ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1122/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1122/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 355 din 25 aprilie 2013

pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în baza dispozițiilor

art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute

în sarcina inculpatului I.G.I. din infracțiunea de evaziune fiscală prevăzuta de

art. 9 lit. b) și f) din Legea nr. 241/2005, în infracțiunea de evaziune fiscală

prevăzută de art. 9 lit. b) și f) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 13 C.

pen.

A fost condamnat inculpatul

I.G.I. la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii

de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 lit. b) și f) din Legea nr. 241/2005 cu

aplicarea art. 13 C. pen., art. 74 lit. a) C. pen. cu referire la art. 76 lit. d)

C. pen.

A fost condamnat inculpatul

I.G.I. la o pedeapsă de 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de folosire

cu rea credință a creditului societății prevăzută de art. 272 alin. (1) pct. 2 din

Legea nr. 31/1990, republicată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74

lit. a) C. pen. cu referire la art. 76 lit. d) C. pen.

În baza art. 33 lit. a)

C. pen. și art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele de 1 an și 6 luni,

respectiv 9 luni închisoare, urmând ca inculpatul I.G.I. să execute pedeapsa cea

mai grea de 1 an și 6 luni închisoare, sporită la 2 ani închisoare.

În baza art. 86

1

C. pen. s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 2 ani închisoare

aplicată inculpatului I.G.I. pe durata unui termen de încercare de 5 ani.

În baza art. 86

3

alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare, condamnatul a fost obligat

să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul

de Probațiune de pe lângă Tribunalul Ilfov, conform programului stabilit de acesta;

b) să anunțe în prealabil

orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește

8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice

schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații

de natură a putea fi consultate mijloacele lui de existență.

S-a atras atenția inculpatului

asupra consecințelor art. 86

4

alin. (1) și (2) C. pen.

În baza art. 71 C.

pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute

de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen.

În baza art. 71 alin.

(5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii,

s-a dispus și suspendarea executării pedepsei accesorii.

În baza dispozițiilor

art. 14, 15 C. pen. rap. la art. 346 C. proc. pen. cu aplicarea art. 998-999 C.

civ., a fost admisă acțiunea civilă formulată de A.N.A.F. și a fost obligat inculpatul

I.G.I. la plata sumei de 3.909,97 RON, precum și la obligațiile fiscale accesorii

către stat, calculate de la data scadentei până la achitarea lor integrală.

În baza dispozițiilor

art. 14-15 C. pen. rap. la art. 346 C. proc. pen. cu aplicarea art. 998-999 C.

civ., a fost obligat inculpatul I.G.I. la plata sumei de 112.504,19 RON către partea

civilă SC C.C. SRL.

În baza art. 191

alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul I.G.I. la plata sumei de 700 RON,

cheltuielile judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța această

sentință, judecătorul fondului a reținut următoarea situație de fapt:

La data de 09 octombrie

2009, martorul A.I.V. a formulat plângere penală împotriva inculpatului I.G.I.,

deoarece între firma sa SC D.P. SRL și firma inculpatului SC C.C. SRL au avut loc

mai multe livrări de materiale de construcții tip termopan,pentru plata cărora inculpatul

emitea bilete la ordin.

Biletele la ordin introduse

la plată, au fost refuzate de bancă deoarece era lipsa totală de disponibil în cont,

prejudiciul cauzat SC D.P. SRL, fiind de 88.629,14 RON, sumă cu care s-a constituit

parte civilă în cauză.

Inculpatul I.G.I. a înființat

în luna iunie 2008 SC C.C. SRL, având ca obiect de activitate prestarea de servicii-montaj

tâmplărie PVC și aluminiu,conform actului constitutiv.

Cu ocazia înregistrării

societății la Oficiul Registrului Comerțului inculpatul a declarat că societatea

va avea sediul în București, sector 6, deși nu a efectuat nicio activitate la sediul

declarat, cu scopul de a se sustrage de la verificările financiare fiscale. În declarația

sa dată în cursul urmăririi penale inculpatul arată că nu a ținut evidența contabilă

de la înființare 01 ianuarie 2009 la data declarației 04 noiembrie 2009.

Printre furnizorii săi

de tâmplărie PVC se afla și firma SC D.P. SRL, administrator fiind martorul A.I.V.

