ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra apelurilor formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și de inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 188/F din data de 28 noiembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2022(1011/2022), constată următoarele:

I. Prin Sentința penală nr. 188/F din data de 28 noiembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2022(1011/2022), în baza art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A., pentru săvârșirea infracțiunii de infracțiunii de dare de mită, la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 67 alin. (1) și (2) C. pen., s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, drepturile prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) (dreptul de a exercita profesia de avocat) C. pen., pe o perioadă de 3 (trei) ani de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) (dreptul de a exercita profesia de avocat) C. pen., aceasta urmând a se executa în cazul în care se va dispune revocarea sau anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale aplicate.

În baza art. 91 alin. (1) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de supraveghere de 3 (trei) ani, stabilit potrivit art. 92 alin. (1) C. pen. și calculat de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Călărași, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., a fost obligă inculpatul să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probațiune București sau organizat de acesta în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, a fost obligat inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității, pe o perioadă de 60 (șaizeci) de zile, în cadrul Primăriei Municipiului Călărași, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, acesta nu poate presta această muncă.

În baza art. 94 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 93 alin. (1) lit. c) - e) se comunică Serviciului de Probațiune Călărași.

În baza art. 91 alin. (4) C. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere, obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.000 de RON, reprezentând cheltuielile judiciare avansate de către stat.

Pentru a dispune astfel, s-a reținut că prin Rechizitoriul nr. x/2022 din data de 08.04.2022 emis de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție Serviciului Teritorial Constanța s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită, prevăzută de art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 290 alin. (1) din C. pen.

La trimiterea în judecată a inculpatului, prin actul de sesizare a instanței au fost reținute următoarele aspecte:

La data de 30.03.2022, inculpatul A., avocat în cadrul Baroului Călărași, a promis și ulterior a dat agentului șef de poliție B. din cadrul Poliției mun. Călărași - Biroul Investigații Criminale, suma de 2.000 RON, pentru acesta să efectueze acte contrare atribuțiilor de serviciu, respectiv să asigure o situație favorabilă clienților săi, cercetați pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj, în Dosarul nr. x/2022, al Parchetului de pe lângă Judecătoria Călărași

Mijloace de probă administrate au constat în: înscrisuri, declarația martorului - denunțător, înregistrări audio realizate de către denunțător cu mijloace tehnice proprii, planșă fotografică, mijloace materiale de probă, declarația inculpatului.

Prin Ordonanța nr. 52/P/2022 din data de 30.03.2022 a Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Constanța s-a dispus începerea urmăririi penale în cauză cu privire la infracțiunea de dare de mită, prevăzută de art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 290 alin. (1) din C. pen., constând în aceea că, la data de 30.03.2022, făptuitorul A., avocat în cadrul Baroului Călărași a promis și ulterior a dat agentului șef de poliție B. din cadrul Poliției municipiul Călărași - Biroul Investigații Criminale, suma de 2.000 RON, pentru acesta să efectueze acte contrare atribuțiilor de serviciu, respectiv să asigure o situație favorabilă clientului său, cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj, în Dosarul nr. x/2022, al Parchetului de pe lângă Judecătoria Călărași.

Prin Ordonanța nr. 52/P/2022 din data de 30.03.2022 s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale față de suspectul A., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de dare de mită, prevăzută de art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 290 alin. (1) din C. pen., constând în aceea că, la data de 30.03.2022, a promis și ulterior a dat agentului șef de poliție B. din cadrul Poliției municipiului Călărași - Biroul Investigații Criminale, suma de 2.000 RON, pentru acesta să efectueze acte contrare atribuțiilor de serviciu, respectiv să asigure o situație favorabilă clientului său, cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj, în Dosarul nr. x/2022, al Parchetului de pe lângă Judecătoria Călărași.

Prin Ordonanța nr. 52/P/2022 din data de 30.03.2022 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii arătate mai sus.

Astfel cum rezultă din procesele-verbale aflate la dosar, inculpatul a fost informat cu privire la faptele reținute în sarcina sa și încadrarea juridică a acestora. De asemenea, inculpatul a fost informat cu privire la calitățile sale procesuale și la drepturile și obligațiile care decurgeau din acestea.

La data de 04.04.2022, la cererea avocatului său ales, inculpatului i-a fost comunicată o copie a dosarului de urmărire penală

Prin Ordonanța nr. 52/P/2022 din data de 01.04.2021 a DNA - Serviciul Teritorial Constanța s-a dispus luarea măsurii asigurătorii a sechestrului asupra sumei de 2.000 RON, dată de inculpatul A. denunțătorului B..

Prin încheierea din data de 22.06.2022 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel București, secția a II-a penală, s-a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și s-a dispus începerea judecății cu privire la inculpatului A., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de dare de mită, prevăzută de art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 290 alin. (1) din C. pen.

