ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2254/2006

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1452 din 14 noiembrie 2005 a Tribunalului București, secția I penală, au fost respinse, ca neîntemeiate, cererile de schimbare a încadrării juridice a faptelor comise de inculpatele M.F.C. și S.R., în sensul înlăturării art. 14 lit. d) din Legea nr. 143/2000. În baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei comisă de inculpata S.R. în infracțiunea prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen., raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 14 lit. d) din aceeași lege. În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 14 lit. d) și art. 16 din aceeași lege, a fost condamnată inculpata M.F.C., la 6 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și 64 C. pen.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., pe o durată de 3 ani. S-a menținut starea de arest a inculpatei și s-a dedus prevenția de la 12 martie 2005 la zi. În baza art. 31 alin. (2) C. pen., raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 14 lit. d) și art. 16 din aceeași lege, prin aceeași sentință a fost condamnată inculpata S.R., la 6 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și 64 C. pen. În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., pe o durată de 3 ani.

S-a menținut starea de arest a inculpatei și s-a dedus prevenția de la 12 martie 2005 la zi. S-a luat act că drogurile care au făcut obiectul infracțiunilor au fost consumate în procesul analizelor de laborator. S-a dispus restituirea către inculpata S.R. a telefonului mobil marca Motorola C 115, împreună cu cartela SIM și a sumei de 3.550.000 ROL consemnată la C.E.C. cu recipisa nr. 423001/05/40.86/000066 și către inculpata M.F.C. a telefoanelor mobile marca Nokia și Nokia 8310 împreună cu cartelele SIM, respectiv 407256080544 și a sumei de 13.250.000 TOL consemnată la C.E.C. cu recipisa nr. 42.30 ianuarie 105/40.86/000065. În temeiul art. 191 C. proc. pen., au fost obligate inculpatele la câte 350 RON cheltuieli judiciare statului.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în fapt, că la data de 11 martie 2005, martorul M.R. a fost de acord să colaboreze cu organele de poliție, pentru prinderea în flagrant a inculpatei M.F.C., zisă C., cunoscută ca fiind traficantă de droguri. În aceeași zi, în jurul orei 16,15, organele de poliție, împreună cu martorul denunțător și cu martorul asistent P.M.R. s-au deplasat în zona străzii M.B., martorul M.R., contactând-o de la un post telefonic public pe inculpata M.F.C., solicitându-i să aducă 4 doze de heroină, la intersecția străzilor Maior Băcilă cu Poiana cu Aluni, sector 2. Inculpata i-a comunicat că va veni la întâlnire cu un autoturism. Polițiștii i-au înmânat denunțătorului 8 bancnote a câte 100.000 lei ale căror serii au fost consemnate în prealabil într-un proces-verbal, după care, sub supravegherea organelor de poliție, acesta s-a deplasat la locul de întâlnire.

După aproximativ 5 minute s-a apropiat un autoturism Dacia 1300, de culoare roșie, condus de martorul N.G. și în care se mai aflau inculpatele M.F.C. și S.R., împreună cu fiul acesteia din urmă, D.M.G., în vârstă de 12 ani. Autoturismul a parcat vis-a-vis de locul unde se afla denunțătorul, la aproximativ 30 m, din mașină coborând minorul D.M.G., după ce, în prealabil, inculpata M.F.C. îi înmânase cele 4 doze de heroină, minorul deplasându-se în fugă către denunțător, făcându-i semn să-l însoțească câțiva metri, pe str. Pescarilor. După o scurtă discuție, denunțătorul a scos din buzunar suma de bani, pe care a înmânat-o minorului, acest dându-i în schimb cele 4 doze de heroină pe care le avea în mâna dreaptă.

În continuare, minorul s-a deplasat în fugă către autoturism, fiind oprit de către organele de poliție, în timp ce încerca să urce în mașină, în acel moment aruncând cele 8 bancnote pe care le primise de la martorul M.R., seriile acestora corespunzând cu cele consemnate în procesul-verbal întocmit de organele de poliție. Polițiștii i-au legitimat pe ceilalți ocupanți au autoturismului și au descoperit pe podeaua din spate a acestuia un tub de culoare neagră, ce conținea 4 punguțe tip „bile”, despre care cele două inculpate au declarat că nu le aparțin. Martorul N.G. a predat organelor de poliție o seringă pe care o folosea la consumul propriu de droguri de mare risc și pe care o avea ascunsă sub preșul de pe podeaua din partea stângă.