Între cele două societăți a existat o convenție verbală, în baza căreia firma SC

D.P. SRL furniza către SC C.C. SRL diverse cantități de PVC, relațiile dintre cele

două societăți decurgând normal până în perioada mai-octombrie 2008.

Inculpatul I.G.I. a înmânat

martorului A.I.V. patru bilete la ordin, dintre care unul către SC S.I. SRL (în

favoarea SC C.C. SRL), iar celelalte trei emise de SC C.C. SRL,pentru a garanta

plata facturilor restante, toate cele patru bilete la ordin ,introduse la plata

de către A.I.V., în perioada octombrie-decembrie 2008 fiind refuzate la plata pentru

lipsă totală disponibil în cont.

Din adresa Băncii

Naționale a României rezultă că au fost 22 de incidente de plata cu privire la firma

SC C.C. SRL.

Potrivit extrasului de

cont și concluziilor raportului de expertiză contabilă dispus și efectuat în cursul

urmăririi penale, inculpatul a efectuat ridicări de numerar din conturile societății,

în perioada 20 mai - 28 octombrie 2009 în suma totală de 79.350 RON, prezentând

documente justificative doar pentru suma de 9.834,82 RON restul sumei de 69.512,18

RON folosind-o în interes personal.

Inculpatul a declarat

că va face dovada sumelor retrase din conturile SC C.C. SRL, dar nu a făcut acest

lucru în cursul urmăririi penale și al judecății.

În perioada 20 noiembrie

2008 - 21 mai 2009 inculpatul a efectuat cinci plăți din contul SC C.C. SRL către

O.L. IFN SA în sumă de 35.269,22 RON fără să existe o relație comercială între cele

două societăți, conform declarației sale.

De asemenea, în perioada

aprilie - mai 2009 inculpatul a dispus efectuarea a două plați din contul SC C.C.

SRL către R.L. IFN SA în sumă de 7.722,79 RON fără a exista între cele două societăți

relații comerciale. Toate aceste plăți, în sumă totală de 42.992,01 RON au fost

efectuate în folosul SC I.K.C. SRL, societate care aparține soției inculpatului

și care nu era în relații comerciale cu societatea inculpatului.

La data de 16 aprilie

2009 inculpatul a încheiat un contract cu SC B.P. SRL având ca obiect execuția lucrărilor

de montare-demontare tâmplărie tip perete cortină din aluminiu în valoare de 28.000

euro, a realizat lucrări și a încasat contravaloarea acestora de la beneficiar fără

a emite facturi fiscale și fără a evidenția în contabilitate operațiunile efectuate,

cauzând bugetului de stat un prejudiciu în sumă de 3.909,97 RON, compus din 1.470,76

RON TVA de plată și 2.439,21 RON impozit pe venit datorat.

Cu privire la raportul

de expertiză, inculpatul a luat cunoștință de acesta, nu a dorit un expert parte

și deși a arătat că va achita prejudiciul, în cel mai scurt timp, inculpatul nu

a făcut acest lucru în timpul urmăririi penale și nici în timpul judecății, în fața

instanței de fond.

Audiat în cursul cercetării

judecătorești inculpatul I.G.I. a menținut declarațiile date în cursul urmăririi

penale, arătând că au existat relații comerciale între firma sa, SC C.C. SRL, și

firma martorului A.I.V., pentru ca aceasta să-i furnizeze tâmplărie PVC, iar livrările

erau plătite cu bilete la ordin, înregistrate în contabilitate. A recunoscut că

are datorii la firma SC D.P. SRL, dar nu în cuantumul menționat în expertiza contabilă,

precum și obligațiile fiscale către stat în sumă de 3.909 RON.

În drept, a constatat

prima instanță, că fapta inculpatului I.G.I. - care în perioada noiembrie 2008 -

mai 2009 a ridicat suma de 69.512,18 RON din conturile SC C.C. SRL pe care a folosit-o

în interes personal și a dispus mai multe plăți în sumă de 42.992,01 RON din același

cont în folosul firmei SC I.K.C. SRL - întrunește elementele constitutive ale infracțiunii

de folosire cu rea credință a creditului societății prevăzută de art. 272 alin.

(1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 republicată.

Fapta inculpatului I.G.I.

- care în cursul lunii aprilie 2009 a desfășurat activități comerciale și a realizat

venituri care nu au fost evidențiate în contabilitate, producând bugetului consolidat

al statului un prejudiciu de 3.909,97 RON și de a declara la Oficiul

Registrului Comerțului un sediu fictiv - întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii de evaziune fiscala prevăzuta de art. 9 lit. b) și f) din Legea

nr. 241/2005.

