ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 7329/2006

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 7329/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 81

din 25 ianuarie 2005 a Tribunalului București, secția I penală, au fost

condamnați inculpații K.M., în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr.

143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 75 lit. a), art. 74 lit. a) și

c) și art. 76 lit. b) C. pen. și a art. 16 din Legea nr. 143/2000, la 4 ani

închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b)

C. pen., și în baza art. 26 C. pen., raportat la art. 3 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 75 lit. a), art. 74

lit. a) și c) și art. 76 lit. b) C. pen. și a art. 16 din Legea nr. 143/2000 la

5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

și b) C. pen., stabilindu-se, conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art.

35 alin. (3) ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare

și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.;

N.V.,

în baza art. 2 alin. (1) din Legea

nr. 143/2000 cu aplicarea art. 4, 41 alin. (2), art. 75 lit. a), art. 74 lit.

a) și art. 76 lit. d) C. pen. și a art. 16 din Legea nr. 143/2000, la 3 ani

închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b)

C. pen. și în baza art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 4,

41 alin. (2), 75 lit. a), 74 lit. a) și 76 lit. b) C. pen. și a art. 16 din

Legea nr. 143/2000, la 6 ani și 6 luni închisoare și 4 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., stabilindu-se, conform

art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen., ca inculpatul să

execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani și 6 luni închisoare și 4 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.;

S.A.,

în baza art. 2 alin. (1) din Legea

nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 75 lit. a), art. 74 lit. a),

și art. 76 lit. c) C. pen., la 5 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.;

P.D.,

în baza art. 2 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 4, art. 75 lit. a), art. 74 lit. a) și art.

76 lit. a) C. pen., la 7 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. și, în baza art. 20 raportat la art.

3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 4, art. 75 lit.

a), art. 74 lit. a) și arz. 76 lit. b) C. pen., la 6 ani și 6 luni închisoare

și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.;

B.I.,

în baza art. 2 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 4, 41 alin. (2) și arz. 75 lit. a) C. pen.,

la 10 ani închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) și b) C. pen. și, în baza art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr.

143/2000 cu aplicarea art. 4, 51 alin. (2) și art. 75 lit. a) C. pen., la 15

ani închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

și b) C. pen., stabilindu-se, conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35

alin. (3) C. pen., ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 15 ani

închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b)

C. pen.;

C.P.,

în baza art. 2 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 4 și 75 lit. a), art. 74 lit. a) și c) și art.

76 lit. a) C. pen. și a art. 16 din Legea nr. 143/2000, la 5 ani închisoare și

3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Inculpatul a mai fost condamnat în baza art. 292 cu aplicarea art. 74 lit. a)

și c) și art. 76 lit. e) C. pen., la 2 luni închisoare constatându-se grațiată

această pedeapsa, condiționat, potrivit art. 1 și 8 din Legea nr. 543/2002;

T.S.I.,

în baza art. 2 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 4, 75 lit. a), art. 74 lit. a) și art. 76

lit. a) C. pen., la 8 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. și, în baza art. 3 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 4, 75 lit. a), art. 74 lit. a) și art.

76 lit. a) C. pen., la 10 ani închisoare și 7 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 65 lit. a) și b) C. pen., stabilindu-se, conform art. 33 lit.

a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen., ca inculpatul să execute

pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare și 7 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.;

B.N.,

în baza art. 2 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 75 lit. a), art. 74

lit. a) și c) și art. 76 lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 16 din Legea nr.

143/2000, la 4 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.;

M.O.

, în baza art. 192 alin. (1) și (2)

cu aplicarea art. 13 C. pen., prin înlăturarea art. 37 lit. b) C. pen., la 6

ani închisoare în baza art. 189 alin. (1) și (2) cu aplicarea art. 13 C. pen.,

prin înlăturarea art. 37 lit. b) C. pen., la 10 ani închisoare, în baza art. 2

alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 prin înlăturarea art. 37 lit. b) C.

pen., la 13 ani închisoare, în baza art. 211 alin. (1) și (2) lit. a), b), d)

și e) și alin. (3) cu aplicarea art. 13 C. pen., prin înlăturarea art. 37 lit.

b) C. pen., la 18 ani închisoare și în baza art. 26 raportat la art. 288 alin.

(1) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., prin înlăturarea art. 37 lit. b) C.

pen., la 2 ani și 6 luni închisoare. Potrivit art. 39 alin. (2), raportat la

art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepsei de 2 ani și 6 luni

închisoare cu restul de un an închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani

și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 42/2000 a Tribunalului

București, urmând ca inculpatul să execute 2 ani și 6 luni închisoare.

Conform art. 33 lit. a) și art.

34 lit. b) C. pen., s-a stabilit ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea

de 18 ani închisoare.

În temeiul art. 111, 112

lit. e) și art. 117 C. pen., s-a dispus expulzarea inculpatului de pe

teritoriul României, după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 11 pct. 2 lit.

a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., s-a dispus achitarea aceluiași

inculpat pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. a), b),

d) și f) cu aplicarea art. 13 C. pen. și S.T., în baza art. 192 alin. (1) și (2)

cu aplicarea art. 13 C. pen., la 6 ani închisoare, în baza art. 189 alin. (1)

și (2) cu aplicarea art. 13 C. pen., prin înlăturarea art. 37 lit. a) C. pen.,

la 10 ani închisoare; în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000

prin înlăturarea art. 37 lit. a) C. pen., la 13 ani închisoare, în baza art.

211 alin. (1) și (2) lit. a), b), d) și e) și alin. (3) cu aplicarea art. 13 C.

pen., prin înlăturarea art. 37 lit. a) C. pen., la 18 ani închisoare și, în

baza art. 293 alin. (1) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la 2 ani și 6

luni închisoare. Potrivit art. 39 alin. (2), raportat la art. 34 lit. b) C.

pen., s-a dispus contopirea pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare cu restul de

5 ani, 4 luni și 18 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 6 ani închisoare

aplicată prin sentința penală nr. 695/1999 a Tribunalului București, secția a II-a

penală, urmând ca inculpatul să execute 5 ani 4 luni și 18 zile.

În baza art. 288 alin. (1)

cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen., inculpatul a fost

condamnat, la 3 ani închisoare. Potrivit art. 39 alin. (2), raportat la art. 34

lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepsei de 3 ani cu restul de 5 ani 4

luni și 18 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 6 ani închisoare, aplicată

prin sentința penală nr. 695/1999 a Tribunalului București, secția a II-a

penală, urmând ca inculpatul să execute 5 ani 4 luni și 18 zile.

Conform art. 33 lit. a) și art.

