ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2254/2006

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2254/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1452 din 14

noiembrie 2005 a Tribunalului București, secția I penală, au fost respinse, ca

neîntemeiate, cererile de schimbare a încadrării juridice a faptelor comise de

inculpatele M.F.C. și S.R., în sensul înlăturării art. 14 lit. d) din Legea nr.

143/2000.

În baza art. 334 C. proc. pen., s-a

dispus schimbarea încadrării juridice a faptei comisă de inculpata S.R. în

infracțiunea prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen., raportat la art. 2 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 14 lit. d) din aceeași

lege.

În baza art. 2 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 14 lit. d) și art. 16 din aceeași lege, a

fost condamnată inculpata M.F.C., la 6 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și 64

C. pen.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat

inculpatei pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a), b), d) și e) C. pen., pe o durată de 3 ani.

S-a menținut starea de arest a

inculpatei și s-a dedus prevenția de la 12 martie 2005 la zi.

În baza art. 31 alin. (2) C. pen.,

raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 14

lit. d) și art. 16 din aceeași lege, prin aceeași sentință a fost condamnată

inculpata S.R., la 6 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și 64 C. pen.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat

inculpatei pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a), b), d) și e) C. pen., pe o durată de 3 ani.

S-a menținut starea de arest a

inculpatei și s-a dedus prevenția de la 12 martie 2005 la zi.

S-a luat act că drogurile care au

făcut obiectul infracțiunilor au fost consumate în procesul analizelor de

laborator.

S-a dispus restituirea către

inculpata S.R. a telefonului mobil marca Motorola C 115, împreună cu cartela

SIM și a sumei de 3.550.000 ROL consemnată la C.E.C. cu recipisa nr. 423001/05/40.86/000066

și către inculpata M.F.C. a telefoanelor mobile marca Nokia și Nokia 8310

împreună cu cartelele SIM, respectiv 407256080544 și a sumei de 13.250.000 TOL

consemnată la C.E.C. cu recipisa nr. 42.30 ianuarie 105/40.86/000065.

În temeiul art. 191 C. proc. pen.,

au fost obligate inculpatele la câte 350 RON cheltuieli judiciare statului.

Pentru a pronunța această sentință,

prima instanță a reținut, în fapt, că la data de 11 martie 2005, martorul M.R. a

fost de acord să colaboreze cu organele de poliție, pentru prinderea în

flagrant a inculpatei M.F.C., zisă C., cunoscută ca fiind traficantă de

droguri. În aceeași zi, în jurul orei 16,15, organele de poliție, împreună cu

martorul denunțător și cu martorul asistent P.M.R. s-au deplasat în zona

străzii M.B., martorul M.R., contactând-o de la un post telefonic public pe

inculpata M.F.C., solicitându-i să aducă 4 doze de heroină, la intersecția

străzilor Maior Băcilă cu Poiana cu Aluni, sector 2. Inculpata i-a comunicat că

va veni la întâlnire cu un autoturism.

Polițiștii i-au înmânat

denunțătorului 8 bancnote a câte 100.000 lei ale căror serii au fost consemnate

în prealabil într-un proces-verbal, după care, sub supravegherea organelor de

poliție, acesta s-a deplasat la locul de întâlnire. După aproximativ 5 minute

s-a apropiat un autoturism Dacia 1300, de culoare roșie, condus de martorul N.G.

și în care se mai aflau inculpatele M.F.C. și S.R., împreună cu fiul acesteia

din urmă, D.M.G., în vârstă de 12 ani.

Autoturismul a parcat vis-a-vis de

locul unde se afla denunțătorul, la aproximativ 30 m, din mașină coborând

minorul D.M.G., după ce, în prealabil, inculpata M.F.C. îi înmânase cele 4 doze

de heroină, minorul deplasându-se în fugă către denunțător, făcându-i semn să-l

însoțească câțiva metri, pe str. Pescarilor. După o scurtă discuție,

denunțătorul a scos din buzunar suma de bani, pe care a înmânat-o minorului,

acest dându-i în schimb cele 4 doze de heroină pe care le avea în mâna dreaptă.

În continuare, minorul s-a deplasat

în fugă către autoturism, fiind oprit de către organele de poliție, în timp ce

încerca să urce în mașină, în acel moment aruncând cele 8 bancnote pe care le

primise de la martorul M.R., seriile acestora corespunzând cu cele consemnate

în procesul-verbal întocmit de organele de poliție.

Polițiștii i-au legitimat pe

ceilalți ocupanți au autoturismului și au descoperit pe podeaua din spate a

acestuia un tub de culoare neagră, ce conținea 4 punguțe tip „bile”, despre

care cele două inculpate au declarat că nu le aparțin.

