ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1122/2014

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 355 din 25 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în baza dispozițiilor art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului I.G.I. din infracțiunea de evaziune fiscală prevăzuta de art. 9 lit. b) și f) din Legea nr. 241/2005, în infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 lit. b) și f) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 13 C. pen. A fost condamnat inculpatul I.G.I. la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 lit. b) și f) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 13 C. pen., art. 74 lit. a) C. pen.

cu referire la art. 76 lit. d) C. pen. A fost condamnat inculpatul I.G.I. la o pedeapsă de 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de folosire cu rea credință a creditului societății prevăzută de art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990, republicată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen. cu referire la art. 76 lit. d) C. pen. În baza art. 33 lit. a) C. pen. și art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele de 1 an și 6 luni, respectiv 9 luni închisoare, urmând ca inculpatul I.G.I. să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare, sporită la 2 ani închisoare. În baza art. 86 1 C. pen. s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului I.G.I.

pe durata unui termen de încercare de 5 ani. În baza art. 86 3 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare, condamnatul a fost obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Ilfov, conform programului stabilit de acesta; b) să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi consultate mijloacele lui de existență. S-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor art. 86 4 alin. (1) și (2) C. pen. În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, s-a dispus și suspendarea executării pedepsei accesorii. În baza dispozițiilor art. 14, 15 C. pen. rap. la art. 346 C. proc. pen. cu aplicarea art. 998-999 C. civ., a fost admisă acțiunea civilă formulată de A.N.A.F. și a fost obligat inculpatul I.G.I. la plata sumei de 3.909,97 RON, precum și la obligațiile fiscale accesorii către stat, calculate de la data scadentei până la achitarea lor integrală. În baza dispozițiilor art. 14-15 C. pen. rap. la art. 346 C. proc. pen. cu aplicarea art. 998-999 C. civ., a fost obligat inculpatul I.G.I. la plata sumei de 112.504,19 RON către partea civilă SC C.C.

SRL. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul I.G.I. la plata sumei de 700 RON, cheltuielile judiciare avansate de stat. Pentru a pronunța această sentință, judecătorul fondului a reținut următoarea situație de fapt: La data de 09 octombrie 2009, martorul A.I.V. a formulat plângere penală împotriva inculpatului I.G.I., deoarece între firma sa SC D.P. SRL și firma inculpatului SC C.C. SRL au avut loc mai multe livrări de materiale de construcții tip termopan,pentru plata cărora inculpatul emitea bilete la ordin. Biletele la ordin introduse la plată, au fost refuzate de bancă deoarece era lipsa totală de disponibil în cont, prejudiciul cauzat SC D.P. SRL, fiind de 88.629,14 RON, sumă cu care s-a constituit parte civilă în cauză.

Inculpatul I.G.I. a înființat în luna iunie 2008 SC C.C. SRL, având ca obiect de activitate prestarea de servicii-montaj tâmplărie PVC și aluminiu,conform actului constitutiv. Cu ocazia înregistrării societății la Oficiul Registrului Comerțului inculpatul a declarat că societatea va avea sediul în București, sector 6, deși nu a efectuat nicio activitate la sediul declarat, cu scopul de a se sustrage de la verificările financiare fiscale. În declarația sa dată în cursul urmăririi penale inculpatul arată că nu a ținut evidența contabilă de la înființare 01 ianuarie 2009 la data declarației 04 noiembrie 2009. Printre furnizorii săi de tâmplărie PVC se afla și firma SC D.P. SRL, administrator fiind martorul A.I.V.

Între cele două societăți a existat o convenție verbală, în baza căreia firma SC D.P. SRL furniza către SC C.C. SRL diverse cantități de PVC, relațiile dintre cele două societăți decurgând normal până în perioada mai-octombrie 2008. Inculpatul I.G.I. a înmânat martorului A.I.V. patru bilete la ordin, dintre care unul către SC S.I. SRL (în favoarea SC C.C. SRL), iar celelalte trei emise de SC C.C. SRL,pentru a garanta plata facturilor restante, toate cele patru bilete la ordin ,introduse la plata de către A.I.V., în perioada octombrie-decembrie 2008 fiind refuzate la plata pentru lipsă totală disponibil în cont. Din adresa Băncii Naționale a României rezultă că au fost 22 de incidente de plata cu privire la firma SC C.C.