34 lit. b) C. pen., s-a stabilit ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea

de 18 ani închisoare.

În baza art. 11 pct. 2 lit.

a), raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus achitarea

inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit.

a), b), d) și f) cu aplicarea art. 13 C. pen.

S-au aplicat dispozițiile

art. 71 și 64 C. pen., pentru toți inculpații, s-a menținut starea de arest a

inculpatului M.O. și  s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia durata arestării

preventive de la 13 decembrie 2002 la zi și s-a constatat că inculpatul S.T.

este arestat în altă cauză.

Potrivit art. 88 C. pen.,

s-au dedus din pedepsele aplicate perioadele arestării preventive de la 23

iulie 2002 la 4 iulie 2003 pentru inculpata K.M., de la 1 august 2002 la 5

iulie 2003 pentru inculpatul N.V., de la 21 noiembrie 2002 la 5 iulie 2003

pentru inculpatul S.A., de la 19 august 2002 la 5 iulie 2003 pentru inculpatul P.D.,

de la 12 august 2002 la 5 iulie 2003 pentru inculpatul B.I., de la 1 august

2002 la 5 iulie 2003 pentru inculpatul C.P., de la 1 august 2002 la 5 iulie

2003 pentru inculpatul T.S.I., de la 3 octombrie 2002 la 4 iulie 2003 pentru

inculpata B.N. și de la 13 decembrie 2002 la 5 iulie 2003 pentru inculpatul S.T.

În baza art. 346 alin. (3)

C. proc. pen. s-a respins ca inadmisibilă acțiunea civilă formulată în procesul

penal de inculpata K.M. și s-a luat act că partea vătămată B.P. nu s-a

constituit parte civilă.

În baza art. 118 lit. b) C.

pen., s-a dispus confiscarea autoturismului Dacia proprietatea lui B.P. folosit

de acesta, prin intermediul soției sale B.N., la săvârșirea infracțiunii de

trafic de droguri de mare risc.

În baza art. 17 alin. (2)

din Legea nr. 143/2000 și a art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea de

la inculpați a sumelor de bani și a bunurilor dobândite din săvârșirea

infracțiunilor respectiv: de la inculpatul N.V. a sumei de 11500 mărci germane,

de la inculpatul S.A. a sumelor de 21.000.000 lei și 4500 mărci germane, de la

inculpatul B.I. sumele de 3400 mărci germane și 2000 goldeni olandezi, de la

inculpatul P.D. suma de 500 mărci germane, de la inculpatul T.S.I. sumele de

1500 mărci germane și 750 dolari S.U.A. și de la C.P. sumele de 3700 mărci

germane și 800 dolari S.U.A.

În baza art. 445, raportat

la art. 348 C. proc. pen., s-a dispus anularea înscrisurilor false găsite

asupra inculpaților M.O. și S.T., respectiv pașaport turcesc, permis de

conducere iranian și legitimație de membru al Clubului Automobil din Republica

Islamică Iran, toate pe numele T.K.; pașaport elvețian, permis de conducere

elvețian și carte de identitate elvețiană toate pe numele G.I.N.

De asemenea, au fost anulate

înscrisuri false aparținând inculpatului C.P. respectiv cererea de eliberare a

unui nou pașaport și declarația de pierdere a celui anterior, ambele din 3

aprilie 2001, pașaport românesc eliberat pe numele C.P. și declarat pierdut,

ridicat de la locuința numitului K.H.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut, în fapt, că la începutul anului 2000,

numitul K.H. (trimis în judecată într-o cauză separată și condamnat prin

sentința penală nr. 262 din 27 martie 2002 a Tribunalului București, secția a

II-a) a avut mai multe contacte cu persoane membre ale P.K.K. stabilind ca

acesta să le faciliteze respectivelor persoane mai multe transporturi de

heroină către Europa de Vest, prin România.

În vederea realizării

acestui lucru, K.H. a apelat la ajutorul lui B.P. (fost angajat la C.F.R.) și a

cumnatei acestuia B.M. (cei doi fiind condamnați în cauza menționată) care

și-au dat acordul. De asemenea, au fost atrase în transportul heroinei

inculpații K.M. (soția lui K.H.) și B.N. (soția lui B.P.) aceasta din urmă

având rolul de a conduce autoturismul Dacia pe care îl dețineau în proprietate

în vederea transportării drogurilor în București și în zonele limitrofe.

De asemenea, K.H. și B.P. au

mai apelat și la mai multe cunoștințe, conducători de tren.

Astfel, s-a reținut că, în

luna august 2000, inculpata K.M. și sora sa G.S., au adus din Turcia în România

cantitatea de 10 kg heroină ambalată în 20 pachete, ambele cunoscând tipul

transportului și al drogului, primind pentru acest serviciu suma de 4000 mărci

germane de la cetățeanul turc O., identificat.

După aducerea heroinei în

țară K.H. a intenționat să scoată drogurile din țară împreună cu cetățeanul

turc M.K. (condamnat la 17 ani pentru trafic de heroină) fără a reuși, întrucât

nu a fost găsită persoana dispusă la această operațiune.

Ca urmare, K.H. a discutat cu

B.P. trimiterea heroinei la Paris, acesta amintindu-și de conductorul de tren D.

cu care s-a stabilit o întâlnire la o cofetărie din București, cartierul

Berceni, la care urma să vină și numitul O.

La acea întâlnire numitul D.

a venit însoțit de inculpatul N.V. cărora li s-a propus transportul acelor

droguri.

Martorul D. a refuzat

propunerea iar inculpatul N.V. a solicitat timp de gândire pentru a se sfătui

cu colegul său inculpatul S.A. Ulterior cei doi inculpați și-au dat acordul la

efectuarea transportului și întâlnindu-se cu K.H. și M. au stabilit detaliile

operațiunii și problema banilor pe care conductorii de tren urmau să-i

primească pentru serviciul lor, respectiv 10.000 mărci germane (câte 1000

pentru un kg de heroină).

Ulterior, inculpatul S.A. l-a

contactat pe colegul său de muncă N.A., care avea cursă la Paris în data de 9

august 2000 (împreună cu I.G.) propunându-i să-i cedeze voiajul pe motiv că

vrea să-l vadă la Paris pe vărul său, propunere care a fost în cele din urmă

acceptată.

La 9 august 2000 inculpatul N.V.

s-a deplasat la locuința lui K.H. din cartierul Berceni și a preluat de la

acesta geanta cu troler, conținând cele 10 kg heroină, ducând drogurile la

locul unde era garat trenul, înainte ca acesta să fie adus la peron.