Astfel, în baza dispozițiilor

art. 334 C. proc. pen., având în vedere legea penală mai favorabilă, instanța de

fond a procedat la schimbarea încadrării juridice a faptei săvârșite de inculpatul

I.G.I. din infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 lit. b) și f) din

Legea nr. 241/2005 în infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 lit.

b) și f) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 13 C. pen.

La individualizarea pedepsei

ce a fost aplicată inculpatului, instanța de fond a avut în vedere dispozițiile

art. 52 C. pen., precum și criteriile generale de individualizare prevăzute de

art. 72 C. pen. raportate în prezenta cauză, respectiv gradul ridicat de pericol

social al faptei săvârșite, valorile sociale apărate prin dispozițiile legale în

baza cărora acesta a fost condamnat - buna-credință pe care se întemeiază încrederea

între participanții la viața economică, persoana inculpatului și împrejurările care

atenuează sau agravează răspunderea penală, reținând gradul ridicat de pericol social

concret al faptei, față de perioada relativ îndelungată de timp în care a comis

faptele, precum și prejudiciul însemnat cauzat părților civile, dar și conduita

bună a inculpatului înainte de săvârșirea infracțiunii ce rezultă din lipsa antecedentelor

penale.

În aceste împrejurări,

reținând însă și faptul că inculpatul este la prima încălcare a legii penale, nefiind

cunoscut cu antecedente penale, precum și împrejurările concrete și modul de comitere

a faptelor, precum și personalitatea sa, acesta fiind o persoană integrată social,

instanța fondului a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins prin aplicarea unei

pedepse orientate sub minimul special prevăzut de lege, aplicând circumstanțele

atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a), b) și c) C. pen.

Cu privire la individualizarea

judiciară a executării pedepsei, instanța de fond a reținut incidența în cauză a

dispozițiilor art. 86

1

alin. (1) C. pen.

Având în vedere faptul

că inculpatul I.G.I. nu are în proprietate bunuri urmăribile, nu au fost identificate

aceste bunuri în vederea luării măsurilor asigurătorii prevăzute de art. 163 C.

proc. pen., obligatorii conform art. 11 din Legea nr. 241/2005, în cazul infracțiunilor

de evaziune fiscală.

Procedând la soluționarea

laturii civile a cauzei, judecătorul fondului a reținut că, potrivit art. 14, art.

15, art. 24 alin. (2) și art. 76 C. proc. pen., prin declarațiile date în cursul

urmăririi penale, din conținutul raportului de expertiză contabilă efectuat în cursul

urmăririi penale și din declarațiile constante ale inculpatului I.G.I., a rezultat

un prejudiciu în sumă de 3.909.97 RON cauzat bugetului de stat consolidat prin neplata

obligațiilor fiscale, în plus a obligaților fiscale accesorii către stat.

De asemenea, prin folosirea

cu rea credință a creditului unei societăți comerciale, respectiv SC C.C. SRL; inculpatul

a creat acesteia un prejudiciu în suma de 112.504,19 RON, prejudiciu calculat conform

raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză, raport însușit de inculpat

și care chiar dacă acesta nu este în totalitate de acord cu conținutul său

nu a putut dovedi niciun aspect contrar deși a cerut acordarea unor termene

atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății pentru a face dovada

unor plăți pentru salarii, chirii, dar nu a făcut nici o dovadă în acest sens.

Împotriva acestei sentințe

penale, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București

și partea civilă A.N.A.F.

Parchetul de pe lângă

Tribunalul București a criticat soluția instanței de fond pentru nelegalitate sub

aspectul schimbării încadrării juridice din art. 9 lit. b) și f) din Legea nr. 241/2005

în art. 9 lit. b) și f) cu aplicarea art. 13 C. pen., omisiunea introducerii în

cauză a SC C.C. SRL și citarea acesteia și în calitate de parte responsabilă civilmente,

omisiunea obligării inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente SC

C.C. SRL la plata despăgubirilor civile către A.N.A.F., omisiunea instituirii sechestrului

asigurător asupra bunurilor mobile și imobile aparținând inculpatului și părții

responsabile civilmente SC C.C. SRL, nelegala obligare a inculpatului la plata către

SC C.C. SRL a despăgubirilor civile, omisiunea obligării părții responsabile civilmente

SC C.C. SRL la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat și omisiunea menționării

comunicării unei copii de pe dispozitivul hotărârii judecătorești de condamnare

Oficiului Național al Registrului Comerțului la data rămânerii definitive a hotărârii

judecătorești.

