ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Deliberând asupra recursurilor în casație de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 113 din data de 22 iulie 2016 pronunțată de către Tribunalul Bihor s-au hotărât următoarele: S-a făcut aplicarea art. 5 din C. pen. 1) În baza art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 6 din Legea 78/2000, cu reținerea art. 5 din C. pen.
(fapta de la punctul 1 din rechizitoriul nr. x/2013), a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsa de 5 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementara a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a ocupa o funcție sau exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârșirea infracțiunii potrivit art. 65 alin. (1) C. pen. În baza art. 65 C. pen., pe durata executării pedepsei s-au interzis ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute la art. 66 lit. a), b), g) C. pen.
În baza art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 6 din Legea 78/2000 și art. 35 C. pen. cu reținerea art. 5 din C. pen. (fapta de la punctul 2 din rechizitoriul nr. x/2013), a fost condamnat același inculpat, la o pedeapsa de 4 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementara a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a ocupa o funcție sau exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura celeia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârșirea infracțiunii potrivit art. 65 alin. (1) C. pen.
În baza art. 65 C. pen., pe durata executării pedepsei s-au interzis ca pedeapsa accesorie drepturile prevăzute la art. 66 lit. a), b), g) C. pen. În baza art. 297 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 35 C. pen. (fapta de la punctul 3 din rechizitoriul nr. x/2013) și reținerea art. 5 C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementara a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și, g C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pedeapsa complementara, dreptul de a ocupa o funcție sau exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârșirea infracțiunii potrivit art. 65 alin. (1) C. pen.
În baza art. 65 C. pen., pe durata executării pedepsei s-au interzis ca pedeapsa accesorie drepturile prevăzute la art. 66 lit. a), b), g) C. pen. În baza art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 6 din Legea 78/2000, cu reținerea art. 5 din C. pen. (un singur act material/fapta de la punctul 1 din rechizitoriul nr. x/2015) a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementara a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și, g) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a ocupa o funcție sau exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârșirea infracțiunii potrivit art. 65 alin. (1) C. pen.
În baza art. 65 C. pen., pe durata executării pedepsei s-au interzis ca pedeapsa accesorie drepturile prevăzute la art. 66 lit. a), b), g) C. pen. În baza art. 38 lit. a) raportat la art. 39 lit. b), 45 C. pen., a dispus contopirea pedepselor aplicate în pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, la care a adăugat un spor de 3 ani închisoare, astfel încât inculpatul va avea de executat o pedeapsa de 8 ani închisoare în detenție și 5 ani pedeapsa complementara a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a ocupa o funcție sau exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârșirea infracțiunii potrivit art. 65 alin. (1) C. pen.
În baza art. 65 C. pen., pe durata executării pedepsei s-au interzis ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute la art. 66 lit. a), b), g) C. pen. În baza art. 404 alin. (4) lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 72 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicata inculpatului perioada reținerii de 24 ore luată la 15 decembrie 2014 și a arestării preventive luate de la data de 16 decembrie 2014 pana la data de 22 iunie 2015. În baza art. 399 C. proc. pen. raportat la art. 208 alin. (5) C. proc. pen. a menținut măsura controlului judiciar dispusă față de inculpatul A. prin încheierea penală din data de 22 iunie 2015 a Tribunalului Bihor. 2) În baza art. 255 alin. (1) C. pen. de la 1968, cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu reținerea art. 5 din C. pen.
a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 2 ani și 10 luni închisoare în detenție și 5 ani pedeapsa complementara a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. de la 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a ocupa o funcție sau exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârșirea infracțiunii potrivit art. 65 alin. (1) C. pen. de la 1968. În baza art. 71 alin. (2) C. pen. de la 1969, a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.
de la 1969, cu titlu de pedeapsă accesorie. În baza art. 404 alin. (4) lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 72 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicata inculpatului perioada reținerii de 24 ore luată la 15 decembrie 2014 și a arestării preventive luate de la data de 16 decembrie 2014 pana la data de pana la de 19 februarie 2015. În baza art. 399 C. proc. pen. raportat la art. 208 alin. (5) C. proc. pen.
a menținut măsura controlului judiciar dispusă față de inculpatul B. astfel cum a fost modificată în ceea ce privește programul de supraveghere, prin încheierea penală din 26 mai 2015 a Tribunalului Bihor 3) În baza art. 48 raportat la art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 35 din C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) cu reținerea art. 5 din C. pen., a fost condamnat inculpatul C. la pedeapsa de 2 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementara a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a ocupa o funcție sau exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârșirea infracțiunii potrivit art. 65 alin. (1) C. pen.