Martorul N.G. a predat organelor de

poliție o seringă pe care o folosea la consumul propriu de droguri de mare risc

și pe care o avea ascunsă sub preșul de pe podeaua din partea stângă.

Martora R.Șt. a predat organelor de

poliție o seringă hipodermică, asupra acesteia fiind descoperite 3 folii din

plastic cu urme de materie de culoare maronie, 5 tablete de culoare albă cu

inscripția S.N. și o tabletă medicamentoasă de culoare roz.

Martorul denunțător M.R. a predat

polițiștilor cele 4 doze de heroină, tip „bilă” pe care le-a primit de la

minorul D.M.G., în schimbul sumei de 800.000 lei.

Conform raportului de constatare

tehnico-științifică nr. 208303 din 14 martie 2005 întocmit de Institutul de

Criminalistică din cadrul I.G.P., seringa ridicată de la martorul N.G. conținea

urme de heroină, proba fiind distrusă în procesul analizelor de laborator.

Conform raportului de constatare

tehnico-științifică nr. 208303 din 14 martie 2005, pe seringa ridicată de la

martora R.Șt., precum și pe cele 3 folii s-a pus în evidență heroină, cele 5

comprimate conțineau methadonă, iar comprimatul roz conținea substanță activă

amobarbital, toate probele fiind distruse, respectiv consumate în procesul

analizelor de laborator.

Probele înaintate, privind pe inculpatele

M.F.C. și S.R. au relevat, conform raportului de constatare tehnico-științifică

nr. 208303/3 din 14 martie 2005, faptul că dozele vândute denunțătorului,

precum și cele descoperite în autoturism conțin 0,27 grame heroină, probele

fiind consumate în procesul analizelor de laborator.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel cele două inculpate, în termenul legal prevăzut de lege.

În apelul său, inculpata S.R. a

criticat sentința instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie,

motivând că declarația martorului denunțător nu se coroborează cu nici o altă

probă administrată în cauză, solicitând în acest sens trimiterea cauzei spre

rejudecare la instanța de fond, pentru administrarea de noi probe. În subsidiar

a solicitat reducere pedepsei aplicate.

Inculpata M.F.C. a criticat sentința

instanței de fond pentru netemeinicie, motivând că pedeapsa aplicată este prea

mare, în raport cu pericolul social concret al faptei comise, solicitând

reducerea acesteia.

Prin decizia penală nr. 1015 din 19

decembrie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în

dosarul nr. 3849/2005 ai fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de

inculpatele M.F.C. și S.R. împotriva sentinței penale nr. 1452 din 14 noiembrie

2005 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în dosarul nr. 2117/2005.

S-a menținut starea de arest a

inculpatelor și s-a dedus prevenția, conform art. 88 C. pen., de la 12 martie 2005

la zi.

Au fost obligate apelantele la câte

50 lei (RON) cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a decide astfel, instanța de

apel a reținut că instanța de fond a stabilit corect situația de fapt și

vinovăția inculpatelor pe baza probelor administrate în cauză.

Deși în faza de urmărire penală

inculpata M.F.C. nu a recunoscut fapta, în faza de cercetare judecătorească a

revenit asupra declarațiilor inițiale, recunoscând în totalitate fapta,

furnizând, de asemenea, date care au confirmat participarea și a inculpatei S.R.

la săvârșirea faptei ce i s-a reținut în sarcină.

Susținerile inculpatei S.R., în

sensul că nu a știut despre faptul că fiul său a primit droguri de la cealaltă

inculpată au fost infirmate de declarațiile martorului P.M.R. și ale inculpatei

M.F.C.

Astfel, martorul P.M.R., care a

participat la prinderea în flagrant a inculpatelor, a fost de față când minorul

D.M.G. i-a spus denunțătorului „a spus mama să-mi dai mie banii”.

De altfel este greu de crezut că

inculpata S.R. nu cunoștea ce urma să facă fiul său, cât timp se afla în

autoturism, iar inculpata M.F.C. i-a dat acestuia drogurile pentru a le înmâna

denunțătorului, inculpata S.R. dându-și acordul chiar și tacit pentru

activitățile pe care urma să le desfășoare fiul său minor.

Inculpata M.F.C. a declarat în fața

instanței că i-a cerut martorului N.G. să oprească autoturismul, întrucât

urmează să vândă 4 doze de heroină, inculpata precizând că această afirmație a

fost auzită de toți ocupanții autoturismului. De asemenea, inculpata M.F.C. a

precizat că i-a solicitat minorului să ducă cele 4 doze de heroină

denunțătorului, iar inculpata S.R. a auzit această discuție, spunându-i

minorului să se miște mai repede.

