ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 436/2006

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul București, secția I penală,

prin sentința penală nr. 1062 din 2 septembrie 2005, în temeiul dispozițiilor art.

2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea dispozițiilor art. 16 din

aceeași lege și ale art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) C. pen., a condamnat pe

inculpatul N.M., la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., după executarea

pedepsei principale.

A făcut aplicarea dispozițiilor art.

71 și art. 64 C. pen.

În temeiul art. 88 C. pen., a dedus

pentru inculpat perioada executată în arest preventiv de la 2 martie 2005, la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen., a

menținut starea de arest a inculpatului.

În temeiul art. 2 alin. (2) din

Legea nr. 1443/2000, cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen., cu

aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000, art. 74 lit. a) și c) și a art. 76 lit.

c) C. pen., a condamnat pe inculpata N.M.D., la pedeapsa de 3 ani și 6 luni

închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b)

C. pen., după executarea pedepsei principale.

În temeiul dispozițiilor art. 5 din

Legea nr. 143/2000, cu aplicarea dispozițiilor art. 74 lit. a) și c) și a art. 76

lit. c) C. pen., a condamnat pe aceeași inculpată, la pedeapsa de 2 ani

închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b)

C. pen., după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit.

b) și a art. 36 C. pen., a contopit pedepsele aplicate, urmând ca în final,

inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare și 2

ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

A aplicat dispozițiile art. 71 și

art. 64 C. pen.

În temeiul art. 88 C. pen., a dedus

din pedeapsă, perioada executată în arest preventiv, de inculpata N.M.D., de la

2 martie 2005 la zi.

În temeiul art. 350 C. proc. pen., a

menținut starea de arest a inculpatei.

Tribunalul a constatat că substanța

în litigiu confiscată, a fost consumată în totalitate în urma analizelor de

laborator.

În baza art. 118 lit. d) C. proc.

pen., a confiscat de la inculpată suma de 250.000 lei (25 RON), reprezentând

contravaloarea unei doze de heroină vândută martorului S.M.

În baza art. 118 lit. b) și d) C.

pen., a confiscat de la inculpatul N.M. suma de 800.000 lei, reprezentând

contravaloarea celor 4 doze de heroină și a telefonului mobil.

Tribunalul a dispus restituirea

către inculpatul N.M. a sumelor de 15.000.000 lei și 50 Euro consemnate la C.E.C.

– Agenția Victoria, conform recipisei de consemnare nr. 42.30.01 –

05.40.6000104.

Inculpații au fost obligați la plata

sumei de câte 5.000.000 lei, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Hotărând astfel, prima instanță a

reținut, în esență că, în data de 2 martie 2005, inculpatul N.M. a oferit spre

vânzare inculpatei N.M.D. cantitatea de 0,07 grame de heroină, iar inculpata N.M.D.

la aceeași dată a comercializat în două rânduri cantitatea totală de 5 doze

heroină numiților A.M. și S.M. și a pus la dispoziția numitului S.M. locuința

sa pentru consumul ilicit de droguri.

Faptele sunt dovedite cu mijloacele

de probă existente la dosarul cauzei, respectiv: procesul – verbal de

consemnare a denunțului lui A.M., procesul – verbal de constatare a

infracțiunii flagrante, declarațiile martorilor, raportul de constatare tehnico

– științifică, declarațiile martorilor și ale inculpaților, dovada de

consemnare C.E.C., planșe foto.

Împotriva sentinței penale au

declarat apel inculpații N.M. și N.M.D., criticând-o ca fiind netemeinică și au

solicitat, invocând circumstanțele lor personale favorabile, reducerea

cuantumului pedepselor aplicate, iar inculpatul N.M. a solicitat ca pedeapsa

astfel redozată să nu fie executată în regim de detenție, susținând că

reducerea sa se poate realiza și fără privarea de libertate.

Curtea de Apel București, secția a

II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia penală nr. 827/

A din 28 octombrie 2005 a admis apelul declarat de inculpata N.M.D., a

desființat în parte sentința penală și rejudecând, a înlăturat aplicarea

dispozițiilor art. 64 lit. c), d) și e) C. pen.