S-a arătat că pentru a

dispune schimbarea de încadrare juridică, instanța de fond a arătat că se aplică

inculpatului legea penală mai favorabilă dat fiind faptul că până la judecarea cauzei

a intervenit o nouă lege, însă, analizând dispozițiile art. 9 din Legea nr. 241/2005

așa cum a fost modificat prin Legea nr. 50/2013 publicată în M. Of. nr. 146/19.03.2013

se observă că modificări la art. 9 din Legea nr. 241/2005 au suferit numai

alin. (2) și (3) și nu alin. (1) pentru care a fost trimis în judecată inculpatul

în prezenta cauză.

S-a menționat că, deși

la data de 24 octombrie 2012 instanța de fond a introdus în cauză și SC C.C. SRL,

aceasta a fost conceptată prin încheiere numai în calitate de parte vătămată și

nu și de parte responsabilă civilmente, în condițiile în care inculpatul a fost

trimis în judecată atât pentru infracțiunea prev. de art. 272 alin. (1) pct. 2 din

Legea nr. 31/1990, cât și pentru infracțiunea prevăzută de art. 9 lit. b) și f)

din Legea nr. 241/2005.

S-a mai arătat că potrivit

art. 11 din Legea nr. 241/2005, în cazul în care s-a săvârșit o infracțiune prevăzută

de prezenta lege, luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie, prin derogare

de la dispozițiile art. 163 C. proc. pen. legiuitorul instituind în materia infracțiunilor

de evaziune fiscală obligativitatea măsurilor asigurătorii.

S-a precizat că inculpatul,

în calitate de reprezentant legal al firmei, nu s-a constituit parte civilă, astfel

că suma de 112.504,19 RON nu trebuia restituită părții vătămate SC C.C. SRL, ci

trebuia confiscată potrivit dispozițiilor art. 118 lit. e) C. pen.

Partea civilă A.N.A.F.

a criticat soluția instanței de fond sub aspectul omisiunii instituirii sechestrului

asigurător, în baza art. 163 C. proc. pen., asupra bunurilor inculpatului, până

la concurența valorii pagubei, constând în debitul principal și accesoriile aferente.

Prin decizia penală

nr. 220 din 17 septembrie 2013, Curtea de Apel București, secția I penală, a admis

apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și A.N.A.F. împotriva

sentinței penale nr. 355 din 25 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul București,

secția a II-a penală, în Dosarul nr. 38107/3/2012.

A desființat în parte

sentința penală apelată și rejudecând în fond:

A înlăturat aplicarea

dispozițiilor art. 13 C. pen. cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 9

lit. b) și f) din Legea nr. 241/2005.

A obligat inculpatul în

solidar cu partea responsabilă civilmente SC C.C. SRL la plata către partea civilă

A.N.A.F. a sumei de 3.909,97 RON, precum și a obligațiilor fiscale accesorii aferente

acestei sume, calculate de la data scadenței și până la data plății efective.

În baza art. 11 din Legea

nr. 241/2005 a instituit măsura asigurătorie a sechestrului asupra bunurilor mobile

și imobile ale inculpatului și ale părții responsabile civilmente SC C.C. SRL, până

la concurența sumei de 3.909,97 RON, precum și a obligațiilor fiscale accesorii

aferente acestei sume, calculate de la data scadenței și până la data plății efective.

A obligat inculpatul în

solidar cu partea responsabilă civilmente SC C.C. SRL la plata sumei de 700 RON,

cheltuieli judiciare avansate de stat.

A menținut celelalte dispoziții

ale sentinței penale apelate.

Cheltuielile judiciare

avansate de stat au rămas în sarcina statului.

Onorariul avocatului din

oficiu în cuantum de 200 RON urmează a se avansa din fondurile Ministerului Justiției.

Împotriva acestei decizii

a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

Criticile formulate de

recurent vizează greșita obligare a inculpatului la plata de despăgubiri către persoana

vătămată SC C.C. SRL și omisiunea confiscării sumei rezultate prin folosirea cu

rea credință a creditului societății de către instanțele de fond și apel.

