ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)
Deliberând asupra recursului în casație de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
I. Prin Sentința penală nr. 109/22.10.2021 pronunțată de Tribunalul Brăila, în baza art. 257 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 1 an și 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj (persoană vătămată B.).
În baza art. 66 alin. (1) - art. 67 alin. (2) din C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) din C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale (pedeapsă complementară).
În baza art. 65 alin. (1) din C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) din C. pen., pe durata executării pedepsei principale (pedeapsă accesorie).
În baza art. 290 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen., a fost condamnat inculpatul A.), la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită (persoană vătămată B.).
În baza art. 66 alin. (1) - art. 67 alin. (2) din C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) din C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale (pedeapsă complementară).
În baza art. 65 alin. (1) din C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) din C. pen., pe durata executării pedepsei principale (pedeapsă accesorie).
S-a constatat că faptele deduse judecății sunt concurente cu infracțiunile pentru care a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 2 ani și 4 luni aplicată prin Sentința penală nr. 306/26.10.2017 a Judecătoriei Călărași, definitivă prin neapelare la data de 14.11.2017
S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani și 4 luni, aplicată prin Sentința penală nr. 306/26.10.2017 a Judecătoriei Călărași, definitivă prin neapelare la data de 14.11.2017, în pedepsele componente de 1 an și 2 ani închisoare și pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., pe o perioadă de 3 ani. A fost înlăturat sporul de 4 luni.
În baza art. 38 alin. (1) și art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., a dispus contopirea pedepselor, urmând a fi aplicată pedeapsa cea mai grea de 2 ani sporită cu 1/3 din totalul celorlalte, în final pedeapsa de executat fiind de 3 ani și 5 luni închisoare (5 luni+ 8 luni+ 4 luni).
În baza art. 66 alin. (1) - art. 67 alin. (2) din C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) din C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale (pedeapsă complementară).
În baza art. 65 alin. (1) din C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) din C. pen., pe durata executării pedepsei principale (pedeapsă accesorie).
S-a constatat că faptele deduse judecății au fost săvârșite în stare de recidivă față de condamnarea suferită prin Sentința penală nr. 38/22.04.2015 a Judecătoriei Însurăței, definitivă prin neapelare la data de 18.05.2015.
În baza art. 43 alin. (1) din C. pen., s-a adăugat la pedeapsa închisorii de 3 ani și 5 luni închisoare restul rămas neexecutat la data săvârșirii faptei deduse judecății (23.07.2016), de 410 zile închisoare, din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 38/22.04.2015 a Judecătoriei Însurăței, definitivă prin neapelare la data de 18.05.2015, urmând a executa o pedeapsă de 3 ani, 5 luni și 410 zile închisoare.
În baza art. 45 alin. (1) și alin. (3) lit. a) din C. pen., în referire la art. 67 alin. (2) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat), pe o durată de 5 ani.
În baza art. 45 alin. (5) din C. pen. în referire la art. 65 alin. (1) și (3) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat), până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
S-a dedus perioada executată de la 23.07.2013 (data săvârșirii faptelor deduse judecății) la data de 15.11.2016 (data liberării condiționate din pedeapsa aplicată prin Sentința penală nr. 38/2015 a Judecătoriei Însurăței și care atrage starea de recidivă) și de la 09.09.2017 la 29.05.2019 (perioadă executată în Sentința penală nr. 306/26.10.2017 a Judecătoriei Călărași).
S-a constatat că persoana vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
S-a constatat că în cauză nu se impune confiscarea întrucât infracțiunea s-a comis în faza promisiunii.
Împotriva Sentinței penale nr. 109/22.10.2021 pronunțate de Tribunalul Brăila a formulat apel inculpatul A..
II. Prin Decizia penală nr. 434/21.03.2022 pronunțată de Curtea de Apel Galați, în Dosarul nr. x/2020, s-a respins, ca fiind nefondat, apelul formulat de inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 109/22.10.2021 pronunțată de Tribunalul Brăila, în Dosarul nr. x/2020.
Împotriva Deciziei penale nr. 434 din 21.03.2022 pronunțată de Curtea de Apel Galați a formulat contestație în anulare inculpatul condamnat A..
