ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 7329/2006

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 81 din 25 ianuarie 2005 a Tribunalului București, secția I penală, au fost condamnați inculpații K.M., în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 75 lit. a), art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. b) C. pen. și a art. 16 din Legea nr. 143/2000, la 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., și în baza art. 26 C. pen., raportat la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 75 lit. a), art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. b) C. pen.

și a art. 16 din Legea nr. 143/2000 la 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., stabilindu-se, conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.; N.V., în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 4, 41 alin. (2), art. 75 lit. a), art. 74 lit. a) și art. 76 lit. d) C. pen. și a art. 16 din Legea nr. 143/2000, la 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. și în baza art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 4, 41 alin. (2), 75 lit. a), 74 lit. a) și 76 lit. b) C. pen.

și a art. 16 din Legea nr. 143/2000, la 6 ani și 6 luni închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., stabilindu-se, conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen., ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani și 6 luni închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.; S.A., în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 75 lit. a), art. 74 lit. a), și art. 76 lit. c) C. pen., la 5 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.; P.D., în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 4, art. 75 lit. a), art. 74 lit. a) și art. 76 lit. a) C. pen., la 7 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

și, în baza art. 20 raportat la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 4, art. 75 lit. a), art. 74 lit. a) și arz. 76 lit. b) C. pen., la 6 ani și 6 luni închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.; B.I., în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 4, 41 alin. (2) și arz. 75 lit. a) C. pen., la 10 ani închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

și, în baza art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 4, 51 alin. (2) și art. 75 lit. a) C. pen., la 15 ani închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., stabilindu-se, conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen., ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.; C.P., în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 4 și 75 lit. a), art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. a) C. pen. și a art. 16 din Legea nr. 143/2000, la 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Inculpatul a mai fost condamnat în baza art. 292 cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. e) C. pen., la 2 luni închisoare constatându-se grațiată această pedeapsa, condiționat, potrivit art. 1 și 8 din Legea nr. 543/2002; T.S.I., în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 4, 75 lit. a), art. 74 lit. a) și art. 76 lit. a) C. pen., la 8 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

și, în baza art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 4, 75 lit. a), art. 74 lit. a) și art. 76 lit. a) C. pen., la 10 ani închisoare și 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 65 lit. a) și b) C. pen., stabilindu-se, conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen., ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare și 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.; B.N., în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 75 lit. a), art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000, la 4 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.; M.O.

, în baza art. 192 alin. (1) și (2) cu aplicarea art. 13 C. pen., prin înlăturarea art. 37 lit. b) C. pen., la 6 ani închisoare în baza art. 189 alin. (1) și (2) cu aplicarea art. 13 C. pen., prin înlăturarea art. 37 lit. b) C. pen., la 10 ani închisoare, în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 prin înlăturarea art. 37 lit. b) C. pen., la 13 ani închisoare, în baza art. 211 alin. (1) și (2) lit. a), b), d) și e) și alin. (3) cu aplicarea art. 13 C. pen., prin înlăturarea art. 37 lit. b) C. pen., la 18 ani închisoare și în baza art. 26 raportat la art. 288 alin. (1) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., prin înlăturarea art. 37 lit. b) C. pen., la 2 ani și 6 luni închisoare.

Potrivit art. 39 alin. (2), raportat la art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare cu restul de un an închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 42/2000 a Tribunalului București, urmând ca inculpatul să execute 2 ani și 6 luni închisoare. Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a stabilit ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 18 ani închisoare. În temeiul art. 111, 112 lit. e) și art. 117 C. pen., s-a dispus expulzarea inculpatului de pe teritoriul României, după executarea pedepsei închisorii. În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc.

pen., s-a dispus achitarea aceluiași inculpat pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. a), b), d) și f) cu aplicarea art. 13 C. pen. și S.T., în baza art. 192 alin. (1) și (2) cu aplicarea art. 13 C. pen., la 6 ani închisoare, în baza art. 189 alin. (1) și (2) cu aplicarea art. 13 C. pen., prin înlăturarea art. 37 lit. a) C. pen., la 10 ani închisoare; în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 prin înlăturarea art. 37 lit. a) C. pen., la 13 ani închisoare, în baza art. 211 alin. (1) și (2) lit. a), b), d) și e) și alin. (3) cu aplicarea art. 13 C. pen., prin înlăturarea art. 37 lit. a) C. pen., la 18 ani închisoare și, în baza art. 293 alin. (1) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la 2 ani și 6 luni închisoare.

Potrivit art. 39 alin. (2), raportat la art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare cu restul de 5 ani, 4 luni și 18 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 695/1999 a Tribunalului București, secția a II-a penală, urmând ca inculpatul să execute 5 ani 4 luni și 18 zile. În baza art. 288 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen., inculpatul a fost condamnat, la 3 ani închisoare. Potrivit art. 39 alin. (2), raportat la art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepsei de 3 ani cu restul de 5 ani 4 luni și 18 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 6 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 695/1999 a Tribunalului București, secția a II-a penală, urmând ca inculpatul să execute 5 ani 4 luni și 18 zile.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a stabilit ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 18 ani închisoare. În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. a), b), d) și f) cu aplicarea art. 13 C. pen. S-au aplicat dispozițiile art. 71 și 64 C. pen., pentru toți inculpații, s-a menținut starea de arest a inculpatului M.O. și s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia durata arestării preventive de la 13 decembrie 2002 la zi și s-a constatat că inculpatul S.T. este arestat în altă cauză.

Potrivit art. 88 C. pen., s-au dedus din pedepsele aplicate perioadele arestării preventive de la 23 iulie 2002 la 4 iulie 2003 pentru inculpata K.M., de la 1 august 2002 la 5 iulie 2003 pentru inculpatul N.V., de la 21 noiembrie 2002 la 5 iulie 2003 pentru inculpatul S.A., de la 19 august 2002 la 5 iulie 2003 pentru inculpatul P.D., de la 12 august 2002 la 5 iulie 2003 pentru inculpatul B.I., de la 1 august 2002 la 5 iulie 2003 pentru inculpatul C.P., de la 1 august 2002 la 5 iulie 2003 pentru inculpatul T.S.I., de la 3 octombrie 2002 la 4 iulie 2003 pentru inculpata B.N. și de la 13 decembrie 2002 la 5 iulie 2003 pentru inculpatul S.T. În baza art. 346 alin. (3) C. proc. pen. s-a respins ca inadmisibilă acțiunea civilă formulată în procesul penal de inculpata K.M.