În susținerea acestor

critici, Parchetul a invocat dispozițiile art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen.

Examinând decizia penală

atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele

de fapt și de drept, Înalta Curte constată că recursul declarat de Parchet este

întemeiat pentru următoarele considerente:

Prin rechizitoriul Parchetului

de pe lângă Judecătoria sectorului 3 București nr. 16190/P/2009, din data de 27

septembrie 2012, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate a inculpatului

I.G.I., pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni: evaziune fiscală prevăzută de

art. 9 lit. b) și f) din Legea nr. 241/2005; folosirea cu rea-credință a creditului

societății, prevăzută de art. 272 alin. (1) pct. 23 din Legea nr. 31/1990 republicată,

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Prin același rechizitoriu

s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului I.G.I., pentru săvârșirea

infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen.

În fapt, s-a reținut că,

inculpatul I.G.I. a înființat în luna iunie 2008 firma SC C.C. SRL, având ca obiect

de activitate prestarea de servicii-montaj tâmplărie PVC și aluminiu. Cu ocazia

înregistrării societății la Oficiul Registrului Comerțului a declarat că societatea

va avea sediul în București, sector 6, deși nu a efectuat nicio activitate la sediul

declarat, cu scopul de a se sustrage de la verificările financiare fiscale.

Între societatea inculpatului

- SC C.C. SRL - și una din societățile furnizoare SC D.P. SRL - administrator A.I.V.,

a intervenit o convenție verbală, în baza căreia cea din urmă societate furniza

către societatea inculpatului diverse cantități de PVC.

În perioada octombrie-decembrie

2008, inculpatul a înmânat martorului A.I.V. patru bilete la ordin, dintre care

unul către SC S.I. SRL (în favoarea SC C.C. SRL), iar celelalte trei emise de SC

C.C. SRL, pentru a garanta plata facturilor restante. Toate cele 4 bilete la ordin

introduse la plată de către A.I.V. au fost refuzate la plată, pentru lipsa totală

de disponibil în cont.

Tribunalul București,

secția I penală, prin sentința penală nr. 355 din 25 aprilie 2013, pronunțată în

Dosarul nr. 38107/3/2012, în baza art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării

juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului I.G.I., din infracțiunea de evaziune

fiscală prevăzută de art. 9 lit. b) și f) din Legea nr. 2412/2005, în infracțiunea

de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 lit. b) și f) din Legea nr. 241/2005, cu

aplicarea art. 13 C. pen.

În baza art. 9 lit. b)

și f) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 13 C. pen. și art. 74 lit. a) în

referire la art. 76 lit. d) C. pen., a condamnat pe inculpatul I.G.I. la pedeapsa

de 1 an și 6 luni închisoare.

În baza art. 272

alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 republicată, cu aplicarea art. 41 alin. (1)

C. pen. și art. 74 lit. a) în referire la art. 76 lit. d) din același cod, a condamnat

pe același inculpat la o pedeapsă de 9 luni închisoare.

În baza dispozițiilor

art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele de 1 an și 6 luni și

9 luni închisoare, urmând ca inculpatul I.G.I. să execute pedeapsa cea mai grea,

de 1 an și 6 luni închisoare, sporită la 2 ani închisoare.

În baza art. 86

1

C. pen., a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 2 ani închisoare,

aplicată inculpatului I.G.I. pe durata unui termen de încercare de 5 ani.

În baza dispozițiilor

art. 86

3

alin. (1) C. pen., a dispus ca pe durata termenului de încercare,

condamnatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul

de Probațiune de pe lângă Tribunalul Ilfov, conform programului stabilit de acesta;

- să anunțe, în prealabil,

orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește

8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice

schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații

de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

A atras atenția inculpatului

I.G.I. asupra consecințelor art. 86

4

alin. (1) și (2) C. pen.

În baza art. 71 C. pen.,

a aplicat inculpatului I.G.I. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute

de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) și c) C. pen.

În baza art. 71 alin.

(5) C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării

sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

În baza dispozițiilor

art. 14-15 C. proc. pen. raportat la art. 346 din același cod, cu aplicarea

art. 998-999 C. civ., a admis acțiunea civilă formulată de A.N.A.F. București și

a obligat pe inculpatul I.G.I. la plata sumei de 3.909,97 RON, precum și la obligațiile

fiscale accesorii către stat, calculate de la data scadenței până la achitarea lor

integrală.