SRL. Potrivit extrasului de cont și concluziilor raportului de expertiză contabilă dispus și efectuat în cursul urmăririi penale, inculpatul a efectuat ridicări de numerar din conturile societății, în perioada 20 mai - 28 octombrie 2009 în suma totală de 79.350 RON, prezentând documente justificative doar pentru suma de 9.834,82 RON restul sumei de 69.512,18 RON folosind-o în interes personal. Inculpatul a declarat că va face dovada sumelor retrase din conturile SC C.C. SRL, dar nu a făcut acest lucru în cursul urmăririi penale și al judecății. În perioada 20 noiembrie 2008 - 21 mai 2009 inculpatul a efectuat cinci plăți din contul SC C.C. SRL către O.L. IFN SA în sumă de 35.269,22 RON fără să existe o relație comercială între cele două societăți, conform declarației sale.

De asemenea, în perioada aprilie - mai 2009 inculpatul a dispus efectuarea a două plați din contul SC C.C. SRL către R.L. IFN SA în sumă de 7.722,79 RON fără a exista între cele două societăți relații comerciale. Toate aceste plăți, în sumă totală de 42.992,01 RON au fost efectuate în folosul SC I.K.C. SRL, societate care aparține soției inculpatului și care nu era în relații comerciale cu societatea inculpatului. La data de 16 aprilie 2009 inculpatul a încheiat un contract cu SC B.P. SRL având ca obiect execuția lucrărilor de montare-demontare tâmplărie tip perete cortină din aluminiu în valoare de 28.000 euro, a realizat lucrări și a încasat contravaloarea acestora de la beneficiar fără a emite facturi fiscale și fără a evidenția în contabilitate operațiunile efectuate, cauzând bugetului de stat un prejudiciu în sumă de 3.909,97 RON, compus din 1.470,76 RON TVA de plată și 2.439,21 RON impozit pe venit datorat.

Cu privire la raportul de expertiză, inculpatul a luat cunoștință de acesta, nu a dorit un expert parte și deși a arătat că va achita prejudiciul, în cel mai scurt timp, inculpatul nu a făcut acest lucru în timpul urmăririi penale și nici în timpul judecății, în fața instanței de fond. Audiat în cursul cercetării judecătorești inculpatul I.G.I. a menținut declarațiile date în cursul urmăririi penale, arătând că au existat relații comerciale între firma sa, SC C.C. SRL, și firma martorului A.I.V., pentru ca aceasta să-i furnizeze tâmplărie PVC, iar livrările erau plătite cu bilete la ordin, înregistrate în contabilitate. A recunoscut că are datorii la firma SC D.P. SRL, dar nu în cuantumul menționat în expertiza contabilă, precum și obligațiile fiscale către stat în sumă de 3.909 RON.

În drept, a constatat prima instanță, că fapta inculpatului I.G.I. - care în perioada noiembrie 2008 - mai 2009 a ridicat suma de 69.512,18 RON din conturile SC C.C. SRL pe care a folosit-o în interes personal și a dispus mai multe plăți în sumă de 42.992,01 RON din același cont în folosul firmei SC I.K.C. SRL - întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de folosire cu rea credință a creditului societății prevăzută de art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 republicată. Fapta inculpatului I.G.I. - care în cursul lunii aprilie 2009 a desfășurat activități comerciale și a realizat venituri care nu au fost evidențiate în contabilitate, producând bugetului consolidat al statului un prejudiciu de 3.909,97 RON și de a declara la Oficiul Registrului Comerțului un sediu fictiv - întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscala prevăzuta de art. 9 lit. b) și f) din Legea nr. 241/2005.

Astfel, în baza dispozițiilor art. 334 C. proc. pen., având în vedere legea penală mai favorabilă, instanța de fond a procedat la schimbarea încadrării juridice a faptei săvârșite de inculpatul I.G.I. din infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 lit. b) și f) din Legea nr. 241/2005 în infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 lit. b) și f) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 13 C. pen. La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 52 C. pen., precum și criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen.

raportate în prezenta cauză, respectiv gradul ridicat de pericol social al faptei săvârșite, valorile sociale apărate prin dispozițiile legale în baza cărora acesta a fost condamnat - buna-credință pe care se întemeiază încrederea între participanții la viața economică, persoana inculpatului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, reținând gradul ridicat de pericol social concret al faptei, față de perioada relativ îndelungată de timp în care a comis faptele, precum și prejudiciul însemnat cauzat părților civile, dar și conduita bună a inculpatului înainte de săvârșirea infracțiunii ce rezultă din lipsa antecedentelor penale.