Aici l-a găsit pe inculpatul

S.A. și împreună au scos din geantă cele 20 pachete cu droguri pe care le-au

ascuns într-o cușetă sub patul de jos.

În cursa spre Paris a plecat

și inculpatul N.V., acesta doar ca simplu călător, folosindu-se facilitatea

oferită de la locul de muncă, de a efectua gratis o călătorie pe an și

pretinzând față de celălalt conducător de tren, I.G. care nu a cunoscut nimic

în legătură cu operațiunea, că are multe cartușe de țigări pe care urma să le

dea la destinație vărului inculpatului S.M.

La 11 august 2000 cei doi

inculpați au ajuns la gara Paris Est, moment în care au mers la cabina unde

aveau ascunse pachetele cu droguri, pe care le-au așezat în aceeași geantă, cu

care acestea fuseseră transportate întreaga cantitate de heroină, fiind predată

cetățeanului turc O. care călătorise cu același tren.

Pentru serviciul făcut,

inculpații au primit la Paris suma de 9000 mărci germane, iar ulterior, întrei

ei au intervenit discuții, întrucât nu le fuseseră dați toți banii promiși.

Inculpatul N.V. a recunoscut

săvârșirea faptei, susținând că nu a cunoscut tipul drogului.

La rândul său inculpatul S.A.

a recunoscut fapta, apărându-se că nu a cunoscut natura drogului și a depus la

C.E.C. la dispoziția instanței suma de 21.000.000 lei echivalentul celor 2000 mărci

germane primite la întoarcerea în țară de la inculpatul N.V. pentru contribuția

sa la transportul efectuat.

În toamna anului 2000, la

invitația lui K.H., inculpații N.V. și S.A. s-au deplasat în două rânduri în

Turcia, la Istambul pentru a discuta posibilitatea efectuării și a altor

transporturi de stupefiante care însă nu s-au mai realizat.

Cu acest prilej, K.H. a

suportat cheltuielile de cazare și masă ale celor doi inculpați care au primit

și suma de 1000 mărci germane, reprezentând diferența rămasă neachitată pentru

transportul din 9 august 2000.

S-a mai reținut că, în luna

noiembrie 2000, inculpata K.M. și numitul B.P. s-au deplasat în Turcia,

preluând de la K.H. cantitatea de 50 kg heroină, ambalată în 100 pachete și

așezată în două genți, primind fiecare câte 4000 mărci germane pentru a

introduce drogurile în România.

În vederea transportului,

cei doi au apelat la serviciile conductorului de tren P.D. care efectua cursa

pe ruta București - Istambul și retur, căruia i-au plătit 1000 mărci germane pentru

că i-a ajutat să ascundă drogurile în locul unde erau depozitați cărbunii.

La București au fost

așteptați la Gara de Nord de către inculpata B.N., de fratele acesteia B.G. și

de martorul A.E. trimis pentru a ajuta la transportul bagajelor. Drogurile au

fost aduse cu mașina la locuința lui B.G., din zona Foișorul de Foc.

A doua zi drogurile au fost

predate unor persoane necunoscute care au fost anunțate telefonic de inculpata

K.M., la un număr de telefon pe care îl primise de la soțul său la Istambul.

S-a mai reținut că, în luna

decembrie 2000, B.P. și B.M. au introdus în România 20 kg heroină pe care le

primiseră la Istambul de la K.H., la discuția în legătură cu introducerea în

țară a acestei cantități participând și K.M.

La București, B.P. a fost

așteptat de soția sa inculpata B.N., care cunoștea conținutul bagajelor și

împreună le-au transportat în autoturismul condus de aceasta din urmă la

locuința lor din satul Pădureni, jud. Giurgiu.

Pentru transportarea

drogurilor la Paris, K.H. a luat legătura cu inculpatul N.V., acesta

exprimându-și acordul după o discuție cu inculpatul S.A., cu care trebuia să

plece în voiaj la 22 decembrie 2000.

Ulterior, K.H. l-a apelat

din Turcia pe B.P. căruia i-a solicitat să predea cele 20 kg de heroină

inculpatului N.V., comunicându-i și numărul de telefon al acestuia.

Ca urmare a discuției

telefonice s-a stabilit ca predarea drogurilor să se facă în București pe str. Ozana

unde locuia N.V.

Numitul B.P. și inculpata B.N.,

care a condus autoturismul cu droguri, s-au deplasat la locul întâlnirii

predându-i geanta cu heroina lui N.V., care i-a confirmat prin telefonul mobil

lui K.H. primirea drogurilor.

Inculpatul N.V. s-a deplasat

cu geanta la vagonul cu care urma să facă deplasarea și cu ajutorul

inculpatului S.A. au ascuns pachetele cu heroină.

Deoarece la Paris nu s-a

prezentat nimeni pentru a prelua drogurile, acestea au fost aduse la București

și predate inculpatei K.M. Aceasta din urmă a încercat împreună cu B.P. să

trimită drogurile la Paris cu alți conducători de tren fără a reuși.

Inculpații N.V. și S.A. au

recunoscut participația la traficul de stupefiante susținând că nu știau că

transportă heroină.

Nereușind să asigure

scoaterea din România a celor 20 kg heroină inculpata K.M. le-a lăsat lui B.P.,

acesta depozitând drogurile în casa din satul Pădureni, jud. Giurgiu timp de

circa o săptămână, împrejurare cunoscută și de inculpata B.N.

În perioada care a urmat

persoane din cadrul Partidului Muncitorilor din Kurdistan au urmărit să intre

în posesia celor 20 kg de heroină.

La data de 4 ianuarie 2001,

inculpații M.O. și S.T. l-au luat pe cetățeanul turc N. (rămas neidentificat)

l-au legat și în jurul orelor 23,00 – 24,00 l-au adus la locuința din București

a lui K.H. și a soției sale K.M., din cartierul Berceni.

Aici, numitul N. forțat de

cei doi inculpați s-a recomandat la intrarea în apartament, K.M. deschizând

ușa. Inculpații M.O. înarmat cu un pistol și S.T. înarmat cu un cuțit de

vânătoare i-au împins pe N. și pe menajera G.C. în mijlocul sufrageriei.

Cei doi inculpați i-au cerut

numiților K.M. și N. să le spună unde sunt cele 20 kg heroină, acestea

refuzând. În continuare M.O. l-a lovit cu piciorul pe N. care a spus că „marfa”

ar putea fi la B.P. Inculpatul S.T. a legat-o pe K.M. cu banda izolantă la

mâini și la gură, iar inculpatul M.O. i-a cerut acesteia pe un ton imperativ să

scrie pe o foaie de hârtie numărul de telefon mobil al lui B.P. și a

amenințat-o cu pistolul.