Tot inculpata M.F.C. a declarat în

fața instanței că banii obținuți din vânzarea drogurilor urmau să fie împărțiți

între ea și inculpata S.R.

Având în vedere probatoriul administrat

în cauză, în mod corect instanța de fond a dispus schimbarea încadrării

juridice a faptei reținută în sarcina inculpatei S.R., în infracțiunea

prevăzută de art. 31 C. pen., raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr.

143/2000, cu aplicarea art. 14 din aceeași lege, fapta fiind săvârșită sub

forma participației improprii.

Cu privire la celălalt motiv de apel

invocat de cele două inculpate, referitor la reducerea pedepselor aplicate,

curtea de apel a reținut că nici acesta nu este fondat.

Pedepsele aplicate celor două

inculpate au fost corect individualizate, avându-se în vedere toate criteriile

generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., și anume gradul

ridicat de pericol social al faptelor comise, modalitatea și împrejurările

comiterii infracțiunilor și anume faptul că s-au folosit de un minor la

săvârșirea acestora, împrejurare ce a determinat reținerea agravantei prevăzută

de art. 14 lit. d) din Legea nr. 143/2000.

De asemenea, instanța de fond a avut

în vedere și faptul că cele două inculpate nu sunt cunoscute cu antecedente

penale, fiind la primul conflict cu legea penală.

Față de gravitatea deosebită a

faptelor comise de cele două inculpate, instanța de apel a apreciat că nu se

impune reducerea pedepselor, numai în acest mod putând fi atinsă finalitatea

prevăzută de art. 52 C. pen.

Împotriva acestei decizii au

declarat, în termen legal, recursuri inculpatele S.R. și M.F.C., aceasta din

urmă fără a arăta în scris motivele.

În motivele scrise de recurs,

apărătoarea inculpatei S.R. a invocat dispozițiile art. 385

9

pct. 17,

17

1

, 12 C. proc. pen., criticând atât sentința, cât și decizia sub

mai multe motive, respectiv reținerea dispozițiilor art. 31 C. pen., în

condițiile în care din art. 14 lit. d) din Legea nr. 143/2000, legiuitorul a

dorit ocrotirea în mod special a anumitor categorii de persoane, în speță

protejarea minorilor, care datorită unor factori favorizatori, cum ar fi lipsa

discernământului, a personalității în formare, a curiozității specifice vârstei

pot fi folosiți la comiterea de infracțiuni.

Această agravantă se aseamănă cu art.

75 lit. c) C. pen., însă agravanta prezentă în legea specială are o sferă mai

largă de cuprindere decât agravanta prezentă în partea generală a codului

penal, având prioritate de aplicare față de aceasta din urmă.

Instanța vorbește de modalitatea de

săvârșire a infracțiunii prevăzută de art. 31 C. pen., participație improprie,

care este o tehnică pur juridică, în practică fiind întâlnită rar, iar în speță

este folosită fără „logică juridică” pentru că dacă s-ar fi impus aplicarea și

a unei norme de sancționare C. pen., aceea ar fi fost art. 75 C. pen.

În ceea ce privește reținerea art. 64

lit. a), b), d) și e) C. pen., s-a apreciat că era suficientă aplicarea

dispozițiilor art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., legiuitorul avându-l în vedere

în ceea ce-i privește pe aceia care prin activitatea lor infracțională nu avut

ca subiecți ai infracțiunii pe minori.

Or, în speță, nici din actele de

urmărire penală și nici din cele administrate la instanța de fond și în apel nu

a rezultat că inculpata este o mamă care ar pune în pericol viața, sănătatea

psiho-fizică și integritatea fiului ei.

S-a considerat că instanțele nu s-au

conformat hotărârii pronunțate în cauza S.R. și P. contra României de C.E.D.O.,

iar aplicarea acestui text de lege este total inuman raportat la legăturile

dintre inculpată și fiul acesteia, în condițiile în care aceasta a mai și

colaborat cu organele de poliție în măsura dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000.

De asemenea, ambele instanțe nu s-au

pronunțat pe cererea apărării de a fi efectuată o expertiză medico-legală, iar

prima instanță în încheierea din 7 noiembrie 2005, a pus în discuție aplicarea

dispozițiilor art. 327 alin. (3) C. proc. pen., în raport cu martorii din cauză

și aplicarea art. 334 din același cod, în sensul aplicării dispozițiilor art. 31

alin. (2) C. pen., fără a pune în discuție lăsarea cauzei la a doua strigare

sau a acorda un nou termen de judecată, indiferent de concluziile apărătorilor,

neglijând aceste aspecte.