Martora R.Șt. a predat organelor de poliție o seringă hipodermică, asupra acesteia fiind descoperite 3 folii din plastic cu urme de materie de culoare maronie, 5 tablete de culoare albă cu inscripția S.N. și o tabletă medicamentoasă de culoare roz. Martorul denunțător M.R. a predat polițiștilor cele 4 doze de heroină, tip „bilă” pe care le-a primit de la minorul D.M.G., în schimbul sumei de 800.000 lei. Conform raportului de constatare tehnico-științifică nr. 208303 din 14 martie 2005 întocmit de Institutul de Criminalistică din cadrul I.G.P., seringa ridicată de la martorul N.G. conținea urme de heroină, proba fiind distrusă în procesul analizelor de laborator.

Conform raportului de constatare tehnico-științifică nr. 208303 din 14 martie 2005, pe seringa ridicată de la martora R.Șt., precum și pe cele 3 folii s-a pus în evidență heroină, cele 5 comprimate conțineau methadonă, iar comprimatul roz conținea substanță activă amobarbital, toate probele fiind distruse, respectiv consumate în procesul analizelor de laborator. Probele înaintate, privind pe inculpatele M.F.C. și S.R. au relevat, conform raportului de constatare tehnico-științifică nr. 208303/3 din 14 martie 2005, faptul că dozele vândute denunțătorului, precum și cele descoperite în autoturism conțin 0,27 grame heroină, probele fiind consumate în procesul analizelor de laborator. Împotriva acestei sentințe au declarat apel cele două inculpate, în termenul legal prevăzut de lege.

În apelul său, inculpata S.R. a criticat sentința instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, motivând că declarația martorului denunțător nu se coroborează cu nici o altă probă administrată în cauză, solicitând în acest sens trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, pentru administrarea de noi probe. În subsidiar a solicitat reducere pedepsei aplicate. Inculpata M.F.C. a criticat sentința instanței de fond pentru netemeinicie, motivând că pedeapsa aplicată este prea mare, în raport cu pericolul social concret al faptei comise, solicitând reducerea acesteia. Prin decizia penală nr. 1015 din 19 decembrie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 3849/2005 ai fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpatele M.F.C.

și S.R. împotriva sentinței penale nr. 1452 din 14 noiembrie 2005 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în dosarul nr. 2117/2005. S-a menținut starea de arest a inculpatelor și s-a dedus prevenția, conform art. 88 C. pen., de la 12 martie 2005 la zi. Au fost obligate apelantele la câte 50 lei (RON) cheltuieli judiciare către stat. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că instanța de fond a stabilit corect situația de fapt și vinovăția inculpatelor pe baza probelor administrate în cauză. Deși în faza de urmărire penală inculpata M.F.C. nu a recunoscut fapta, în faza de cercetare judecătorească a revenit asupra declarațiilor inițiale, recunoscând în totalitate fapta, furnizând, de asemenea, date care au confirmat participarea și a inculpatei S.R.

la săvârșirea faptei ce i s-a reținut în sarcină. Susținerile inculpatei S.R., în sensul că nu a știut despre faptul că fiul său a primit droguri de la cealaltă inculpată au fost infirmate de declarațiile martorului P.M.R. și ale inculpatei M.F.C. Astfel, martorul P.M.R., care a participat la prinderea în flagrant a inculpatelor, a fost de față când minorul D.M.G. i-a spus denunțătorului „a spus mama să-mi dai mie banii”. De altfel este greu de crezut că inculpata S.R. nu cunoștea ce urma să facă fiul său, cât timp se afla în autoturism, iar inculpata M.F.C. i-a dat acestuia drogurile pentru a le înmâna denunțătorului, inculpata S.R. dându-și acordul chiar și tacit pentru activitățile pe care urma să le desfășoare fiul său minor.

