ÎCCJ, Secția penală — recurs în casație împotriva sentinței nr. 158/2015 a Tribunalului Bihor

În baza art. 386 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a infracțiunii reținute în sarcina inculpatului A. din cea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 241/2005 cu referire la art. 13 alin. (12) din O.U.G. nr. 43/2002 cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea art. 13, art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1969 și art. 5 C. pen. în vigoare, în infracțiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu referire la art. 13 alin. (12) din O.U.G. nr. 43/2002 cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea art. 13, art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 și art. 5 C. pen. În baza art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu referire la art. 13 alin. (12) din O.U.G. nr. 43/2002 cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea art. 13, art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 și art. 5 C. pen. în vigoare a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa principală de 5 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. de la 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa funcția și a-și exercita profesia sau meseria de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii (administrator societate comercială), pedeapsă complementară ce se va executa conform art. 66 C. pen. de la 1969, respectiv după executarea pedepsei principale a închisorii. În baza art. 2801 din Legea nr. 31/1990, republicată (astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 187/2012) a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa principală de 2 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. de la 1969. În baza art. 33 lit. a), 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen. 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen. în vigoare, au fost contopite pedepsele stabilite mai sus și i s-a aplicat inculpatului A., pedeapsa principală cea mai grea, respectiv 4 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 2 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa principală rezultantă de 5 ani și 3 luni închisoare, în regim de detenție și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. 1969, în condițiile prevăzute de art. 55 C. pen. 1969. În baza art. 71 alin. (2) C. pen. 1969, i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. 1969 cu titlu de pedeapsă accesorie. II.1. În baza art. 386 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a infracțiunii reținute în sarcina inculpatului B. din cea prevăzută de art. 26 C. pen. 1969 rap. la art. 9 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 241/2005 cu referire la art. 13 alin. (12) din O.U.G. nr. 43/2002 cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea art. 13, art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 și art. 5 C. pen. în vigoare, în infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. 1969 rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu referire la art. 13 alin. (12) din O.U.G. nr. 43/2002 cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea art. 13, art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1969 și art. 5 C. pen. În baza art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu referire la art. 13 alin. (12) din O.U.G. nr. 43/2002 cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea art. 13, art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 și art. 5 C. pen. a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa principală de 5 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa funcția și a-și exercita profesia sau meseria de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii (administrator societate comercială), pedeapsă complementară urmează a se executa conform art. 66 C. pen. de la 1969, respectiv după executarea pedepsei principale a închisorii.

În baza art. 2801 din Legea nr. 31/1990, republicată (astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 187/2012), a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa principală de 2 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. 1969. În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen. 1969, cu aplicarea art. 5 C. pen. în vigoare, s-au contopit pedepsele stabilite mai sus și s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 3 luni închisoare, urmând ca inculpatul B. să execute pedeapsa principală rezultantă de 5 ani și 3 luni închisoare, în regim de detenție și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. 1969, în condițiile prevăzute de art. 66 C. pen. 1969. În baza art. 71 alin. (2) C. pen. 1969, i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. 1969, cu titlu de pedeapsă accesorie. III. În baza art. 386 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a infracțiunii reținute în sarcina inculpatului C. din cea prevăzută de art. 26 C. pen. 1969 rap. la art. 9 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 241/2005, cu referire la art. 13 alin. (12) din O.U.G. nr. 43/2002 cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea art. 13, art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1969 și art. 5 C. pen. în vigoare, în cea prevăzută de art. 26 C. pen. 1969 rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu referire la art. 13 alin. (12) din O.U.G. nr. 43/2002 cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea art. 13, art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 și art. 5 C. pen. în vigoare. În baza art. 26 C. pen. 1969 rap. la art. 9 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 241/2005, cu referire la art. 13 alin. (12) din O.U.G. nr. 43/2002 cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea art. 13, art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1969 și art. 5 C. pen. în vigoare a fost condamnat inculpatul C. la pedeapsa principală de 3 ani închisoare. În baza art. 71 alin. (2) C. pen. 1969 i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. 