit art. 385
9
alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare
din oficiu, recursul inculpatului A.V. urmează să fie respins ca nefondat.
Din pedeapsa aplicată se va
deduce timpul reținerii și al arestării preventive de la 7 ianuarie 2004 la 6
aprilie 2005.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
nefondat, recursul declarat de inculpatul A.V. împotriva deciziei penale nr. 11
din 12 ianuarie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.
Deduce din pedeapsa aplicată
inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 7 ianuarie 2004 la
6 aprilie 2005.
Obligă recurentul inculpat
la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care
onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se
va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 6 aprilie 2005.