Inculpata M.F.C. a declarat în fața instanței că i-a cerut martorului N.G. să oprească autoturismul, întrucât urmează să vândă 4 doze de heroină, inculpata precizând că această afirmație a fost auzită de toți ocupanții autoturismului. De asemenea, inculpata M.F.C. a precizat că i-a solicitat minorului să ducă cele 4 doze de heroină denunțătorului, iar inculpata S.R. a auzit această discuție, spunându-i minorului să se miște mai repede. Tot inculpata M.F.C. a declarat în fața instanței că banii obținuți din vânzarea drogurilor urmau să fie împărțiți între ea și inculpata S.R. Având în vedere probatoriul administrat în cauză, în mod corect instanța de fond a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținută în sarcina inculpatei S.R., în infracțiunea prevăzută de art. 31 C. pen., raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 14 din aceeași lege, fapta fiind săvârșită sub forma participației improprii.

Cu privire la celălalt motiv de apel invocat de cele două inculpate, referitor la reducerea pedepselor aplicate, curtea de apel a reținut că nici acesta nu este fondat. Pedepsele aplicate celor două inculpate au fost corect individualizate, avându-se în vedere toate criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., și anume gradul ridicat de pericol social al faptelor comise, modalitatea și împrejurările comiterii infracțiunilor și anume faptul că s-au folosit de un minor la săvârșirea acestora, împrejurare ce a determinat reținerea agravantei prevăzută de art. 14 lit. d) din Legea nr. 143/2000. De asemenea, instanța de fond a avut în vedere și faptul că cele două inculpate nu sunt cunoscute cu antecedente penale, fiind la primul conflict cu legea penală.

Față de gravitatea deosebită a faptelor comise de cele două inculpate, instanța de apel a apreciat că nu se impune reducerea pedepselor, numai în acest mod putând fi atinsă finalitatea prevăzută de art. 52 C. pen. Împotriva acestei decizii au declarat, în termen legal, recursuri inculpatele S.R. și M.F.C., aceasta din urmă fără a arăta în scris motivele. În motivele scrise de recurs, apărătoarea inculpatei S.R. a invocat dispozițiile art. 385 9 pct. 17, 17 1 , 12 C. proc. pen., criticând atât sentința, cât și decizia sub mai multe motive, respectiv reținerea dispozițiilor art. 31 C. pen., în condițiile în care din art. 14 lit. d) din Legea nr. 143/2000, legiuitorul a dorit ocrotirea în mod special a anumitor categorii de persoane, în speță protejarea minorilor, care datorită unor factori favorizatori, cum ar fi lipsa discernământului, a personalității în formare, a curiozității specifice vârstei pot fi folosiți la comiterea de infracțiuni.

Această agravantă se aseamănă cu art. 75 lit. c) C. pen., însă agravanta prezentă în legea specială are o sferă mai largă de cuprindere decât agravanta prezentă în partea generală a codului penal, având prioritate de aplicare față de aceasta din urmă. Instanța vorbește de modalitatea de săvârșire a infracțiunii prevăzută de art. 31 C. pen., participație improprie, care este o tehnică pur juridică, în practică fiind întâlnită rar, iar în speță este folosită fără „logică juridică” pentru că dacă s-ar fi impus aplicarea și a unei norme de sancționare C. pen., aceea ar fi fost art. 75 C. pen. În ceea ce privește reținerea art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., s-a apreciat că era suficientă aplicarea dispozițiilor art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., legiuitorul avându-l în vedere în ceea ce-i privește pe aceia care prin activitatea lor infracțională nu avut ca subiecți ai infracțiunii pe minori.

Or, în speță, nici din actele de urmărire penală și nici din cele administrate la instanța de fond și în apel nu a rezultat că inculpata este o mamă care ar pune în pericol viața, sănătatea psiho-fizică și integritatea fiului ei. S-a considerat că instanțele nu s-au conformat hotărârii pronunțate în cauza S.R. și P. contra României de C.E.D.O., iar aplicarea acestui text de lege este total inuman raportat la legăturile dintre inculpată și fiul acesteia, în condițiile în care aceasta a mai și colaborat cu organele de poliție în măsura dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000. De asemenea, ambele instanțe nu s-au pronunțat pe cererea apărării de a fi efectuată o expertiză medico-legală, iar prima instanță în încheierea din 7 noiembrie 2005, a pus în discuție aplicarea dispozițiilor art. 327 alin. (3) C. proc.