1969 pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie. În baza art. 861 și art. 71 alin. (5) C. pen. 1969 s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a pedepsei accesorii, sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 6 ani, stabilit conform art. 862 C. pen. 1969. S-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 864 C. pen. 1969 privind revocarea suspendării sub supraveghere. În baza art. 863 alin. (1) C. pen. 1969, a fost obligat inculpatul C., ca pe durata termenului de încercare mai sus stabilit, să respecte următoarele obligații: a) să se prezinte la Serviciul de probațiune Bihor, la datele fixate de acesta; b) să anunțe acestui serviciu, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședința sau locuința și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice acestui serviciu și să justifice schimbarea locului de munca; d) să comunice acestui serviciu informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență. IV. În baza art. 386 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a infracțiunii reținute în sarcina inculpatului D. din cea prevăzută de art. 26 C. pen. 1969 rap. la art. 9 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 241/2005 cu referire la art. 13 alin. (12) din O.U.G. nr. 43/2002 cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea art. 13, art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 și art. 5 C. pen. în vigoare, în cea prevăzută de 26 C. pen. 1969 rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu referire la art. 13 alin. (12) din O.U.G. nr. 43/2002 cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea art. 13, art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 și art. 5 C. pen. în vigoare. În baza art. 26 C. pen. 1969 rap. la art. 9 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 241/2005 cu referire la art. 13 alin. (12) din O.U.G. nr. 43/2002 cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea art. 13, art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 a fost condamnat inculpatul D. la pedeapsa principală de 3 ani închisoare. În baza art. 71 alin. (2) C. pen. 1969 i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. 1969 pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie. În baza art. 861 C. pen. 1969, art. 71 alin. (5) C. pen. 1969 s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a pedepsei accesorii, sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 6 ani, stabilit conform art. 862 C. pen. 1969. S-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 864 C. pen. 1969 privind revocarea suspendării sub supraveghere. În baza art. 863 alin. (1) C. pen. 1969, a fost obligat inculpatul D. ca pe durata termenului de încercare mai sus stabilit, să respecte următoarele obligații: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Bihor, la datele fixate de acesta; b) să anunțe acestui serviciu, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședința sau locuința și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice acestui serviciu și să justifice schimbarea locului de munca; d) să comunice acestui serviciu informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență. V. În baza art. 386 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a infracțiunii reținute în sarcina inculpatului E. din cea prevăzută de art. 26 C. pen. 1969 rap. la art. 9 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 241/2005 cu referire la art. 13 alin. (12) din O.U.G. nr. 43/2002 cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea art. 13, art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 și art. 5 C. pen. în vigoare, în cea prevăzută de art. 26 C. pen. 1969 rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu referire la art. 13 alin. (12) din O.U.G. nr. 43/2002 cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea art. 13, art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 și art. 5 C. pen. în vigoare. În baza art. 26 C. pen. 1969 rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu referire la art. 13 alin. (12) din O.U.G. nr. 43/2002 cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea art. 13, art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 și art. 5 C. pen. în vigoare, a fost condamnat inculpatul E. la pedeapsa principală de 2 ani și 6 luni închisoare. În baza art. 71 alin. (2) C. pen. 1969 s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. 1969 pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie. În baza art. 861 C. pen. 1969, art. 71 alin. (5) C. pen. 1969 s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a pedepsei accesorii, sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 5 ani și 6 luni, stabilit conform art. 862 C. pen. 1969. S-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 864 C. pen. 1969 privind revocarea suspendării sub supraveghere. În baza art. 863 alin. (1) C. pen. 1969, a fost obligat inculpatul E. ca, pe durata termenului de încercare mai sus stabilit, să respecte următoarele obligații: a) să se prezinte la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Bihor, la datele fixate de acesta; b) să anunțe acestui serviciu, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședința sau locuința și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice acestui serviciu și să justifice schimbarea locului de munca; d) să comunice acestui serviciu informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență. VI. În baza art. 386 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a infracțiunii reținute în sarcina inculpatului F. din cea prevăzută de art. 26 C. pen. 1969 rap. la art. 9 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 241/2005 cu referire la art. 13 alin. (12) din O.U.G. nr. 43/2002 cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea art. 13, art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 și art. 5 C. pen. în vigoare, în cea prevăzută de art. 26 C. pen. 1969 rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu referire la art. 13 alin. (12) din O.U.G. nr. 43/2002 cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea art. 13, art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 și art. 5 C. pen. în vigoare. În baza art. 26 C. pen. 1969 rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu referire la art. 13 alin. (12) din O.U.G. nr. 43/2002 cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea art. 13, art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 și art. 5 C. pen. în vigoare, a fost condamnat inculpatul F. la pedeapsa principală de 2 ani și 6 luni închisoare. În baza art. 71 alin. (2) C. pen. 1969 s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. 