La primul termen, cu procedura legal îndeplinită, inculpatul a învederat instanței că recunoaște învinuirile care i se aduc, solicitând judecarea conform dispozițiilor art. 375 - 377 C. proc. pen., cerere ce a fost încuviințată de instanța de judecată

Curtea de Apel București, analizând ansamblul probatoriu administrat în faza de urmărire penală și în faza cercetării judecătorești, a constatat următoarele:

La data de 30.03.2022, martorul denunțător B., agent șef de poliție în cadrul Poliției municipiul Călărași - Biroul de Investigații Criminale a sesizat organele de urmărire penală cu privire la împrejurarea că fusese abordat de către inculpatul A., avocat în cadrul Baroului Călărași, care i-a promis o sumă, la acel moment, nespecificată de bani în schimbul efectuării unor acte contrare atribuțiilor de serviciu, respectiv de a asigura o măsură preventivă mai blândă, respectiv măsura preventivă a controlului judiciar, față de un client de-al său, acuzat de săvârșirea unei infracțiuni de șantaj, într-un dosar în care urmărirea penală era efectuată de el.

Astfel cum rezultă din înscrisurile comunicate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Călărași, în evidențele acestei unități de parchet este înregistrat Dosarul nr. x/2022, în care, printre alții, erau cercetați C. și D., care la data de 29.03.2022, aveau în această cauză calitatea de suspecți, fiind acuzați de săvârșirea infracțiuni de șantaj și respectiv complicitate la șantaj.

Avocatul ales al suspecților era inculpatul A., care depusese la dosar împuternicirile avocațiale seria x nr. x/29.03.2022 și y/29.03.2022.

Conform declarațiilor denunțătorului care se coroborează cu aspectele care rezultă din planșa fotografică întocmită, în condițiile în care cei doi suspecți fuseseră reținuți din data de 29.03.2022, în dimineața zilei de 30.03.2022, a fost contactat de inculpat, prin intermediul aplicației whatsapp, care i-a solicitat o întrevedere.

Denunțătorul l-a convocat pe inculpat la sediul Poliției municipiul Călărași, unde acesta l-a întrebat ce avea să se întâmple cu cei doi clienți ai săi. De asemenea, inculpatul i-a sugerat denunțătorului că măsura preventivă potrivită ar fi fost controlul judiciar, astfel încât, "să fie toată lumea mulțumită" și i-a transmis că dacă era totul ok, îl aștepta la cabinetul său în după-amiaza aceleiași zile, spunându-i:

"am ceva pentru mata".

Martorul nu a dat inculpatului niciun răspuns concret cu privire la propunere și a evitat să mai continue discuția, iar după ce s-a despărțit de acesta și-a anunțat despre discuție superiorii ierarhici precum și Parchetul de pe lângă Judecătoria Călărași.

Conform declarațiilor martorului, inculpatul l-a apelat de mai multe ori prin aplicația whatsapp însă nu a răspuns, iar atunci când l-a sunat înapoi, inculpatul a solicitat o nouă întrevedere cu el. Martorul l-a chemat din nou la sediul Poliției municipiul Călărași, unde inculpatul a ajuns în jurul orei 11:10.

Aici, inculpatul i-a cerut martorului ca celor doi clienți ai săi, C. și D., să le fie aplicată măsura preventivă a controlului judiciar astfel încât aceștia să fie liberi și să poată pleca acasă.

În continuare, cu aceeași ocazie, inculpatul i-a spus martorului că dacă totul era în regulă, îl aștepta în intervalul orar 16:30 - 19:00 la cabinetul său de avocatură, pentru ca "toată lumea să fie mulțumită", de unde acesta a dedus că îi promitea anumite foloase în legătura cu neluarea măsurilor legale impuse de situația de fapt din dosarul penal pe care îl instrumenta, față de cei doi clienți ai săi.

Denunțătorul a înregistrat cu mijloace tehnice proprii (telefonul mobil) discuția avută cu inculpatul, iar din discuția purtată de cei doi rezultă așadar că încă de la acest moment inculpatul i-a solicitat denunțătorului să procedeze în așa fel încât față de clienții săi să fie luată cel mult măsura controlului judiciar. De asemenea, din discuție rezultă atât interesul personal al inculpatului pentru punerea în libertate a clienților săi ("Control judiciar! Să fie afară! (...) Să fie afară! Nu contează! Ce dracu? Și lu’ fata aia și lu’ (...) Hai, bre, că am și eu promisiune de la ăștia, deci, să mor eu, îmi dă ca lumea"), interesul clienților în mituirea organelor de cercetare penală ("Că ăștia disperă și ei ca să dea ceva") dar și solicitarea inculpatului pentru întrevederea ulterioară cu denunțătorul, la biroul său, în cursul aceleiași zile, după terminarea programului de lucru ("la părculețul de copii mici. Părculețul ăla de copii mici, chiar pe strada x, lângă Direcția agricolă (...) În spatele părculețului se vede neinteligibil până la 4 jumătate - 5 eu sunt acolo neinteligibil")

După ce inculpatul a părăsit zona, martorul a mers la Parchetul de pe lângă Judecătoria Călărași, unde a consemnat un denunț cu privire la cele petrecute, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de dare de mită.