pen., în raport cu martorii din cauză și aplicarea art. 334 din același cod, în sensul aplicării dispozițiilor art. 31 alin. (2) C. pen., fără a pune în discuție lăsarea cauzei la a doua strigare sau a acorda un nou termen de judecată, indiferent de concluziile apărătorilor, neglijând aceste aspecte. Pentru aceste motive, în temeiul dispozițiilor art. 385 15 pct. 2 lit. c) alin. (2) C. proc. pen., a solicitat casarea ambelor hotărâri pronunțate și trimiterea cauzei spre rejudecare. Apărătorul recurentei inculpate S.R., în concluziile orale, în dezbateri, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 alin. (1) pct. 18 și pct. 14 C. proc. pen., a solicitat, în principal, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc.

pen., achitarea inculpatei, deoarece fapta nu există, iar în subsidiar, reducerea pedepsei până la minimul special legal, lăsând la apreciere motivele de recurs formulate în scris. Apărătorul recurentei inculpate M.F.C., în aceeași fază a dezbaterilor, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., a solicitat reducerea pedepsei, prin acordarea unor circumstanțe atenuante judiciare personale, potrivit art. 74 lit. c) C. pen., urmând a se constata atitudinea sa sinceră pe tot parcursul procesului penal, apreciind că pedeapsa de 6 ani închisoare ce i-a fost aplicată este prea severă. Concluziile procurorului, precum și pozițiile recurentelor inculpate, din ultimul cuvânt au fost consemnate în amănunt în partea introductivă a prezentei decizii.

Examinând recursurile declarate de recurentele inculpate S.R. și M.F.C. împotriva deciziei instanței de apel, în raport cu motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 17, 17 1 ,12, 18, 14 C. proc. pen., pentru inculpata S.R. și 385 9 pct. 14 din același cod, pentru inculpata M.F.C., Înalta Curte apreciază recursurile inculpatelor ca fiind nefondate pentru considerentele ce se vor arăta. Din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat a rezultat că în mod corect instanța de apel și-a însușit argumentele instanței de fond, iar la rândul ei, în urma propriului examen a stabilit judicios și motivat vinovăția inculpatei S.R.

în săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen., raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 14 lit. d) și art. 16 din aceeași lege, participație improprie la trafic de droguri de mare risc prin folosirea unui minor, dar și a cauzei de atenuare a pedepsei referitoare la denunțarea și facilitarea identificării și tragerii la răspunderea a altor persoane care au săvârșit infracțiuni legate de droguri, prin schimbarea încadrării juridice și a inculpatei M.F.C. în comiterea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 14 lit. d) și art. 16 din aceeași lege, de trafic de droguri de mare risc prin folosirea unui minor, dar și a cauzei de atenuare a pedepsei referitoare la denunțarea și facilitarea identificării și tragerii la răspunderea a altor persoane care au săvârșit infracțiuni legate de droguri, în raport cu situația de fapt reținută.

Înalta Curte consideră că în cauză s-a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la aprecierea probelor, stabilindu-se că fapta inculpatei M.F.C., care, în ziua de 11 martie 2005, a transportat 4 doze de heroină pentru a le vinde martorului M.R., iar pentru livrarea acestora a fost folosit minorul D.M.G., în vârstă de 12 ani, fiul coinculpatei S.R. întrunește atât obiectiv, cât și subiectiv conținutul incriminator al infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în condițiile arătate. Totodată, fapta inculpatei S.R., care în aceeași împrejurare, i-a permis fiului său minor D.M.G., să livreze droguri, contribuind la inocularea în conștiința minorului a hotărârii de a săvârși fapta, acesta neîndeplinind condițiile legale pentru a răspunde penal, fiind minor, întrunește elementele constitutive ale formei de participație improprie (instigare) la infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, așa cum s-a reținut mai sus.

Din coroborarea mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale și cercetării judecătorești, la instanța de fond, respectiv procesul-verbal din data de 11 martie 2005 de consemnare a denunțului oral formulat de M.R., cu procesul-verbal de consemnare a seriilor bancnotelor, cu procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, cu declarațiile martorilor M.R., P.M.R., cu declarațiile învinuiților, iar ulterior a martorilor N.G. și R.Șt., față de aceștia dispunându-se scoaterea de sub urmărire penală, cu procesul-verbal de consemnare a declarației verbale a minorului D.M.G. în prezența bunicii acestuia, S.F., cu procesele-verbale de percheziții corporale asupra celor două inculpate, cu rapoartele de constatare tehnico-științifice asupra probelor puse la dispoziție, alte înscrisuri, cu declarațiile inculpatelor S.R.