A menținut celelalte dispoziții ale

sentinței penale.

A respins, ca nefondat, apelul

declarat de inculpatul N.M. împotriva aceleiași sentințe.

A menținut starea de arest a

inculpaților și a computat reținerea pentru ambii inculpați de la 2 martie

2005, la zi.

Inculpatul N.M. a fost obligat la

plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat, iar onorariul de

avocat cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpata N.M.D. se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

În motivarea acestei soluții,

instanța de control judiciar a reținut că în cauză, instanța de fond a

manifestat rol activ pentru aflarea adevărului, a stabilit corect situația de

fapt și vinovăția inculpaților, în concordanță cu probele administrate și a

făcut o legală încadrare juridică a faptelor comise.

În ce privesc pedepsele aplicate inculpaților,

instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare

prevăzute de art. 72 C. pen., inclusiv datele ce caracterizează persoana

inculpaților, în favoarea cărora a reținut în mod judicios circumstanțele

atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., dându-le eficiența juridică

corespunzătoare, astfel că a aplicat celor doi inculpați pedepse situate sub

minimul special.

În raport de natura și

circumstanțele reale în care inculpații au comis faptele, instanța de control

judiciar a apreciat că nu se impune reducerea cuantumului pedepselor aplicate,

iar scopul acestora poate fi atins numai cu executarea în regim de detenție.

Instanța de control judiciar a

constatat, însă, că apelul declarat de inculpata N.M.D. este fondat în ceea ce

privește interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c), d) și e) C.

pen., avându-se în vedere natura faptelor comise de aceasta, cât și persoana

sa, care are în întreținere doi copii minori, considerente pentru care, a

dispus înlăturarea dispozițiilor textelor de lege mai sus, arătate, față de

inculpată.

În termen legal, împotriva deciziei

penale a declarat recurs inculpata N.M.D., solicitând admiterea, casarea

hotărârilor atacate și redozarea pedepsei aplicate, în sensul de a fi redusă.

Recursul declarat de inculpată nu

este fondat.

Potrivit art. 72 C. pen., la

stabilirea și aplicarea pedepselor, se ține seama, între altele, de gradul de

pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de

împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Analizând critica formulată de

inculpată sub aspectul netemeiniciei pedepsei aplicate, solicitând reducerea, se

constată că nu se poate reține că, pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni

închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b)

C. pen., aplicată pentru săvârșirea unei infracțiuni în formă continuată și

concursul de infracțiuni, este severă.

La individualizarea pedepselor

aplicate inculpatei, instanța de fond a avut în vedere, atât natura

infracțiunilor și modalitatea în care au fost comise, aspecte care imprimă

faptelor un pericol social ridicat, dar și faptul că aceasta se află la primul

conflict cu legea penală și a avut o atitudine sinceră, cooperantă pe parcursul

procesului penal, ajutând la identificarea și trimiterea în judecată a

coinculpatului N.M. și drept urmare, reținând în favoarea sa circumstanțele

atenuante judiciare prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen., precum și

dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000, a aplicat inculpatei pedepse

situate sub minimul special prevăzut de lege.

Se constată așadar, că instanța de

fond a făcut o judicioasă individualizare a pedepsei aplicate inculpatei, cu

luarea în considerare a tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 și art. 52 C.

pen., stabilind în mod corect executarea pedepsei în regim privativ de

libertate.

Pentru aceste considerente, având în

vedere că, verificând hotărârea atacată în raport și cu prevederile art. 385

9

C. proc. pen., nu se constată existența unor motive care analizate din

oficiu să ducă la casare, urmează a se constata că recursul declarat de

inculpata N.M.D. este nefondat și va respins, ca atare, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., și a dispune potrivit dispozitivului prezentei

decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpata N.M.D. împotriva deciziei penale nr. 827/ A din 28

octombrie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze

cu minori și de familie.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatei, timpul arestării preventive de la 2 martie 2005, la 24 ianuarie

2006.

Obligă pe recurentă la plata sumei

de 220 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 100 RON,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

24 ianuarie 2006.