și s-a luat act că partea vătămată B.P. nu s-a constituit parte civilă. În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea autoturismului Dacia proprietatea lui B.P. folosit de acesta, prin intermediul soției sale B.N., la săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc. În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 și a art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpați a sumelor de bani și a bunurilor dobândite din săvârșirea infracțiunilor respectiv: de la inculpatul N.V. a sumei de 11500 mărci germane, de la inculpatul S.A. a sumelor de 21.000.000 lei și 4500 mărci germane, de la inculpatul B.I. sumele de 3400 mărci germane și 2000 goldeni olandezi, de la inculpatul P.D.

suma de 500 mărci germane, de la inculpatul T.S.I. sumele de 1500 mărci germane și 750 dolari S.U.A. și de la C.P. sumele de 3700 mărci germane și 800 dolari S.U.A. În baza art. 445, raportat la art. 348 C. proc. pen., s-a dispus anularea înscrisurilor false găsite asupra inculpaților M.O. și S.T., respectiv pașaport turcesc, permis de conducere iranian și legitimație de membru al Clubului Automobil din Republica Islamică Iran, toate pe numele T.K.; pașaport elvețian, permis de conducere elvețian și carte de identitate elvețiană toate pe numele G.I.N. De asemenea, au fost anulate înscrisuri false aparținând inculpatului C.P. respectiv cererea de eliberare a unui nou pașaport și declarația de pierdere a celui anterior, ambele din 3 aprilie 2001, pașaport românesc eliberat pe numele C.P.

și declarat pierdut, ridicat de la locuința numitului K.H. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în fapt, că la începutul anului 2000, numitul K.H. (trimis în judecată într-o cauză separată și condamnat prin sentința penală nr. 262 din 27 martie 2002 a Tribunalului București, secția a II-a) a avut mai multe contacte cu persoane membre ale P.K.K. stabilind ca acesta să le faciliteze respectivelor persoane mai multe transporturi de heroină către Europa de Vest, prin România. În vederea realizării acestui lucru, K.H. a apelat la ajutorul lui B.P. (fost angajat la C.F.R.) și a cumnatei acestuia B.M. (cei doi fiind condamnați în cauza menționată) care și-au dat acordul. De asemenea, au fost atrase în transportul heroinei inculpații K.M.

(soția lui K.H.) și B.N. (soția lui B.P.) aceasta din urmă având rolul de a conduce autoturismul Dacia pe care îl dețineau în proprietate în vederea transportării drogurilor în București și în zonele limitrofe. De asemenea, K.H. și B.P. au mai apelat și la mai multe cunoștințe, conducători de tren. Astfel, s-a reținut că, în luna august 2000, inculpata K.M. și sora sa G.S., au adus din Turcia în România cantitatea de 10 kg heroină ambalată în 20 pachete, ambele cunoscând tipul transportului și al drogului, primind pentru acest serviciu suma de 4000 mărci germane de la cetățeanul turc O., identificat. După aducerea heroinei în țară K.H. a intenționat să scoată drogurile din țară împreună cu cetățeanul turc M.K.

(condamnat la 17 ani pentru trafic de heroină) fără a reuși, întrucât nu a fost găsită persoana dispusă la această operațiune. Ca urmare, K.H. a discutat cu B.P. trimiterea heroinei la Paris, acesta amintindu-și de conductorul de tren D. cu care s-a stabilit o întâlnire la o cofetărie din București, cartierul Berceni, la care urma să vină și numitul O. La acea întâlnire numitul D. a venit însoțit de inculpatul N.V. cărora li s-a propus transportul acelor droguri. Martorul D. a refuzat propunerea iar inculpatul N.V. a solicitat timp de gândire pentru a se sfătui cu colegul său inculpatul S.A. Ulterior cei doi inculpați și-au dat acordul la efectuarea transportului și întâlnindu-se cu K.H. și M. au stabilit detaliile operațiunii și problema banilor pe care conductorii de tren urmau să-i primească pentru serviciul lor, respectiv 10.000 mărci germane (câte 1000 pentru un kg de heroină).

Ulterior, inculpatul S.A. l-a contactat pe colegul său de muncă N.A., care avea cursă la Paris în data de 9 august 2000 (împreună cu I.G.) propunându-i să-i cedeze voiajul pe motiv că vrea să-l vadă la Paris pe vărul său, propunere care a fost în cele din urmă acceptată. La 9 august 2000 inculpatul N.V. s-a deplasat la locuința lui K.H. din cartierul Berceni și a preluat de la acesta geanta cu troler, conținând cele 10 kg heroină, ducând drogurile la locul unde era garat trenul, înainte ca acesta să fie adus la peron. Aici l-a găsit pe inculpatul S.A. și împreună au scos din geantă cele 20 pachete cu droguri pe care le-au ascuns într-o cușetă sub patul de jos. În cursa spre Paris a plecat și inculpatul N.V., acesta doar ca simplu călător, folosindu-se facilitatea oferită de la locul de muncă, de a efectua gratis o călătorie pe an și pretinzând față de celălalt conducător de tren, I.G.

care nu a cunoscut nimic în legătură cu operațiunea, că are multe cartușe de țigări pe care urma să le dea la destinație vărului inculpatului S.M. La 11 august 2000 cei doi inculpați au ajuns la gara Paris Est, moment în care au mers la cabina unde aveau ascunse pachetele cu droguri, pe care le-au așezat în aceeași geantă, cu care acestea fuseseră transportate întreaga cantitate de heroină, fiind predată cetățeanului turc O. care călătorise cu același tren. Pentru serviciul făcut, inculpații au primit la Paris suma de 9000 mărci germane, iar ulterior, întrei ei au intervenit discuții, întrucât nu le fuseseră dați toți banii promiși. Inculpatul N.V. a recunoscut săvârșirea faptei, susținând că nu a cunoscut tipul drogului.