1969 pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie. În baza art. 861 C. pen. 1969, art. 71 alin. (5) C. pen. 1969 s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a pedepsei accesorii, sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 5 ani și 6 luni, stabilit conform art. 862 C. pen. 1969. S-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 864 C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere. În baza art. 863 alin. (1) C. pen. 1969, a fost obligat inculpatul F. ca, pe durata termenului de încercare mai sus stabilit, să respecte următoarele obligații: a) să se prezinte la Serviciul de probațiune Bihor, la datele fixate de acesta; b) să anunțe acestui serviciu, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședința sau locuința și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice acestui serviciu și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice acestui serviciu informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență. VII. În baza art. 386 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a infracțiunii reținute în sarcina inculpatului G. din cea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 13, art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 și art. 5 C. pen. în vigoare în cea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 13, art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 și art. 5 C. pen. în vigoare. În baza art. art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 13, art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 și art. 5 C. pen. în vigoare a fost condamnat inculpatul G. la pedeapsa principală de 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa funcția și de a-și exercita profesia sau meseria de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii (administrator societate comercială), pedeapsă complementară. În baza art. 71 alin. (2) C. pen. 1969, s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. 1969, cu titlu de pedeapsă accesorie. În baza art. 861 C. pen. 1969, art. 71 alin. (5) C. pen. 1969 s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a pedepsei accesorii, sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 8 ani, stabilit conform art. 862 C. pen. 1969. S-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 864 C. pen. 1969 privind revocarea suspendării sub supraveghere. În baza art. 863 alin. (1) C. pen. 1969, a fost obligat inculpatul G. ca, pe durata termenului de încercare mai sus stabilit, să respecte următoarele obligații: a) să se prezinte la Serviciul de probațiune Bihor, la datele fixate de acesta; b) să anunțe acestui serviciu, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședința sau locuința și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice acestui serviciu și să justifice schimbarea locului de munca; d) să comunice acestui serviciu informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență. În baza art. 863 alin. (1) C. pen. 1969, a fost obligat inculpatul să presteze o activitate neremunerată în folosul comunității și anume 60 de ore de muncă în folosul comunității și s-a dispus ca aceasta să fie stabilită de Serviciul de Probațiune Bihor fie în cadrul Primăriei Oradea, fie în cadrul altor persoane juridice aflate în protocol cu acest serviciu. În baza art. 19 raportat la art. 397 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 998 - 999 C. civ. 1864 (în vigoare la data săvârșirii faptelor) s-au admis, în parte, acțiunile civile formulate de părțile civile Ministerul Finanțelor Publice, Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Cluj, Ministerul Finanțelor Publice prin ANAF București și Ministerul Finanțelor Publice prin DGFP Bihor și, în consecință, au fost obligați în solidar inculpații A., B., C., D., E., F., H., în solidar și cu partea responsabilă civilmente SC I. SRL, prin lichidator judiciar RVA J. SPPI, la plata sumei totale de 44.389,1 lei, reprezentând daune materiale din care (TVA, accize și impozit pe profit), aferent prejudiciului produs prin intermediul SC K. SRL. În baza art. 19 raportat la art. 397 alin. (1) C. proc. pen. și coroborat cu art. 998 - 999 C. civ. 1864 (în vigoare la data săvârșirii faptelor) s-au admis, în parte, acțiunile civile formulate de părțile civile Ministerul Finanțelor Publice, Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Cluj, Ministerul Finanțelor Publice prin ANAF București și Ministerul Finanțelor Publice prin DGFP Bihor și, în consecință, au fost obligați în solidar inculpații A., B., C., D., E., F., în solidar și cu partea responsabilă civilmente SC I. SRL, prin lichidator judiciar RVA J. SPPI la plata sumei totale de 4.405.054,56 lei, reprezentând daune materiale (TVA, accize și impozit pe profit), aferent prejudiciului săvârșit prin SC L. SRL. În baza art. 19 raportat la art. 397 alin. (1) C. proc. pen. și coroborat cu art. 998 - 999 C. civ. 1864 (în vigoare la data săvârșirii faptelor) s-au admis, în parte, acțiunile civile formulate de părțile civile Ministerul Finanțelor Publice, Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Cluj, Ministerul