În baza art. 65 C. pen., pe durata executării pedepsei s-au interzis ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute la art. 66 lit. a), b) C. pen. În baza art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea 656/2002, raportat la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementara a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a ocupa o funcție sau exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârșirea infracțiunii potrivit art. 65 alin. (1) C. pen.
În baza art. 65 C. pen., pe durata executării pedepsei s-au interzis ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute la art. 66 lit. a), b), g) C. pen. În baza art. 38 lit. a) raportat la art. 39 lit. b), 45 C. pen. a dispus contopirea pedepselor aplicate în pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, la care a adăugat un spor de 8 luni închisoare, astfel încât inculpatul a avut de executat o pedeapsa de 2 ani și 8 luni închisoare în detenție și 5 ani pedeapsa complementara a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pedeapsa complementara, dreptul de a ocupa o funcție sau exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârșirea infracțiunii potrivit art. 65 alin. (1) C. pen.
În baza art. 65 C. pen., pe durata executării pedepsei s-au interzis ca pedeapsa accesorie drepturile prevăzute la art. 66 lit. a), b) C. pen. În baza art. 404 alin. (4) C. proc. pen. raportat la art. 72 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicata inculpatului perioada reținerii de 24 ore de la 12 ianuarie 2015 și a arestării preventive luate de la data de 13 ianuarie 2015 până la data de 19 februarie 2015. În baza art. 399 C. proc. pen. raportat la art. 208 alin. (5) C. proc. pen., a menținut măsura controlului judiciar dispusă față de inculpatul C. astfel cum a fost modificată în ceea ce privește programul de supraveghere, prin încheierea penală din 26 mai 2015 a Tribunalului Bihor. 4) În baza art. 255 alin. (1) vechiul C. pen., cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu reținerea art. 5 din C. pen., aferentă unui singur act material - punctul 1 din rechizitoriul nr. x/2015, a fost condamnat inculpatul D. la pedeapsa de 9 luni închisoare.
În baza art. 255 alin. (1) vechiul C. pen., cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu reținerea art. 5 din C. pen. (4 acte materiale), a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 ani și 10 luni închisoare și 5 ani pedeapsa complementara a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. de la 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a ocupa o funcție sau exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârșirea infracțiunii potrivit art. 65 alin. (1) C. pen.
de la 1968. În baza art. 71 alin. (2) C. pen. de la 1969, a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. de la 1969, cu titlu de pedeapsă accesorie. În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b), 35 C. pen. de la 1968 a dispus contopirea celor două pedepse în pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 10 luni închisoare pe care nu a mai sporit-o, dispunându-se ca în final inculpatul să execute o pedeapsa de 2 ani și 10 luni închisoare în detenție și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.
de la 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a ocupa o funcție sau exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârșirea infracțiunii potrivit art. 65 alin. (1) C. pen. de la 1968. În baza art. 71 alin. (2) C. pen. de la 1969, a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. de la 1969, cu titlu de pedeapsă accesorie. 5) În baza art. 254 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 41 alin. (2) din C. pen., cu reținerea art. 5 C. pen.
(4 acte materiale) a fost condamnat inculpatul E. la o pedeapsă de 5 ani și 8 luni închisoare în detenție și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. de la 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a ocupa o funcție sau exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârșirea infracțiunii potrivit art. 65 alin. (1) C. pen. de la 1968. În baza art. 71 alin. (2) C. pen. de la 1969, a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.
de la 1969, cu titlu de pedeapsă accesorie. În baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. a menținut măsurile asiguratorii luate prin ordonanța DNA în 11 decembrie 2014 prin care s-a dispus instituirea măsurii asiguratorii a sechestrului asupra bunurilor mobile proprietatea inculpatului A.. În baza art. 112 C. pen. a dispus confiscarea specială de la inculpat a sumei de 23.614 RON ridicată de la inculpatul A., reprezentând contravaloarea mitei primite de la inculpatul B. (valoare renovare apartament), precum și a sumei relative de 7700 RON (reprezentând contravaloarea mobilierului primit prin intermediul inculpatului C., după scăderea din valoare a bunurilor de care au beneficiat frații C.).
În baza art. 112 1 C. pen. a dispus confiscarea extinsă de la inculpatul A. a sumelor de: 38,886 RON (diferența rămasă după scăderea confiscării speciale), 25.000 euro, precum și 36 de monede din metal galben, cu o valoare de aprox. 37.000 de euro, sume pe care inculpatul nu le poate justifica. A dispus anularea următoarelor acte: factura seria PIVET nr. 5020 din 16 decembrie 2013, contractul nr. x din 5 decembrie 2013, actul adițional nr. 1, nedatat, la acest contract, chitanța din 5 decembrie 2013. În baza art. 274 C. proc. pen. a obligat inculpații la cheltuieli judiciare în sarcina statului, după cum urmează: C. la 11000 RON, A. 20.000 RON, B. 13000 RON, E. și D. câte 9000 RON.