III. Prin Decizia penală nr. 69/A din 19.01.2023, Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, a admis contestația în anulare formulată de condamnatul-contestator A. , a desființat Decizia penală nr. 434/A/21.03.2022 a Curții de Apel Galați pronunțată în Dosarul penal nr. x/2020 și, în rejudecarea apelului, a admis calea de atac, a desființat în parte a Sentința penală nr. 109/22.10.2021 a Tribunalului Brăila, înlăturând dispozițiile privind condamnarea inculpatului A. la pedeapsa principală de 1 an și 3 luni închisoare, precum și la pedepsele accesorii și complementare, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj, prevăzute de art. 257 alin. (1) C. pen., precum și dispozițiile privind soluționarea antecedentelor penale.
În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen., în referire la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II-a C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen. și art. 5 C. pen., cu referire la art. 155 alin. (1) C. pen., interpretat prin Deciziile Curții Constituționale nr. 297/2018 și nr. 358/2022, a dispus încetarea procesului penal pornit față de inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj - art. 257 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen. (faptă din 23.07.2016) -, ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.
A menținut dispoziția de condamnare a aceluiași inculpat la pedeapsa principală de 2 ani închisoare, precum și la pedepsele accesorii și complementare, pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită, prevăzută de art. 290 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen. (faptă din 23.07.2016).
A constatat că fapta dedusă judecății este concurentă cu infracțiunile pentru care a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 2 ani și 4 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 306/26.10.2017 a Judecătoriei Călărași, definitivă prin neapelare la data de 14.11.2017.
A descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani și 4 luni aplicată prin Sentința penală nr. 306/26.10.2017 a Judecătoriei Călărași, în pedepsele componente de 1 an închisoare și 2 ani închisoare și pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., pe o perioadă de 3 ani.
În baza art. 38 alin. (1) raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., a dispus contopirea pedepsei de 2 ani închisoare aplicată în prezenta cauză cu pedepsele de 1 an închisoare și, respectiv 2 ani închisoare, aplicate prin Sentința penală nr. 306/26.10.2017 a Judecătoriei Călărași, urmând a fi aplicată pedeapsa cea mai grea de 2 ani sporită cu 1/3 din totalul celorlalte, în final pedeapsă de executat de 3 ani închisoare (R1).
În baza art. 45 alin. (1) și alin. (3) lit. a) din C. pen. în referire la art. 67 alin. (2) din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat), pe o durată de 5 ani.
În baza art. 45 alin. (5) C. pen. în referire la art. 65 alin. (1) și (3) din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat), până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
A constatat că fapta dedusă judecății a fost săvârșită în stare de recidivă față de condamnarea prin Sentința penală nr. 38/22.04.2015 a Judecătoriei Însurăței, definitivă prin neapelare la data de 18.05.2015, de 3 ani închisoare.
În baza art. 43 alin. (1) din C. pen., a adăugat la pedeapsa închisorii de 3 ani închisoare (R1), restul de 410 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa aplicată prin Sentința penală nr. 38/22.04.2015 a Judecătoriei Însurăței, urmând ca inculpatul să execute o pedeapsă de 3 ani și 410 zile închisoare (R2).
A dedus din pedeapsa de 3 ani și 410 zile închisoare, durata executată în perioada 23.07.2016 - 15.11.2016, în perioada 09.09.2017 - 29.05.2019 și în perioada 22.03.2022 la zi.
A menținut celelalte dispoziții ale Sentinței penale nr. 109/22.10.2021 a Tribunalului Brăila și ale Deciziei penale nr. 434/A/21.03.2022 a Curții de Apel Galați care nu contravin deciziei și a dispus anularea mandatului de executare emis anterior în cauză și emiterea unui nou mandat de executare.
Împotriva Deciziei penale nr. 69/A din data de 19 ianuarie 2023, pronunțate de către Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, a formulat recurs în casație Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați.
În susținerea cererii de recurs în casație, Parchetul a înțeles să indice cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen.:
"în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal".
A arătat că decizia este nelegală, întrucât în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul A., cu privire la infracțiunea de ultraj. S-a menționat că faptele deduse judecății au fost comise în data de 23.07.2016, iar decizia ce face obiectul contestației în anulare a fost pronunțată la data de 21.03.2022, legea mai favorabilă aplicabilă la momentul pronunțării fiind C. pen. în forma în care dispozițiile art. 155 alin. (1) nu reglementau vreun caz de întrerupere a cursului prescripției răspunderii penale, ceea ce atrăgea incidența exclusivă a termenelor generale de prescripție prevăzute de art. 154 C. pen.