În aceste împrejurări, reținând însă și faptul că inculpatul este la prima încălcare a legii penale, nefiind cunoscut cu antecedente penale, precum și împrejurările concrete și modul de comitere a faptelor, precum și personalitatea sa, acesta fiind o persoană integrată social, instanța fondului a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins prin aplicarea unei pedepse orientate sub minimul special prevăzut de lege, aplicând circumstanțele atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a), b) și c) C. pen. Cu privire la individualizarea judiciară a executării pedepsei, instanța de fond a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 86 1 alin. (1) C. pen. Având în vedere faptul că inculpatul I.G.I.

nu are în proprietate bunuri urmăribile, nu au fost identificate aceste bunuri în vederea luării măsurilor asigurătorii prevăzute de art. 163 C. proc. pen., obligatorii conform art. 11 din Legea nr. 241/2005, în cazul infracțiunilor de evaziune fiscală. Procedând la soluționarea laturii civile a cauzei, judecătorul fondului a reținut că, potrivit art. 14, art. 15, art. 24 alin. (2) și art. 76 C. proc. pen., prin declarațiile date în cursul urmăririi penale, din conținutul raportului de expertiză contabilă efectuat în cursul urmăririi penale și din declarațiile constante ale inculpatului I.G.I., a rezultat un prejudiciu în sumă de 3.909.97 RON cauzat bugetului de stat consolidat prin neplata obligațiilor fiscale, în plus a obligaților fiscale accesorii către stat.

De asemenea, prin folosirea cu rea credință a creditului unei societăți comerciale, respectiv SC C.C. SRL; inculpatul a creat acesteia un prejudiciu în suma de 112.504,19 RON, prejudiciu calculat conform raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză, raport însușit de inculpat și care chiar dacă acesta nu este în totalitate de acord cu conținutul său nu a putut dovedi niciun aspect contrar deși a cerut acordarea unor termene atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății pentru a face dovada unor plăți pentru salarii, chirii, dar nu a făcut nici o dovadă în acest sens. Împotriva acestei sentințe penale, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și partea civilă A.N.A.F.

Parchetul de pe lângă Tribunalul București a criticat soluția instanței de fond pentru nelegalitate sub aspectul schimbării încadrării juridice din art. 9 lit. b) și f) din Legea nr. 241/2005 în art. 9 lit. b) și f) cu aplicarea art. 13 C. pen., omisiunea introducerii în cauză a SC C.C. SRL și citarea acesteia și în calitate de parte responsabilă civilmente, omisiunea obligării inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente SC C.C. SRL la plata despăgubirilor civile către A.N.A.F., omisiunea instituirii sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile aparținând inculpatului și părții responsabile civilmente SC C.C. SRL, nelegala obligare a inculpatului la plata către SC C.C.

SRL a despăgubirilor civile, omisiunea obligării părții responsabile civilmente SC C.C. SRL la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat și omisiunea menționării comunicării unei copii de pe dispozitivul hotărârii judecătorești de condamnare Oficiului Național al Registrului Comerțului la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești. S-a arătat că pentru a dispune schimbarea de încadrare juridică, instanța de fond a arătat că se aplică inculpatului legea penală mai favorabilă dat fiind faptul că până la judecarea cauzei a intervenit o nouă lege, însă, analizând dispozițiile art. 9 din Legea nr. 241/2005 așa cum a fost modificat prin Legea nr. 50/2013 publicată în M. Of. nr. 146/19.03.2013 se observă că modificări la art. 9 din Legea nr. 241/2005 au suferit numai alin. (2) și (3) și nu alin. (1) pentru care a fost trimis în judecată inculpatul în prezenta cauză.

S-a menționat că, deși la data de 24 octombrie 2012 instanța de fond a introdus în cauză și SC C.C. SRL, aceasta a fost conceptată prin încheiere numai în calitate de parte vătămată și nu și de parte responsabilă civilmente, în condițiile în care inculpatul a fost trimis în judecată atât pentru infracțiunea prev. de art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990, cât și pentru infracțiunea prevăzută de art. 9 lit. b) și f) din Legea nr. 241/2005. S-a mai arătat că potrivit art. 11 din Legea nr. 241/2005, în cazul în care s-a săvârșit o infracțiune prevăzută de prezenta lege, luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie, prin derogare de la dispozițiile art. 163 C. proc. pen. legiuitorul instituind în materia infracțiunilor de evaziune fiscală obligativitatea măsurilor asigurătorii.