De teamă, inculpata s-a

conformat, după care fiind obligată de M.O. și amenințată cu cuțitul de S.T. a

vorbit cu B.P. spunându-i că K.H. ar fi trimis doi oameni să preia drogurile și

stabilind să se întâlnească în comuna Mihăilești, lângă Postul de Poliție.

Cei doi inculpați au legat-o

pe K.M. și s-au deplasat toți trei cu un autoturism condus de M.O.

Numitul B.P. a apelat pentru

transport la vecinul său Bălan Gheorghe să-i conducă autoturismul „Dacia” fără

a-i aduce la cunoștință despre ce este vorba.

La locul stabilit sub

amenințarea pistolului îndreptat de M.O. spre capul inculpatei K.M., numitul B.P.

a acceptat predarea genții.

După aceea inculpații M.O.

și S.T. au plecat cu drogurile.

Faptele săvârșite au fost

negate de cei doi inculpați, care însă au fost indicați drept autori de către

K.M., B.N. și K.H. care a reușit să-i identifice.

De asemenea, s-a mai reținut

că, la 3 iunie 2002, inculpatul M.O. s-a prezentat în fața organelor de

poliție, ca având numele de K., asupra sa găsindu-se un permis de conducere și

un carnet de membru al Clubului Automobil, eliberat de autoritățile din

Republica Islamică Iran pe numele T.K. și un pașaport turcesc pe același nume.

Inculpatul a explicat că a

cumpărat cu 100 mărci germane pașaportul de la cetățeanul turc cu numele T.K. și

că la începutul anului 2002 fratele său O.H. ar fi schimbat fotografia

titularului cu cea a lui M.O.

Privitor la inculpatul S.T.

s-a reținut că, la data de 5 noiembrie 2002, s-a legitimat cu un pașaport

elvețian susținând că se numește G.I., asupra lui găsindu-se un permis de

conducere și o carte de identitate, ambele elvețiene pe același nume,

stabilindu-se că documentele au fost falsificate prin introducerea fotografiei

inculpatului.

S-a mai reținut că în luna

ianuarie 2001, K.H. l-a contactat în Turcia pe inculpatul B.I. care era de

serviciu în calitate de conductor de tren pe ruta București-Istambul și retur,

propunându-i să introducă în România 46,5 kg heroină, aducându-i la cunoștință

tipul drogului.

Inculpatul B.I. a acceptat,

solicitând pentru asigurarea transportului suma de 3000 mărci germane,

plătindu-i-se 2600 mărci germane cu motivarea că anterior i se mai plătiseră

alte 300 mărci germane.

În baza înțelegerii, K.H. a

ascuns în cabina conductorului, în locașul unde se țin cărbunii, sub pat, 93

pachete cu heroină. Cu același prilej i-a înmânat și suma de 500 mărci germane

pentru a fi dată lui B.P., care trebuia să preia heroina.

Numitul K.H. l-a apelat pe

telefonul mobil pe B.P. căruia i-a comunicat să se prezinte la Giurgiu pentru a

prelua heroina.

A doua zi B.P. și B.N., după

ce au luat-o de la București pe K.M., s-au deplasat toți trei către Giurgiu.

Pe drum au stabilit ca B.P.

și K.M. să urce în tren pentru a-l căuta pe conductor, în timp ce B.N. urma să

meargă cu autoturismul în comuna Vlad Țepeș, jud. Giurgiu unde locuiau părinții

acesteia.

În tren K.M. și B.P. l-au

reperat pe conductorul B.I. și au scos pachetele cu heroină din locul unde erau

ascunse și le-au pus în două genți goale.

Trenul a încetinit viteza în

dreptul localității Vlad Țepeș, unde se efectuau lucrări la terasament și aici

inculpata K.M. și B.P., după ce au aruncat gențile cu heroină, au sărit din

tren, fiind așteptați de inculpata B.N.

Drogurile au fost duse la

casa părinților inculpatei B.N., unde au fost numărate 90 pachete, care au fost

puse în cele două genți, ascunse în apropierea casei, în gunoi.

Toți trei au plecat la

București pentru a-i contacta pe cei care urmau să prea drogurile.

A doua zi, cei trei au

transport gențile cu heroină în cartierul Berceni, în spatele blocului unde

locuia inculpata K.M., drogurile fiind predate cetățenilor turci Y. și R.

Aceștia din urmă au reproșat

inculpatei că ar lipsi 1,5 kg heroină fiind predate 90 pachete în loc de 93.

Faptele au fost recunoscute

de cele două inculpate.

S-a mai reținut că în luna

februarie 2001, K.H. a continuat legăturile cu inculpații B.I. și P.D.

Inculpații au fost

contactați de K.M. care le-a solicitat ajutorul în vederea aducerii în România,

din Turcia a unei cantități de droguri, precizând că e vorba de heroină.

Plecarea în voiaj a fost la

23 februarie 2002, orele 14,00 și a doua zi la Istambul, inculpații au fost

duși cu un taxi la Hotelul Y. unde l-au întâlnit pe K.H., care era însoțit de

mai mulți bărbați de origine kurdă.

Aici li s-a propus

inculpaților să transporte cu trenul 60 kg heroină, urmând să li se plătească

sume de câte 3000 mărci germane fiecăruia, cei doi conductori de tren cerând

câte 6000 mărci germane.

Pentru început K.H. le-a

plătit câte 500 mărci germane urmând ca diferența să fie plătită ulterior.

Ca urmare, în vagonul

deservit de inculpatul P.D. au fost ascunse 15 kg heroină în pereții de

deasupra ferestrelor de la două cușete iar în cel al inculpatului B.I. au fost

ascunse alte 15 kg, în condițiile în care 30 kg heroină au fost coborâte la

Edime.

Când trenul a ajuns la

Russe, în Bulgaria, la data de 25 februarie 2001 autoritățile au descoperit

cele 15 kg. heroină ascunse în vagonul inculpatului P.D. Ca urmare vagonul a

fost scos din garnitură, iar inculpatul P.D. a fost invitat la procuror pentru

a da explicații, cu acest prilej inculpatul P.D. a declarat că nu știe nimic,

autoritățile bulgare considerându-l de bună credință.

Același inculpat a întocmit

un raport de eveniment în care a menționat descoperirea heroinei.

Inculpatul B.I. și-a

continuat drumul introducând în țară cantitatea de heroină ascunsă în vagon.

La București, acesta a luat

legătura cu K.H. și M., s-au întâlnit lângă stadionul Ghencea prilej cu care

inculpatul B.I. le-a relata că heroina este în siguranță. K.H. i-a remis

inculpatului 2000 de guldeni olandezi, cerându-i ca jumătate din sumă să-i dea

lui P.D.