După aproximativ o oră, în prezența ofițerilor de poliție judiciară din cadrul DNA - Serviciul Teritorial Constanța, martorul l-a apelat telefonic pe inculpat, cei doi stabilind să se întâlnească în cel mai scurt timp la cabinetul său de avocat, locația fiind aleasă de către inculpat.

După ce martorul a parcat, acesta a mers la cabinetul acestuia, aflat în spatele parcului BIG din municipiului Călărași, unde inculpatul îl aștepta în dreptul ușii de acces în bloc și l-a invitat înăuntru.

După ce martorul a intrat în biroul inculpatului care i-a spus că avea niște bani și a scos din buzunarul dreapta față al pantalonilor o pungă neagră mică din care a scos mai multe bancnote având cupiura de 100 RON fiecare.

Martorul i-a răspuns că inculpatul îi "băga la pușcărie pe amândoi", în sensul că interlocutorul său comitea o infracțiune, iar el a spus în spirit de glumă atunci nu "îi mai dă", ținând în mod expres să îl avertizeze ca "nu cumva să facă ceva, să-i anunțe p-ăștia", referindu-se probabil la organele judiciare abilitate.

Apoi inculpatul l-a întrebat pe denunțător dacă totul era în regulă și rămăsese stabilit că se va aplica măsura controlului judiciar pentru clienții săi, acesta din urmă confirmând.

Inculpatul a numărat în fața denunțătorului o parte din banii scoși din pungă și i-a pus pe birou, afirmând că erau 1.500 RON. Pentru a vedea cât de departe este dispus să meargă A., denunțătorul l-a întrebat dacă aceasta era suma corectă pentru un control judiciar, iar inculpatul a mai numărat tot din banii scoși din pungă încă o sumă de bani, tot de cupiură de 100 RON, pe care i-a pus peste cei inițial oferiți, spunându-i atunci "uite bre, 2.000 de RON".

Martorul a ridicat de pe birou suma de bani oferită de inculpat și a părăsit cabinetul său de avocatură al acestuia, iar în timp ce se deplasa către autoturismul de serviciu parcat în apropiere, martorul a văzut că inculpatul a ieșit din scara blocului unde avea cabinetul și imediat a fost oprit și legitimat de patru persoane, intrând înapoi în scara blocului.

Imediat după prinderea în flagrant a inculpatului, martorul denunțător a predat ofițerilor de poliție din cadrul DNA - Serviciul Teritorial Constanța suma de 2.000 RON primită de la inculpat.

Martorul denunțător a pus la dispoziția organelor de urmărire penală fotografii - captură ale ecranului propriului telefon mobil din care rezultă schimbul de apeluri avut la data de 30.03.2022 cu inculpatul.

Cu ocazia audierii sale, acesta din urmă a recunoscut săvârșirea faptei, declarând că la data de, 29.03.2022, a fost angajat să asigure asistență juridică unui bărbat, numit C., acuzat de șantaj, într-un dosar înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Călărași, urmărirea penală fiind efectuată de către denunțător, împreună cu un alt ofițer, ambii din cadrul Poliției municipiul Călărași. La aceeași dată, clientul inculpatului a fost reținut de organele de poliție, fără a i se comunica dacă urma să fie prezentat parchetului cu propunere de arestare. Inculpatul a adăugat că în dimineața zilei de 30.03.2022, l-a sunat pe denunțător și l-a rugat să coboare pentru a discuta cu el în fața sediului poliției. Cu ocazia respectivă, inculpatul l-a întrebat pe denunțător dacă știa ce se va întâmpla în dosar și l-a anunțat că era posibil ca și apărarea să aducă doi martori și că urma să îl mai contacteze. Atunci, denunțătorul i-ar fi spus inculpatului că la acel moment nu avea nicio informație despre soarta dosarului și a clienților săi și că rămâne de văzut în legătură cu martorii. Ulterior, la o oră pe care nu a fost în măsură să o indice, inculpatul l-a contactat din nou pe denunțător și a discutat cu acesta într-o încăpere din sediul poliției. În cadrul acestei discuții, inculpatul i-a spus ceva de genul "poți să treci pe la mine pe la birou diseară, vreau să te cinstesc sau să îți dau ceva". Conform declarațiilor inculpatului, la acel moment este posibil ca acesta să fi spus ceva de genul "să fie bine pentru toată lumea", în ideea că dacă acuzații din dosarul respectiv ar fi fost puși în libertate, urma să îl "cinstească". În jurul orei 13:30 - 14:00, inculpatul a fost contactat de către denunțător care l-a întrebat dacă putea să vină la el la birou. Inculpatul a confirmat și a îndrumat denunțătorul către cabinetul său, unde, în interior, i-a dat suma de 1.500 RON. Inculpatul a arătat că denunțătorul a afirmat că suma era prea mică, iar el a adăugat încă 500 RON (aspecte care se coroborează cu declarațiile martorului) și l-a întrebat dacă se va lua măsura controlului judiciar față de acuzații din cauza respectivă. Potrivit susținerilor inculpatului, denunțătorul a conformat spunând ceva de genul că va merge la parchet cu propunerea de luare a măsurii controlului judiciar. De asemenea, inculpatul a adăugat că este posibil ca polițistul să îi fi spus primul că se va lua măsura controlului judiciar și că intenția sa a fost de "a-l premia" pe lucrătorul de poliție, fiind conștient că la acel moment el nu mai putea influența măsura preventivă care putea fi luată față de clientul meu. Totodată, inculpatul a admis că era real că la data de 30.03.2022 l-a apelat pe agentul de poliție înainte de ora 8:00, iar la a doua discuție cu el, purtată înaintea prânzului, i-a spus să vină la mine la birou să îl cinstească.