La rândul său inculpatul S.A. a recunoscut fapta, apărându-se că nu a cunoscut natura drogului și a depus la C.E.C. la dispoziția instanței suma de 21.000.000 lei echivalentul celor 2000 mărci germane primite la întoarcerea în țară de la inculpatul N.V. pentru contribuția sa la transportul efectuat. În toamna anului 2000, la invitația lui K.H., inculpații N.V. și S.A. s-au deplasat în două rânduri în Turcia, la Istambul pentru a discuta posibilitatea efectuării și a altor transporturi de stupefiante care însă nu s-au mai realizat. Cu acest prilej, K.H. a suportat cheltuielile de cazare și masă ale celor doi inculpați care au primit și suma de 1000 mărci germane, reprezentând diferența rămasă neachitată pentru transportul din 9 august 2000. S-a mai reținut că, în luna noiembrie 2000, inculpata K.M.

și numitul B.P. s-au deplasat în Turcia, preluând de la K.H. cantitatea de 50 kg heroină, ambalată în 100 pachete și așezată în două genți, primind fiecare câte 4000 mărci germane pentru a introduce drogurile în România. În vederea transportului, cei doi au apelat la serviciile conductorului de tren P.D. care efectua cursa pe ruta București - Istambul și retur, căruia i-au plătit 1000 mărci germane pentru că i-a ajutat să ascundă drogurile în locul unde erau depozitați cărbunii. La București au fost așteptați la Gara de Nord de către inculpata B.N., de fratele acesteia B.G. și de martorul A.E. trimis pentru a ajuta la transportul bagajelor. Drogurile au fost aduse cu mașina la locuința lui B.G., din zona Foișorul de Foc.

A doua zi drogurile au fost predate unor persoane necunoscute care au fost anunțate telefonic de inculpata K.M., la un număr de telefon pe care îl primise de la soțul său la Istambul. S-a mai reținut că, în luna decembrie 2000, B.P. și B.M. au introdus în România 20 kg heroină pe care le primiseră la Istambul de la K.H., la discuția în legătură cu introducerea în țară a acestei cantități participând și K.M. La București, B.P. a fost așteptat de soția sa inculpata B.N., care cunoștea conținutul bagajelor și împreună le-au transportat în autoturismul condus de aceasta din urmă la locuința lor din satul Pădureni, jud. Giurgiu. Pentru transportarea drogurilor la Paris, K.H. a luat legătura cu inculpatul N.V., acesta exprimându-și acordul după o discuție cu inculpatul S.A., cu care trebuia să plece în voiaj la 22 decembrie 2000. Ulterior, K.H.

l-a apelat din Turcia pe B.P. căruia i-a solicitat să predea cele 20 kg de heroină inculpatului N.V., comunicându-i și numărul de telefon al acestuia. Ca urmare a discuției telefonice s-a stabilit ca predarea drogurilor să se facă în București pe str. Ozana unde locuia N.V. Numitul B.P. și inculpata B.N., care a condus autoturismul cu droguri, s-au deplasat la locul întâlnirii predându-i geanta cu heroina lui N.V., care i-a confirmat prin telefonul mobil lui K.H. primirea drogurilor. Inculpatul N.V. s-a deplasat cu geanta la vagonul cu care urma să facă deplasarea și cu ajutorul inculpatului S.A. au ascuns pachetele cu heroină. Deoarece la Paris nu s-a prezentat nimeni pentru a prelua drogurile, acestea au fost aduse la București și predate inculpatei K.M.

Aceasta din urmă a încercat împreună cu B.P. să trimită drogurile la Paris cu alți conducători de tren fără a reuși. Inculpații N.V. și S.A. au recunoscut participația la traficul de stupefiante susținând că nu știau că transportă heroină. Nereușind să asigure scoaterea din România a celor 20 kg heroină inculpata K.M. le-a lăsat lui B.P., acesta depozitând drogurile în casa din satul Pădureni, jud. Giurgiu timp de circa o săptămână, împrejurare cunoscută și de inculpata B.N. În perioada care a urmat persoane din cadrul Partidului Muncitorilor din Kurdistan au urmărit să intre în posesia celor 20 kg de heroină. La data de 4 ianuarie 2001, inculpații M.O. și S.T. l-au luat pe cetățeanul turc N. (rămas neidentificat) l-au legat și în jurul orelor 23,00 – 24,00 l-au adus la locuința din București a lui K.H.

și a soției sale K.M., din cartierul Berceni. Aici, numitul N. forțat de cei doi inculpați s-a recomandat la intrarea în apartament, K.M. deschizând ușa. Inculpații M.O. înarmat cu un pistol și S.T. înarmat cu un cuțit de vânătoare i-au împins pe N. și pe menajera G.C. în mijlocul sufrageriei. Cei doi inculpați i-au cerut numiților K.M. și N. să le spună unde sunt cele 20 kg heroină, acestea refuzând. În continuare M.O. l-a lovit cu piciorul pe N. care a spus că „marfa” ar putea fi la B.P. Inculpatul S.T. a legat-o pe K.M. cu banda izolantă la mâini și la gură, iar inculpatul M.O. i-a cerut acesteia pe un ton imperativ să scrie pe o foaie de hârtie numărul de telefon mobil al lui B.P. și a amenințat-o cu pistolul.

De teamă, inculpata s-a conformat, după care fiind obligată de M.O. și amenințată cu cuțitul de S.T. a vorbit cu B.P. spunându-i că K.H. ar fi trimis doi oameni să preia drogurile și stabilind să se întâlnească în comuna Mihăilești, lângă Postul de Poliție. Cei doi inculpați au legat-o pe K.M. și s-au deplasat toți trei cu un autoturism condus de M.O. Numitul B.P. a apelat pentru transport la vecinul său Bălan Gheorghe să-i conducă autoturismul „Dacia” fără a-i aduce la cunoștință despre ce este vorba. La locul stabilit sub amenințarea pistolului îndreptat de M.O. spre capul inculpatei K.M., numitul B.P. a acceptat predarea genții. După aceea inculpații M.O. și S.T. au plecat cu drogurile. Faptele săvârșite au fost negate de cei doi inculpați, care însă au fost indicați drept autori de către K.M., B.N.