Cele 15 kg. heroină a fost

preluată de B.P. în triajul C.F.R. și predate de inculpata K.M. și de numitul K.H.

conductorului P.F. care a asigurat transportul drogurilor în garnitură primind

suma de 6000 mărci germane.

Inculpatul P.D. a recunoscut

faptele, menționând că a cunoscut că transportă droguri, iar inculpatul B.I. a

negat această faptă.

S-a mai reținut că la

sfârșitul lunii februarie - începutul lunii martie 2001 B.P. și cumnata sa B.M.

s-au deplasat în Turcia unde au preluat 24 kg. heroină pentru a o introduce în

România.

De la Istambul cei doi au

plecat cu trenul însă lui B.P. fiindu-i frică să intre în România cu heroina

ascunsă în cușetă a coborât continuând drumul până în România cu un taxi și

stabilind cu B.M. ca aceasta să arunce pachetele cu heroină în comuna Vlad

Țepeș județul Giurgiu.

Numitul B.P. a ajuns

înaintea trenului în România s-a deplasat în comuna Vlad Țepeș la locuința

socrilor săi unde i-a găsit pe aceștia, pe soția sa B.N. și pe fratele acesteia

C.G.

Aici a avut loc o discuție

în cadrul căreia B.P. i-a spus soției sale că B.M. aduce 24 kg. heroină,

cerându-i să se deplaseze la Giurgiu.

Inculpata B.N. s-a deplasat

la Giurgiu, împreună cu fratele său C.G. și aceștia au urcat în tren.

În dreptul localității Vlad

Țepeș, B.M. și C.G. au aruncat din tren geanta cu droguri, continuându-și

drumul până la București.

Ajunși în comuna Vlad Țepeș

inculpata B.N. împreună cu B.P. au început să caute în geantă, fără însă să o

găsească.

În continuare s-au deplasat

până la București cu autoturismul, au luat-o pe B.M. și au revenit în comuna

Vlad Țepeș continuând căutarea genții. La un moment dat B.P. a găsit patru

pachete cu heroină pe care le-a pus în mașină.

Numiții B.P. și B.M. au

început să întrebe din casă în casă dacă nu a fost găsită geanta cu „pachete de

stropit cartofi” iar un localnic martorul D.I. le-a spus că a găsit o geantă cu

pachete, preluate apoi de B.P.

Drogurile au fost duse la

București și transportate la locuința numitei B.M. din str. Foișorul de Foc.

După câteva zile K.H. le-a

plătit numiților B.P. și B.M. câte 1000 guldeni olandezi și i-a întrebat dacă

nu cunosc pe cineva care să transporte cele 24 kg. heroină în afara României.

Începând cu data de 6 martie

2001 inculpata B.M. a purtat mai multe discuții cu inculpatul T.S.I., conductor

de tren pe care îl cunoscuse pe drum la întoarcerea din Turcia, numitul K.H.

oferind mai întâi suma de 500 mărci, mărită ulterior la 3000 mărci germane.

La data de 12 martie 2001

inculpatul T.S.I. a programat să plece în cursă la Veneția, împreună cu colegul

său inculpatul C.P., comunicând acest lucru numitei la B.M., care a luat

legătura cu K.H.

Heroina a fost scoasă din

beciul locuinței și așezată în două genți după care B.P. și K.H. au plecat la

Gara de Nord unde au cumpărat bilete, unul până la Arad și unul până la Sinaia.

În urma lor au plecat la

gară inculpata K.M. și B.M., fiecare transportând o geantă, folosind taxiuri.

La gară, B.M. l-a contactat

pe inculpatul T.S.I. care a condus-o și pe inculpata K.M. într-una din cușetele

vagonului pe care-l deservea cele două femei plătindu-i 1500 mărci germane

jumătate din banii stabiliți. Suma a fost predată soției respectivului inculpat

aflată în zonă.

La plecarea trenului K.H. și

B.P. s-au deplasat la cușeta în care se aflau femeile și au ascuns cele 24 kg.

heroină în spatele plafonului de iluminat.

Soții K. și B.P. au coborât

în Sinaia iar B.M. a supravegheat heroina până la Arad, unde a coborât revenind

la București.

Ulterior, în baza

discuțiilor telefonice inculpatul T.S.I. i-a cerut numitei B.M. să-i plătească

soției sale diferența până la 3000 mărci germane. Ca urmare la 13 martie 2001,

numita K.M. i-a remis numitei T.C. suma de 750 dolari S.U.A. echivalentul sumei

de 1500 mărci germane datorate.

Când trenul se apropria de

stație B.M. i-a cerut telefonul inculpatului T.S.I. să scoată pachetele cu

heroină din tavanul cușetei sus numitul refuzând, cu motivarea că nu aceasta a

fost înțelegerea. Același inculpat a spus că va vorbi cu inculpatul C.P. să se

ocupe de această operațiune.

Inculpatul C.P. a fost de

acord să dea jos heroina în condițiile în care B.M. i-a comunicat tipul de

drog, dar numai după ce a negociat cu ea, prețul de 3000 mărci germane, bani pe

care K.H. a fost de acord să-i plătească.

După ce și inculpatul T.S.I.

i-a garantat că va primi banii, cei doi au cumpărat de la Veneția 3 genți din

care una era destinată punerii heroinei.

Inculpatul C.P. s-a deplasat

în cabina unde erau ascunse drogurile iar aici, cu ajutorul unei șurubelnițe a

demontat lampa fluorescentă și a scos din podul cabinei 43 calupuri de heroină,

fiecare având dimensiunile de aproximativ 20 cm. lungime, 10 cm. lățime și 5-6

cm. grosime conform propriei declarații.

După ce a scos heroina,

inculpatul C.P. a ascuns calupurile sub pat, iar geanta destinată pentru

transportul acestora a pus-o în aceeași cabină, după draperia din partea stângă

a compartimentului.

Întrucât nu s-a prezentat

nici o persoană pentru ridicarea drogurilor inculpatul T.S.I. a apelat-o

telefonic pe B.M., pentru a vedea ce este de făcut. Inculpata K.M. și-a amintit

că în blocul în care locuia, se afla o familie O. care avea o fiică stabilită

în Italia, la P., în aproprierea Veneției. În această situație inculpata a luat

legătura cu martora O.A. și a rugat-o să o ajute în sensul de a-i cere fiicei

sale să ridice un geamantan cu „ lucruri ș mâncare” de la niște controlori în

Gara Trieste din Veneția iar după aceea să-l predea unei alte persoane. Martora

O.A. și-a sunat fiica, O.D., aceasta refuzând să dea curs solicitării.