Împotriva Sentinței penale nr. 113 din data de 22 iulie 2016 pronunțată de Tribunalul Bihor au declarat apeluri Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Oradea și inculpații A., C., B., D. și E.. Prin Decizia penală nr. 448/A din 5 iulie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul C. împotriva Sentinței penale nr. 113 din 22 iulie 2016 a Tribunalului Bihor. În baza art. 421 punctul 2 lit. a) C. proc. pen., au fost admise apelurile declarate de DNA - Serviciul Teritorial Oradea și de inculpații A., B., D. și E. împotriva aceleiași sentințe penale, pe care a desființat-o în parte, în sensul că: 1) A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen.
pe o durată de 5 ani, aplicate de instanța de fond inculpatului A., în pedepsele componente de: - 5 ani închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen. pe o durată de 5 ani și pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării acelorași drepturi, pentru infracțiunea prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 6 din Legea nr. 78/2000 (punctul 1 din rechizitoriul nr. x/2013). - 4 ani închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen. pe o durată de 5 ani și pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării acelorași drepturi, pentru infracțiunea prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplic.
art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 35 C. pen. (punctul 2 din rechizitoriul nr. x/2013). - 2 ani închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen. pe o durată de 5 ani și pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării acelorași drepturi, pentru infracțiunea prevăzută de art. 297 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 35 C. pen. (punctul 3 din rechizitoriul nr. x/2013). - 3 ani închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen. pe o durată de 5 ani și pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării acelorași drepturi, pentru infracțiunea prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplic.
art. 6 din Legea nr. 78/2000 (un singur act material, din 17 ianuarie 2013; rechizitoriul nr. x/2015). - sporul de 3 ani închisoare, care a fost înlăturat. Au fost înlăturate dispozițiile instanței de fond de condamnare a inculpatului A. și de aplicare a pedepselor complementare și accesorii pentru infracțiunea prevăzută de art. 297 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 35 C. pen. (punctul 3 din rechizitoriul nr. x/2013). În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen., rap la art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 297 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 35 C. pen. (punctul 3 din rechizitoriul nr. x/2013). Au fost înlăturate dispozițiile instanței de fond de condamnare a inculpatului A. și de aplicare a pedepselor complementare și accesorii pentru infracțiunea prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen.
cu aplic. art. 6 din Legea nr. 78/2000 (un singur act material, din 17 ianuarie 2013; rechizitoriul nr. x/2015). În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 6 din Legea nr. 78/2000 (un singur act material, din 17 ianuarie 2013; rechizitoriul nr. x/2015). A fost redusă de la 5 ani închisoare la 3 ani închisoare pedeapsa aplicată de instanța de fond pentru infracțiunea prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 6 din Legea nr. 78/2000 (punctul 1 din rechizitoriul nr. x/2013). A fost redusă de la 4 ani închisoare la 3 ani închisoare pedeapsa aplicată de instanța de fond pentru infracțiunea prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen.
cu aplic. art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 35 C. pen. (punctul 2 din rechizitoriul nr. x/2013). În baza art. 38, art. 39 alin. (1) lit. b) și art. 45 C. pen., au fost contopite pedepsele de mai sus și s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, la care adaugă sporul de 1 an închisoare (1/3 din cealaltă pedeapsă), urmând ca acesta să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare, în regim de detenție, precum și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen. pe o durată de 5 ani și pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării acelorași drepturi. 2) A fost redusă de la 2 ani și 10 luni închisoare la 1 an și 6 luni închisoare, pedeapsa aplicată de instanța de fond inculpatului B. pentru infracțiunea prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen.
din 1968 cu aplic. art. 6 din Legea nr. 78/2000 și înlăturată pedeapsa complementară aplicată alături de această pedeapsă. În baza art. 861 C. pen. din 1968, cu referire la art. 16 alin. (2) din Legea nr. 187/2012, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului pe un termen de încercare de 5 ani stabilit conform art. 862 C. pen. din 1968. În baza art. 863 alin. (1) C. pen. din 1968, pe durata termenului de încercare a fost obligat inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Satu Mare; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existență.
În baza art. 32 alin. (4) și alin. (1) lit. c) din Legea nr. 252/2013 s-a dispus să se realizeze coordonarea procesului de supraveghere a condamnatului de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Satu Mare. În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. din 1968, a fost suspendată executarea pedepsei accesorii stabilite de instanța de fond pe durata suspendării executării pedepsei principale. 3) A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 2 ani și 8 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen. pe o durată de 5 ani, aplicate de instanța de fond inculpatului C., în pedepsele componente de: - 2 ani închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) C. pen.
pe o durată de 5 ani și pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării acelorași drepturi, pentru infracțiunea prevăzută de art. 48 rap. la art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 6 din Legea nr. 78/2000, art. 35 din C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. (punctul 2 din rechizitoriul nr. x/2013). - 2 ani închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) C. pen. pe o durată de 5 ani și pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 lit. a), b), g) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 rap. la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) (punctul 2 din rechizitoriul nr. x/2013).
