ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2537/2009

Asupra recursului de față

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 201 din 19 februarie 2009,

Tribunalul București, secția a ll-a penală, a

condamnat pe inculpații

G.C. și I.I., la câte o pedeapsă de 6 ani

închisoare și 3 ani

interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.

, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.

2 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen. și a art. 74 alin. (1) lit. c) cu referire la art. 76 alin. (1) lit. a)

C. pen., pentru inculpata G.C. și, respectiv, art. 74 alin. (1) lit. a) cu

referire la

art. 76 alin. (1) lit. a) C.

pen., pentru inculpatul I.I.

Prin aceeași sentință, a mai fost condamnată inculpata G.C., la o

pedeapsă de 5 ani închisoare și 3 ani

interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din

Legea nr.

143/2000, dispunându-se, ca în baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen.,

să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare

și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a

ll-a și

lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., a fost interzis

inculpaților exercițiul

drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

Totodată, a fost menținută starea de arest a inculpaților și s-a dedus

din pedepsele aplicate acestora, durata reținerii și arestării preventive, de

la 10 aprilie 2008 la zi.

În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus

confiscarea de la inculpata G.C., a sumei de 130 lei, ridicată și

indisponibilizată la C.E.C.

În baza art. 17 alin. (1) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000,

s-a dispus confiscarea drogurilor și distrugerea

acestora, astfel cum

rezultă din dispozitivul sentinței.

în esență, s-au reținut următoarele:

La datele de 13 februarie 2008, 21 februarie 2008 și 25 februarie 2008,

mai mulți colaboratori, sub supravegherea investigatorului sub acoperire M.C.,

au cumpărat de la inculpații G.C. și I.I., câte 5 doze de

heroină, contra sumei de 250 lei. La percheziția

domiciliară, au mai

fost găsite

asupra inculpatei G.C. 43 de doze de

heroină, pe care le deținea în

vederea comercializării.

Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 85

din 9 aprilie 2009, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpați

împotriva sentinței mai sus-menționate.

Totodată, a fost menținută starea de arest preventiv a inculpaților și

s-a dedus, din pedepsele aplicate acestora, durata reținerii și a arestării

preventive, de la 10 aprilie 2008 la zi.

Prin recursurile declarate, inculpații au solicitat reducerea

pedepselor și aplicarea dispozițiilor art. 86

1

C. pen., ca urmare a

acordării unei mai mari eficiente circumstanțelor reale și personale.

Recursurile inculpaților nu sunt fondate. Din examinarea lucrărilor

dosarului, rezultă că instanțele au reținut corect faptele și vinovăția

inculpaților, le-au dat o încadrare juridică corespunzătoare dispozițiilor

legale și au individualizat în mod just pedepsele aplicate.

În raport de gradul de pericol social deosebit de ridicat al faptelor

săvârșite, reflectat de modul în care inculpații au realizat traficul de

heroină (cei doi inculpați, mamă și fiu, vindeau droguri de mare risc în

imobilul în care locuiau), precum și de datele ce caracterizează persoana

acestora, rezultă că instanțele au individualizat în mod just cuantumul

pedepselor aplicate, acordând eficiență criteriilor prevăzute de art. 72 C.

pen., astfel că nu se impune reducerea acestora și nici schimbarea modalității

de executare.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, instanțele au

avut în vedere scopul pedepsei, apreciind corect că acesta poate fi atins numai

prin executarea în regim privative de libertate.

Neexistând nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în

considerare din oficiu, urmează ca recursurile

declarate de recurenții

inculpați I.I. și G.C. să fie respinse, ca

nefondate, cu obligarea acestora la plata

cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I

D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenții inculpați I.I.

și G.C. împotriva deciziei penale nr. 85 din 9 aprilie 2009 a Curții de Apel

București, secția I penală.

Deduce din cuantumul pedepsei aplicate fiecărui recurent

inculpat, durata reținerii și a arestării

preventive de la 10 aprilie 2008

la 2 iulie 2009.

Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 500 lei cu titlul de

cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 lei, reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 2

iulie 2009.