Totodată, inculpata K.M. i-a

comunicat inculpatului C.P. numărul de telefon al numitei O.D. pentru a stabili

o modalitate de predare a genții rugându-l pe conductor să nu-i spună acesteia

despre conținutul bagajului atunci când o va suna. Heroina nu a fost predată, O.D.

nedând curs cererii.

Inculpatul T.S.I. i-a plătit

inculpatului C.P. pentru implicarea în transportul drogurilor 1000 mărci

germane, jumătate din aceasta în valută și jumătate prin predarea unei mobile

din propria locuință.

La revenirea în țară, cei

doi conductori au fost contactați de B.M. care a fixat o întâlnire cu ei la o

terasă din zona F., la care au participat și soții K. Cei doi conductori au

susținut că au lăsat heroina lângă o casă de schimb valutar în Gara Trieste din

Veneția.

Deoarece inculpatul T.S.I. a

susținut că cel care a lăsat geanta în locul respectiv a fost inculpatul C.P., K.H.

i-a cerut acestuia din urmă să revină la Veneția și să recupereze heroina,

conductorul arătat fiind de acord.

La 16 martie 2001, chiar în

ziua în care a venit din voiaj, inculpatul s-a deplasat la Aeroportul Otopeni,

unde s-a întâlnit cu inculpata K.M., care i-a plătit biletul clasa I respectiv

500 dolari S.U.A., remițându-i și 500 mărci germane pentru cheltuieli.

Inculpatul C.P. a trecut

filtrul anti-tero și punctul de Poliție Frontieră, unde i s-a aplicat ștampila

de ieșire din țară, însă ulterior s-a răzgândit și a revenit, spunându-i

polițistului că are probleme în țară și că nu mai poate efectua deplasarea.

În aeroport a mers la casa

de bilete și a recuperat costul biletului de călătorie, respectiv suma de 500

dolari S.U.A.

După aceasta l-a apelat pe K.H.,

căruia i-a spus că autoritățile nu i-au permis să iasă din țară, invocând

faptul că nu avea cerere să plece din țară, în Italia în aceeași zi în care

tocmai sosise.

Ulterior cei doi s-au

întâlnit ocazie cu care inculpatul C.P. i-a arătat pașaportul cu viza de ieșire

sus numitului.

În această situație K.H. i-a

cerut să meargă cu el la Istambul și i-a reținut pașaportul, apoi inculpatul C.P.

a motivat că merge să se schimbe după care și-a pierdut urma.

Cu prilejul cercetărilor, la

percheziția domiciliară efectuată la 18 aprilie 2001 la locuința lui K.H. a

fost găsit pașaportul inculpatului C.P., stabilindu-se că la data de 3 aprilie

2001, acesta a declarat în fals organelor de poliție ca „și-a pierdut

pașaportul la 16 martie 2001 în Piața Moghioroș”.

Inculpatul C.P. a recunoscut

infracțiunea precizând că infracțiunea sa a fost efectivă numai în aproprierea

Italiei și pe teritoriul acestei țări. Totodată a mai susținut că a contactat o

persoană din S.R.I. cu care a discutat problema celor 24 kg. Heroină, acel

organism neconfirmând însă această apărare.

La rândul său inculpatul T.S.I.

a negat faptele susținând că au fost comise numai de inculpatul C.P.

În sfârșit s-a mai reținut

că la data de 18 aprilie 2001 B.P. și inculpata B.N. au mers la locuința lui K.H.

Aici inculpata B.N. a rămas singură iar K.H. și B.P. au mers la un bar pentru a

discuta cu un pakistanez, condițiile vânzării unei cantități de heroină. La un

moment dat, B.P. a revenit în locuința sa și a luat cu el 1 kg. heroină cu care

s-a deplasat la locul întâlnirii. Aici K.H. și B.P. au fost mobilizați de

organele de poliție, iar la percheziția apartamentului a fost găsită inculpata B.N.

Situația de fapt și

vinovăția inculpaților au fost reținute în baza proceselor verbale de

constatare a infracțiunilor întocmite de organele de urmărire penală, a

proceselor verbale de efectuare a percheziției domiciliare, a documentației de

la sistemele de telefonie fixă și mobilă, a raportului de constatare tehnico –

științifică privind heroina găsită asupra inculpatului K.H., a actelor

întocmite de autoritățile bulgare privind cele 15 kg. heroină găsite în vagonul

conductorului de tren P.D., a proceselor verbale de confruntare, a

declarațiilor martorilor K.H., B.P., B.M., C.F.D., S.D., M.M., S.M., N.D., D.E.,

B.G., B.G., G.I., P.L., A.E., O.A., O.I., L.V., G.C., I.M., S.I., I.G., B.V., P.N.,

V.G., P.V., I.O., C.C., N.A., I.G., S.C., P.C. și G.I., probe coroborate cu

declarațiile martorilor.

Referitor la infracțiunea de

tâlhărie din data de 4 ianuarie 2001 pentru care a fost trimis în judecată

inculpații M.O. și S.T. s-a apreciat că nu au fost administrate suficiente

probe de vinovăție și că dubiul profitând inculpaților se impune achitarea

pentru inexistența faptei.

Ca urmare și acțiunea civilă

exercitată de K.M. de obligare a celor doi inculpați la plata sumei de 400

dolari S.U.A. ca echivalent al prejudiciului produs prin aceeași infracțiune de

tâlhărie  s-a considerat inadmisibilă în raport cu dispozițiile art. 346 alin.

(3) C. pen.

Privitor la reținerea

dispozițiilor recidivei, instanța a apreciat că se impune aplicarea art. 37

lit. a) C. pen., numai cu privire la infracțiunile prevăzute de art. 295 și 288

C. pen., săvârșite de M.O. și S.T.

Curtea de Apel București, secția

I penală, prin decizia penală nr. 214 din 16 martie 2006, a admis apelul

declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, a desființat în parte

sentința primei instanțe, numai cu privire la neaplicarea pedepsei complementare

prevăzută de art. 64 lit. c) C. pen., inculpaților N.V., P.D., C.P., S.A., T.S.I.

și B.I.

Rejudecând cauza în aceste

limite instanța de apel a aplicat inculpaților pedepse complimentare prevăzute

de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., în același cuantum ca prima instanță,

stabilind ca în final să fie executate cele mai grele pedepse complimentare.

Prin aceeași decizie au fost

respinse apelurile declarate de inculpații M.O., P.D., C.P., B.N., N.V., B.I., S.A.,

K.M., S.T. și T.S.I., ca nefondate.