- sporul de 8 luni închisoare, care a fost înlăturat. A fost înlăturată circumstanța atenuantă prevăzută de art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen., reținută de instanța de fond în favoarea inculpatului C. pentru infracțiunea prevăzută de art. 48 rap. la art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 6 din Legea nr. 78/2000 art. 35 din C. pen., dispunându-se majorarea de la 2 ani închisoare la 3 ani închisoare pedeapsa aplicată inculpatului pentru această infracțiune. A fost înlăturată circumstanța atenuantă prevăzută de art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. și dispozițiile art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000, reținute de instanța de fond în favoarea inculpatului C. pentru infracțiunea prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, dispunându-se majorarea de la 2 ani închisoare la 3 ani închisoare a pedepsei aplicate inculpatului pentru această infracțiune.
În baza art. 38, art. 39 alin. (1) lit. b) și art. 45 C. pen., au fost contopite pedepsele de mai sus și a fost aplicată inculpatului C. pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, la care adaugă sporul de 1 an închisoare (1/3 din cealaltă pedeapsă), urmând ca acesta să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare, în regim de detenție, precum și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen. pe o durată de 5 ani și pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării acelorași drepturi. 4) A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 2 ani și 10 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.
din 1968, aplicate de instanța de fond inculpatului D., în pedepsele componente de: - 9 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. din 1968, cu aplic. art. 6 din Legea nr. 78/2000 (aferentă unui singur act material în legătură cu inculpatul A.; rechizitoriul nr. x/2015). - 2 ani și 10 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. din 1968 cu aplic. art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen. din 1968 (aferentă celor patru acte materiale în legătură cu inculpatul E.; rechizitoriul nr. x/2015) și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.
din 1968. Au fost înlăturate dispozițiile instanței de fond de condamnare a inculpatului D. pentru infracțiunea prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. din 1968 cu aplic. art. 6 din Legea nr. 78/2000 (aferentă actului material din 17 ianuarie 2013 în legătură cu inculpatul A. - rechizitoriul nr. x/2015) și în baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen., a fost achitat inculpatul D., pentru săvârșirea acestei infracțiuni. A fost redusă de la 2 ani și 10 luni închisoare la 1 an închisoare, pedeapsa aplicată de instanța de fond inculpatului D. și s-au reținut ca temei al condamnării pentru această infracțiune dispozițiile art. 255 alin. (1) C. pen. din 1968, cu aplic.
art. 6 din Legea nr. 78/2000 (reținând un singur act material, din data de 31 ianuarie 2013 în legătură cu inculpatul E.; rechizitoriul nr. x/2015). A fost înlăturată pedeapsa complementară aplicată de instanța de fond pentru această infracțiune. În baza art. 861 C. pen. din 1968, cu referire la art. 16 alin. (2) din Legea nr. 187/2012, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului pe un termen de încercare de 4 ani, stabilit conform art. 862 C. pen. din 1968. În baza art. 863 alin. (1) C. pen.
din 1968, pe durata termenului de încercare a fost obligat inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Satu Mare; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existență. În baza art. 32 alin. (4) și alin. (1) lit. c) din Legea nr. 252/2013 s-a dispus să se realizeze coordonarea procesului de supraveghere a condamnatului de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Satu Mare.
În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. din 1968 a fost suspendată executarea pedepsei accesorii stabilite de instanța de fond pe durata suspendării executării pedepsei principale. 5) A fost redusă de la 5 ani și 8 luni închisoare la 3 ani închisoare pedeapsa aplicată inculpatului E. de către instanța de fond pentru infracțiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. din 1968, cu aplic. art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968 (reținând două acte materiale de luare de mită, din 31 ianuarie 2013 și 14 aprilie 2013; rechizitoriul nr. x/2015). În baza art. 861 C. pen. din 1968, cu referire la art. 16 alin. (2) din Legea nr. 187/2012, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului pe un termen de încercare de 6 ani stabilit conform art. 862 C. pen.
din 1968. În baza art. 863 alin. (1) C. pen. din 1968, pe durata termenului de încercare a fost obligat inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Satu Mare; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existență. În baza art. 32 alin. (4) și alin. (1) lit. c) din Legea nr. 252/2013 s-a dispus să se realizeze coordonarea procesului de supraveghere a condamnatului de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Satu Mare . În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen.
din 1968 a fost suspendată executarea pedepsei accesorii stabilite de instanța de fond pe durata suspendării executării pedepsei principale. Prin aceeași decizie, s-a dispus reformarea dispozițiilor instanței de fond cu privire la confiscarea specială, în sensul că în baza art. 289 alin. (3) C. pen. confiscă de la inculpatul A. suma de 23.614 RON și suma de 6.978,25 RON și de la inculpatul C. suma de 4.800 RON. A fost înlăturată dispoziția instanței de fond de anulare a următoarelor acte: factura fiscală seria PIVET din 16 decembrie 2013, contractul din 5 decembrie 2013, actul adițional nr. 1 nedatat, chitanța din 5 decembrie 2013. În rest, au fost menținute dispozițiile sentinței apelate care nu contravin deciziei din apel.