Pentru aceste motive, în temeiul

dispozițiilor art. 385

15

pct. 2 lit. c) alin. (2) C. proc. pen., a

solicitat casarea ambelor hotărâri pronunțate și trimiterea cauzei spre

rejudecare.

Apărătorul recurentei inculpate S.R.,

în concluziile orale, în dezbateri, invocând cazurile de casare prevăzute de art.

385

9

alin. (1) pct. 18 și pct. 14 C. proc. pen., a solicitat, în

principal, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit.

a) C. proc. pen., achitarea inculpatei, deoarece fapta nu există, iar în

subsidiar, reducerea pedepsei până la minimul special legal, lăsând la

apreciere motivele de recurs formulate în scris.

Apărătorul recurentei inculpate M.F.C.,

în aceeași fază a dezbaterilor, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., a solicitat reducerea pedepsei, prin acordarea

unor circumstanțe atenuante judiciare personale, potrivit art. 74 lit. c) C.

pen., urmând a se constata atitudinea sa sinceră pe tot parcursul procesului

penal, apreciind că pedeapsa de 6 ani închisoare ce i-a fost aplicată este prea

severă.

Concluziile procurorului, precum și

pozițiile recurentelor inculpate, din ultimul cuvânt au fost consemnate în

amănunt în partea introductivă a prezentei decizii.

Examinând recursurile declarate de

recurentele inculpate S.R. și M.F.C. împotriva deciziei instanței de apel, în

raport cu motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazurilor de casare

prevăzute de art. 385

9

pct. 17, 17

1

,12, 18, 14 C. proc.

pen., pentru inculpata S.R. și 385

9

pct. 14 din același cod, pentru

inculpata M.F.C., Înalta Curte apreciază recursurile inculpatelor ca fiind

nefondate pentru considerentele ce se vor arăta.

Din analiza coroborată a ansamblului

materialului probator administrat a rezultat că în mod corect instanța de apel

și-a însușit argumentele instanței de fond, iar la rândul ei, în urma

propriului examen a stabilit judicios și motivat vinovăția inculpatei S.R. în

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen., raportat la art.

2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 14 lit. d) și art.

16 din aceeași lege, participație improprie la trafic de droguri de mare risc

prin folosirea unui minor, dar și a cauzei de atenuare a pedepsei referitoare

la denunțarea și facilitarea identificării și tragerii la răspunderea a altor

persoane care au săvârșit infracțiuni legate de droguri, prin schimbarea

încadrării juridice și a inculpatei M.F.C. în comiterea infracțiunii prevăzută

de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 14 lit. d)

și art. 16 din aceeași lege, de trafic de droguri de mare risc prin folosirea

unui minor, dar și a cauzei de atenuare a pedepsei referitoare la denunțarea și

facilitarea identificării și tragerii la răspunderea a altor persoane care au

săvârșit infracțiuni legate de droguri, în raport cu situația de fapt reținută.

Înalta Curte consideră că în cauză

s-a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la

aprecierea probelor, stabilindu-se că fapta inculpatei M.F.C., care, în ziua de

11 martie 2005, a transportat 4 doze de heroină pentru a le vinde martorului M.R.,

iar pentru livrarea acestora a fost folosit minorul D.M.G., în vârstă de 12

ani, fiul coinculpatei S.R. întrunește atât obiectiv, cât și subiectiv

conținutul incriminator al infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în

condițiile arătate.

Totodată, fapta inculpatei S.R.,

care în aceeași împrejurare, i-a permis fiului său minor D.M.G., să livreze

droguri, contribuind la inocularea în conștiința minorului a hotărârii de a

săvârși fapta, acesta neîndeplinind condițiile legale pentru a răspunde penal,

fiind minor, întrunește elementele constitutive ale formei de participație

improprie (instigare) la infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, așa

cum s-a reținut mai sus.

Din coroborarea mijloacelor de probă

administrate în cursul urmăririi penale și cercetării judecătorești, la

instanța de fond, respectiv procesul-verbal din data de 11 martie 2005 de

consemnare a denunțului oral formulat de M.R., cu procesul-verbal de consemnare

a seriilor bancnotelor, cu procesul-verbal de constatare a infracțiunii

flagrante, cu declarațiile martorilor M.R., P.M.R., cu declarațiile

învinuiților, iar ulterior a martorilor N.G. și R.Șt., față de aceștia

dispunându-se scoaterea de sub urmărire penală, cu procesul-verbal de

consemnare a declarației verbale a minorului D.M.G. în prezența bunicii

acestuia, S.F., cu procesele-verbale de percheziții corporale asupra celor două

inculpate, cu rapoartele de constatare tehnico-științifice asupra probelor puse

la dispoziție, alte înscrisuri, cu declarațiile inculpatelor S.R. și M.F.C. în

care au recunoscut parțial comiterea faptelor, a fost dovedită contribuția

concretă a inculpatelor la săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina acestora,

infirmându-se apărările acestora asupra împrejurărilor faptice pe care le-au

negat.