și K.H. care a reușit să-i identifice. De asemenea, s-a mai reținut că, la 3 iunie 2002, inculpatul M.O. s-a prezentat în fața organelor de poliție, ca având numele de K., asupra sa găsindu-se un permis de conducere și un carnet de membru al Clubului Automobil, eliberat de autoritățile din Republica Islamică Iran pe numele T.K. și un pașaport turcesc pe același nume. Inculpatul a explicat că a cumpărat cu 100 mărci germane pașaportul de la cetățeanul turc cu numele T.K. și că la începutul anului 2002 fratele său O.H. ar fi schimbat fotografia titularului cu cea a lui M.O. Privitor la inculpatul S.T. s-a reținut că, la data de 5 noiembrie 2002, s-a legitimat cu un pașaport elvețian susținând că se numește G.I., asupra lui găsindu-se un permis de conducere și o carte de identitate, ambele elvețiene pe același nume, stabilindu-se că documentele au fost falsificate prin introducerea fotografiei inculpatului.

S-a mai reținut că în luna ianuarie 2001, K.H. l-a contactat în Turcia pe inculpatul B.I. care era de serviciu în calitate de conductor de tren pe ruta București-Istambul și retur, propunându-i să introducă în România 46,5 kg heroină, aducându-i la cunoștință tipul drogului. Inculpatul B.I. a acceptat, solicitând pentru asigurarea transportului suma de 3000 mărci germane, plătindu-i-se 2600 mărci germane cu motivarea că anterior i se mai plătiseră alte 300 mărci germane. În baza înțelegerii, K.H. a ascuns în cabina conductorului, în locașul unde se țin cărbunii, sub pat, 93 pachete cu heroină. Cu același prilej i-a înmânat și suma de 500 mărci germane pentru a fi dată lui B.P., care trebuia să preia heroina.

Numitul K.H. l-a apelat pe telefonul mobil pe B.P. căruia i-a comunicat să se prezinte la Giurgiu pentru a prelua heroina. A doua zi B.P. și B.N., după ce au luat-o de la București pe K.M., s-au deplasat toți trei către Giurgiu. Pe drum au stabilit ca B.P. și K.M. să urce în tren pentru a-l căuta pe conductor, în timp ce B.N. urma să meargă cu autoturismul în comuna Vlad Țepeș, jud. Giurgiu unde locuiau părinții acesteia. În tren K.M. și B.P. l-au reperat pe conductorul B.I. și au scos pachetele cu heroină din locul unde erau ascunse și le-au pus în două genți goale. Trenul a încetinit viteza în dreptul localității Vlad Țepeș, unde se efectuau lucrări la terasament și aici inculpata K.M. și B.P., după ce au aruncat gențile cu heroină, au sărit din tren, fiind așteptați de inculpata B.N.

Drogurile au fost duse la casa părinților inculpatei B.N., unde au fost numărate 90 pachete, care au fost puse în cele două genți, ascunse în apropierea casei, în gunoi. Toți trei au plecat la București pentru a-i contacta pe cei care urmau să prea drogurile. A doua zi, cei trei au transport gențile cu heroină în cartierul Berceni, în spatele blocului unde locuia inculpata K.M., drogurile fiind predate cetățenilor turci Y. și R. Aceștia din urmă au reproșat inculpatei că ar lipsi 1,5 kg heroină fiind predate 90 pachete în loc de 93. Faptele au fost recunoscute de cele două inculpate. S-a mai reținut că în luna februarie 2001, K.H. a continuat legăturile cu inculpații B.I. și P.D. Inculpații au fost contactați de K.M.

care le-a solicitat ajutorul în vederea aducerii în România, din Turcia a unei cantități de droguri, precizând că e vorba de heroină. Plecarea în voiaj a fost la 23 februarie 2002, orele 14,00 și a doua zi la Istambul, inculpații au fost duși cu un taxi la Hotelul Y. unde l-au întâlnit pe K.H., care era însoțit de mai mulți bărbați de origine kurdă. Aici li s-a propus inculpaților să transporte cu trenul 60 kg heroină, urmând să li se plătească sume de câte 3000 mărci germane fiecăruia, cei doi conductori de tren cerând câte 6000 mărci germane. Pentru început K.H. le-a plătit câte 500 mărci germane urmând ca diferența să fie plătită ulterior. Ca urmare, în vagonul deservit de inculpatul P.D.

au fost ascunse 15 kg heroină în pereții de deasupra ferestrelor de la două cușete iar în cel al inculpatului B.I. au fost ascunse alte 15 kg, în condițiile în care 30 kg heroină au fost coborâte la Edime. Când trenul a ajuns la Russe, în Bulgaria, la data de 25 februarie 2001 autoritățile au descoperit cele 15 kg. heroină ascunse în vagonul inculpatului P.D. Ca urmare vagonul a fost scos din garnitură, iar inculpatul P.D. a fost invitat la procuror pentru a da explicații, cu acest prilej inculpatul P.D. a declarat că nu știe nimic, autoritățile bulgare considerându-l de bună credință. Același inculpat a întocmit un raport de eveniment în care a menționat descoperirea heroinei. Inculpatul B.I.

și-a continuat drumul introducând în țară cantitatea de heroină ascunsă în vagon. La București, acesta a luat legătura cu K.H. și M., s-au întâlnit lângă stadionul Ghencea prilej cu care inculpatul B.I. le-a relata că heroina este în siguranță. K.H. i-a remis inculpatului 2000 de guldeni olandezi, cerându-i ca jumătate din sumă să-i dea lui P.D. Cele 15 kg. heroină a fost preluată de B.P. în triajul C.F.R. și predate de inculpata K.M. și de numitul K.H. conductorului P.F. care a asigurat transportul drogurilor în garnitură primind suma de 6000 mărci germane. Inculpatul P.D. a recunoscut faptele, menționând că a cunoscut că transportă droguri, iar inculpatul B.I. a negat această faptă. S-a mai reținut că la sfârșitul lunii februarie - începutul lunii martie 2001 B.P.