În baza art. 14-15 raportat

la art. 346 C. proc. pen., cu aplicarea art. 998-999 C. civ., a obligat pe inculpatul

I.G.I. la plata sumei de 112.504,19 RON către partea civilă SC C.C. SRL.

Împotriva sentinței instanței

de fond au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și A.N.A.F.

Curtea de Apel București,

prin decizia penală nr. 220 din 17 septembrie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 30107/3/2012

(2072/2013), a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București

și A.N.A.F., a desființat, în parte, sentința penală apelată și, rejudecând în fond:

A înlăturat aplicarea

dispozițiilor art. 13 C. pen. cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 9

lit. b) și f) din Legea nr. 241/2005.

A obligat inculpatul,

în solidar cu partea responsabilă civilmente SC C.C. SRL la plata către partea civilă

A.N.A.F. a sumei de 3.909,97 RON, precum și a obligațiilor accesorii aferente acestei

sume, calculate de la data scadenței și până la data plății efective.

În baza art. 11 din Legea

nr. 241/2005, a instituit măsura asigurătorie a sechestrului asupra bunurilor mobile

și imobile ale inculpatului și ale părții responsabile civilmente SC C.C. SRL până

la concurența sumei de 3.909,97 RON, precum și a obligațiilor fiscale accesorii

aferente acestei sume, calculate de la data scadenței și până la data plății efective.

A menținut celelalte dispoziții

ale sentinței penale apelate.

Potrivit art. 15 C. proc.

pen. persoana vătămată poate exercita acțiunea civilă în procesul penal prin constituirea

ca parte civilă sau acțiunea civilă se poate exercita din oficiu, dar numai în situațiile

prevăzute limitativ de dispozițiile art. 17 alin. (1) C. proc. pen.

Raportând acest text de

lege la cauza dedusă judecății, Înalta Curte constată că persoana vătămată SC C.C.

SRL nu este nici persoană lipsită de capacitate de exercițiu și nici cu capacitate

de exercițiu restrânsă, astfel că instanța nu putea exercita acțiunea civilă din

oficiu.

În consecință, inculpatul

I.G.I. a fost obligat la plata prejudiciului către persoana vătămată în mod nelegal.

Pe de altă parte, potrivit

dispozițiilor art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. sunt supuse confiscării bunurile

dobândite prin săvârșirea faptei prevăzută de legea penală, dacă nu sunt restituite

persoanei vătămate și în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia.

Ori, cum din suma totală

de bani ridicată din conturile societății folosită de inculpat în interes personal

nu servește la despăgubirea persoanei vătămate, Înalta Curte constată că instanțele

trebuiau să procedeze la aplicarea măsurii de siguranță a confiscării speciale a

sumei de 112.504,19 RON.

Față de aceste considerente,

Înalta Curte va admite recursul declarat de Parchet, va casa în parte decizia penală

atacată, cât și sentința penală nr. 355 din 25 aprilie 2013 a Tribunalului București,

secția a II-a penală și, rejudecând în fond, va înlătura obligarea inculpatului

la plata sumei de 112.504,19 RON către partea civilă SC C.C. SRL, iar în baza

art. 112 lit. e) C. pen. va dispune confiscarea de la inculpat a sumei de 112.504,19

RON și îl va obliga la plata acesteia către stat.

Va menține celelalte dispoziții

ale hotărârilor.

Onorariul apărătorului

desemnat din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr.

220 din 17 septembrie 2013 a Curții de Apel București, secția I penală.

Casează în parte decizia

penală și în parte sentința penală nr. 355 din 25 aprilie 2013 a Tribunalului

București, secția a II-a penală și, rejudecând în fond:

Înlătură obligarea inculpatului

la plata sumei de 112.504,19 RON către partea civilă SC C.C. SRL.

În baza art. 112 lit.

e) C. pen. dispune confiscarea de la inculpat a sumei de 112.504,19 RON și

îl obligă la plata acesteia către stat.

Menține celelalte

dispoziții ale hotărârilor.

Onorariul cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat I.G.I., în sumă de 200 RON, se va

plăti din fondul Ministerului Justiției.

Cheltuielile judiciare

ocazionate cu soluționarea recursului declarat de Parchet, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință

publică, azi 28 martie 2014.