Finanțelor Publice prin ANAF București și Ministerul Finanțelor Publice prin DGFP Bihor și, în consecință, au fost obligați în solidar inculpații A., B., C., D., E., F., M., în solidar și cu partea responsabilă civilmente SC I. SRL, prin lichidator judiciar RVA J. SPPI la plata sumei totale de 1.286.829,11 lei, reprezentând daune materiale (TVA, accize și impozit pe profit), aferent prejudiciului generat prin SC N. SRL. În baza art. 19 raportat la art. 397 alin. (1) C. proc. pen. și coroborat cu art. 998 - 999 C. civ. 1864 (în vigoare la data săvârșirii faptelor) s-au admis, în parte, acțiunile civile formulate de părțile civile Ministerul Finanțelor Publice, Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Cluj, Ministerul Finanțelor Publice prin ANAF București și Ministerul Finanțelor Publice prin DGFP Bihor și, în consecință, au fost obligați în solidar inculpații A., B., C., D., E., F., O. în solidar și cu partea responsabilă civilmente SC I. SRL, prin lichidator judiciar, RVA J. SPPI, la plata sumei totale de 2.838.172,29 lei, reprezentând daune materiale (TVA, accize și impozit pe profit), aferent prejudiciului săvârșit prin intermediul SC P. SRL. În baza art. 19 raportat la art. 397 alin. (1) C. proc. pen. și coroborat cu art. 998 - 999 C. civ. 1984 (în vigoare la data săvârșirii faptelor) s-au admis, în parte, acțiunile civile formulate de părțile civile Ministerul Finanțelor Publice, Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Cluj, Ministerul Finanțelor Publice prin ANAF București și Ministerul Finanțelor Publice prin DGFP Bihor și, în consecință, a fost obligat inculpatul G. la plata sumei totale de 191.441 lei, reprezentând daune materiale (TVA, accize și impozit pe profit) aferent faptei săvârșite prin intermediul SC Q. SRL. În baza art. 19 raportat la art. 397 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 998 - 999 C. civ. 1864 (în vigoare la data săvârșirii faptelor) au fost admis, în parte, acțiunile civile formulate de părțile civile Ministerul Finanțelor Publice, Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Cluj, Ministerul Finanțelor Publice prin ANAF București și Ministerul Finanțelor Publice prin DGFP Bihor și, în consecință, au fost obligați, în solidar, inculpații A., B., în solidar și cu partea responsabilă civilmente SC I. SRL, prin lichidator judiciar, RVA J. SPPI la plata sumei totale de 2.642.548,4 lei, reprezentând daune materiale (TVA, accize și impozit pe profit), aferentă operațiunilor de comercializare băuturi alcoolice prin folosirea a 175.932 banderole fiscale. În baza art. 404 alin. (4) lit. b) C. proc. pen. s-au menținut măsurile asigurătorii (sechestru asigurător) dispuse în cauză. Împotriva acestei sentințe, au declarat apel partea civilă ANAF - Direcția Generală a Finanțelor Publice Cluj Napoca - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Oradea și inculpații A., B., D., C., E., H., O., F., M. și G. Prin Decizia penală nr. 85/A din 14 februarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, s-au dispus următoarele: În baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de partea civilă ANAF - Direcția Generală a Finanțelor Publice Cluj Napoca - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor împotriva Sentinței penale nr. 158 din 06 octombrie 2015 pronunțate de Tribunalul Bihor în Dosarul nr. x/271/2010*. În baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Oradea și de inculpații A., B., D., C., E., H., O., F., M. și G. împotriva Sentinței penale nr. 158 din 06 octombrie 2015 pronunțate de Tribunalul Bihor în Dosarul nr. x/271/2010*. A fost desființată, în parte, sentința atacată și rejudecând: I.1. În baza art. 5 C. pen. cu aplicarea deciziei Curții Constituționale nr. 265 din 06 mai 2014 s-a constatat că legea penală mai favorabilă pentru inculpatul A. este C. pen. din 1969 și legislația penală specială în vigoare la data comiterii faptelor de care a fost acuzat inculpatul. 2. A fost schimbată încadrarea juridică a faptelor de care a fost acuzat inculpatul A. din infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu referire la art. 13 alin. (12) din O.U.G. nr. 43/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 și art. 5 C. pen. și infracțiunea de cesionare a părților sociale în scopul sustragerii de la urmărirea penală prevăzută de art. 2801 din Legea nr. 31/1990 în infracțiunea evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) și (3) din Legea nr. 241/2005, cu referire la art. 13 alin. (12) din O.U.G. nr. 43/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 și art. 5 C. pen. și infracțiunea de cesionare a părților sociale în scopul sustragerii de la urmărirea penală prevăzute de art. 2801 din Legea nr. 31/1990.

În baza art. 396 alin. (5) cu referire la art. 17 alin. (2) și raportat la art. 16 lit. b) teza a II-a C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului A. sub aspectul comiterii infracțiunii de cesionare a părților sociale în scopul sustragerii de la urmărirea penală, prevăzute de art. 2801 din Legea nr. 31/1990, față de lipsa de tipicitate subiectivă a faptei, parchetul nedovedind dincolo de orice îndoială rezonabilă comiterea faptei cu intenție directă de către inculpat.

S-a constatat depășirea termenului rezonabil al procesului penal, prevăzut de art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, ca urmare a duratei de ansamblu a procesului penal în faza de urmărire penală și de judecată în primă instanță (având în vedere inclusiv trimiterea cauzei spre rejudecare), durată disproporționat de mare față de complexitatea concretă a cauzei și de comportamentul procesual loial al inculpatului și, pe cale de consecință, s-a reținut incidența circumstanțelor atenuante judiciare, prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen. 1969, la individualizarea pedepsei pentru infracțiunea de evaziune fiscală comisă în formă continuată de inculpatul A.