și cumnata sa B.M. s-au deplasat în Turcia unde au preluat 24 kg. heroină pentru a o introduce în România. De la Istambul cei doi au plecat cu trenul însă lui B.P. fiindu-i frică să intre în România cu heroina ascunsă în cușetă a coborât continuând drumul până în România cu un taxi și stabilind cu B.M. ca aceasta să arunce pachetele cu heroină în comuna Vlad Țepeș județul Giurgiu. Numitul B.P. a ajuns înaintea trenului în România s-a deplasat în comuna Vlad Țepeș la locuința socrilor săi unde i-a găsit pe aceștia, pe soția sa B.N. și pe fratele acesteia C.G. Aici a avut loc o discuție în cadrul căreia B.P. i-a spus soției sale că B.M. aduce 24 kg. heroină, cerându-i să se deplaseze la Giurgiu.

Inculpata B.N. s-a deplasat la Giurgiu, împreună cu fratele său C.G. și aceștia au urcat în tren. În dreptul localității Vlad Țepeș, B.M. și C.G. au aruncat din tren geanta cu droguri, continuându-și drumul până la București. Ajunși în comuna Vlad Țepeș inculpata B.N. împreună cu B.P. au început să caute în geantă, fără însă să o găsească. În continuare s-au deplasat până la București cu autoturismul, au luat-o pe B.M. și au revenit în comuna Vlad Țepeș continuând căutarea genții. La un moment dat B.P. a găsit patru pachete cu heroină pe care le-a pus în mașină. Numiții B.P. și B.M. au început să întrebe din casă în casă dacă nu a fost găsită geanta cu „pachete de stropit cartofi” iar un localnic martorul D.I.

le-a spus că a găsit o geantă cu pachete, preluate apoi de B.P. Drogurile au fost duse la București și transportate la locuința numitei B.M. din str. Foișorul de Foc. După câteva zile K.H. le-a plătit numiților B.P. și B.M. câte 1000 guldeni olandezi și i-a întrebat dacă nu cunosc pe cineva care să transporte cele 24 kg. heroină în afara României. Începând cu data de 6 martie 2001 inculpata B.M. a purtat mai multe discuții cu inculpatul T.S.I., conductor de tren pe care îl cunoscuse pe drum la întoarcerea din Turcia, numitul K.H. oferind mai întâi suma de 500 mărci, mărită ulterior la 3000 mărci germane. La data de 12 martie 2001 inculpatul T.S.I. a programat să plece în cursă la Veneția, împreună cu colegul său inculpatul C.P., comunicând acest lucru numitei la B.M., care a luat legătura cu K.H.

Heroina a fost scoasă din beciul locuinței și așezată în două genți după care B.P. și K.H. au plecat la Gara de Nord unde au cumpărat bilete, unul până la Arad și unul până la Sinaia. În urma lor au plecat la gară inculpata K.M. și B.M., fiecare transportând o geantă, folosind taxiuri. La gară, B.M. l-a contactat pe inculpatul T.S.I. care a condus-o și pe inculpata K.M. într-una din cușetele vagonului pe care-l deservea cele două femei plătindu-i 1500 mărci germane jumătate din banii stabiliți. Suma a fost predată soției respectivului inculpat aflată în zonă. La plecarea trenului K.H. și B.P. s-au deplasat la cușeta în care se aflau femeile și au ascuns cele 24 kg. heroină în spatele plafonului de iluminat.

Soții K. și B.P. au coborât în Sinaia iar B.M. a supravegheat heroina până la Arad, unde a coborât revenind la București. Ulterior, în baza discuțiilor telefonice inculpatul T.S.I. i-a cerut numitei B.M. să-i plătească soției sale diferența până la 3000 mărci germane. Ca urmare la 13 martie 2001, numita K.M. i-a remis numitei T.C. suma de 750 dolari S.U.A. echivalentul sumei de 1500 mărci germane datorate. Când trenul se apropria de stație B.M. i-a cerut telefonul inculpatului T.S.I. să scoată pachetele cu heroină din tavanul cușetei sus numitul refuzând, cu motivarea că nu aceasta a fost înțelegerea. Același inculpat a spus că va vorbi cu inculpatul C.P. să se ocupe de această operațiune. Inculpatul C.P.

a fost de acord să dea jos heroina în condițiile în care B.M. i-a comunicat tipul de drog, dar numai după ce a negociat cu ea, prețul de 3000 mărci germane, bani pe care K.H. a fost de acord să-i plătească. După ce și inculpatul T.S.I. i-a garantat că va primi banii, cei doi au cumpărat de la Veneția 3 genți din care una era destinată punerii heroinei. Inculpatul C.P. s-a deplasat în cabina unde erau ascunse drogurile iar aici, cu ajutorul unei șurubelnițe a demontat lampa fluorescentă și a scos din podul cabinei 43 calupuri de heroină, fiecare având dimensiunile de aproximativ 20 cm. lungime, 10 cm. lățime și 5-6 cm. grosime conform propriei declarații. După ce a scos heroina, inculpatul C.P.

a ascuns calupurile sub pat, iar geanta destinată pentru transportul acestora a pus-o în aceeași cabină, după draperia din partea stângă a compartimentului. Întrucât nu s-a prezentat nici o persoană pentru ridicarea drogurilor inculpatul T.S.I. a apelat-o telefonic pe B.M., pentru a vedea ce este de făcut. Inculpata K.M. și-a amintit că în blocul în care locuia, se afla o familie O. care avea o fiică stabilită în Italia, la P., în aproprierea Veneției. În această situație inculpata a luat legătura cu martora O.A. și a rugat-o să o ajute în sensul de a-i cere fiicei sale să ridice un geamantan cu „ lucruri ș mâncare” de la niște controlori în Gara Trieste din Veneția iar după aceea să-l predea unei alte persoane.

