ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1575/2014

Asupra recursului de față; În baza actelor si lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin sentința penală nr. 185 pronunțată la 14 mai 2013 de Tribunalul Cluj s-a dispus condamnarea inculpatului C.G. în baza art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. (1969) și art. 76 lit. d) C. pen. (1969) pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, Ia pedeapsa de 10 luni închisoare. În baza art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) (prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005), precum și cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. d) C. pen.

(1969) pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare. În baza art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) (prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005), precum și cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. d) C. pen. (1969), pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, la pedeapsa de 8 luni închisoare. În baza art. 33 lit. a) C. pen. (1969) s-a constatat că infracțiunile săvârșite de inculpat sunt concurente, iar în baza art. 34 lit. b) C. pen. (1969) s-au contopit pedepsele stabilite pentru acestea și a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea, respectiv aceea de 1 an și 6 luni închisoare și s-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.

(1969). în temeiul art. 81 C. pen. (1969) s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii aplicate inculpatului, pe durata termenului de încercare prevăzut de art. 82 C. pen. (1969), respectiv acela de 3 ani și 6 luni. Conform art. 359 C. proc. pen. (1968) s-a atras atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei, prevăzute de art. 83 C. pen. (1969) și s-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen. (1969). În temeiul art. 14 și art. 346 C. proc. pen. (1968) combinat cu art. 1357 și art. 1373 C. civ. a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC S.C. SRL prin lichidator judiciar U.V., la plata despăgubirilor civile în sumă de 291.795 lei, plus majorările, dobânzile și penalitățile de întârziere, calculate conform dispozițiilor O.G.

nr. 92/2003 privind C. proc. fisc., către partea civilă Statul Român prin A.N.A.F., reprezentată în cauză prin D.G.F.P. a Județului Cluj. S-a făcut aplicarea art. 13 alin. (1) din Legea nr. 241/2005. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut în fapt următoarele. 1. În luna iulie 2008 societatea controlată a realizat venituri din finalizarea unor lucrări de construcție pentru SC O. SRL - Ferma Jucu realizând venituri în sumă totală de 88.853 lei din care T.V.A. 14.187 lei, fără a înregistra în evidența contabilă aceste venituri, sustrăgându-se astfel de la plata unui impozit pe profit în sumă de 11.947 lei. 2. La data efectuării inspecției fiscale inculpatul C.G. nu a putut justifica ridicarea din casieria unității a sumei de 1.618.208 lei despre care în cursul efectuării inspecției fiscale a declarat că ar fi dividende aferente anilor 2006 - 2007, ridicate fără să fie evidențiate în contabilitate și în declarațiile fiscale depuse.

Mai precis, organele de control au constatat că inculpatul în data de 08 februarie 2008 a ridicat din casieria societății suma de 600.000 lei conform dispoziției de plată din 2008, scopul plății fiind „cumpărare teren avans" însă inculpatul nu a putut prezenta nici un document din care să rezulte o posibilă tranzacție în legătură cu vreun teren. De asemenea, s-a constatat că în contul 542 „avans spre decontare" era înregistrat un sold de 439.295 lei, reprezentând sume ridicate de inculpat cu mențiunea avans trezorerie, sume care nu au fost nici justificate și nici restituite în casieria societății. Nu în ultimul rând organele de inspecție fiscală au constatat că inculpatul, în timpul controlului întreprins de către reprezentanții Gărzii Financiare Cluj, prin Hotărârea asociatului unic înregistrată la societate din 22 iulie 2009, a repartizat profitul înregistrat de societate în perioada 2006 - 2008 sub formă de dividende în sumă totală de 1.323.453 lei.