În baza art. 9 alin. (1) lit. b) și (3) din Legea nr. 241/2005 cu referire la art. 13 alin. (12) din O.U.G. nr. 43/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) coroborat cu art. 74 alin. (2) și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1969 și cu reținerea art. 5 C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 4 ani închisoare, în regim privativ de libertate, pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată. II.1. În baza art. 5 C. pen. cu aplicarea deciziei Curții Constituționale nr. 265 din 06 mai 2014 s-a constatat că legea penală mai favorabilă pentru inculpatul B. este C. pen. din 1969 și legislația penală specială în vigoare la data comiterii faptelor de care a fost acuzat inculpatul. 2. A fost schimbată încadrarea juridică a faptelor de care a fost acuzat inculpatul B. din complicitate la infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 26 C. pen. 1969 raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu referire la art. 13 alin. (12) din O.U.G. nr. 43/2002 și cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 și art. 5 C. pen. și infracțiunea de cesionare a părților sociale în scopul sustragerii de la urmărirea penală prevăzute de art. 2801 din Legea nr. 31/1990 în infracțiunea evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) și (3) din Legea nr. 241/2005 cu referire la art. 13 alin. (12) din O.U.G. nr. 43/2002 și cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 și art. 5 C. pen. și infracțiunea de cesionare a părților sociale în scopul sustragerii de la urmărirea penală prevăzute de art. 2801 din Legea nr. 31/1990. 3. În baza art. 396 alin. (5) cu referire la art. 17 alin. (2) raportat la art. 16 lit. b) teza a II-a C. proc. pen. a fost dispusă achitarea inculpatului B. sub aspectul comiterii infracțiunii de cesionarea părților sociale în scopul sustragerii de la urmărirea penală prevăzute de art. 2801 din Legea nr. 31/1990, față de lipsa de tipicitate subiectivă a faptei, parchetul nedovedind dincolo de orice îndoială rezonabilă comiterea faptei cu intenție directă de către inculpat. 4. S-a constatat depășirea termenului rezonabil al procesului penal, prevăzut de art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, ca urmare a duratei de ansamblu a procesului penal în faza de urmărire penală și de judecată în primă instanță (având în vedere inclusiv trimiterea cauzei spre rejudecare), durată disproporționat de mare față de complexitatea concretă a cauzei și de comportamentul procesual loial al inculpatului și, pe cale de consecință, s-a reținut incidența circumstanțelor atenuante judiciare, prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen. 1969, la individualizarea pedepsei pentru infracțiunea de evaziune fiscală comisă în formă continuată de inculpatul B. 5. În baza art. 9 alin. (1) lit. b) și (3) din Legea nr. 241/2005 cu referire la art. 13 alin. (12) din O.U.G. nr. 43/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) coroborat cu art. 74 alin. (2) și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1969 și cu reținerea art. 5 C. pen. a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 4 ani închisoare, în regim privativ de libertate, pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată. III.1. În baza art. 5 C. pen. cu aplicarea deciziei Curții Constituționale nr. 265 din 06 mai 2014 s-a constatat că legea penală mai favorabilă pentru inculpatul C. este C. pen. din 1969 și legislația penală specială în vigoare la data comiterii faptei de care a fost acuzat inculpatul. 2. S-a schimbat încadrarea juridică a faptei de care a fost acuzat inculpatul C. din complicitate la infracțiunea de evaziunea fiscală prevăzută de art. 26 C. pen. 1969, raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu referire la art. 13 alin. (12) din O.U.G. nr. 43/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 și art. 5 C. pen. în complicitate la infracțiunea evaziune fiscală prevăzută de art. 26 C. pen. 1969, raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) și (3) din Legea nr. 241/2005, cu referire la art. 13 alin. (12) din O.U.G. nr. 43/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 și art. 5 C. pen. 3. S-a constatat depășirea termenului rezonabil al procesului penal, prevăzut de art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, ca urmare a duratei de ansamblu a procesului penal în faza de urmărire penală și de judecată în primă instanță (având în vedere inclusiv trimiterea cauzei spre rejudecare), durată disproporționat de mare față de complexitatea concretă a cauzei și de comportamentul procesual loial al inculpatului și, pe cale de consecință, s-a reținut incidența circumstanțelor atenuante judiciare, prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen. 1969, la individualizarea pedepsei pentru complicitate la infracțiunea de evaziune fiscală comisă de inculpatul C.. 4. În baza art. 26 C. pen. 1969 raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) și (3) din Legea nr. 241/2005, cu referire la art. 13 alin. (12) din O.U.G. nr. 43/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și coroborat cu art. 74 alin. (2) și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1969 și cu reținerea art. 5 C. pen. a fost condamnat inculpatul C. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, pentru complicitate la comiterea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată. Au fost menținute dispozițiile privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 6 ani, stabilit conform art. 862 C. pen. 1969. IV.1. În baza art. 5 C. pen. cu aplicarea deciziei Curții Constituționale nr. 265 din 06 mai 2014 s-a constatat că legea penală mai favorabilă pentru inculpatul D. este C. pen. din 1969 și legislația penală specială în vigoare la data comiterii faptei de care a fost acuzat inculpatul. 