Martora O.A. și-a sunat fiica, O.D., aceasta refuzând să dea curs solicitării. Totodată, inculpata K.M. i-a comunicat inculpatului C.P. numărul de telefon al numitei O.D. pentru a stabili o modalitate de predare a genții rugându-l pe conductor să nu-i spună acesteia despre conținutul bagajului atunci când o va suna. Heroina nu a fost predată, O.D. nedând curs cererii. Inculpatul T.S.I. i-a plătit inculpatului C.P. pentru implicarea în transportul drogurilor 1000 mărci germane, jumătate din aceasta în valută și jumătate prin predarea unei mobile din propria locuință. La revenirea în țară, cei doi conductori au fost contactați de B.M. care a fixat o întâlnire cu ei la o terasă din zona F., la care au participat și soții K. Cei doi conductori au susținut că au lăsat heroina lângă o casă de schimb valutar în Gara Trieste din Veneția.

Deoarece inculpatul T.S.I. a susținut că cel care a lăsat geanta în locul respectiv a fost inculpatul C.P., K.H. i-a cerut acestuia din urmă să revină la Veneția și să recupereze heroina, conductorul arătat fiind de acord. La 16 martie 2001, chiar în ziua în care a venit din voiaj, inculpatul s-a deplasat la Aeroportul Otopeni, unde s-a întâlnit cu inculpata K.M., care i-a plătit biletul clasa I respectiv 500 dolari S.U.A., remițându-i și 500 mărci germane pentru cheltuieli. Inculpatul C.P. a trecut filtrul anti-tero și punctul de Poliție Frontieră, unde i s-a aplicat ștampila de ieșire din țară, însă ulterior s-a răzgândit și a revenit, spunându-i polițistului că are probleme în țară și că nu mai poate efectua deplasarea.

În aeroport a mers la casa de bilete și a recuperat costul biletului de călătorie, respectiv suma de 500 dolari S.U.A. După aceasta l-a apelat pe K.H., căruia i-a spus că autoritățile nu i-au permis să iasă din țară, invocând faptul că nu avea cerere să plece din țară, în Italia în aceeași zi în care tocmai sosise. Ulterior cei doi s-au întâlnit ocazie cu care inculpatul C.P. i-a arătat pașaportul cu viza de ieșire sus numitului. În această situație K.H. i-a cerut să meargă cu el la Istambul și i-a reținut pașaportul, apoi inculpatul C.P. a motivat că merge să se schimbe după care și-a pierdut urma. Cu prilejul cercetărilor, la percheziția domiciliară efectuată la 18 aprilie 2001 la locuința lui K.H.

a fost găsit pașaportul inculpatului C.P., stabilindu-se că la data de 3 aprilie 2001, acesta a declarat în fals organelor de poliție ca „și-a pierdut pașaportul la 16 martie 2001 în Piața Moghioroș”. Inculpatul C.P. a recunoscut infracțiunea precizând că infracțiunea sa a fost efectivă numai în aproprierea Italiei și pe teritoriul acestei țări. Totodată a mai susținut că a contactat o persoană din S.R.I. cu care a discutat problema celor 24 kg. Heroină, acel organism neconfirmând însă această apărare. La rândul său inculpatul T.S.I. a negat faptele susținând că au fost comise numai de inculpatul C.P. În sfârșit s-a mai reținut că la data de 18 aprilie 2001 B.P. și inculpata B.N. au mers la locuința lui K.H.

Aici inculpata B.N. a rămas singură iar K.H. și B.P. au mers la un bar pentru a discuta cu un pakistanez, condițiile vânzării unei cantități de heroină. La un moment dat, B.P. a revenit în locuința sa și a luat cu el 1 kg. heroină cu care s-a deplasat la locul întâlnirii. Aici K.H. și B.P. au fost mobilizați de organele de poliție, iar la percheziția apartamentului a fost găsită inculpata B.N. Situația de fapt și vinovăția inculpaților au fost reținute în baza proceselor verbale de constatare a infracțiunilor întocmite de organele de urmărire penală, a proceselor verbale de efectuare a percheziției domiciliare, a documentației de la sistemele de telefonie fixă și mobilă, a raportului de constatare tehnico – științifică privind heroina găsită asupra inculpatului K.H., a actelor întocmite de autoritățile bulgare privind cele 15 kg.

heroină găsite în vagonul conductorului de tren P.D., a proceselor verbale de confruntare, a declarațiilor martorilor K.H., B.P., B.M., C.F.D., S.D., M.M., S.M., N.D., D.E., B.G., B.G., G.I., P.L., A.E., O.A., O.I., L.V., G.C., I.M., S.I., I.G., B.V., P.N., V.G., P.V., I.O., C.C., N.A., I.G., S.C., P.C. și G.I., probe coroborate cu declarațiile martorilor. Referitor la infracțiunea de tâlhărie din data de 4 ianuarie 2001 pentru care a fost trimis în judecată inculpații M.O. și S.T. s-a apreciat că nu au fost administrate suficiente probe de vinovăție și că dubiul profitând inculpaților se impune achitarea pentru inexistența faptei. Ca urmare și acțiunea civilă exercitată de K.M. de obligare a celor doi inculpați la plata sumei de 400 dolari S.U.A.

ca echivalent al prejudiciului produs prin aceeași infracțiune de tâlhărie s-a considerat inadmisibilă în raport cu dispozițiile art. 346 alin. (3) C. pen. Privitor la reținerea dispozițiilor recidivei, instanța a apreciat că se impune aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., numai cu privire la infracțiunile prevăzute de art. 295 și 288 C. pen., săvârșite de M.O. și S.T. Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 214 din 16 martie 2006, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, a desființat în parte sentința primei instanțe, numai cu privire la neaplicarea pedepsei complementare prevăzută de art. 64 lit. c) C. pen., inculpaților N.V., P.D., C.P., S.A., T.S.I.

și B.I. Rejudecând cauza în aceste limite instanța de apel a aplicat inculpaților pedepse complimentare prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., în același cuantum ca prima instanță, stabilind ca în final să fie executate cele mai grele pedepse complimentare. Prin aceeași decizie au fost respinse apelurile declarate de inculpații M.O., P.D., C.P., B.N., N.V., B.I., S.A., K.M., S.T. și T.S.I., ca nefondate. Pentru a decide astfel, instanța de control judiciar primind criticile din apelul parchetului a apreciat că în mod greșit inculpaților vizați de această cale de atac nu le-a fost aplicată pedeapsa complimentară a interzicerii de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-au folosit la săvârșirea infracțiunilor de trafic de stupefiante, aceea de conductor de tren.