și M.F.C. în care au recunoscut parțial comiterea faptelor, a fost dovedită contribuția concretă a inculpatelor la săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina acestora, infirmându-se apărările acestora asupra împrejurărilor faptice pe care le-au negat. Astfel, în procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante s-a consemnat că „…i s-au înmânat denunțătorului opt bancnote a 100.000 lei pentru a cumpăra 4 doze de heroină, bancnote ce fac parte din suma de 1.000.000 lei ale căror serii au fost consemnate anterior într-un proces-verbal …. După aceea sub supravegherea strictă a organelor de poliție, denunțătorul s-a deplasat în intersecția str. Maior V. Băcilă str. Pescarilor, sector 2, așteptând în locul în care se întâlnea de obicei cu persoana care îi vindea droguri.

După aproximativ cinci minute, la locul unde se afla denunțătorul s-a apropiat și încetinit un autoturism Dacia 1300 de culoare roșie, condus de un bărbat de aproximativ 25 ani, cu șapcă pe cap și barbă, iar în dreapta pe scaun se afla un copil minor de aproximativ 10 ani, cu fes pe cap și o giacă de culoare neagră, pe bancheta din spate, aflându-se trei persoane, neputându-se observa fizionomia cestora, datorită geamurilor de culoare neagră ale portierelor din spate ale autoturismului. Autoturismul respectiv a parcat vis-a-vis de locul unde se afla denunțătorul, la aproximativ 30 metri. Din autoturism a coborât copilul ce se afla pe scaunul din dreapta față, care s-a deplasat în fugă către denunțător, făcându-i semn să îl însoțească câțiva metri pe str. Pescarilor.

După o scurtă discuție, denunțătorul a scos din buzunar o sumă de bani pe care i-a dat-o copilului, care a coborât din autoturism, acesta din urmă înmânându-i un obiect, pe care îl avea în mâna dreaptă, denunțătorului. În continuare, copilul minor anterior descris s-a deplasat în fugă către autoturismul Dacia, fiind oprit în momentul în care încerca să urce în autoturism de către organele de poliție. În momentul când a fost oprit, copilul a aruncat lângă autoturism opt bancnote a 100.000 lei …. În momentul legitimării, fiind invitate să coboare din autoturism, de pe bancheta din spate a căzut pe podeaua autoturismului între scaune între numitele M.F.C. și S.R., un tub de plastic de culoare neagră.

În tubul de culoare neagră au fost găsite 4 punguțe tip „bilă” ce conțin o substanță pulverulentă de culoare maronie care au fost introduse într-un plic MAI sigilat cu sigiliul nr. 34114, urmând a fi înaintate spre expertizare fizico-chimică. Despre cele 4 doze care au fost ridicate în vederea cercetărilor, în prezența martorului asistent, numitele S.R. și M.F.C. au declarat verbal că nu le aparțin. După ce a primit dozele tip „bilă” (patru) de la copilul anterior descris, denunțătorul s-a deplasat la polițiștii aflați în apropiere și a predat cele 4 (patru) doze tip bilă pe care le-a primit de la copil în schimbul a 800.000 lei. Dozele au fost introduse în plic, sigilat apoi cu sigiliul MAI nr. 34114 …. fiind întrebat despre acele bancnote, copilul a declarat că se numește D.M.G.

și este fiul numitei S.R., fiind trimis de către aceasta și de către C. (M.F.C.) să-i ducă denunțătorului 4 (patru) „bomboane” și să ia de la acesta 800.000 lei. Alte date de identitate ale copilului care a declarat că este născut în 1993, nu s-au putut stabili. Fiind întrebate despre ce bunuri sau substanțe interzise la deținere au asupra lor, persoanele depistate, respectiv N.G. și R.Șt. au predat câte o seringă hipodermică cu urme de substanță maronie. Numita R.Șt. a predat seringa pe care o avea în buzunarul gecii pe care o purta, iar numitul N.G. avea seringa predată sub preșul de pe podeaua din partea stânga față a autoturismului, seringile fiind înaintate spre expertizare….” În declarația dată în cursul cercetării judecătorești, inculpata S.R.