În esență, s-a invocat aplicarea greșită a dispozițiilor art. 426 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen. privind admiterea contestației în anulare, încălcarea dispozițiilor constituționale legale în materia efectelor deciziilor Curții Constituționale a României cu consecința admiterii contestației în anulare și greșita încetare a procesului penal, precum și lipsa de fundament a argumentelor privind aplicabilitatea Deciziei nr. 67/2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materia penală.
IV. Prin încheierea din data de 26 aprilie 2023, Înalta Curte a admis, în principiu, cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați împotriva Deciziei penale nr. 69/A din data de 19 ianuarie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, cu privire la inculpatul A. și a trimis cauza, în vederea judecării recursului în casație, la completul C3, în compunere de 3 judecători.
S-a reținut că aspectele invocate în cererea de recurs în casație vizează soluția încetării procesului penal ca urmare a incidenței Deciziilor instanței de control constituțional, nr. 297/2018 și nr. 358/2022 și pot fi evaluate în cadrul recursului în casație.
Analizând recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, în limitele stabilite prin încheierea de admitere în principiu, Înalta Curte constată că motivele invocate sunt neîntemeiate, pentru următoarele considerente:
În cauză, procurorul a formulat recurs în casație întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8) din C. proc. pen.
Prin prisma cazului de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., procurorul a susținut, în esență, că încetarea procesului penal, în raport de interpretarea dată deciziilor instanței de control constituțional, a fost dispusă în mod eronat. În acest context instanța de recurs ar urma să evalueze instituția prescripției răspunderii penale, în raport de Deciziile instanței de contencios constituțional nr. 297/2018 și nr. 358/2022 și a Deciziei nr. 67/2022 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală al Înaltei Curți de Casație și Justiție problema intervenirii prescripției răspunderii penale.
Întreruperea cursului prescripției răspunderii penale era reglementată în art. 155 alin. (1), textul legal având următoarea formă: "Cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză".
Prin Decizia nr. 297/2018, Curtea Constituțională a României a constatat că: "soluția legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripției răspunderii penale prin îndeplinirea "oricărui act de procedură în cauză", din cuprinsul dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., este neconstituțională" .
Prin Decizia nr. 358/2022 a Curții Constituționale a României a fost admisă excepția de neconstituționalitate și s-a constatat că dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen., în forma ulterioară Deciziei nr. 297/2018, sunt neconstituționale.
În considerentele deciziei, instanța de control constituțional a reținut următoarele: (...) deși Curtea Constituțională a făcut trimitere la vechea reglementare, evidențiind reperele unui comportament constituțional pe care legiuitorul avea obligația să și-l însușească, aplicând cele statuate de Curte, acest fapt nu poate fi interpretat ca o permisiune acordată de către instanța de contencios constituțional organelor judiciare de a stabili ele însele cazurile de întrerupere a prescripției răspunderii penale (par. 72); În consecință, Curtea constată că, în condițiile stabilirii naturii juridice a Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 ca decizie simplă/extremă, în absența intervenției active a legiuitorului, obligatorie potrivit art. 147 din Constituție, pe perioada cuprinsă între data publicării respectivei decizii și până la intrarea în vigoare a unui act normativ care să clarifice norma, prin reglementarea expresă a cazurilor apte să întrerupă cursul termenului prescripției răspunderii penale, fondul activ al legislației nu conține vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripției răspunderii penale (parag. 73); Astfel, Curtea observă că termenele de prescripție generală reglementate de dispozițiile art. 154 din C. pen. nu sunt afectate de deciziile Curții Constituționale (parag. 74); Așadar, Curtea constată că, în cazul de față, legiuitorul a nesocotit prevederile art. 147 alin. (4) din Constituție, ignorând efectele obligatorii ale Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 cu consecința creării unui viciu de neconstituționalitate mai grav generat de aplicarea neunitară a textului de lege "cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea", care, în mod evident, nu prevede niciun caz de întrerupere a cursului prescripției răspunderii penale. Pentru restabilirea stării de constituționalitate este necesar ca legiuitorul să clarifice și să detalieze prevederile referitoare la încetarea cursului prescripției răspunderii penale, în spiritul celor precizate în considerentele deciziei anterior menționate." (parag. 76).