S-a precizat că inculpatul, în calitate de reprezentant legal al firmei, nu s-a constituit parte civilă, astfel că suma de 112.504,19 RON nu trebuia restituită părții vătămate SC C.C. SRL, ci trebuia confiscată potrivit dispozițiilor art. 118 lit. e) C. pen. Partea civilă A.N.A.F. a criticat soluția instanței de fond sub aspectul omisiunii instituirii sechestrului asigurător, în baza art. 163 C. proc. pen., asupra bunurilor inculpatului, până la concurența valorii pagubei, constând în debitul principal și accesoriile aferente. Prin decizia penală nr. 220 din 17 septembrie 2013, Curtea de Apel București, secția I penală, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și A.N.A.F.

împotriva sentinței penale nr. 355 din 25 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. 38107/3/2012. A desființat în parte sentința penală apelată și rejudecând în fond: A înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 13 C. pen. cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 9 lit. b) și f) din Legea nr. 241/2005. A obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC C.C. SRL la plata către partea civilă A.N.A.F. a sumei de 3.909,97 RON, precum și a obligațiilor fiscale accesorii aferente acestei sume, calculate de la data scadenței și până la data plății efective. În baza art. 11 din Legea nr. 241/2005 a instituit măsura asigurătorie a sechestrului asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului și ale părții responsabile civilmente SC C.C.

SRL, până la concurența sumei de 3.909,97 RON, precum și a obligațiilor fiscale accesorii aferente acestei sume, calculate de la data scadenței și până la data plății efective. A obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC C.C. SRL la plata sumei de 700 RON, cheltuieli judiciare avansate de stat. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate. Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina statului. Onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 200 RON urmează a se avansa din fondurile Ministerului Justiției. Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București. Criticile formulate de recurent vizează greșita obligare a inculpatului la plata de despăgubiri către persoana vătămată SC C.C.

SRL și omisiunea confiscării sumei rezultate prin folosirea cu rea credință a creditului societății de către instanțele de fond și apel. În susținerea acestor critici, Parchetul a invocat dispozițiile art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen.

Examinând decizia penală atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, Înalta Curte constată că recursul declarat de Parchet este întemeiat pentru următoarele considerente: Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 3 București nr. 16190/P/2009, din data de 27 septembrie 2012, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate a inculpatului I.G.I., pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni: evaziune fiscală prevăzută de art. 9 lit. b) și f) din Legea nr. 241/2005; folosirea cu rea-credință a creditului societății, prevăzută de art. 272 alin. (1) pct. 23 din Legea nr. 31/1990 republicată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Prin același rechizitoriu s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului I.G.I., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. În fapt, s-a reținut că, inculpatul I.G.I. a înființat în luna iunie 2008 firma SC C.C. SRL, având ca obiect de activitate prestarea de servicii-montaj tâmplărie PVC și aluminiu. Cu ocazia înregistrării societății la Oficiul Registrului Comerțului a declarat că societatea va avea sediul în București, sector 6, deși nu a efectuat nicio activitate la sediul declarat, cu scopul de a se sustrage de la verificările financiare fiscale. Între societatea inculpatului - SC C.C. SRL - și una din societățile furnizoare SC D.P.

SRL - administrator A.I.V., a intervenit o convenție verbală, în baza căreia cea din urmă societate furniza către societatea inculpatului diverse cantități de PVC. În perioada octombrie-decembrie 2008, inculpatul a înmânat martorului A.I.V. patru bilete la ordin, dintre care unul către SC S.I. SRL (în favoarea SC C.C. SRL), iar celelalte trei emise de SC C.C. SRL, pentru a garanta plata facturilor restante. Toate cele 4 bilete la ordin introduse la plată de către A.I.V. au fost refuzate la plată, pentru lipsa totală de disponibil în cont. Tribunalul București, secția I penală, prin sentința penală nr. 355 din 25 aprilie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 38107/3/2012, în baza art. 334 C. proc.

pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului I.G.I., din infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 lit. b) și f) din Legea nr. 2412/2005, în infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 lit. b) și f) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 13 C. pen. În baza art. 9 lit. b) și f) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 13 C. pen. și art. 74 lit. a) în referire la art. 76 lit. d) C. pen., a condamnat pe inculpatul I.G.I. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare. În baza art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 republicată, cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. și art. 74 lit. a) în referire la art. 76 lit. d) din același cod, a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 9 luni închisoare.

În baza dispozițiilor art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele de 1 an și 6 luni și 9 luni închisoare, urmând ca inculpatul I.G.I. să execute pedeapsa cea mai grea, de 1 an și 6 luni închisoare, sporită la 2 ani închisoare. În baza art. 86 1 C. pen., a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată inculpatului I.G.I. pe durata unui termen de încercare de 5 ani.