Prin aceste manopere, inculpatul C.G. s-a sustras de la plata impozitului pe dividende datorat de societate în sumă de 258.913 Iei. 3. Tot cu ocazia inspecției fiscale organele de control au constatat că societatea datorează bugetului de stat un impozit pe venituri salarii în sumă de 139 lei, C.A.S. angajator suplimentar în sumă de 103 lei, C.A.S. angajat suplimentar 52 lei, contribuție suplimentară de șomaj angajat și angajator în sumă de 11 lei, respectiv 15 lei, C.A.S. suplimentar angajator și angajați în sumă de 37 lei, respectiv 41 lei, iar suma de 7 Iei la fondul de risc accidente. Pe baza acestor indicii privind nevirarea în termenul prevăzut a unor impozite sau contribuții cu reținere Ia sursă ulterior organele de control au constatat că societatea administrată de inculpat datorează C.A.S.

asigurați în sumă de 15.790 lei, contribuție șomaj asigurați în sumă de 916 lei, respectiv contribuție asigurări de sănătate asigurați în sumă de 8.099 lei.

În fața instanței de judecată s-a dispus, la solicitarea inculpatului, efectuarea unei expertize contabile judiciare, ale cărei concluzii confirmă în cea mai mare parte constatările organelor de control fiscal, stabilindu-se că: prin neînregistrarea unor venituri din lucrări de construcții în sumă de 74.666 lei, în luna iulie 2008, s-a cauzat un prejudiciu bugetului de stat constând în impozit pe profit în sumă de 11.947 lei (neînregistrarea acestor venituri fiind incidentală și neavând un caracter repetitiv); valoarea prejudiciului cauzat bugetului de stat constând în impozit pe dividende stabilit suplimentar este de 258.913 lei (ridicările de bani efectuate de către inculpat din casieria societății nefiind justificate nici economic și nici legal, respectiv nefiind în interesul societății); iar prejudiciul cauzat bugetului de stat prin neplata la termen a contribuțiilor cu reținere la sursă (C.A.S.

angajați, contribuția de șomaj, contribuția la asigurări sociale de sănătate pentru angajați) este în sumă totală de 20.935 lei (din care 13.250 lei reprezintă contribuție la asigurări sociale angajați, 759 lei reprezintă contribuție șomaj angajați, iar 6.926 lei reprezintă contribuție la asigurări de sănătate angajați). În cursul efectuării controalelor fiscale sus-menționate, inculpatul C.G. a recunoscut că a ridicat suma de aproximativ 1.300.000 lei cu titlu de dividende fără a reflecta aceste operațiuni în actele contabile, declarațiile sale fiind consemnate în notele explicative din 29 mai 2009 (fila 21 d.u.p.) și din 17 iulie 2009 (fila 84 d.u.p.).

Ulterior însă inculpatul, în prezența avocaților aleși, în cursul urmăririi penale, a încercat să conteste concluziile la care au ajuns organele de control fiscal, însă nu a contestat valoarea obligațiilor fiscale datorate bugetului de stat constatate suplimentar de către acestea, obligându-se să achite suma de 269.767 lei către bugetul de stat (filele 61-62 d.u.p.). De altfel, aceasta a fost atitudinea inculpatului pe întreg parcursul procesului penal, el declarându-se de acord cu plata obligațiilor fiscale către bugetul de stat, dar negând faptul că s-ar face vinovat de săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală reținute în sarcina Iui, vinovăție care a fost dovedită fără dubiu prin probele administrate în cauză.

Faptele descrise mai sus s-au probat prin: sesizarea A.N.A.F. - Garda Financiară, secția Cluj din 03 august 2009 (filele 7-9 d.u.p.), nota de constatare a Gărzii Financiare, secția Cluj din 28 iulie 2009 (filele 10-21 d.u.p.)-, obiecțiuni la nota de constatare de mai sus, formulate de inculpat (filele 22-24 d.u.p.), sesizarea A.N.A.F. - D.G.F.P. Cluj din 17 august 2009 (fila 28-41 d.u.p.), raportul de inspecție fiscală din 04 august 2009 (29-41 d.u.p.), Hotărârea nr. 1 din 22 iulie 2009 a asociatului unic C.G. de repartizare a dividendelor pe anii 2006- 2008 (fila 48 d.u.p.), Decizia nr. 204 din 19 octombrie 2009 a A.N.A.F. - D.G.F.P. Cluj de respingere a contestației formulate de inculpat împotriva raportului de inspecție fiscală (filele 52-54 d.u.p.), declarațiile martorilor lușco C.L.

