ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 436/2006

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul București, secția I penală, prin sentința penală nr. 1062 din 2 septembrie 2005, în temeiul dispozițiilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea dispozițiilor art. 16 din aceeași lege și ale art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul N.M., la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., după executarea pedepsei principale. A făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 și art. 64 C. pen. În temeiul art. 88 C. pen., a dedus pentru inculpat perioada executată în arest preventiv de la 2 martie 2005, la zi. În baza art. 350 C. proc.

pen., a menținut starea de arest a inculpatului. În temeiul art. 2 alin. (2) din Legea nr. 1443/2000, cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000, art. 74 lit. a) și c) și a art. 76 lit. c) C. pen., a condamnat pe inculpata N.M.D., la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., după executarea pedepsei principale. În temeiul dispozițiilor art. 5 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea dispozițiilor art. 74 lit. a) și c) și a art. 76 lit. c) C. pen., a condamnat pe aceeași inculpată, la pedeapsa de 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și a art. 36 C. pen., a contopit pedepsele aplicate, urmând ca în final, inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. A aplicat dispozițiile art. 71 și art. 64 C. pen. În temeiul art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsă, perioada executată în arest preventiv, de inculpata N.M.D., de la 2 martie 2005 la zi. În temeiul art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatei. Tribunalul a constatat că substanța în litigiu confiscată, a fost consumată în totalitate în urma analizelor de laborator. În baza art. 118 lit. d) C. proc. pen., a confiscat de la inculpată suma de 250.000 lei (25 RON), reprezentând contravaloarea unei doze de heroină vândută martorului S.M.

În baza art. 118 lit. b) și d) C. pen., a confiscat de la inculpatul N.M. suma de 800.000 lei, reprezentând contravaloarea celor 4 doze de heroină și a telefonului mobil. Tribunalul a dispus restituirea către inculpatul N.M. a sumelor de 15.000.000 lei și 50 Euro consemnate la C.E.C. – Agenția Victoria, conform recipisei de consemnare nr. 42.30.01 – 05.40.6000104. Inculpații au fost obligați la plata sumei de câte 5.000.000 lei, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Hotărând astfel, prima instanță a reținut, în esență că, în data de 2 martie 2005, inculpatul N.M. a oferit spre vânzare inculpatei N.M.D. cantitatea de 0,07 grame de heroină, iar inculpata N.M.D. la aceeași dată a comercializat în două rânduri cantitatea totală de 5 doze heroină numiților A.M.

și S.M. și a pus la dispoziția numitului S.M. locuința sa pentru consumul ilicit de droguri. Faptele sunt dovedite cu mijloacele de probă existente la dosarul cauzei, respectiv: procesul – verbal de consemnare a denunțului lui A.M., procesul – verbal de constatare a infracțiunii flagrante, declarațiile martorilor, raportul de constatare tehnico – științifică, declarațiile martorilor și ale inculpaților, dovada de consemnare C.E.C., planșe foto. Împotriva sentinței penale au declarat apel inculpații N.M. și N.M.D., criticând-o ca fiind netemeinică și au solicitat, invocând circumstanțele lor personale favorabile, reducerea cuantumului pedepselor aplicate, iar inculpatul N.M. a solicitat ca pedeapsa astfel redozată să nu fie executată în regim de detenție, susținând că reducerea sa se poate realiza și fără privarea de libertate.

Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia penală nr. 827/ A din 28 octombrie 2005 a admis apelul declarat de inculpata N.M.D., a desființat în parte sentința penală și rejudecând, a înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 64 lit. c), d) și e) C. pen. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale. A respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul N.M. împotriva aceleiași sentințe. A menținut starea de arest a inculpaților și a computat reținerea pentru ambii inculpați de la 2 martie 2005, la zi. Inculpatul N.M. a fost obligat la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat, iar onorariul de avocat cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpata N.M.D.

se va avansa din fondul Ministerului Justiției. În motivarea acestei soluții, instanța de control judiciar a reținut că în cauză, instanța de fond a manifestat rol activ pentru aflarea adevărului, a stabilit corect situația de fapt și vinovăția inculpaților, în concordanță cu probele administrate și a făcut o legală încadrare juridică a faptelor comise. În ce privesc pedepsele aplicate inculpaților, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., inclusiv datele ce caracterizează persoana inculpaților, în favoarea cărora a reținut în mod judicios circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., dându-le eficiența juridică corespunzătoare, astfel că a aplicat celor doi inculpați pedepse situate sub minimul special.

În raport de natura și circumstanțele reale în care inculpații au comis faptele, instanța de control judiciar a apreciat că nu se impune reducerea cuantumului pedepselor aplicate, iar scopul acestora poate fi atins numai cu executarea în regim de detenție. Instanța de control judiciar a constatat, însă, că apelul declarat de inculpata N.M.D. este fondat în ceea ce privește interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c), d) și e) C. pen., avându-se în vedere natura faptelor comise de aceasta, cât și persoana sa, care are în întreținere doi copii minori, considerente pentru care, a dispus înlăturarea dispozițiilor textelor de lege mai sus, arătate, față de inculpată. În termen legal, împotriva deciziei penale a declarat recurs inculpata N.M.D., solicitând admiterea, casarea hotărârilor atacate și redozarea pedepsei aplicate, în sensul de a fi redusă.

Recursul declarat de inculpată nu este fondat. Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor, se ține seama, între altele, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Analizând critica formulată de inculpată sub aspectul netemeiniciei pedepsei aplicate, solicitând reducerea, se constată că nu se poate reține că, pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., aplicată pentru săvârșirea unei infracțiuni în formă continuată și concursul de infracțiuni, este severă.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpatei, instanța de fond a avut în vedere, atât natura infracțiunilor și modalitatea în care au fost comise, aspecte care imprimă faptelor un pericol social ridicat, dar și faptul că aceasta se află la primul conflict cu legea penală și a avut o atitudine sinceră, cooperantă pe parcursul procesului penal, ajutând la identificarea și trimiterea în judecată a coinculpatului N.M. și drept urmare, reținând în favoarea sa circumstanțele atenuante judiciare prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen., precum și dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000, a aplicat inculpatei pedepse situate sub minimul special prevăzut de lege. Se constată așadar, că instanța de fond a făcut o judicioasă individualizare a pedepsei aplicate inculpatei, cu luarea în considerare a tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 și art. 52 C. pen., stabilind în mod corect executarea pedepsei în regim privativ de libertate.

Pentru aceste considerente, având în vedere că, verificând hotărârea atacată în raport și cu prevederile art. 385 9 C. proc. pen., nu se constată existența unor motive care analizate din oficiu să ducă la casare, urmează a se constata că recursul declarat de inculpata N.M.D. este nefondat și va respins, ca atare, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., și a dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata N.M.D. împotriva deciziei penale nr. 827/ A din 28 octombrie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei, timpul arestării preventive de la 2 martie 2005, la 24 ianuarie 2006. Obligă pe recurentă la plata sumei de 220 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 24 ianuarie 2006.