a arătat că „…În timpul deplasării la scurt timp M.F. a fost sumată pe telefonul mobil de către o persoană care i-a solicitat să se întâlnească. Observând-o pe persoana respectivă, M.F. i-a solicitat șoferului să oprească, pentru că vrea să coboare întrucât are ceva de făcut. După ce a oprit mașina M. i-a dat fiului meu ceva în mână, însă nu am văzut ce anume …. după care băiatul coborât din mașină și s-a îndreptat spre un chioșc. Nu am apucat să-l întreb pe băiat unde merge deoarece evenimentele s-au derulat rapid și nu am mai avut timp să fac nimic. Precizez că imediat am fost imobilizați de către polițiști…” În declarația dată în primă instanță, inculpata M.F.C. a menționat că „În data de 11 martie 2005, în timp ce mă aflam în complexul comercial N. împreună cu mama mea am primit un telefon de la M.R., pe care-l cunoșteam de la concubinul meu și care mi-a cerut 4 doze de heroină, eu răspunzându-i că nu am … Cu această ocazie i-am spus lui M.R.

să meargă la domiciliul lui S.R., care este cumnata mea întrucât știam că aceasta are droguri acasă … S.R. mi-a spus că M.R. nu a venit, astfel că i-am solicitat să-mi dea patru doze de heroină pentru a i le vinde lui M.R., S.R. dându-mi cantitatea solicitată …. La solicitarea lui S.R., D. a fost de acord să ne ducă cu mașina personală până în Teiul Doamnei la fratele inculpatei S.R. Am urcat în autoturism împreună cu S.R., cu copilul acesteia și cu o prietenă ce se numește Șt. În momentul când autoturismul s-a pus în mișcare am fost apelată de M.R. care mi-a solicitat patru doze de heroină, ce se aflau asupra mea și pe care mi le dăduse S.R .… În continuare i-am solicitat lui D. să oprească mașina spunând că urmează să vând patru doze de heroină lui M.R., această afirmație fiind auzită de cei de se aflau în autoturism inclusiv de S.R.

Eu nu am coborât din mașină și i-am solicita fiului inculpatei S.R., să ducă el lui M.R. cele patru doze de heroină, S.R. fiind lângă mine și auzind ce i-am spus fiului său. În momentul când copilul a coborât cu drogurile asupra lui, S.R. i-a spus să se miște mai repede, minorul știind de la mama lui că trebuia să ducă drogurile și să încaseze banii de la client. Înainte cu o zi M.R. a venit la domiciliul lui S.R. și a cumpărat droguri, fiind văzut de către fiul acesteia D.M.G. …. Banii proveniți din vânzarea drogurilor și pe care urma să-i aducă D.M.G., trebuia să fie împărțiți între mine și S.R. …. Heroina era deținută la S.R. deoarece amândouă ne ocupam cu vânzare de droguri.” În declarația sa martorul P.M.R.

a arătat că „…M-am deplasat împreună cu organele de poliție și cu denunțătorul în zona M.D. Colentina și am asistat când mai multe bancnote au fost capcanate criminalistic după ce au fost înmânate denunțătorului. Am văzut când denunțătorul a contactat o persoană la telefon și a stabilit să se întâlnească cu aceasta pe str. Maior Băcilă … Am observat cum denunțătorul s-a întâlnit cu un copil și am auzit când acel copil a făcut următoarea afirmație către denunțător „a spus mama, să-mi dai mie banii” … Am văzut când denunțătorul a predat polițiștilor, după întâlnirea cu copilul, mai multe doze tip „bilă” în care presupun că se afla heroină…” Din rapoartele de constatare tehnico-științifică efectuate a rezultat că probele înaintate în cauză privind pe numitele S.R.

și M.F.C. conțineau heroină în amestec cu cafeină și G. și probele înaintate în cauza privind pe numita R.Șt. o seringă hipodermică, în care s-a pus în evidență heroină, cinci comprimate care conțin ca substanță activă methadonă, un comprimat roz care conține ca substanță activă amobarbital și trei folii pe care s-a pus în evidență heroină. Înalta Curte nu poate avea în vedere critica recurentei inculpate S.R. cu privire la inexistența faptei, având drept consecință achitarea acesteia, deoarece din materialul probator administrat a rezultat că fapta sa de a-i permite fiului să minor D.M.G. să livreze droguri, inoculându-i acestuia hotărârea de a o comite și căreia acesta i-a dat curs, transportând denunțătorului cele 4 doze de heroină pentru care a încasat bani, a produs prin materialitatea sa modificări lumii înconjurătoare, în sensul rezultatelor arătate, ceea ce-i conferă existență.