***** Împotriva deciziei instanței de apel au formulat recurs în casație inculpații A., C., B., D. și E.. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți la data 2 octombrie 2017, fiind fixat termen la data de 24 noiembrie 2017, în vederea examinării, în Cameră de Consiliu, a admisibilității în principiu a cererilor de recurs în casație, conform art. 440 C. proc. pen. Prin încheierea din data de 24 noiembrie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-au admis, în principiu, cererile de recurs în casație formulate de inculpații A., B., C., E. și D. împotriva Deciziei penale nr. 448/A din data de 5 iulie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori și s-a trimis cauza completului care judecă recursul în casație, în compunere de 3 judecători.
Pentru a dispune astfel, Înalta Curte, verificând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererilor de recurs în casație, a constatat că Decizia penală nr. 448/A din data de 5 iulie 2017 a Curții de Apel Oradea face parte din categoria hotărârilor ce pot fi atacate cu recurs în casație, iar calea de atac a fost formulată de către inculpați în termenul prevăzut de lege, fiind, așadar, respectate dispozițiile art. 434 - 436 din C. proc. pen. Totodată, din examinarea cererilor de recurs în casație a rezultat îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 437 alin. (1) din C. proc. pen., fiind menționate: numele și prenumele părții care a exercitat recursul în casație, hotărârea care se atacă, cazul de recurs în casație pe care se întemeiază cererea și motivarea acestuia, precum și semnătura persoanei care a exercitat calea de atac.
În ceea ce privește cerința prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., s-a constatat că, în cuprinsul motivelor de recurs în casație formulate de inculpații A., C., B., D. și E., a fost indicat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. și motivarea acestuia, reținându-se, în esență, următoarele:
Prin recursul în casație declarat de inculpatul A., apărătorul inculpatului A. a arătat că este incident cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., întrucât noțiunii de "faptă care nu este prevăzută de legea penală" i se subsumează și situația în care faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv situația în care elementele de fapt reținute nu se regăsesc în conținutul legal al infracțiunii. De asemenea, s-au invocat dispozițiile art. 15 și 16 C. pen., precum și temeiul de achitare prevăzut de art. 16 C. proc. pen. Astfel, apărarea a susținut că, în cauză, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. S-a arătat că lipsește elementul material al infracțiunii, întrucât nu este îndeplinită condiția prevăzută de textul de incriminare ca acțiunea inculpatului să se săvârșească în legătură cu un act ce intră în atribuțiile de serviciu ale funcționarului public - pentru fapta descrisă la pct. 1 din rechizitoriu. Referitor la cel de al doilea act material descris în rechizitoriu, s-a arătat că nu există situația premisă pretinsă de textul de incriminare, iar instanța de apel trebuia să aprecieze existența elementelor constitutive ale infracțiunii cu privire la fiecare act material care compune pretinsa infracțiune de luare de mită în formă continuată, respectiv, să fie identificate actele ce intră în atribuțiile de serviciu ale inculpatului pentru fiecare acțiune ce compune infracțiunea continuată. Pe cale de consecință, pentru considerentele prezentate în cererea formulată în scris, s-a solicitat, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen. prin raportare la art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., admiterea recursului în casație, casarea Deciziei penale nr. 448/A din 5 iulie 2017 a Curții de Apel Oradea, pronunțarea unei soluții de achitare a inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 (punctul 1 din rechizitoriul nr. x/2013) și a infracțiunii de luare mită prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 35 C. pen. (punctul 2 din același rechizitoriu), întrucât inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală (art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.). De asemenea, în temeiul art. 448 alin. (3) C. proc. pen., s-a solicitat și desființarea hotărârii primei instanțe. Totodată, potrivit art. 441 alin. (1) C. proc. pen., s-a solicitat suspendarea executării deciziei penale atacate, până la soluționarea recursului în casație.