2. S-a schimbat încadrarea juridică a faptei de care a fost acuzat inculpatul D. din complicitate la infracțiunea de evaziunea fiscală prevăzută de art. 26 C. pen. 1969, raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu referire la art. 13 alin. (12) din O.U.G. nr. 43/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 și art. 5 C. pen. în complicitate la infracțiunea evaziune fiscală prevăzută de art. 26 C. pen. 1969 raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) și (3) din Legea nr. 241/2005 cu referire la art. 13 alin. (12) din O.U.G. nr. 43/2002 și cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 și art. 5 C. pen. 3. S-a constatat depășirea termenului rezonabil al procesului penal, prevăzut de art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, ca urmare a duratei de ansamblu a procesului penal în faza de urmărire penală și de judecată în primă instanță (având în vedere inclusiv trimiterea cauzei spre rejudecare), durată disproporționat de mare față de complexitatea concretă a cauzei și de comportamentul procesual loial al inculpatului și, pe cale de consecință, s-a reținut incidența circumstanțelor atenuante judiciare, prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen. 1969, la individualizarea pedepsei pentru complicitate la infracțiunea de evaziune fiscală comisă de inculpatul D.. 4. În baza art. 26 C. pen. 1969 raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) și (3) din Legea nr. 241/2005, cu referire la art. 13 alin. (12) din O.U.G. nr. 43/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) coroborat cu art. 74 alin. (2) și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1969 și cu reținerea art. 5 C. pen. a fost condamnatul inculpatul D. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, pentru complicitate la comiterea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată. 5. Au fost menținute dispozițiile privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 6 ani, stabilit conform art. 862 C. pen. 1969. V.1. În baza art. 5 C. pen. cu aplicarea deciziei Curții Constituționale nr. 265 din 06 mai 2014 s-a constatat că legea penală mai favorabilă pentru inculpatul E. este C. pen. din 1969 și legislația penală specială în vigoare la data comiterii faptei de care a fost acuzat inculpatul. 2. S-a schimbat încadrarea juridică a faptei de care a fost acuzat inculpatul E. din complicitate la infracțiunea de evaziunea fiscală prevăzută de art. 26 C. pen. 1969 rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu referire la art. 13 alin. (12) din O.U.G. nr. 43/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 și art. 5 C. pen. în complicitate la infracțiunea evaziune fiscală prevăzută de art. 26 C. pen. 1969 raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) și (3) din Legea nr. 241/2005, cu referire la art. 13 alin. (12) din O.U.G. nr. 43/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 și art. 5 C. pen. 3. S-a constatat depășirea termenului rezonabil al procesului penal, prevăzut de art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, ca urmare a duratei de ansamblu a procesului penal în faza de urmărire penală și de judecată în primă instanță (având în vedere inclusiv trimiterea cauzei spre rejudecare), durată disproporționat de mare față de complexitatea concretă a cauzei și de comportamentul procesual loial al inculpatului și, pe cale de consecință, s-a reținut incidența circumstanțelor atenuante judiciare, prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen. 1969, la individualizarea pedepsei pentru complicitate la infracțiunea de evaziune fiscală comisă de inculpatul E. 4. În baza art. 26 C. pen. 1969 raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) și (3) din Legea nr. 241/2005, cu referire la art. 13 alin. (12) din O.U.G. nr. 43/2002 și cu aplicarea art. 41 alin. (2) coroborat cu art. 74 alin. (2) și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1969 și cu reținerea art. 5 C. pen. a fost condamnat inculpatul E. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, pentru complicitate la comiterea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată. 5. S-a majorat termenul de încercare stabilit conform art. 862 C. pen. 1969 de la 5 ani și 6 luni la 6 ani. VI.1. În baza art. 5 C. pen. cu aplicarea deciziei Curții Constituționale nr. 265 din 06 mai 2014 s-a constatat că legea penală mai favorabilă pentru inculpatul F. este C. pen. din 1969 și legislația penală specială în vigoare la data comiterii faptei de care a fost acuzat inculpatul. 2. S-a schimbat încadrarea juridică a faptei de care a fost acuzat inculpatul F. din complicitate la infracțiunea de evaziunea fiscală prevăzută de art. 26 C. pen. 1969 rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu referire la art. 13 alin. (12) din O.U.G. nr. 43/2002 și cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 și art. 5 C. pen. în complicitate la infracțiunea evaziune fiscală prevăzută de art. 26 C. pen. 1969 raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) și (3) din Legea nr. 241/2005 cu referire la art. 13 alin. (12) din O.U.G. nr. 43/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 și art. 5 C. pen. 3. S-a constatat depășirea termenului rezonabil al procesului penal, prevăzut de art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, ca urmare a duratei de ansamblu a procesului penal în faza de urmărire penală și de judecată în primă instanță (având în vedere inclusiv trimiterea cauzei spre rejudecare), durată disproporționat de mare față de complexitatea concretă a cauzei și de comportamentul procesual loial al inculpatului și, pe cale de consecință, s-a reținut incidența circumstanțelor atenuante judiciare, prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen. 1969, la individualizarea pedepsei pentru complicitate la infracțiunea de evaziune fiscală comisă de inculpatul F. 4. În baza art. 26 C. pen. 1969 raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) și (3) din Legea nr. 241/2005, cu referire la art. 13 alin. (12) din O.U.G. nr. 43/2002 și cu aplicarea art. 41 alin. (2) coroborat cu art. 74 alin. (2) și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1969 și cu reținerea art. 5 C. pen. a fost condamnat inculpatul F. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, pentru complicitate la comiterea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată. 5. S-a majorat termenul de încercare stabilit conform art. 862 C. pen. 1969 de la 5 ani și 6 luni la 6 ani. VII.1. În baza art. 5 C. pen. cu aplicarea deciziei Curții Constituționale nr. 265 din 06 mai 2014 s-a constatat că legea penală mai favorabilă pentru inculpatul G. este C. pen. din 1969 și legislația penală specială în vigoarea la data comiterii faptei de care a fost acuzat inculpatul. 2. S-a constatat depășirea termenului rezonabil al procesului penal, prevăzut de art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, ca urmare a duratei de ansamblu a procesului penal în faza de urmărire penală și de judecată în primă instanță (având în vedere inclusiv trimiterea cauzei spre rejudecare), durată disproporționat de mare față de complexitatea concretă a cauzei și de comportamentul procesual loial al inculpatului și, pe cale de consecință, s-a reținut incidența circumstanțelor atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen. 1969 la individualizarea pedepsei pentru infracțiunea de evaziune fiscală comisă de inculpatul G. 3. S-a redus de la 3 ani închisoare la 1 an închisoare pedeapsa ce i-a fost aplicată inculpatului G. pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 alin. (2) și art. 76 lit. b) C. pen. 1969 și cu reținerea art. 5 C. pen. 4. În raport de dispozițiile art. 65 alin. (1) C. pen. 1969 a fost înlăturată pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. 1969 pe o durată de 2 ani. 5. În baza art. 81 și art. 71 alin. (5) C. pen. 1969 s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare cu aplicarea art. 71 alin. (2), art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. 1969 pe durata unui termen de încercare de 3 ani închisoare, stabilit conform art. 82 C. pen. 1969. S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. 1969 privind revocarea suspendării condiționate în cazul comiterii în cursul termenului de încercare a unei noi infracțiuni. VIII. S-a înlăturat obligarea inculpatului M. de la plata, în solidar, cu inculpații A., B., C., D., E., F. și cu partea responsabilă civilmente SC I. SRL, prin Lichidator Judiciar, RVA J. SPPI a sumei totale de 1.286.829,11 lei, reprezentând daune materiale (TVA, accize și impozit pe profit), aferent prejudiciului generat prin intermediul SC N. SRL. IX. S-a înlăturat obligarea inculpatului O. de la plata, în solidar, cu inculpații A., B., C., D., E., F. și cu partea responsabilă civilmente SC I. SRL, prin Lichidator Judiciar, RVA J. SPPI a sumei totale de 2.838.172,29 lei, reprezentând daune materiale (TVA, accize și impozit pe profit), aferent prejudiciului generat prin intermediul SC P. SRL. X. S-a înlăturat obligarea inculpatului H. de la plata, în solidar cu inculpații A., B., C., D., E., F. și cu partea responsabilă civilmente SC I. SRL, prin Lichidator Judiciar, RVA J. SPPI la plata sumei totale de 44.389,1 lei, aferent prejudiciului generat prin intermediul SC K. SRL. S-au menținut celelalte dispozițiile ale sentinței apelate care nu contravin prezentei decizii. Împotriva Deciziei penale nr. 85/A din 14 februarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, au declarat recurs în casație inculpații A., D., C., E. și F. Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în conformitate cu art. 439 alin. (2) C. proc. pen., a dispus comunicarea cererilor de recurs în casație formulate de către inculpații A., D., C., E. și F. către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Oradea, părților civile Ministerul Finanțelor Publice - ANAF - prin Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Cluj și ANAF - DGRFP Cluj Napoca - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor și părții responsabile civilmente SC I. SRL prin lichidator judiciar, RVA J. SPPI. Constatându-se că cererile de recurs în casație formulate de către inculpații A., D., C., E. și F. nu au fost comunicate tuturor părților interesate de către Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în conformitate cu art. 439 alin. (5) rap. la art. 439 alin. (2) C. proc. pen. a fost complinită procedura de comunicare. Cu privire la cererile de recurs în casație formulate de către inculpații A., D., C., E. și F., au fost depuse concluzii scrise de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Oradea, solicitând, în principal, în temeiul art. 440 alin. (2) C. proc. pen., respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de recurs în casație, iar, în subsidiar, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., respingerea recursului în casație, ca nefondat. Urmare comunicării realizate în temeiul art. 439 alin. (5) C. proc. pen., inculpatul B. prin avocat ales, a transmis la dosar "Concluzii scrise" solicitând admiterea, în principiu, a recursului în casație, casarea hotărârii atacate și pronunțarea achitării în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. - fapta nu este prevăzută de legea penală pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În temeiul art. 441 C. proc. pen., a solicitat suspendarea executării hotărârii atacate. Dosarul având ca obiect recursurile în casație declarate de inculpații D., C., E., F. și A. a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 01 septembrie 2017, sub nr. x/271/2010*, termenul pentru examinarea admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație, conform art. 440 C. proc. pen., a fost stabilit la data de 11 octombrie 2017, fără citarea părților. La termenul din camera de consiliu din 11 octombrie 2017, cauza a fost amânată pentru termenul din 08 