Față de cele expuse anterior, Curtea a constatat, dincolo de orice îndoială rezonabilă, prin raportare și la dispozițiile art. 15 din C. pen. cu aplic. art. 5 alin. (1) din C. pen., că fapta reținută în rechizitoriu în sarcina inculpatului există, este prevăzută de legea penală, constituie infracțiune și a fost săvârșită de către inculpat cu forma de vinovăție prevăzută de lege

În drept, prima instanță a reținut că fapta inculpatului A., avocat în cadrul Baroului Călărași care, la data de 30.03.2022, a promis și a dat agentului șef de poliție B. din cadrul Poliției municipiul Călărași - Biroul Investigații Criminale, suma de 2.000 RON, pentru acesta să efectueze acte contrare atribuțiilor de serviciu, respectiv să asigure o situație juridică favorabilă clienților săi, cercetați pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj, în Dosarul nr. x/2022, al Parchetului de pe lângă Judecătoria Călărași, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de dare de mită, prevăzută de art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 290 alin. (1) din C. pen.

Elementul material al laturii obiective a constat în promisiunea și darea, de către inculpat a sumei de 2.000 RON, care nu se cuvenea lucrătorului de poliție care instrumenta dosarul în care fuseseră reținuți clienții săi, în legătură cu efectuarea unor acte contrare atribuțiilor de serviciu ale acestuia, respectiv pentru ca denunțătorul să obțină o situație juridică favorabilă suspecților, constând în luarea unei măsuri preventive mai blânde, respectiv controlul judiciar.

Contrar susținerilor inculpatului, la momentul comiterii faptei, denunțătorul putea proceda într-o asemenea manieră încât clienții săi să beneficieze de o măsură preventivă mai blândă, prin formularea de propuneri în acest sens către parchet ori prin conducerea anchetei într-o modalitate din care să rezulte o periculozitate mai redusă a suspecților, de natură să justifice o măsură preventivă mai blândă ori chiar incidența unuia din cazurile de la art. 16 din C. proc. pen.

Precizarea este importantă doar în sensul sublinierii netemeiniciei apărării inculpatului, din moment ce în reglementarea C. pen. din 2014, infracțiunea de dare de mită poate fi săvârșită și ulterior îndeplinirii de către funcționar a actului dorit de mituitor (licit sau ilicit), singura condiție fiind ca fapta să fie comisă doar în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle de serviciu ale funcționarului sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri.

În continuare, suma de 2.000 RON era necuvenită agentului de poliție, fiind îndeplinită și această condiție esențială pentru întregirea laturii obiective a infracțiunii.

Urmarea imediată a constat într-o stare de pericol pentru buna desfășurare a raporturilor de serviciu a autorității din care făcea parte funcționarul mituit, iar legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu intenție directă, în sensul că a prevăzut rezultatul socialmente periculos al faptei sale și a urmărit producerea acestuia

În ceea ce privește individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, Curtea a considerat că activitatea de individualizare judiciară a pedepselor aplicate în cazul săvârșirii infracțiunilor de corupție reprezintă, în contextul socio-politic actual, o responsabilitate deosebită, prin prisma angajamentelor asumate de România, a așteptărilor societății față de finalitatea actului de justiție, dar și a schimbării unor mentalități și deprinderi. De asemenea, Curtea a apreciat că în cazul unor astfel de infracțiuni anumite criterii, care de regulă sunt general acceptate ca și factori importanți în procesul de individualizare a unor pedepse, cu precădere lipsa antecedentelor penale ale infractorului, faptul că anterior comiterii faptei se bucura de o bună reputație, are un grad de instruire sau pregătire profesională peste medie etc, au o pondere mult mai redusă în determinarea pedepsei ce trebuie aplicată tocmai pe considerentul că în cazul unor astfel de infracțiuni infractorul profită de aceste realități pentru a-și disimula comportamentul infracțional sau a-și asigura realizarea scopului ilicit propus.