Referitor la criticile din apelul parchetului în cursul greșitei achitări a inculpaților M.O. și S.T. pentru infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. a), b), d) și f) C. pen., din data de 4 ianuarie 2001, s-au considerat nefondate, probele administrate neconfirmând săvârșirea unei astfel de fapte. S-a mai considerat că existând un puternic dubiu în legătură cu respectiva infracțiune, acesta profită inculpaților. Privitor la critica din apelul parchetului în sensul greșitei individualizări a pedepselor aplicate și a solicitării de majorare a cuantumului lor instanța de control judiciar a considerat că respectivele pedepse sunt conforme cu pericolul social al faptelor și că nu există temeiuri de modificare a acestora.

Referitor la apelurile inculpaților M.O. și S.T. care au susținut că nu sunt vinovați de săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. a), b), d) și e) și alin. (3) C. pen. și că au fost greșit condamnați, instanța de control judiciar, a apreciat că probele administrate au confirmat vinovăția și că pedepsele aplicate sunt conforme cu pericolul social al faptelor. Privitor la susținerile din apeluri ale inculpaților N.V., P.D., T.S.I. și S.A. în sensul că nu au avut reprezentarea că transportă droguri peste graniță și că astfel au fost greșit condamnați, s-a apreciat că au fost administrate probe convingătoare care atestă că respectivii inculpați cunoșteau natura ilicită a substanțelor transportate și că astfel soluția de condamnare a lor este corectă.

În legătură cu criticile formulate de apelanții K.M., M.O., S.T., B.N. și C.P. în sensul greșitei individualizări a pedepselor instanța de control judiciar le-a considerat nefondate, apreciind că sancțiunile sunt conforme cu pericolul social al faptelor și că nu exista temeiuri de reducere a pedepselor. Împotriva acestei decizii au formulat recurs în termen legal inculpații M.O., P.D., C.P., N.V., B.I., T.S.I., S.A., K.M. și B.N. În recursurile declarate inculpații M.O., P.D., C.P., B.I., T.S.I. și S.A. au susținut că soluția de condamnare este urmarea unei erori grave de fapt în sensul art. 385 9 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. și că în lipsa probelor de vinovăție se impune achitarea lor. Inculpatul B.I.

a mai solicitat, în baza art. 385 9 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., să se constate că faptele au fost greșit încadrate și că se impune reținerea unei singure infracțiuni prevăzute de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000. De asemenea, inculpații M.O., P.D., C.P., N.V., T.S.I. și S.A., K.M. și B.N. au susținut, potrivit art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., că pedepsele aplicate sunt prea severe și au solicitat reducerea lor, ultimele două inculpate cerând aplicarea art. 81 sau 86 1 C. pen. Recursurile declarate nu sunt întemeiate. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că instanțele au stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpaților în săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost condamnați.

Probele amplu administrate au confirmat că inculpații, în perioada 2000-2001 au introdus sau scos din țară importante cantități de heroină, activitățile ilicite favorizate de calitatea de conductor de tren a unora dintre inculpați. Astfel, inculpata K.M. a deținut și transportat diferite cantități de heroină, în baza aceleiași rezoluții cunoscând tipul drogului, în perioada decembrie 2000 - 12 martie 2001 și a ajutat la scoaterea din țară a unei cantități de heroină, în perioada 12 - 14 martie 2001, faptele fiind corect încadrate în dispozițiile art. 1 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și de art. 26 C. pen., raportat la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și a agravantei prevăzută de art. 75 lit. a) C. pen., pentru ambele infracțiuni. Inculpatul N.V. la datele de 9 august 2000 și 22 decembrie 2000 a deținut și transportat cu trenul în baza aceleiași rezoluții infracționale, 10 și respectiv 20 kg. de heroină la Paris fără a cunoaște tipul drogului, faptele fiind corect încadrate în dispozițiile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și (4) din Codul penal, săvârșite în condițiile agravantei prevăzută de art. 75 lit. a) C. pen., pentru ambele infracțiuni. Întrucât inculpatul prin declarațiile sale a contribuit la tragerea la răspundere penală a inculpatului S.A., în cauză au fost aplicate în mod justificat dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000.

Inculpatul S.A. la datele de 9 august 2000 și 22 decembrie 2000 a deținut și transportat cu trenul, în baza aceleiași rezoluțiuni, 10 kg și respectiv 20 kg heroină fără a cunoaște tipul drogului faptele fiind corect încadrate în dispozițiile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a agravantei prevăzută de art. 75 lit. a) C. pen., pentru ambele infracțiuni. Inculpatul B.I., în baza aceleiași rezoluțiuni infracționale a deținut, transportat și introdus în România în perioadele 1 - 4 ianuarie 2001 și 22 - 26 februarie 2001, 46,5 și respectiv 15 kg. heroină pe ruta Istambul - București, faptele fiind corect încadrate în dispozițiile art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și ale art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și (4) C. pen. și a agravantei prevăzută de art. 75 lit. a) C. pen., pentru ambele infracțiuni. Inculpatul P.D., în perioada 22 - 25 februarie 2001 a deținut și transportat 14,902 kg heroină cu trenul de la Istambul, în scopul de a le introduce în țară, cunoscând tipul de droguri, faptele fiind corect încadrate în dispozițiile art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 C. pen. De asemenea, același inculpat a încercat să introducă în țară acea cantitate de heroină, fapta rămânând în faza de tentativă prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, ca urmare a intervenției autorităților bulgare care au descoperit drogurile ascunse în vagon.