noiembrie 2017, întrucât nu au fost restituite dovezile de comunicare a cererilor de recurs în casație comunicate inculpaților G., B. și părții civile Agenția Națională de Administrare Fiscală. Prin încheierea din camera de consiliu din data de 08 noiembrie 2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru argumentele expuse în cuprinsul încheierii respective, s-a dispus admiterea, în principiu, a cererilor de recurs în casație formulate de inculpații A., D., C., E. și F. împotriva Deciziei penale nr. 85/A din 14 februarie 2017 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori și trimiterea cauzei completului competent pentru judecarea pe fond a recursurilor în casație, conform dispozițiilor art. 440 alin. (4) C. proc. pen. Prin aceeași încheiere s-au respins cererile de suspendare a executării hotărârii atacate formulate de inculpații A., D., C., E. și F. Având în vedere împrejurarea că solicitarea inculpatului B. a fost determinată de comunicarea cererilor de recurs în casație declarate de inculpații A., D., C., E. și F., că aceasta a fost transmisă Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar nu Curții de Apel Oradea ca instanță care a pronunțat Decizia penală nr. 85/A din 14 februarie 2017, că este formulată prin apărător ales care explicit a solicitat aplicarea efectului extensiv al căii de atac, Înalta Curte a constatat că inculpatul B., a formulat concluzii scrise, în calitate de intimat, potrivit art. 439 alin. (2) C. proc. pen. Prin încheierea de admitere în principiu s-a apreciat că măsura suspendării executării hotărârii atacate, formulate în baza art. 441 alin. (2) C. proc. pen. de inculpații A., D., C., E. și F., nu este oportună în raport de actele și lucrările dosarului, stadiul procesual al cauzei când se analizează doar îndeplinirea formală a condiției prev. de art. 434 - 438 C. proc. pen., ținându-se totodată seama de împrejurările concrete ale cauzei și conținutul motivelor invocate în susținerea recursului în casație. De asemenea, în privința cererii de suspendare a executării hotărârii atacate formulate de intimatul inculpat B., Înalta Curte a notat că efectul extensiv prev. de art. 443 C. proc. pen. acordă posibilitatea examinării situației juridice a altor părți numai când hotărăște în cauză, nefiind justificat a se analiza această solicitare a intimatului inculpat. Prin motivele de recurs în casație, inculpații A., D., C., E. și F. au solicitat achitarea, în temeiul art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen. arătând, în esență că, în cauză, din materialul probator administrat, rezultă că faptele reținute în sarcina lor nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care au fost condamnați, în viziunea Noului C. pen., infracțiunea presupunând o concordanță deplină a trăsăturilor concrete ale faptei cu norma de incriminare. Inculpații au mai arătat că, în cursul cercetării judecătorești a fost întocmit un raport de expertiză contabilă din conținutul căruia nu se poate stabili un prejudiciu care să fie reținut în sarcina SC I. SRL, întrucât nu s-a făcut dovada producerii de către această societate a vreunei cantități suplimentare de băuturi alcoolice, altele decât cele înregistrate și declarate în evidențele supraveghetorilor fiscali. De asemenea, au arătat că, în același raport de expertiză, s-a stipulat că, datorită faptului că nu s-au achiziționat materii prime pentru producerea băuturilor alcoolice, nu se poate estima vreo cantitate de băuturi alcoolice care s-ar fi putut produce. Deopotrivă, au menționat că, audiat nemijlocit, atât de către instanța de fond, cât și de către instanța de apel, expertul contabil a arătat că, în opinia sa, având în vedere situația de fapt concretă nu se poate stabili în sarcina SC I. SRL existența vreunui prejudiciu produs bugetului de stat, constând în obligații fiscale datorate, aferente unei producții de alcool care să nu fi fost declarată. Cu toate acestea, au arătat că instanțele de judecată au apreciat ca fiind corect calculul efectuat de specialistul D.N.A. și au dispus condamnarea lor pentru infracțiunea de evaziune fiscală (inculpat A. în calitate de autor al acesteia, iar ceilalți inculpați recurenți în calitate de complici, participarea lor fiind reținută cu motivarea că, deși nu aveau atribuții de administratori în sensul legii pentru evidențierea operațiunilor comerciale în actele contabile, întrucât au participat la valorificarea băuturilor alcoolice se presupune că ar fi cunoscut că pentru acestea nu sunt achitate obligații fiscale la bugetul statului). Astfel, s-a apreciat că, în speță, condamnarea recurenților inculpați pentru infracțiunea de evaziune fiscală este nelegală întrucât din probele administrate în cauză rezultă că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acesteia, deoarece infracțiunea de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, reprezintă în materialitatea ei atât o infracțiune de pericol, dar și una de prejudiciu. S-a indicat că elementul material constă în faptul de a omite evidențierea în actele contabile sau alte documente legale "în tot sau în parte, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor obținute", urmarea imediată rezidă în neplata obligațiilor fiscale către stat sau a unor obligații fiscale micșorate în raport cu cele prevăzute de lege. Despre consumarea infracțiunii s-a susținut că este concomitentă cu producerea rezultatului, respectiv suprimarea sau diminuarea obligației fiscale. Prin urmare, inculpații au arătat că, pentru existența infracțiunii de evaziune fiscală este necesară existența unui prejudiciu cauzat bugetului de stat constând în obligații fiscale datorate și neachitate de contribuabil, obligații care însă trebuie să fie certe, stabilite de organele competente pe baza unor criterii clar arătate de prevederile legale și să fie aferente unor operațiuni comerciale neevidențiate în evidența contabilă ori în a