Totodată, Înalta Curte consideră că între percepția mijloacelor de probă administrate, de către ambele instanțe și soluțiile pronunțate există o deplină concordanță, astfel că nu este incident cazul de casare invocat, art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen. De asemenea, Înalta Curte apreciază că în cauză a fost făcută o corectă încadrare juridică a faptei comise de inculpata S.R., în sensul reținerii participației improprii, în raport cu împrejurările faptice concrete și contribuția inculpatei în a instiga o persoană minoră care nu avea îndeplinită condiția răspunderii penale, respectiv fiul său, ceea ce a contribuit la stabilirea concretă a formelor de vinovăție cu care s-a acționat, în condițiile în cate atât inculpata, cât și minorul au acționat împreună la săvârșirea faptei, însă numai inculpata cu intenție i-a inoculat minorului hotărârea de a o comite, acesta fiind minor, care nu avea vârsta necesară răspunderii penale.

Înalta Curte constată că în mod corect s-a dat eficiență formei de participație improprii faptei comise de inculpată corelată cu circumstanța specială prevăzută de art. 14 lit. d) din Legea nr. 143/2000, folosirea unui minor la săvârșirea faptei de trafic de droguri de mare risc, inculpata instigându-l pe minor să transporte drogurile, împrejurare dovedită cu mijloacele de probă administrate, neimpunându-se aplicarea circumstanței agravante cu caracter general statuată în art. 75 lit. c) C. pen., deoarece ar reprezenta o dublă agravare, nefiind incident cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 C. proc. pen. De asemenea, nu există echivalență între participația improprie, ca formă a pluralității de infractori și circumstanța agravantă prevăzută de art. 75 lit. c) C. pen., ca stare, situație, împrejurare, exterioară conținutului infracțiunii cu efect asupra individualizării pedepsei.

Totodată nu este aplicabil nici cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 12 C. proc. pen., deoarece în cauză fapta săvârșită de inculpata S.R. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii reținute în sarcina sa prin schimbarea încadrării juridice, în condițiile arătate. De asemenea, în cauză s-a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 334 C. proc. pen., privind fapta comisă de inculpata S.R., dându-se curs discutării în contradictoriu a cererii, consemnându-se concluziile procurorului și ale apărătorului inculpatei în sensul existenței acordului ambelor părți cu privire la schimbarea încadrării juridice evidențiate expres, neexistând nici o mențiune referitoare la solicitarea expresă a apărării de a lăsa cauza mai la urmă sau amânarea judecății pentru a-și pregăti apărarea, așa cum rezultă din încheierea din 7 noiembrie 2005, astfel că în cauză nu este aplicabil cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 1 C. proc.

pen. Înalta Curte nu poate reține nici apărarea că instanța de fond nu a dat eficiență dispozițiilor art. 8 din C.A.D.O.L.F., interzicând automat toate drepturile inculpatei S.R. prin aplicarea prevederilor art. 71 și 64 C. pen., deoarece în cauză a fost făcut controlul asupra legitimității scopului urmărit prin ingerința produsă în dreptul oricărei persoane la respectarea vieții sale private și de familie, respectiv a verificării dacă aceasta aduce atingere interesului copilului, protecției sănătății morale sau de educare a minorilor.

Așadar, instanța de fond a verificat în raport cu tipul și natura infracțiunii comise de inculpata S.R., respectiv participație improprie la trafic de droguri de mare risc de mare risc prin folosirea unui minor la săvârșirea acesteia, respectiv a fiului său ce nu îndeplinea condițiile răspunderii penale, posibilitatea înlăturării aplicării dispozițiilor art. 71 corelat cu art. 64 lit. d) și e) C. pen., constatând motivat că fapta comisă prezintă nu numai un pericol social generic dar și concret ridicat, afectând prin modalitatea concretă de săvârșire, interesul minorului, dovedind că este nedemnă să-și exercite drepturile părintești, astfel că în mod just a apreciat că se impune interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. d) și e) C. pen., fiind făcută o corectă aplicare a dispozițiilor legii prevăzute de art. 385 9 pct. 17 1 C. proc.