Ambele fapte, au fost comise în condițiile agravantei prevăzută de art. 75 lit. a) C. pen. Inculpatul T.S.I. a deținut și transportat cu trenul cantitatea de 24 kg heroină cunoscând tipul drogului și a asigurat scoaterea din România cu același mijloc de transport, ducându-le la Veneția, faptele fiind corect încadrate în dispozițiile art. 2 alin. (1) și (2) și art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 4 C. pen., ambele cu reținerea agravantei prevăzută de art. 75 lit. a) C. pen. Inculpatul C.P. a deținut și transportat 24 kg. heroină cu trenul pe teritoriul Croației și Italiei și a scos respectivele cantități de droguri din tavanul cușetei, faptele fiind încadrate în dispozițiile art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 4 C. pen.

și a agravantei prevăzută de art. 75 lit. a) din același cod. De asemenea, inculpatul C.P. a declarat în mod neadevărat organelor de poliției că și-a pierdut pașaportul, deși îl remisese lui K.H., fapta fiind corect încadrată în dispozițiile art. 292 C. pen. Inculpata B.N., în perioada decembrie 2000 - martie 2001 a efectuat trei transporturi de heroină pe teritoriul României, la diferite intervale de timp, în baza aceleiași rezoluții infracționale, cunoscând tipul drogului, faptele fiind corect încadrate în dispozițiile art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Întrucât inculpata, prin declarațiile sale a contribuit la tragerea la răspundere penală a inculpatului N.V., au fost aplicate în mod justificat dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000.

Inculpatul M.O. a pătruns fără drept și înarmat împreună cu S.T., în noaptea de 4 ianuarie 2001, în locuința părții vătămate K.M. pe care au imobilizat-o, lipsind-o de libertate, faptele fiind corect încadrate în dispozițiile art. 192 alin. (1) și (2) și art. 189 alin. (1) și (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 13 din același cod. Același inculpat a transportat în aceeași noapte cantitatea de 20 kg. heroină, pe care a sustras-o prin violență de la B.P., faptele fiind încadrate în dispozițiile art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și de art. 211 alin. (1) și (2) lit. a), b), d) și e) și alin. (3) C. pen., valoarea stupefiantelor depășind 2 miliarde lei. De asemenea, inculpatul, în luna iunie 2002, a remis fotografiile sale unei persoane care i le-a aplicat pe un pașaport ce aparținea unui cetățean străin, actul conferindu-i o identitate nereală, această faptă fiind încadrată în dispozițiile art. 26 raportat la art. 288 alin. (1) C. pen.

Întrucât soluțiile de condamnare a inculpaților sunt conforme cu probele de vinovăție administrate, nu subzistă eroarea gravă de fapt invocată de inculpații recurenți menționați, situație în care acest motiv de recurs este neîntemeiat. Referitor la susținerea inculpatului B.I. în sensul că faptele trebuiau încadrate numai în dispozițiile art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, aceasta nu poate fi primită: Așa cum s-a reținut mai sus, în baza materialului probator al cauzei acest inculpat, în perioada 1 - 4 ianuarie 2001 și în perioada 22 - 26 februarie 2001 a deținut și transportat 46,5 kg și respectiv 15 kg de heroină, pe ruta Istambul - București, cunoscând tipul drogului.

Or aceste fapte întrunesc atât elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în forma deținerii și transportului fără drept prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și (4) C. pen., cât și elementele constitutive ale infracțiunii de introducere în țară de droguri de mare risc prevăzută de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 4 alin. (2) și (4) C. pen., ambele aflate în concurs real, conform art. 33 lit. a) C. pen. Întrucât instanțele au reținut în modul corect comiterea în concurs a celor două infracțiuni și au dat o corectă încadrare judiciară a faptelor comise. Critica formulată în sensul că trebuia reținută o singură infracțiune de trafic în forma introducerii în țară de droguri de mare risc, este nefondată și nu poate fi primită.

Referitor la recursurile inculpaților recurenți menționați în sensul greșitei individualizări a pedepselor și a solicitării de reducere a acestor pedepsei și, în cazul inculpatelor K.M. și B.N. de schimbare a modalității de executare, nici acestea nu pot fi primite. Astfel, referitor la pedepsele principale aplicate se constată că instanțele au ținut seama, potrivit art. 72 C. pen., de pericolul social deosebit de grav al faptelor, de împrejurările și durata săvârșirii lor, de numărul mare de persoane atrase în traficul de droguri, de cantitatea de heroină traficată ce urma să fie plasată în spațiul european și de persoana inculpaților care, au avut anterior o conduită general bună și sunt lipsite de antecedente penale, necunoscându-se în favoarea unora circumstanțe atenuante conform art. 74 lit. a) și c) C. pen., ori au antecedente penale cum este cazul inculpatului M.O., aflat în stare de recidivă prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen.

Se mai constată că aceste pedepse cu executarea în regim de deținere conform art. 57 C. pen., sunt de natură a asigura, potrivit art. 52 din același cod, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni constrângerea și reeducarea făptuitorilor și reintegrarea lor în comunitate. Întrucât au fost respectate aceste dispoziții legale, iar din examinarea actelor dosarului nu se constată existența unor temeiuri care să justifice reducerea acestor pedepse ori schimbarea modalității de exercitare. Criticile formulate în baza art. 385 4 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., nu por fi primite, fiind nefondate. Față de considerentele expuse constatând neîntemeiate motivele de recurs formulate și nerezultând existența unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) și a art. 192 alin. (2) din același cod, urmează a respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații M.O., P.D., C.P., N.V., B.I., T.S.I., S.A., K.M. și B.N., cu obligarea acestora la cheltuieli judiciare către stat. Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului M.O. timpul reținerii și arestării preventive de la 13 decembrie 2002 la 18 decembrie 2006. Se va stabili ca onorariul pentru apărătorii din oficiu desemnați inculpaților N.V., K.M. și B.N. să fie avansate din fondul Ministerul Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații M.O., P.D., C.P., N.V., B.I., T.S.I., S.A., K.M. și B.N. împotriva deciziei penale nr. 214 din 16 martie 2006 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului M.O., timpul reținerii și arestării preventive de la 13 decembrie 2002 la 18 decembrie 2006. Obligă recurenții inculpați M.O., P.D., C.P., B.I., T.S.I. și S.A., la plata sumei de câte 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Obligă recurenț