Pentru a decide astfel,

instanța de control judiciar primind criticile din apelul parchetului a

apreciat că în mod greșit inculpaților vizați de această cale de atac nu le-a

fost aplicată pedeapsa complimentară a interzicerii de a exercita o profesie

ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-au folosit la

săvârșirea infracțiunilor de trafic de stupefiante, aceea de conductor de tren.

Referitor la criticile din

apelul parchetului în cursul greșitei achitări a inculpaților M.O. și S.T.

pentru infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. a),

b), d) și f) C. pen., din data de 4 ianuarie 2001, s-au considerat nefondate,

probele administrate neconfirmând săvârșirea unei astfel de fapte.

S-a mai considerat că

existând un puternic dubiu în legătură cu respectiva infracțiune, acesta

profită inculpaților.

Privitor la critica din

apelul parchetului în sensul greșitei individualizări a pedepselor aplicate și

a solicitării de majorare a cuantumului lor instanța de control judiciar a

considerat că respectivele pedepse sunt conforme cu pericolul social al

faptelor și că nu există temeiuri de modificare a acestora.

Referitor la apelurile

inculpaților M.O. și S.T. care au susținut că nu sunt vinovați de săvârșirea

infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. a), b), d)

și e) și alin. (3) C. pen. și că au fost greșit condamnați, instanța de control

judiciar, a apreciat că probele administrate au confirmat vinovăția și că

pedepsele aplicate sunt conforme cu pericolul social al faptelor.

Privitor la susținerile din

apeluri ale inculpaților N.V., P.D., T.S.I. și S.A. în sensul că nu au avut

reprezentarea că transportă droguri peste graniță și că astfel au fost greșit

condamnați, s-a apreciat că au fost administrate probe convingătoare care

atestă că respectivii inculpați cunoșteau natura ilicită a substanțelor

transportate și că astfel soluția de condamnare a lor este corectă.

În legătură cu criticile

formulate de apelanții K.M., M.O., S.T., B.N. și C.P. în sensul greșitei individualizări

a pedepselor instanța de control judiciar le-a considerat nefondate, apreciind

că sancțiunile sunt conforme cu pericolul social al faptelor și că nu exista

temeiuri de reducere a pedepselor.

Împotriva acestei decizii au

formulat recurs în termen legal inculpații M.O., P.D., C.P., N.V., B.I., T.S.I.,

S.A., K.M. și B.N.

În recursurile declarate

inculpații M.O., P.D., C.P., B.I., T.S.I. și S.A. au susținut că soluția de

condamnare este urmarea unei erori grave de fapt în sensul art. 385

9

alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. și că în lipsa probelor de vinovăție se impune

achitarea lor.

Inculpatul B.I. a mai

solicitat, în baza art. 385

9

alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., să se

constate că faptele au fost greșit încadrate și că se impune reținerea unei

singure infracțiuni prevăzute de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr.

143/2000.

De asemenea, inculpații M.O.,

P.D., C.P., N.V., T.S.I. și S.A., K.M. și B.N. au susținut, potrivit art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., că pedepsele aplicate sunt prea severe și au

solicitat reducerea lor, ultimele două inculpate cerând aplicarea art. 81 sau

86

1

C. pen.

Recursurile declarate nu

sunt întemeiate.

Din examinarea actelor și

lucrărilor dosarului se constată că instanțele au stabilit în mod corect

situația de fapt și vinovăția inculpaților în săvârșirea infracțiunilor pentru

care au fost condamnați.

Probele amplu administrate

au confirmat că inculpații, în perioada 2000-2001 au introdus sau scos din țară

importante cantități de heroină, activitățile ilicite favorizate de calitatea

de conductor de tren a unora dintre inculpați.

Astfel, inculpata K.M. a

deținut și transportat diferite cantități de heroină, în baza aceleiași

rezoluții cunoscând tipul drogului, în perioada decembrie 2000 - 12 martie 2001

și a ajutat la scoaterea din țară a unei cantități de heroină, în perioada 12 -

14 martie 2001, faptele fiind corect încadrate în dispozițiile art. 1 alin. (1)

și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și de art.

26 C. pen., raportat la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a agravantei prevăzută de art. 75 lit.

a) C. pen., pentru ambele infracțiuni.

Inculpatul N.V. la datele de

9 august 2000 și 22 decembrie 2000 a deținut și transportat cu trenul în baza

aceleiași rezoluții infracționale, 10 și respectiv 20 kg. de heroină la Paris

fără a cunoaște tipul drogului, faptele fiind corect încadrate în dispozițiile

art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și (4)

din Codul penal, săvârșite în condițiile agravantei prevăzută de art. 75 lit. a)

C. pen., pentru ambele infracțiuni.

Întrucât inculpatul prin

declarațiile sale a contribuit la tragerea la răspundere penală a inculpatului S.A.,

în cauză au fost aplicate în mod justificat dispozițiile art. 16 din Legea nr.

143/2000.

Inculpatul S.A. la datele de

9 august 2000 și 22 decembrie 2000 a deținut și transportat cu trenul, în baza

aceleiași rezoluțiuni, 10 kg și respectiv 20 kg heroină fără a cunoaște tipul

drogului faptele fiind corect încadrate în dispozițiile art. 2 alin. (1) din

Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a agravantei

prevăzută de art. 75 lit. a) C. pen., pentru ambele infracțiuni.

Inculpatul B.I., în baza

aceleiași rezoluțiuni infracționale a deținut, transportat și introdus în

România în perioadele 1 - 4 ianuarie 2001 și 22 - 26 februarie 2001, 46,5 și

respectiv 15 kg. heroină pe ruta Istambul - București, faptele fiind corect

încadrate în dispozițiile art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și ale art. 3 alin. (1) și (2) din Legea

nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și (4) C. pen. și a agravantei

prevăzută de art. 75 lit. a) C. pen., pentru ambele infracțiuni.

Inculpatul P.D., în perioada

22 - 25 februarie 2001 a deținut și transportat 14,902 kg heroină cu trenul de

la Istambul, în scopul de a le introduce în țară, cunoscând tipul de droguri,

faptele fiind corect încadrate în dispozițiile art. 2 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 C. pen.

De asemenea, același

inculpat a încercat să introducă în țară acea cantitate de heroină, fapta

rămânând în faza de tentativă prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 3

alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, ca urmare a intervenției autorităților

bulgare care au descoperit drogurile ascunse în vagon.

Ambele fapte, au fost comise

în condițiile agravantei prevăzută de art. 75 lit. a) C. pen.