pen. De asemenea, nu poate fi avută în vedere nici critica referitoare la nepronunțarea instanței de fond asupra expertizei medico-legale pentru a se stabili dacă afecțiunile de care suferă inculpata pot fi tratate în sistemul penitenciar, deoarece această cererea formulată de către apărare la data de 15 august 2005 a fost pusă în discuția părților, iar instanța de fond a admis-o, potrivit consemnărilor din încheierea de ședință de ala cea dată. Ulterior la termenul de judecată de la 10 octombrie 2005 s-a revenit din nou de către prima instanță cu adresă la I.N.M.L. pentru a se înainta raportul de expertiză privind pe inculpata S.R., iar la termenul din 7 noiembrie 2005 s-a consemnat că nemaifiind cereri de formulat, acte de depus, tribunalul în temeiul art. 339 C. proc.

pen., a constatat terminată cercetarea judecătorească și în baza art. 340 C. proc. pen., a acordat cuvântul pe fond, nefiind aplicabil cazul de casare invocat art. 385 9 pct. 17 1 C. proc. pen. De altfel, nu s-ar fi putut invoca nici cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 10 C. proc. pen., deoarece instanța de fond s-a pronunțat asupra probei solicitate. Înalta Curte nu poate reține nici apărările formulate de apărătorii ambelor inculpate S.R. și M.F.C. cu privire la greșita individualizare a pedepselor aplicate acestora, impunându-se reducerea lor, respectiv până la minimul special legal pentru prima recurentă și acordarea unor circumstanțe atenuante judiciare personale, potrivit art. 74 lit. c) C. pen., urmând a se constata atitudinea sinceră pe tot parcursul procesului penal, a celei de-a doua recurente, apreciind că pedeapsa de 6 ani închisoare ce i-a fost aplicată este prea severă.

În contextul a cauzei s-a dat relevanță concretă tuturor criteriilor prevăzute în art. 72 C. pen., și efectului dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000, în stabilirea cuantumurilor pedepselor și modalității de executare a acestora, ținându-se cont de gradul de pericol social în concret ridicat al faptei comise de fiecare inculpată, forma de participație, săvârșirea infracțiunii prin folosirea unui minor, dar și circumstanțele personale ale acestora, inculpata M.F.C. a recunoscut comiterea faptei, în timp ce inculpata S.R. a avut o atitudine relativ sinceră, recunoscând doar parțial comiterea infracțiunii, nu au antecedente penale. Prin cuantumurile pedepselor aplicate orientate către minim, cu executare în regim de detenție, s-a considerat just că numai acestea sunt în măsură să asigure realizarea scopurilor educativ și de exemplaritate ale pedepsei, în îndreptarea atitudinii inculpatelor față de comiterea de infracțiuni și resocializarea lor pozitivă.

Înalta Curte consideră că ambele instanțe au dat eficiență în mod plural tuturor criteriilor ce caracterizează individualizarea judiciară a pedepselor, neimpunându-se aplicarea distinctă a circumstanței atenuante judiciare prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen., pentru inculpata M.F.C., deoarece recunoașterea faptei a fost avută în vedere în evaluarea circumstanțelor personale, astfel că nu este aplicabil cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. În raport cu cele menționate, instanța de apel a pronunțat o decizie legală și temeinică sub toate aspectele. Înalta Curte, verificând hotărârea atacată, nu a constatat existența vreunui caz de casare ce s-ar fi putut invoca din oficiu, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen. Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurentele inculpate S.R. și M.F.C. împotriva deciziei penale nr. 1015 din 19 decembrie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală. Se va deduce din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive pentru ambele recurente de la 12 martie 2005 la 6 aprilie 2006. În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se vor obliga recurentele inculpate la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu, în sumă de câte 100 RON (1.000.000 lei) se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurentele inculpate S.R. și M.F.C. împotriva deciziei penale nr. 1015 din 19 decembrie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive pentru ambele recurente de la 12 martie 2005 la 6 aprilie 2006. Obligă recurentele inculpate la plata cheltuielilor judiciare către stat, sumă de câte 220 RON (2.200.000 lei), din care onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu, în sumă de câte 100 RON (1.000.000 lei) se vor avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 6 aprilie 2006.