În baza dispozițiilor art. 86 3 alin. (1) C. pen., a dispus ca pe durata termenului de încercare, condamnatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: - să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Ilfov, conform programului stabilit de acesta; - să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; - să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; - să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență. A atras atenția inculpatului I.G.I. asupra consecințelor art. 86 4 alin. (1) și (2) C. pen. În baza art. 71 C. pen., a aplicat inculpatului I.G.I.

pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) și c) C. pen. În baza art. 71 alin. (5) C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii. În baza dispozițiilor art. 14-15 C. proc. pen. raportat la art. 346 din același cod, cu aplicarea art. 998-999 C. civ., a admis acțiunea civilă formulată de A.N.A.F. București și a obligat pe inculpatul I.G.I. la plata sumei de 3.909,97 RON, precum și la obligațiile fiscale accesorii către stat, calculate de la data scadenței până la achitarea lor integrală. În baza art. 14-15 raportat la art. 346 C. proc. pen., cu aplicarea art. 998-999 C. civ., a obligat pe inculpatul I.G.I.

la plata sumei de 112.504,19 RON către partea civilă SC C.C. SRL. Împotriva sentinței instanței de fond au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și A.N.A.F. Curtea de Apel București, prin decizia penală nr. 220 din 17 septembrie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 30107/3/2012 (2072/2013), a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și A.N.A.F., a desființat, în parte, sentința penală apelată și, rejudecând în fond: A înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 13 C. pen. cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 9 lit. b) și f) din Legea nr. 241/2005. A obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC C.C. SRL la plata către partea civilă A.N.A.F.

a sumei de 3.909,97 RON, precum și a obligațiilor accesorii aferente acestei sume, calculate de la data scadenței și până la data plății efective. În baza art. 11 din Legea nr. 241/2005, a instituit măsura asigurătorie a sechestrului asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului și ale părții responsabile civilmente SC C.C. SRL până la concurența sumei de 3.909,97 RON, precum și a obligațiilor fiscale accesorii aferente acestei sume, calculate de la data scadenței și până la data plății efective. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate. Potrivit art. 15 C. proc. pen. persoana vătămată poate exercita acțiunea civilă în procesul penal prin constituirea ca parte civilă sau acțiunea civilă se poate exercita din oficiu, dar numai în situațiile prevăzute limitativ de dispozițiile art. 17 alin. (1) C. proc.

pen. Raportând acest text de lege la cauza dedusă judecății, Înalta Curte constată că persoana vătămată SC C.C. SRL nu este nici persoană lipsită de capacitate de exercițiu și nici cu capacitate de exercițiu restrânsă, astfel că instanța nu putea exercita acțiunea civilă din oficiu. În consecință, inculpatul I.G.I. a fost obligat la plata prejudiciului către persoana vătămată în mod nelegal. Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. sunt supuse confiscării bunurile dobândite prin săvârșirea faptei prevăzută de legea penală, dacă nu sunt restituite persoanei vătămate și în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia. Ori, cum din suma totală de bani ridicată din conturile societății folosită de inculpat în interes personal nu servește la despăgubirea persoanei vătămate, Înalta Curte constată că instanțele trebuiau să procedeze la aplicarea măsurii de siguranță a confiscării speciale a sumei de 112.504,19 RON.

Față de aceste considerente, Înalta Curte va admite recursul declarat de Parchet, va casa în parte decizia penală atacată, cât și sentința penală nr. 355 din 25 aprilie 2013 a Tribunalului București, secția a II-a penală și, rejudecând în fond, va înlătura obligarea inculpatului la plata sumei de 112.504,19 RON către partea civilă SC C.C. SRL, iar în baza art. 112 lit. e) C. pen. va dispune confiscarea de la inculpat a sumei de 112.504,19 RON și îl va obliga la plata acesteia către stat. Va menține celelalte dispoziții ale hotărârilor. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr. 220 din 17 septembrie 2013 a Curții de Apel București, secția I penală. Casează în parte decizia penală și în parte sentința penală nr. 355 din 25 aprilie 2013 a Tribunalului București, secția a II-a penală și, rejudecând în fond: Înlătură obligarea inculpatului la plata sumei de 112.504,19 RON către partea civilă SC C.C. SRL. În baza art. 112 lit. e) C. pen. dispune confiscarea de la inculpat a sumei de 112.504,19 RON și îl obligă la plata acesteia către stat. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor. Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat I.G.I., în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de Parchet, rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 28 martie 2014.