Pentru individualizarea pedepselor în acest caz, prima instanță a luat în calcul gradul de pericol social pe care îl prezintă cazul concret și persoana infractorului, astfel încât să se asigure scopul ei și să se realizeze finalitatea răspunderii penale. Curtea a avut în vedere că scopul pedepsei nu poate fi atins decât în măsura în care aceasta corespunde gravității infracțiunii, pericolului social concret al acesteia, situației personale a infractorului, periculozității lui etc. Ca atare, au fost avute în vedere dispozițiile legale referitoare la limitele prevăzute de lege pentru pedepsele aplicabile în raport de infracțiunile comise, gradul de pericol social al faptei și al autorului ei, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Inculpatul A. este cetățean român, în vârstă de 48 de ani, necăsătorit (divorțat), studii superioare, de profesie avocat, a avut o atitudine sinceră, recunoscând săvârșirea faptei reținute în sarcina .

Astfel cum rezultă din fișa de cazier judiciar a inculpatului, acesta este la primul conflict cu legea penală

Curtea a constatat că inculpatul a fost judecat pentru comiterea unei infracțiuni de corupție, care prin natura și gravitatea ei, relevă un grad de pericol concret ridicat. Acest gen de infracțiuni aduc atingere unor importante valori proteguite de legea penală, respectiv prestigiul, autoritatea, credibilitatea organelor, instituțiilor, organismelor statului, serviciilor publice, precum și corectitudinea, cinstea funcționarilor care-și desfășoară activitatea în cadrul acestora, îndeplinind funcțiile încredințate. S-a apreciat că aplicarea unei pedepse îndreptate spre minim este mai mult decât justificată în cazul săvârșirii unor infracțiuni de corupție.

De asemenea, Curtea a considerat că modul în care sunt sancționați acest gen de inculpați trebuie să reprezinte o ripostă fermă și dură a societății față de fenomenul corupției precum și un puternic semnal de alarma în primul rând către orice persoană, și mai ales cei ce fac parte din sistemul judiciar, cu mesajul că, indiferent de oricare dintre acești factori, săvârșirea unei infracțiuni nu trebuie să fie ignorată și nu va rămâne nepedepsită.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, s-a apreciat că executarea acestei pedepse în regim privativ de libertate nu este necesară, având în vedere aspectele menționate anterior, singura modalitate de reeducare a inculpatului și o modalitate adecvată în care societatea poate avea o reacție adecvată în scopul reducerii fenomenelor infracționale de acest gen fiind aplicarea unei pedepse cu suspendare sub supraveghere. De asemenea, chiar dacă nu este necesară privarea de libertate a inculpatului nu este necesară, Curtea a considerat că este obligatorie fixarea în sarcina acestuia a unor obligații ce vor permite un control al comportamentului viitor al inculpatului.

Având în vedere natura că norma de incriminare impune aplicarea pedepsei complementare, raportat și la conduita inculpatului față de modul de înfăptuire al actului de justiție, astfel cum aceasta rezultă din interceptările aflate la dosar, s-a apreciat că este necesară și oportună interzicerea dreptului inculpatului de a exercita profesia de avocat, funcție de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii.

Având în vedere soluția de condamnare a inculpatului, precum și dispozițiile art. 290 alin. (5) din C. proc. pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpat a sumei de 2000 de RON și menținerea măsurii asigurătorii a sechestrului asupra sumei de 2.000 RON, măsură dispusă prin Ordonanța nr. 52/P/2022 din data de 01.04.2021 a DNA - Serviciul Teritorial Constanța.

II. Împotriva acestei sentințe penale au formulat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Direcția Națională Anticorupție și inculpatul A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți la data de 13 decembrie 2022, fiind repartizată aleatoriu Completului nr. 2, cu prim termen de judecată la data de 31 ianuarie 2023.

La termenul de judecată din 31 ianuarie 2023, față de împrejurarea că motivele de apel formulate de inculpatul A. au fost depuse în dimineață ședinței de judecată, având în vedere cererea de amânare formulată de reprezentantul Ministerului Public, pentru a oferi posibilitatea de a le studia, s-a dispus amânarea judecării cauzei la data de 14 martie 2023.

La termenul de judecată din 14 martie 2023, având în vedere cererea de amânare a cauzei formulată de către apărătorul ales al apelantului-intimat inculpat A., avocat E., pentru imposibilitate de prezentare la termenul de judecată, a apreciat-o întemeiată în raport cu înscrisurile atașate în susținere, fiind încuviințată și s-a dispus amânarea judecării cauzei la termenul de judecată din 25 aprilie 2023.

A. Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Direcția Națională Anticorupție a invocat netemeinicia pedepsei principale aplicate inculpatului A., pedeapsă care nu reflectă gravitatea infracțiunii comise, periculozitatea activității infracționale și consecințele faptei, pedeapsa nefiind de natură să atingă scopul preventiv educativ, de exemplaritate, precum și nelegalitatea hotărârii prin încălcarea dispozițiilor art. 404 alin. (2) C. proc. pen., potrivit cărora, când instanța dispune condamnarea se indică două entități din comunitate unde urmează a se executa obligația de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității.