Astfel, în procesul-verbal de

constatare a infracțiunii flagrante s-a consemnat că „…i s-au înmânat

denunțătorului opt bancnote a 100.000 lei pentru a cumpăra 4 doze de heroină,

bancnote ce fac parte din suma de 1.000.000 lei ale căror serii au fost

consemnate anterior într-un proces-verbal …. După aceea sub supravegherea

strictă a organelor de poliție, denunțătorul s-a deplasat în intersecția str.

Maior V. Băcilă str. Pescarilor, sector 2, așteptând în locul în care se

întâlnea de obicei cu persoana care îi vindea droguri.

După aproximativ cinci minute, la

locul unde se afla denunțătorul s-a apropiat și încetinit un autoturism Dacia

1300 de culoare roșie, condus de un bărbat de aproximativ 25 ani, cu șapcă pe

cap și barbă, iar în dreapta pe scaun se afla un copil minor de aproximativ 10

ani, cu fes pe cap și o giacă de culoare neagră, pe bancheta din spate,

aflându-se trei persoane, neputându-se observa fizionomia cestora, datorită

geamurilor de culoare neagră ale portierelor din spate ale autoturismului.

Autoturismul respectiv a parcat vis-a-vis de locul unde se afla denunțătorul,

la aproximativ 30 metri. Din autoturism a coborât copilul ce se afla pe scaunul

din dreapta față, care s-a deplasat în fugă către denunțător, făcându-i semn să

îl însoțească câțiva metri pe str. Pescarilor.

După o scurtă discuție, denunțătorul

a scos din buzunar o sumă de bani pe care i-a dat-o copilului, care a coborât

din autoturism, acesta din urmă înmânându-i un obiect, pe care îl avea în mâna

dreaptă, denunțătorului. În continuare, copilul minor anterior descris s-a

deplasat în fugă către autoturismul Dacia, fiind oprit în momentul în care

încerca să urce în autoturism de către organele de poliție. În momentul când a

fost oprit, copilul a aruncat lângă autoturism opt bancnote a 100.000 lei …. În

momentul legitimării, fiind invitate să coboare din autoturism, de pe bancheta

din spate a căzut pe podeaua autoturismului între scaune între numitele M.F.C.

și S.R., un tub de plastic de culoare neagră.

În tubul de culoare neagră au fost

găsite 4 punguțe tip „bilă” ce conțin o substanță pulverulentă de culoare

maronie care au fost introduse într-un plic MAI sigilat cu sigiliul nr. 34114,

urmând a fi înaintate spre expertizare fizico-chimică. Despre cele 4 doze care

au fost ridicate în vederea cercetărilor, în prezența martorului asistent,

numitele S.R. și M.F.C. au declarat verbal că nu le aparțin.

După ce a primit dozele tip „bilă” (patru)

de la copilul anterior descris, denunțătorul s-a deplasat la polițiștii aflați

în apropiere și a predat cele 4 (patru) doze tip bilă pe care le-a primit de la

copil în schimbul a 800.000 lei. Dozele au fost introduse în plic, sigilat apoi

cu sigiliul MAI nr. 34114 …. fiind întrebat despre acele bancnote, copilul a

declarat că se numește D.M.G. și este fiul numitei S.R., fiind trimis de către

aceasta și de către C. (M.F.C.) să-i ducă denunțătorului 4 (patru) „bomboane”

și să ia de la acesta 800.000 lei. Alte date de identitate ale copilului care a

declarat că este născut în 1993, nu s-au putut stabili.

Fiind întrebate despre ce bunuri sau

substanțe interzise la deținere au asupra lor, persoanele depistate, respectiv

N.G. și R.Șt. au predat câte o seringă hipodermică cu urme de substanță

maronie. Numita R.Șt. a predat seringa pe care o avea în buzunarul gecii pe

care o purta, iar numitul N.G. avea seringa predată sub preșul de pe podeaua

din partea stânga față a autoturismului, seringile fiind înaintate spre

expertizare….”