Prin motivele de recurs în casație formulate de inculpatul B., apărătorii aleși ai inculpatului au solicitat, în esență, în temeiul cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., achitarea inculpatului, întrucât acesta a fost condamnat pentru o faptă care nu era prevăzută de legea penală în vigoare la data comiterii ei, respectiv în luna noiembrie 2013, sub imperiul C. pen. vechi, aplicabil în speță. Astfel, s-a susținut că în mod greșit s-a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. din 1969 rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 5 C. pen., deoarece situația factuală din dosar nu confirmă tipicitatea normei de incriminare, existând o vădită discrepanță între probatoriul cauzei și soluțiile date de instanțele de fond și apel, sub acest aspect, fiind vorba așadar în speță de o "eroare de fapt". S-a mai arătat că hotărârile pronunțate în cauză sunt nelegale și în ceea ce privește soluția de schimbare a încadrării juridice a faptelor pentru care B. a fost trimis în judecată și, din această perspectivă, s-a făcut o greșită aplicare a legii. În consecință, apărătorii inculpatului B., au solicitat, în baza art. 448 alin. (2) lit. a) C. proc. pen.., admiterea recursului în casație, casarea hotărârii atacate, înlăturarea greșitei aplicări a legii și achitarea inculpatului, în baza art. 396 C. proc. pen.. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. Totodată, în baza art. 441 alin. (1) C. proc. pen.., s-a solicitat suspendarea executării hotărârii și a pedepsei aplicate recurentului, fără a i se impune acestuia respectarea unor obligații prevăzute la art. 215 alin. (1) și (2) C. proc. pen.
Prin recursul în casație formulat de inculpatul C., apărarea inculpatului a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., arătând că faptele pentru care a fost condamnat inculpatul C. nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de complicitate la luare de mită în formă continuată, prev. de art. 48 rap. la art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 35 C. pen. și spălare a banilor, prev. de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002. În temeiul cazului de casare invocat, apărarea inculpatului a solicitat admiterea recursului în casație, casarea hotărârii atacate și, în consecință, achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la luare de mită în formă continuată și spălarea banilor, întrucât, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care a fost condamnat, faptele nu sunt prevăzute de legea penală. În esență, în dezvoltarea motivelor de recurs în casație, apărarea inculpatului a menționat că starea de fapt reținută prin decizia atacată nu conturează elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care acesta a fost condamnat, arătându-se că, în baza cazului de casare invocat, se subsumează noțiunii de "faptă care nu este prevăzută de legea penală" și situația în care faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv situația în care elementele de fapt reținute nu se regăsesc în conținutul legal al infracțiunii. În acest sens, au fost invocate dispozițiile art. 15 C. pen., precum și temeiul de achitare prevăzut de art. 16 C. proc. pen. În concluzie, față de aspectele evocate în cuprinsul cererii de recurs în casație, apărarea inculpatului a solicitat, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. admiterea recursului în casație, casarea hotărârii atacate și, în temeiul art. 17 alin. (2) și art. 16 lit. b) C. proc. pen., achitarea acestuia întrucât faptele pentru care a fost condamnat nu sunt prevăzute de legea penală. De asemenea, s-a solicitat aplicarea art. 448 alin. (3) C. proc. pen. și, prin urmare, să se dispună desființarea Sentinței penale nr. 113 din data de 22 iulie 2016 pronunțată de Tribunalul Bihor. Totodată, în temeiul art. 441 alin. (1) C. proc. pen., s-a solicitat suspendarea executării Deciziei penale nr. 448/A/2017 din data de 5 iulie 2017 a Curții de Apel Oradea, până la soluționarea prezentului recurs în casație.
În esență, prin motivele de recurs formulate de inculpatul D., apărarea inculpatului D. a arătat că este incident în speță cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., având în vedere că prezentul recurs în casație vizează greșita apreciere a existenței laturii obiective și a celei subiective a infracțiunii de dare de mită pentru care a fost condamnat inculpatul, respectiv lipsa tipicității obiective și subiective a faptei pentru care s-a dispus condamnarea sa definitivă. De asemenea, s-a apreciat că este incident același caz de casare indicat și prin prisma inexistentei intenției directe, calificate prin scop, necesară în cazul infracțiunii de dare de mită din reglementarea anterioară, spre deosebire de actuala reglementare, în care fapta se poate comite atât cu intenție directă, cât și cu intenție indirectă, ori, fapta pentru care a fost condamnat inculpatul D., putându-se aprecia, cel mult, că ar fi fost comisă cu intenție indirectă. Prin urmare, raportat la data săvârșirii faptei, 31 ianuarie 2013, sub imperiul vechiul C. pen., s-a susținut că, fapta comisă cu intenție indirectă nu era incriminată, ceea ce înseamnă ca fapta, la data comiterii ei, nu era prevăzută de legea penală. Concluzionând, apărătorul inculpatului D. a menționat că lipsește atât tipicitatea obiectivă, cât și cea subiectivă a infracțiunii de dare de mită, prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. 1969, fiind incident în cauză temeiul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., impunându-se, în consecință, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., achitarea inculpatului D. pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. 1969 cu aplic, art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 5 C. pen.