În motivarea apelului, referitor la netemeinicia pedepsei principale aplicate inculpatului A., s-a susținut că nu reflectă gravitatea infracțiunii săvârșite, periculozitatea activității infracționale și consecințele faptei, pedeapsa nefiind de natură să atingă scopul preventiv educativ, de exemplaritate.

Instanța a hotărât să aplice o pedeapsă mică inculpatului, dând efect dispozițiilor prev. de art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. și ajungând astfel la o pedeapsă orientată spre minim, respectiv 2 ani închisoare pentru care a dispus și suspendarea executării pedepsei sub supraveghere în condițiile art. 91 alin. (1) C. pen.

În opinia parchetului, legalitatea și temeinicia hotărârii de condamnare este dată de existența proporției juste dintre riposta socială determinată în procesul de stabilire și aplicare a pedepsei și gradul de pericol social al faptei precum și al persoanei inculpatului. S-a reținut ca inculpatul, în calitate de avocat în cadrul Baroului Călărași, la data de 30.03.2022 a promis și ulterior a dat agentului șef de poliție B. din cadrul Poliției municipiului Călărași - Biroul Investigații Criminale suma de 2000 RON, pentru ca acesta să efectueze acte contrare atribuțiilor de serviciu, respectiv să asigure o situație favorabilă clienților săi, cercetați pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj în Dosarul nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Călărași.

Astfel, împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, natura și gravitatea acesteia, profesia inculpatului, denotă un grad de pericol sporit, atât al faptei comise cât și al persoanei inculpatului. Gradul de pericol social al infracțiunii este dat în primul rând de calitatea persoanei, respectiv avocat, care ar fi trebuit să-și desfășoare activitatea profesională în interesul și în sprijinul persoanei, comunității și instituțiilor, în spiritul respectării legilor, a normelor de morală și conduită în societate. Or, inculpatul a abuzat de încrederea inerentă profesiei deținute. Faptele de încălcare a legii afectează direct, prin percepția creată la nivelul opiniei publice, un întreg corp profesional, producând o rezonanță socială negativă.

În consecință, semnalul transmis de justiție către societate nu trebuie să fie unul de clemență și blândețe judiciară reflectată într-un cuantum redus al pedepsei aplicate. Pentru descurajarea acestui tip de comportament infracțional, pedeapsa trebuie să aibă scop punitiv și de exemplaritate, să răspundă așteptărilor societății românești, să determine schimbarea mentalității și deprinderilor ca accesul la resurse publice sau ocuparea de funcții determină zelul inculpaților numai pentru a-și atinge scopurile lor ilicite și nu pentru interesul public pe care au obligația să-1 ocrotească.

Circumstanțele personale, pretins favorabile ale inculpatului, vârsta și lipsa antecedentelor penale, nu pot contrabalansa în mod semnificativ pericolul pe care inculpatul îl prezintă pentru ordinea publică, având în vedere natura, împrejurările comiterii infracțiunii, consecințele și ecoul social al acesteia.

Poziția procesuală a inculpatului poate fi un element favorabil, dar nu într-o manieră determinantă asupra cuantumului pedepsei aplicate, neputând surclasa natura infracțiunii, impactul acesteia și calitatea inculpatului.

Or, starea de fapt descrisă în rechizitoriu, recunoscută și necontestată de inculpat (de altfel, infracțiunea a fost flagrantă) denotă un grad de pericol social crescut atât al faptei comise, cât și al inculpatului, pericol social care, raportat la criteriile de individualizare a pedepsei, la modalitatea de executare, converg către necesitatea majorării pedepsei aplicate pentru ca scopul acesteia, preventiv-educativ să fie atins. În cauză nu s-a realizat o reală corelare între gravitatea faptei, percepția negativă a inculpatului față de valorile încălcate și cuantumul pedepsei aplicate.

În consecință, față de toate cele învederate mai sus, s-a apreciat că pedeapsa aplicată inculpatului este greșit individualizată, reindividualizarea corespunzătoare a acesteia reprezentând singura modalitate care poate asigura îndeplinirea funcției pedepsei de reeducare pe de o parte, și în care societatea poate avea o reacție adecvată în scopul reducerii fenomenelor infracționale de acest gen, pe de altă parte.

Pentru aceste motive, s-a solicitat să se efectueze o nouă evaluare a criteriilor de individualizare a pedepsei și să aplice inculpatului A. o pedeapsă care să corespundă faptei concrete săvârșite precum și urmării acesteia.

Cu privire la nelegalitatea hotărârii s-a susținut că au fost încălcate dispozițiile prev. de art. 404 alin. (2) C. proc. pen., potrivit cărora, atunci când instanța dispune condamnarea se indică două entități din comunitate unde urmează a se executa obligația de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității.

Instanța a dispus suspendarea pedepsei de 3 ani sub supraveghere, iar în baza art. 93 alin. (3) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere a impus inculpatului obligația de a presta o munca neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei Municipiului Călărași, pe o perioadă de 60 (șaizeci) de zile, în condițiile art. 57 din Legea nr. 253/2013 (inculpatul, cu ocazia audierii în faza cercetării judecătorești exprimându-și acordul în acest sens).