În declarația dată în cursul

cercetării judecătorești, inculpata S.R. a arătat că „…În timpul deplasării la

scurt timp M.F. a fost sumată pe telefonul mobil de către o persoană care i-a

solicitat să se întâlnească. Observând-o pe persoana respectivă, M.F. i-a

solicitat șoferului să oprească, pentru că vrea să coboare întrucât are ceva de

făcut. După ce a oprit mașina M. i-a dat fiului meu ceva în mână, însă nu am

văzut ce anume …. după care băiatul coborât din mașină și s-a îndreptat spre un

chioșc. Nu am apucat să-l întreb pe băiat unde merge deoarece evenimentele s-au

derulat rapid și nu am mai avut timp să fac nimic. Precizez că imediat am fost

imobilizați de către polițiști…”

În declarația dată în primă

instanță, inculpata M.F.C. a menționat că „În data de 11 martie 2005, în timp

ce mă aflam în complexul comercial N. împreună cu mama mea am primit un telefon

de la M.R., pe care-l cunoșteam de la concubinul meu și care mi-a cerut 4 doze

de heroină, eu răspunzându-i că nu am … Cu această ocazie i-am spus lui M.R. să

meargă la domiciliul lui S.R., care este cumnata mea întrucât știam că aceasta

are droguri acasă … S.R. mi-a spus că M.R. nu a venit, astfel că i-am solicitat

să-mi dea patru doze de heroină pentru a i le vinde lui M.R., S.R. dându-mi

cantitatea solicitată …. La solicitarea lui S.R., D. a fost de acord să ne ducă

cu mașina personală până în Teiul Doamnei la fratele inculpatei S.R. Am urcat

în autoturism împreună cu S.R., cu copilul acesteia și cu o prietenă ce se

numește Șt. În momentul când autoturismul s-a pus în mișcare am fost apelată de

M.R. care mi-a solicitat patru doze de heroină, ce se aflau asupra mea și pe

care mi le dăduse S.R .… În continuare i-am solicitat lui D. să oprească mașina

spunând că urmează să vând patru doze de heroină lui M.R., această afirmație

fiind auzită de cei de se aflau în autoturism inclusiv de S.R. Eu nu am coborât

din mașină și i-am solicita fiului inculpatei S.R., să ducă el lui M.R. cele

patru doze de heroină, S.R. fiind lângă mine și auzind ce i-am spus fiului său.

În momentul când copilul a coborât cu drogurile asupra lui, S.R. i-a spus să se

miște mai repede, minorul știind de la mama lui că trebuia să ducă drogurile și

să încaseze banii de la client.

Înainte cu o zi M.R. a venit la

domiciliul lui S.R. și a cumpărat droguri, fiind văzut de către fiul acesteia D.M.G.

…. Banii proveniți din vânzarea drogurilor și pe care urma să-i aducă D.M.G.,

trebuia să fie împărțiți între mine și S.R. …. Heroina era deținută la S.R.

deoarece amândouă ne ocupam cu vânzare de droguri.”

În declarația sa martorul P.M.R. a

arătat că „…M-am deplasat împreună cu organele de poliție și cu denunțătorul în

zona M.D. Colentina și am asistat când mai multe bancnote au fost capcanate

criminalistic după ce au fost înmânate denunțătorului. Am văzut când

denunțătorul a contactat o persoană la telefon și a stabilit să se întâlnească

cu aceasta pe str. Maior Băcilă … Am observat cum denunțătorul s-a întâlnit cu

un copil și am auzit când acel copil a făcut următoarea afirmație către

denunțător „a spus mama, să-mi dai mie banii” … Am văzut când denunțătorul a

predat polițiștilor, după întâlnirea cu copilul, mai multe doze tip „bilă” în

care presupun că se afla heroină…”

Din rapoartele de constatare

tehnico-științifică efectuate a rezultat că probele înaintate în cauză privind

pe numitele S.R. și M.F.C. conțineau heroină în amestec cu cafeină și G. și

probele înaintate în cauza privind pe numita R.Șt. o seringă hipodermică, în

care s-a pus în evidență heroină, cinci comprimate care conțin ca substanță

activă methadonă, un comprimat roz care conține ca substanță activă amobarbital

și trei folii pe care s-a pus în evidență heroină.

Înalta Curte nu poate avea în vedere

critica recurentei inculpate S.R. cu privire la inexistența faptei, având drept

consecință achitarea acesteia, deoarece din materialul probator administrat a

rezultat că fapta sa de a-i permite fiului să minor D.M.G. să livreze droguri,

inoculându-i acestuia hotărârea de a o comite și căreia acesta i-a dat curs,

transportând denunțătorului cele 4 doze de heroină pentru care a încasat bani,

a produs prin materialitatea sa modificări lumii înconjurătoare, în sensul

rezultatelor arătate, ceea ce-i conferă existență.