Inculpatul T.S.I. a deținut

și transportat cu trenul cantitatea de 24 kg heroină cunoscând tipul drogului

și a asigurat scoaterea din România cu același mijloc de transport, ducându-le

la Veneția, faptele fiind corect încadrate în dispozițiile art. 2 alin. (1) și (2)

și art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 4 C. pen.,

ambele cu reținerea agravantei prevăzută de art. 75 lit. a) C. pen.

Inculpatul C.P. a deținut și

transportat 24 kg. heroină cu trenul pe teritoriul Croației și Italiei și a scos

respectivele cantități de droguri din tavanul cușetei, faptele fiind încadrate

în dispozițiile art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea

art. 4 C. pen. și a agravantei prevăzută de art. 75 lit. a) din același cod.

De asemenea, inculpatul C.P.

a declarat în mod neadevărat organelor de poliției că și-a pierdut pașaportul,

deși îl remisese lui K.H., fapta fiind corect încadrată în dispozițiile art.

292 C. pen.

Inculpata B.N., în perioada

decembrie 2000 - martie 2001 a efectuat trei transporturi de heroină pe

teritoriul României, la diferite intervale de timp, în baza aceleiași rezoluții

infracționale, cunoscând tipul drogului, faptele fiind corect încadrate în

dispozițiile art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen.

Întrucât inculpata, prin

declarațiile sale a contribuit la tragerea la răspundere penală a inculpatului N.V.,

au fost aplicate în mod justificat dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000.

Inculpatul M.O. a pătruns

fără drept și înarmat împreună cu S.T., în noaptea de 4 ianuarie 2001, în

locuința părții vătămate K.M. pe care au imobilizat-o, lipsind-o de libertate,

faptele fiind corect încadrate în dispozițiile art. 192 alin. (1) și (2) și

art. 189 alin. (1) și (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 13 din același cod.

Același inculpat a

transportat în aceeași noapte cantitatea de 20 kg. heroină, pe care a sustras-o

prin violență de la B.P., faptele fiind încadrate în dispozițiile art. 2 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și de art. 211 alin. (1) și (2) lit. a), b), d)

și e) și alin. (3) C. pen., valoarea stupefiantelor depășind 2 miliarde lei.

De asemenea, inculpatul, în

luna iunie 2002, a remis fotografiile sale unei persoane care i le-a aplicat pe

un pașaport ce aparținea unui cetățean străin, actul conferindu-i o identitate

nereală, această faptă fiind încadrată în dispozițiile art. 26 raportat la art.

288 alin. (1) C. pen.

Întrucât soluțiile de

condamnare a inculpaților sunt conforme cu probele de vinovăție administrate,

nu subzistă eroarea gravă de fapt invocată de inculpații recurenți menționați,

situație în care acest motiv de recurs este neîntemeiat.

Referitor la susținerea

inculpatului B.I. în sensul că faptele trebuiau încadrate numai în dispozițiile

art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, aceasta nu poate fi primită:

Așa cum s-a reținut mai sus,

în baza materialului probator al cauzei acest inculpat, în perioada 1 - 4

ianuarie 2001 și în perioada 22 - 26 februarie 2001 a deținut și transportat

46,5 kg și respectiv 15 kg de heroină, pe ruta Istambul - București, cunoscând

tipul drogului.

Or aceste fapte întrunesc

atât elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de mare risc

în forma deținerii și transportului fără drept prevăzută de art. 2 alin. (1) și

(2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și (4) C. pen., cât

și elementele constitutive ale infracțiunii de introducere în țară de droguri

de mare risc prevăzută de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu

aplicarea art. 4 alin. (2) și (4) C. pen., ambele aflate în concurs real,

conform art. 33 lit. a) C. pen.

Întrucât instanțele au

reținut în modul corect comiterea în concurs a celor două infracțiuni și au dat

o corectă încadrare judiciară a faptelor comise.

Critica formulată în sensul

că trebuia reținută o singură infracțiune de trafic în forma introducerii în

țară de droguri de mare risc, este nefondată și nu poate fi primită.

Referitor la recursurile

inculpaților recurenți menționați în sensul greșitei individualizări a pedepselor

și a solicitării de reducere a acestor pedepsei și, în cazul inculpatelor K.M.

și B.N. de schimbare a modalității de executare, nici acestea nu pot fi

primite.

Astfel, referitor la

pedepsele principale aplicate se constată că instanțele au ținut seama,

potrivit art. 72 C. pen., de pericolul social deosebit de grav al faptelor, de

împrejurările și durata săvârșirii lor, de numărul mare de persoane atrase în

traficul de droguri, de cantitatea de heroină traficată ce urma să fie plasată

în spațiul european și de persoana inculpaților care, au avut anterior o

conduită general bună și sunt lipsite de antecedente penale, necunoscându-se în

favoarea unora circumstanțe atenuante conform art. 74 lit. a) și c) C. pen.,

ori au antecedente penale cum este cazul inculpatului M.O., aflat în stare de

recidivă prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen.

Se mai constată că aceste

pedepse cu executarea în regim de deținere conform art. 57 C. pen., sunt de

natură a asigura, potrivit art. 52 din același cod, prevenirea săvârșirii de

noi infracțiuni constrângerea și reeducarea făptuitorilor și reintegrarea lor

în comunitate.

Întrucât au fost respectate

aceste dispoziții legale, iar din examinarea actelor dosarului nu se constată

existența unor temeiuri care să justifice reducerea acestor pedepse ori

schimbarea modalității de exercitare.

Criticile formulate în baza

art. 385

4

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., nu por fi primite, fiind

nefondate.

Față de considerentele

expuse constatând neîntemeiate motivele de recurs formulate și nerezultând

existența unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea,

în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) și a art. 192 alin. (2) din

același cod, urmează a respinge, ca nefondate, recursurile declarate de

inculpații M.O., P.D., C.P., N.V., B.I., T.S.I., S.A., K.M. și B.N., cu

obligarea acestora la cheltuieli judiciare către stat.

Se va deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului M.O. timpul reținerii și arestării preventive de la 13 decembrie

2002 la 18 decembrie 2006.

Se va stabili ca onorariul

pentru apărătorii din oficiu desemnați inculpaților N.V., K.M. și B.N. să fie

avansate din fondul Ministerul Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de inculpații M.O., P.D., C.P., N.V., B.I., T.S.I., S.A.,

K.M. și B.N. împotriva deciziei penale nr. 214 din 16 martie 2006 a Curții de

Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului M.O., timpul reținerii și arestării preventive de la 13 decembrie

2002 la 18 decembrie 2006.

Obligă recurenții inculpați M.O.,

P.D., C.P., B.I., T.S.I. și S.A., la plata sumei de câte 300 lei, cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat.

Obligă recurenț