Potrivit dispozițiilor art. 404 C. proc. pen., când instanța dispune condamnarea, în dispozitiv se menționează pedeapsa principală aplicată. În cazul în care dispune suspendarea executării acesteia, în dispozitiv se menționează și măsurile de supraveghere și obligațiile, prevăzute la art. 93 alin. (1)-(3) din C. pen., pe care trebuie să le respecte condamnatul, se pun în vedere acestuia consecințele nerespectării lor și ale săvârșirii de noi infracțiuni și se indică două entități din comunitate unde urmează a se executa obligația de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, prevăzută la art. 93 alin. (3) din C. pen., după consultarea listei privind posibilitățile concrete de executare existente la nivelul fiecărui serviciu de probațiune. Consilierul de probațiune, pe baza evaluării inițiale, va decide în care din cele doua instituții din comunitate menționate în hotărârea judecătorească urmează a se executa obligația și tipul de activitate.

Totodată, dispozițiile art. 57 raportate la art. 51 din Legea nr. 253/2013 privind executarea pedepselor, a măsurilor educative și a altor măsuri neprivative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, instituie în sarcina consilierului de probațiune atribuțiile privind supravegherea executării de către persoana condamnată a obligației prevăzute la art. 93 alin. (3) C. pen., în sensul că, primind copia hotărârii judecătorești, consilierul de probațiune din cadrul serviciului de probațiune în a cărui circumscripție locuiește persoana care urmează a presta muncă neremunerată în folosul comunității decide, pe baza evaluării inițiale a persoanei, în care din cele două instituții din comunitate menționate în hotărârea judecătorească urmează a se executa obligația și tipul de activitate, comunicând acestei instituții o copie de pe dispozitivul hotărârii, precum și decizia sa.

În consecință, conform art. 404 alin. (2) C. proc. pen. și art. 51 din Legea nr. 253/2013 privind executarea pedepselor, a măsurilor educative și a altor măsuri neprivative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, pronunțând condamnarea, este obligatoriu ca în hotărârea judecătorească să fie trecute două entități pentru desfășurarea muncii în folosul comunității, urmând ca în faza de executare a hotărârii judecătorești, consilierul de probațiune să decidă în care din cele două instituții din comunitate menționate în hotărârea judecătorească urmează a se executa obligația și tipul de activitate, comunicând acestei instituții o copie de pe dispozitivul hotărârii, precum și decizia sa. Or, instanța a impus inculpatului obligația de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul unei singure entități, respectiv Primăria Călărași, pe o perioadă de 60 de zile și nu a indicat două entități, încălcând astfel dispozițiile art. 404 alin. (2) C. proc. pen.

În temeiul dispozițiilor art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., s-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și, rejudecând, pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice, în sensul celor arătate mai sus.

B. Inculpatul A. a solicitat în principal, în temeiul art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., achitarea întrucât fapta pentru care a fost trimis în judecată nu este prevăzută de legea penală, iar în subsidiar, a solicitat desființarea doar în parte a sentinței apelate, respectiv în ceea ce privește dispoziția de interzicere a dreptului de a exercita profesia de avocat pe durată de 3 ani de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, solicitând înlăturarea acestei pedepse complementare, iar cu privire la durata de 3 ani a termenului de supraveghere stabilit pentru suspendarea executării pedepsei, a solicitat reducerea acestuia la minimul prevăzut de lege de 2 ani.

În condițiile în care a urmat procedura recunoașterii învinuirii, acesta nu a contestat nici existența faptei, nici nu a negat că ar fi acționat cu vinovăție, singura critică pe care a adus-o a fost aceea că, în opinia apărării, fapta nu este prevăzută de legea penală, motivat de faptul că nu este întrunită condiția atașată elementului material ca actul sa facă parte din sfera atribuțiilor de serviciu ale funcționarului, să fie de competența acestuia.

A apreciat că se impune achitarea în temeiul art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., întrucât martorul denunțător din prezenta cauza, respectiv numitul B., în calitate de agent șef de poliție, nu avea atribuții de serviciu prin care să asigure luarea măsurii preventive a controlului judiciar față de clienții inculpatului, clienți care erau cercetați pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj în Dosarul nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Călărași.

În al doilea rând, doctrina și jurisprudența au stabilit unanim că actul în legătură eu care se oferă/se primește mită trebuie să aparțină competenței funcționarului, să intre în atribuțiile funcției sale. În fața instanței de fond, apărarea a apreciat că pentru a verifica întrunirea acestei condiții atașate elementului material a infracțiunii este necesar, în primul rând, să se stabilească limitele competenței funcționarului conform dispozițiilor cuprinse în actele normative ce o reglementează, iar în al doilea rând, dacă în limitele astfel stabilite, fapta concretă comisă de funcționar ținea sau nu de atribuțiile sale de serviciu.