Din considerentele Deciziei nr. 358/2022 a Curții Constituționale, Înalta Curte reține că, în perioada cuprinsă între momentul publicării în Monitorul Oficial a Deciziei nr. 297/2018, respectiv la data de 25 iunie 2018, și momentul publicării O.U.G. nr. 71/2022 pentru modificarea art. 155 alin. (1) din C. pen., la data de 30 mai 2022, în legislația națională penală nu au fost prevăzute cazuri de întrerupere a prescripției răspunderii penale, termenele de prescripție a răspunderii penale fiind cele menționate în art. 154 alin. (1), fără ca acestea să fie susceptibile de întrerupere.
Decizia instanței de control constituțional nr. 358/2022 are drept efect lipsirea de forță juridică a instituției prescripției speciale, cu consecința revenirii la termenul general ce nu poate fi întrerupt.
Subsecvent acestor decizii, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a pronunțat Decizia nr. 67 din 25 octombrie 2022, prin care a stabilit, cu caracter obligatoriu, că normele referitoare la întreruperea cursului prescripției sunt norme de drept penal material (substanțial) supuse, din perspectiva aplicării lor în timp, principiului activității legii penale, prevăzut de art. 3 din C. pen., cu excepția dispozițiilor mai favorabile.
Ca efect al acestor interpretări obligatorii a rezultă că, în intervalul temporal anterior precizat, nu au existat, în legislația penală substanțială, cazuri de întrerupere a cursului prescripției răspunderii penale, cu consecința incidenței exclusiv a termenelor generale, prevăzute de art. 154 alin. (1) și (2) din C. pen., astfel că evaluarea termenului de prescripție se raportează la norma de incriminare și se calculează de la momentul săvârșirii faptei, curgând neîntrerupt până la împlinire.
În raport de aceste considerente, Înalta Curte constată că, în mod corect, Curtea de Apel Galați, a dispus, încetarea procesul penal față de inculpatul A., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de ultraj, prevăzute de art. 257 alin. (1) din C. pen., faptă săvârșită la data de 23.07.2016.
În sarcina inculpatului A. s-a reținut că i-ar fi amenințat pe B., supraveghetor al Penitenciarului Brăila, cât și pe familia acestuia, cu acte de violență asupra persoanelor și a bunurilor, dacă agentul îi va face raport de incident pentru că a fost prins folosind, fără drept, un telefon mobil în incinta camerei G.A.Z. Brăila unde își executa o pedeapsă cu detenție, producându-i agentului o stare reală de temere pentru sine, familia și bunurile sale.
Potrivit art. 206 alin. (1) din C. pen., fapta de a amenința o persoană cu săvârșirea unei infracțiuni sau a unei fapte păgubitoare îndreptate împotriva sa ori a altei persoane, dacă este de natură să îi producă o stare de temere, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă, fără ca pedeapsa aplicată să poată depăși sancțiunea prevăzută de lege pentru infracțiunea care a format obiectul amenințării.
Potrivit art. 257 alin. (1) din C. pen., Amenințarea săvârșită nemijlocit sau prin mijloace de comunicare directă, lovirea sau alte violențe, vătămarea corporală, lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte ori omorul săvârșite împotriva unui funcționar public care îndeplinește o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu sau în legătură cu exercitarea acestor atribuții, se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracțiune, ale cărei limite speciale se majorează cu o treime. Având în vedere că ultrajul a fost săvârșit prin amenințare, limitele de pedeapsă sunt cuprinse între 4 luni și 1 an și 4 luni închisoare.
De asemenea, potrivit art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen., termenul de prescripție a răspunderii penale este de 5 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depășește 5 ani.
Astfel, Înalta Curte constată că, în raport de momentul săvârșirii faptei, termenul general de prescripție, calculat potrivit art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen., s-a împlinit la data de 22.07.2021, anterior pronunțării deciziei penale a instanței de apel ce a pronunțat soluția încetării procesului penal.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați împotriva Deciziei penale nr. 69/A din data de 19 ianuarie 2023, pronunțate de către Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, cu privire la inculpatul A..
În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului în casație, vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați împotriva Deciziei penale nr. 69/A din data de 19 ianuarie 2023, pronunțate de către Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, cu privire la inculpatul A..
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 680 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 mai 2023.