(fila 21 dosar instanță), F.D.C. (fila 22 dosar instanță), P.C.L. (fila 37 dosar instanță) și P.C.M. (73 dosar instanță), raportul de expertiză contabilă (filele 119-131 dosar instanță), răspunsul expertului la obiecțiuni (fila75-76 dosar instanță), nota explicativă a inculpatului din 17 iulie 2009 (fila 84 d.u.p.) și declarațiile inculpatului C.G. (filele 60-63 d.u.p. și fila 15 dosar instanță). Împotriva acestei hotărâri a declarat apel partea civilă Statul Român prin A.N.A.F. reprezentată reprezentantă de D.G.F.P. Cluj, solicitând desființarea hotărârii atacate în latura civilă și pronunțându-se o nouă hotărâre în care să fie obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 354.626 lei cu care s-a constituit parte civilă în cauză, plus majorările, dobânzile și penalitățile de întârziere calculate potrivit legii.

În motivarea apelului s-a arătat că expertiza efectuată în cauză nu a fost comunicată părții civile, că expertul nu a făcut nici o referire cu privire la majorările calculate asupra impozitului pe dividende datorat, cuantumul acestora, calculat până la 31 iulie 2009, fiind de 80.794 lei și că instanța nu a ținut cont de constituirea de parte civilă realizată în fața instanței de judecată. Prin Decizia penală nr. 249/A din 17 decembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, a fost respins ca, nefondat, apelul declarat de partea civilă împotriva sentinței nr. 185/D din 14 mai 2013 a Tribunalului Cluj. Pentru a decide astfel, Curtea a constatat că, în baza probelor administrate în cauză, s-a reținut o corectă stare de fapt, dându-se acesteia o încadrare juridică corespunzătoare, vinovăția inculpatului fiind stabilită în afara oricărui dubiu.

Totodată, Curta a apreciat că, în mod legal și temeinic, instanța de fond a soluționat latura civilă obligând pe inculpatul C.G. în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata despăgubirilor civile în sumă de 291.795 lei, plus majorările, dobânzile și penalitățile de întârziere calculate conform O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc. Astfel, conform raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză prejudiciul efectiv cauzat bugetului de stat prin infracțiunile deduse judecății a fost de 291.795 lei, sumă la care inculpatul a fost de acord să o plătească. Or, la aceste despăgubiri, reprezentând prejudiciul efectiv cauzat, se adaugă majorările, dobânzile și penalitățile de întârziere acordate de instanța de fond și care sunt calculate de partea civilă cu prilejul executării conform O.G.

nr. 92/2003 privind C. proc. fisc. În acest sens, Curtea a reținut că practica instanțelor de a obliga la plata prejudiciului cauzat efectiv la care se adaugă plata majorărilor, dobânzilor și penalităților calculate potrivit legii este constantă și riguroasă având în vedere că datorită curgerii acestora în timp este imposibilă calcularea prejudiciului în funcție de momentele procesuale ale procesului penal (urmărire, constituire de parte civilă, pronunțarea hotărârii instanței de fond, soluționarea cauzei în apel și/sau recurs). Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Cluj. Astfel, reiterând întocmai criticile formulate în apel prin prisma cazului de casare prevăzut de dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 172 C. proc.

pen., recurenta parte civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Cluj a susținut atât în cuprinsul motivelor scrise (depuse Ia dosar prin declarația de recurs la data de 24 decembrie 2013, filele 3-5) cât și cu ocazia dezbaterilor, că instanțele inferioare au soluționat în mod greșit latura civilă prin obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente doar la o parte din pretențiile civile formulate de A.N.A.F. (în cuantum de 354.626 lei) plus majorările, dobânzile și penalitățile de întârziere calculate conform O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc. S-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate și, în rejudecare, obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata întregului prejudiciu - 354.626 lei - cu care s-a constituit parte civilă în cauză, plus majorările, dobânzile și penalitățile de întârziere calculate potrivit legii.