În cuprinsul cererii de recurs în casație formulate de inculpatul E., apărătorul inculpatului a arătat că, în drept, invocă art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., solicitând admiterea recursului în casație, casarea deciziei atacate și să se dispună achitarea inculpatului în ceea ce privește infracțiunea de luare de mită, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 35 din C. pen. cu reținerea art. 5 C. pen. (2 acte materiale). În esență, pentru argumentele expuse în cuprinsul motivelor formulate în scris, apărarea inculpatului a solicitat să se constate că starea de fapt reținută în sarcina inculpatului nu corespunde modelului abstract prevăzut de norma de incriminare a infracțiunii de luare de mită, prev. de art. 289 C. pen.. S-a arătat că tipicitatea acestei infracțiuni se identifică în mod categoric cu elementul material al acesteia, ce constă în "pretinderea, primirea sau acceptarea promisiunii unor bani sau altor foloase, în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui act". Or, în cauză, instanța de apel nu identifică în concret care din aceste modalități alternative de executare a fost comisă de către inculpatul E. în realizarea elementului material al infracțiunii de luare de mită. S-a mai solicitat să se facă aplicarea art. 448 alin. (3) C. proc. civ..pen., desființarea hotărârii primei instanțe, întrucât sunt incidente aceleași încălcări de lege ca în decizia recurată, sens în care, se solicită și casarea Sentinței penale nr. 113 din data de 22 iulie 2016 a Tribunalului Bihor. În cauză, au fost depuse concluzii scrise din partea Ministerului Public asupra recursurilor în casație de față. Totodată, prin încheierea de admitere în principiu a fost stabilit termen de judecată la data de 26 ianuarie 2018, ocazie cu care au fost puse în discuția părților cererile de suspendare a executării Deciziei penale nr. 448/A din 5 iulie 2017 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, formulate de recurenții inculpați B., C. și A., precum și cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., formulată de inculpatul D.. Prin încheierea de ședință din data de 31 ianuarie 2018, pentru argumentele expuse în cuprinsul încheierii respective, Înalta Curte a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de recurentul inculpat D., privind sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. și totodată, a respins, ca nefondate, cererile formulate de recurenții inculpați B., C. și A., de suspendare a executării hotărârii nr. 448/A din data de 5 iulie 2017, pronunțată de către Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori. Cu prilejul dezbaterilor, la termenul din data de 9 martie 2018, s-au luat concluziile apărătorilor recurenților inculpați, ale Parchetului, precum și ale recurenților inculpați în ultimul cuvânt, fiind redate pe larg în cuprinsul încheierii de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie. Analizând recursurile în casație în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că acestea sunt nefondate, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Prioritar analizei motivelor de recurs în casație, așa cum au fost dezvoltate în cererile inculpaților A., C., B., D. și E., Înalta Curte subliniază următoarele aspecte: Recursul în casație, în reglementarea noului C. proc. pen., reprezintă o cale extraordinară de atac, echivalentă ultimului nivel de jurisdicție în care părțile pot solicita reformarea unei hotărâri definitive, însă doar pentru motive circumscrise cazurilor de casare expres și limitativ prevăzute de legiuitor, în cuprinsul art. 438 C. proc. pen. În intenția de a răspunde cerințelor jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului și de a se conforma prevederilor Convenției, relative la asigurarea celerității procesului penal, prin desfășurarea acestuia într-un termen rezonabil, legiuitorul român a reconfigurat sistemul căilor de atac, reducând numărul gradelor de jurisdicție. Drept urmare, noua legislație procesual penală prevede o singură cale de atac ordinară, și anume apelul, recursul devenind, în schimb, o cale extraordinară de atac, sub denumirea de "recurs în casație", exercitat doar în cazuri anume prevăzute de lege și numai pentru motive de nelegalitate. Fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiul legalității, pe de o parte, și principiul respectării autorității de lucru judecat, pe de altă parte, recursul în casație permite cenzurarea legalității unei categorii limitate de hotărâri definitive și numai pentru motive expres reglementate de legea procesual-penală. Pe calea recursului în casație nu se poate invoca și, corespunzător, Înalta Curte de Casație și Justiție nu are posibilitatea de a cenzura orice aspect de nelegalitate a hotărârilor, ci numai pe acelea pe care legiuitorul le-a considerat importante, grave, și le-a prevăzut explicit în cuprinsul art. 438 alin. (1) C. proc. pen. În egală măsură, recursul în casație nu permite reevaluarea unor elemente sau împrejurări de fapt stabilite, cu autoritate de lucru judecat, de către instanțele de fond, iar Înalta Curte de Casație și Justiție nu este abilitată să dea o