Totodată, Înalta Curte consideră că

între percepția mijloacelor de probă administrate, de către ambele instanțe și

soluțiile pronunțate există o deplină concordanță, astfel că nu este incident

cazul de casare invocat, art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen.

De asemenea, Înalta Curte apreciază

că în cauză a fost făcută o corectă încadrare juridică a faptei comise de

inculpata S.R., în sensul reținerii participației improprii, în raport cu

împrejurările faptice concrete și contribuția inculpatei în a instiga o

persoană minoră care nu avea îndeplinită condiția răspunderii penale, respectiv

fiul său, ceea ce a contribuit la stabilirea concretă a formelor de vinovăție

cu care s-a acționat, în condițiile în cate atât inculpata, cât și minorul au

acționat împreună la săvârșirea faptei, însă numai inculpata cu intenție i-a

inoculat minorului hotărârea de a o comite, acesta fiind minor, care nu avea

vârsta necesară răspunderii penale.

Înalta Curte constată că în mod

corect s-a dat eficiență formei de participație improprii faptei comise de

inculpată corelată cu circumstanța specială prevăzută de art. 14 lit. d) din

Legea nr. 143/2000, folosirea unui minor la săvârșirea faptei de trafic de

droguri de mare risc, inculpata instigându-l pe minor să transporte drogurile,

împrejurare dovedită cu mijloacele de probă administrate, neimpunându-se

aplicarea circumstanței agravante cu caracter general statuată în art. 75 lit.

c) C. pen., deoarece ar reprezenta o dublă agravare, nefiind incident cazul de

casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen.

De asemenea, nu există echivalență între

participația improprie, ca formă a pluralității de infractori și circumstanța

agravantă prevăzută de art. 75 lit. c) C. pen., ca stare, situație,

împrejurare, exterioară conținutului infracțiunii cu efect asupra

individualizării pedepsei.

Totodată nu este aplicabil nici

cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 12 C. proc. pen.,

deoarece în cauză fapta săvârșită de inculpata S.R. întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii reținute în sarcina sa prin schimbarea încadrării

juridice, în condițiile arătate.

De asemenea, în cauză s-a făcut o

corectă aplicare a dispozițiilor art. 334 C. proc. pen., privind fapta comisă

de inculpata S.R., dându-se curs discutării în contradictoriu a cererii,

consemnându-se concluziile procurorului și ale apărătorului inculpatei în

sensul existenței acordului ambelor părți cu privire la schimbarea încadrării

juridice evidențiate expres, neexistând nici o mențiune referitoare la

solicitarea expresă a apărării de a lăsa cauza mai la urmă sau amânarea

judecății pentru a-și pregăti apărarea, așa cum rezultă din încheierea din 7

noiembrie 2005, astfel că în cauză nu este aplicabil cazul de casare prevăzut

de art. 385

9

pct. 17

1

C. proc. pen.

Înalta Curte nu poate reține nici

apărarea că instanța de fond nu a dat eficiență dispozițiilor art. 8 din C.A.D.O.L.F.,

interzicând automat toate drepturile inculpatei S.R. prin aplicarea

prevederilor art. 71 și 64 C. pen., deoarece în cauză a fost făcut controlul

asupra legitimității scopului urmărit prin ingerința produsă în dreptul

oricărei persoane la respectarea vieții sale private și de familie, respectiv a

verificării dacă aceasta aduce atingere interesului copilului, protecției

sănătății morale sau de educare a minorilor.

Așadar, instanța de fond a verificat

în raport cu tipul și natura infracțiunii comise de inculpata S.R., respectiv

participație improprie la trafic de droguri de mare risc de mare risc prin

folosirea unui minor la săvârșirea acesteia, respectiv a fiului său ce nu

îndeplinea condițiile răspunderii penale, posibilitatea înlăturării aplicării

dispozițiilor art. 71 corelat cu art. 64 lit. d) și e) C. pen., constatând

motivat că fapta comisă prezintă nu numai un pericol social generic dar și

concret ridicat, afectând prin modalitatea concretă de săvârșire, interesul

minorului, dovedind că este nedemnă să-și exercite drepturile părintești,

astfel că în mod just a apreciat că se impune interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. d) și e) C. pen., fiind făcută o corectă aplicare a

dispozițiilor legii prevăzute de art. 385

9

pct. 17

1

C.

proc. pen.