Examinând hotărârile recurate prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte apreciază recursul declarat de partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Cluj ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente: 1. În primul rând, prealabil verificării temeiniciei susținerilor părții civile, Înalta Curte arată că, deși la data de 1 februarie 2014, a intrat în vigoare Legea nr. 135/2010 privind C. proc. pen., iar art. 108 din Legea nr. 255/2013 a abrogat expres C. proc. pen. din 1968 (Legea nr. 29/1968), cadrul procesual în care s-a desfășurat judecarea prezentelor recursuri este cel reglementat de prevederile art. 385 1 - art. 385 19 din legea de procedură penală anterioară, având în vedere în acest dispozițiile tranzitorii cuprinse în art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013.

2. Totodată, cu titlu preliminar, se impune a se analiza dacă, din punct de vedere formal, aspectele invocate de partea civilă, privind greșita soluționare a laturii civile și obligarea la plata întregului prejudiciu pot fi examinate de instanța de ultim control judiciar prin prisma motivului de recurs menționat, având în vedere în acest sens modificările aduse dispozițiilor art. 385 9 C. proc. pen. prin Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești. Consacrând efectul parțial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 385 6 C. proc. pen. stabilește în alin. (2) că instanța de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 385 9 din același cod.

Rezultă, așadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurenții și nici instanța nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate de art. 385 9 C. proc. pen. Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat,. însă, o nouă limitare a devoluției recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 172 al art. 385 9 C. proc.

pen., intenția clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept În ce privește cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., se constată că, într-adevăr, acesta a fost menținut și nu a suferit nicio modificare sub aspectul conținutului prin Legea nr. 2/2013, prin prisma motivului de recurs menționat fiind supuse casării hotărârile contrare legii sau prin care s-a făcut o greșită aplicare a legii. Referitor la criticile formulate de partea civilă, circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 172 C. proc.

pen., Înalta Curte constată că susținerile acesteia privind greșita soluționare a laturii civile, cu consecința obligării inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata întregului prejudiciu, presupun o repunere în discuție a situației de fapt reținută de instanța de apel, situație care nu se încadrează în niciunul dintre cazurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 385 9 C. proc. pen., putând fi circumscrisă, eventual, cazului de casare de la pc. 18 al art. 385 9 alin. (1) C. proc. pen., în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013, singurul care permitea instanței de ultim control judiciar să repună în discuție starea de fapt stabilită de instanțele de fond, însă numai în ipoteza existenței unei erori grave de fapt Însă, în realizarea scopului de a include în sfera controlului judiciar exercitat de instanța de recurs numai aspecte de drept, motivul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct 18 C. proc.

pen. a fost abrogat expres prin. actul normativ menționat, context în care critica formulată de recurentă nu mai poate face obiectul examinării de către Înalta Curte de Casație și Justiție, judecata în recurs limitându-se, așa cum s-a arătat anterior, doar la chestiuni de drept, nu și la erori de fapt cum este cea invocată de partea civilă. 3. Față de considerentele arătate mai sus, constatând nefondate motivele de recurs.invocate și nerezultând vreun motiv de casare din cele prevăzute de art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen. (1968), care să poată fi luat în considerare din oficiu, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) din același cod urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de partea civilă A.N.A.F.

- D.G.F.P. Cluj. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. (1968), se va dispune obligarea recurentei părți civile la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat C.G., se va plăti din fondul Ministerului Justiției, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă A.N.A.F. - D.G.R.F.P. Cluj împotriva Deciziei penale nr. 249/A din 17 decembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și pentru cauze cu minori, privind pe inculpatul C.G. Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat C.G., se va plăti din fondul Ministerului Justiției Definitivă. Pronunțată în ședința publică astăzi, 8 mai 2014.