nouă interpretare materialului probator și să rețină o stare de fapt diferită de cea descrisă și valorificată ca atare în hotărârea definitivă. Calea extraordinară de atac analizată nu are ca finalitate remedierea unei greșite aprecieri a faptelor și a unei inexacte sau insuficiente stabiliri a adevărului, printr-o urmărire penală incompletă sau o cercetare judecătorească nesatisfăcătoare. Instanța de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă numai dacă, din punct de vedere al dreptului, hotărârea atacată este corespunzătoare. Analizând, în aceste coordonate de principiu, cererile de recurs în casație formulate în cauză, Înalta Curte constată, în prealabil, că inculpații A., B., C., E. și D. nu au invocat veritabile aspecte de nelegalitate ale hotărârii atacate, ce ar putea fi subsumate cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., ci, în principal, au circumscris criticile aduse chestiunilor de fapt reținute de către instanța de apel în hotărârea atacată, care, în opinia apărării, nu corespund exigențelor normelor de incriminare în baza cărora au fost condamnați inculpații, făcându-se referiri la probatoriul administrat în cauză, la declarațiile din dosar ori convorbiri telefonice și la faptul că probele administrate în privința vinovăției recurenților nu sunt ferme, sigure, certe. Mai exact, argumentele inculpaților expuse în cuprinsul cererilor de recurs în casație, prin care se evocă situația de fapt reținută de instanța de apel ori interpretarea dată de aceasta probatoriului administrat, reflectă, în realitate, o solicitare de rejudecare a cauzei subsecvent reaprecierii și cenzurării probelor, cu consecința stabilirii unei alte situații de fapt decât cea reținută de instanța de apel și dispunerii unei soluții favorabile celor cinci inculpați - de achitare. Or, de vreme ce tind, în esență, la reanalizarea situației de fapt și reevaluarea materialului probator, susținerile recurenților nu pot fi valorificate în contextul niciunuia dintre cazurile de casare expres și limitativ reglementate de art. 438 C. proc. pen. Așa cum s-a argumentat în precedent, starea de fapt reținută în cauză cu titlu definitiv și concordanța acesteia cu probele administrate nu pot fi cenzurate de instanța supremă în procedura căii extraordinare de atac a recursului în casare. I. Recursul în casație formulat de inculpatul A. Prin cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. s-a invocat incidența cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., respectiv inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală. În esență, recurentul inculpat a arătat că faptele pentru care a fost condamnat nu sunt prevăzute de legea penală, neîntrunind elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., întrucât starea de fapt nu concordă cu conținutul legal al infracțiunii, sens în care se impune achitarea inculpatului în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. Astfel cu privire la prima faptă de luare de mită pentru care a fost condamnat, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 (punctul 1 din rechizitoriul nr. x/2013), s-a arătat că nu este îndeplinită condiția prevăzută de textul de incriminare, ca acțiunea să se săvârșească în legătură cu un act ce intră în atribuțiile de serviciu ale funcționarului public. În susținerea acestui argument, apărarea inculpatului a arătat că în dosar nu există nicio probă că restituirea TVA-ului era una din atribuțiile de serviciu ale inculpatului A.; or, pentru a se reține tipicitatea faptei imputate inculpatului trebuie ca acțiunea incriminată să aibă loc în legătură cu un act ce face parte din sfera atribuțiilor de serviciu ale funcționarului, care însă în speță nu intra în competența inculpatului A.. În ceea ce privește a doua infracțiune de luare de mită pentru care a fost condamnat inculpatul A., prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 35 C. pen. (punctul 2 din același rechizitoriu), apărarea a arătat că nu există situația premisă pretinsă de textul de incriminare, întrucât din data de 1 ianuarie 2014 societatea F. și-a mutat sediul și nu mai era în competența Direcției Generale a Finanțelor Publice Satu Mare de care aparținea inculpatul A.. Așadar, referitor la această faptă, cum că inculpatul ar fi primit diverse bunuri de la reprezentanții S.C. F. S.R.L., s-a susținut că instanța de apel nu a identificat niciun act care să intre în atribuțiile de serviciu ale inculpatului legate de restituirea TVA-ului, reținându-se, de altfel că, acele controale desfășurate în perioada 3 - 10 decembrie 2013 nu țineau de atribuțiile de serviciu ale acestuia. Concluzionând, apărarea a susținut că inculpatul a fost condamnat pentru o fapta de luare de mită, în formă continuată, fără să fie identificate, în vreun fel, actele ce intră în atribuțiile de serviciu ale acestuia, pentru fiecare acțiune în parte ce compune infracțiunea continuată. S-a mai susținut că, deși nu a fost identificat actul ce intră în atribuțiile de serviciu ale inculpatului cu privire la care se susține că ar fi primit mai multe bunuri, s-a reținut forma
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.