De asemenea, nu poate fi avută în

vedere nici critica referitoare la nepronunțarea instanței de fond asupra

expertizei medico-legale pentru a se stabili dacă afecțiunile de care suferă

inculpata pot fi tratate în sistemul penitenciar, deoarece această cererea

formulată de către apărare la data de 15 august 2005 a fost pusă în discuția

părților, iar instanța de fond a admis-o, potrivit consemnărilor din încheierea

de ședință de ala cea dată.

Ulterior la termenul de judecată de

la 10 octombrie 2005 s-a revenit din nou de către prima instanță cu adresă la I.N.M.L.

pentru a se înainta raportul de expertiză privind pe inculpata S.R., iar la

termenul din 7 noiembrie 2005 s-a consemnat că nemaifiind cereri de formulat,

acte de depus, tribunalul în temeiul art. 339 C. proc. pen., a constatat

terminată cercetarea judecătorească și în baza art. 340 C. proc. pen., a

acordat cuvântul pe fond, nefiind aplicabil cazul de casare invocat art. 385

9

pct. 17

1

C. proc. pen.

De altfel, nu s-ar fi putut invoca

nici cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 10 C. proc. pen.,

deoarece instanța de fond s-a pronunțat asupra probei solicitate.

Înalta Curte nu poate reține nici

apărările formulate de apărătorii ambelor inculpate S.R. și M.F.C. cu privire

la greșita individualizare a pedepselor aplicate acestora, impunându-se

reducerea lor, respectiv până la minimul special legal pentru prima recurentă

și acordarea unor circumstanțe atenuante judiciare personale, potrivit art. 74 lit.

c) C. pen., urmând a se constata atitudinea sinceră pe tot parcursul procesului

penal, a celei de-a doua recurente, apreciind că pedeapsa de 6 ani închisoare

ce i-a fost aplicată este prea severă.

În contextul a cauzei s-a dat

relevanță concretă tuturor criteriilor prevăzute în art. 72 C. pen., și efectului

dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000, în stabilirea cuantumurilor

pedepselor și modalității de executare a acestora, ținându-se cont de gradul de

pericol social în concret ridicat al faptei comise de fiecare inculpată, forma

de participație, săvârșirea infracțiunii prin folosirea unui minor, dar și

circumstanțele personale ale acestora, inculpata M.F.C. a recunoscut comiterea

faptei, în timp ce inculpata S.R. a avut o atitudine relativ sinceră,

recunoscând doar parțial comiterea infracțiunii, nu au antecedente penale.

Prin cuantumurile pedepselor

aplicate orientate către minim, cu executare în regim de detenție, s-a

considerat just că numai acestea sunt în măsură să asigure realizarea

scopurilor educativ și de exemplaritate ale pedepsei, în îndreptarea atitudinii

inculpatelor față de comiterea de infracțiuni și resocializarea lor pozitivă.

Înalta Curte consideră că ambele

instanțe au dat eficiență în mod plural tuturor criteriilor ce caracterizează

individualizarea judiciară a pedepselor, neimpunându-se aplicarea distinctă a

circumstanței atenuante judiciare prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen., pentru

inculpata M.F.C., deoarece recunoașterea faptei a fost avută în vedere în

evaluarea circumstanțelor personale, astfel că nu este aplicabil cazul de casare

prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

În raport cu cele menționate,

instanța de apel a pronunțat o decizie legală și temeinică sub toate aspectele.

Înalta Curte, verificând hotărârea

atacată, nu a constatat existența vreunui caz de casare ce s-ar fi putut invoca

din oficiu, potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.

Față de aceste considerente, Înalta

Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge,

ca nefondate, recursurile declarate de recurentele inculpate S.R. și M.F.C. împotriva

deciziei penale nr. 1015 din 19 decembrie 2005 a Curții de Apel București, secția

I penală.

Se va deduce din pedeapsa aplicată,

durata arestării preventive pentru ambele recurente de la 12 martie 2005 la 6

aprilie 2006.

În conformitate cu art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., se vor obliga recurentele inculpate la plata cheltuielilor

judiciare către stat, din care onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din

oficiu, în sumă de câte 100 RON (1.000.000 lei) se vor avansa din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de recurentele inculpate S.R. și M.F.C. împotriva deciziei penale nr.

1015 din 19 decembrie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată, durata

arestării preventive pentru ambele recurente de la 12 martie 2005 la 6 aprilie

2006.

Obligă recurentele inculpate la

plata cheltuielilor judiciare către stat, sumă de câte 220 RON (2.200.000 lei),

din care onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu, în sumă de câte

100 RON (1.000.000 lei) se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 6

aprilie 2006.