Din această perspectivă, odată stabilit, conform mențiunii exprese din actul de sesizare mai sus indicate, coroborate cu procesul-verbal de redare a înregistrării ambientale a discuției dintre inculpat și martorul denunțător, actul în legătură cu care s-a dat suma de 2.000 RON, consta în luarea măsurii controlului judiciar față de clienții inculpatului. Potrivit considerațiilor teoretice anterior expuse trebuie analizate în concret normele procesual penale care reglementează luarea acestei măsuri preventive și identificate organele judiciare cărora legea le oferă competențe/atribuții în acest sens.

Raportat la această împrejurare, a solicitat să se aibă în vedere faptul că atât dispozițiile art. 203 alin. (2) din C. proc. pen., cât și art. 211 alin. (1) C. proc. pen. stabilesc că, dintre organele de urmărire penală, doar procurorul poate dispune luarea măsurii preventive față de inculpat în faza de urmărire penală. De altfel, în actualul C. proc. pen. nu a fost reglementat în materia măsurilor preventive un corespondent al art. 156 alin. (2) din C. proc. pen. anterior, care stabilea că în cazul în care procurorul supraveghează urmărirea penală acesta va fi sesizat motivat de către organul de cercetare penală, în vederea formulării propunerii de prelungire, cu cel puțin 8 zile înainte de expirarea duratei arestării preventive.

În al treilea rând, chiar și în ipoteza absurdă în care ar face o verificare a celor reținute de către instanța de fond, prin preluarea integrală și fără rezerve din rechizitoriu, drept acțiuni care s-ar circumscrie totuși sferei atribuțiilor organelor de cercetare penală, față de argumentele mai sus expuse a solicitat să se constate că fapta pentru care a fost trimis în judecată nu întrunește condițiile de tipicitate obiectivă a infracțiunii de dare de mită, întrucât nu este îndeplinită condiția atașată elementului material ca actul în legătură cu care se oferă mită să intre în atribuțiile de serviciu ale funcționarului (luarea măsurii controlului judiciar nu intră în atribuțiile organului de cercetare penală).

Pe cale de consecință, unica soluție, în opinia sa, este achitarea, în temeiul art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., întrucât fapta pentru care a fost trimis în judecată nu este prevăzută de legea penală.

În ceea ce privește teza subsidiară, a solicitat înlăturarea pedepsei complementare de interzicere a dreptului de a exercita profesia de avocat pe o durată de 3 ani de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și reducerea duratei termenului de supraveghere stabilit pentru suspendarea executării pedepsei la 2 ani.

Cu titlu general pentru ambele critici aduse sentinței apelate, a solicitat să se aibă în vedere următoarele elemente ce nu au fost valorificate decât parțial de instanța de fond cu prilejul individualizării pedepsei:

Referitor la caracterizarea faptei, a menționat că se poate constata că aceasta nu a presupus o activitate infracțională elaborată, premeditată, ci a fost rezultatul unei rezoluții infracționale de moment, apărută probabil dintr-o dorință exagerată de a atinge rezultatul dorit pentru clienții săi, decizie pe care, în prezent, o regretă enorm. A făcut referire la lipsa antecedentelor penale, atitudinea inculpatului după săvârșirea infracțiunii și chiar conduita sa în cursul procesului penal. Acesta a recunoscut în integralitate faptele reținute în sarcina sa de la primul contact cu organele de urmărire penală, reținându-se și în actul de sesizare atitudinea sinceră a acestuia.

De asemenea, este o persoană matură în vârstă de 48 de ani cu un nivel de educație sporit (studii superioare) care conștientizează pe deplin consecințele: faptelor sale și este în măsură să își corecteze propria conduită, astfel încât să nu mai repete greșeala făcută. Are o stare de sănătate precară, suferind de o boală cronică autoimună, care îi afectează în mod semnificativ calitatea vieții și îi îngreunează activitățile curente, sens în care trebuie avut în vedere că profesia liberală îi oferă posibilitatea alegerii unor momente de repaus pe timpul fiecărei zile, în funcție de nevoile corpului. De asemenea, are o situație familială foarte bună, fiind tatăl a două fete dintr-o primă căsătorie (una dintre fete fiind chiar studenta la Facultatea de Drept din cadrul Universității București), respectiv mai are în întreținere și a treia fetiță din relația cu actuala parteneră de viață. Este o persoană cu o conduită profesională fără cusur până la momentul săvârșirii faptei ce constituie obiectul judecații în prezentă cauză, conform adeverinței emise de Baroul Călărași inculpatul nu este cunoscut în toată activitatea sa cu vreo abatere disciplinară.

Cu privire la pedeapsa complementară de interzicere a dreptului inculpatului de a exercita profesia de avocat pe o durată de 3 ani de la rămânerea definitivă a hotărârii, o primă observație a constat în greșita aplicare a acestei pedepse complementare, respectiv faptul că în mod neîntemeiat instanța de fond a considerat că norma de incriminare impune aplicarea acesteia. Or, potrivit art. 67 alin. (2) C. pen., aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi este obligatorie când legea prevede această pedeapsă pentru infracțiunea săvârșită în cazul infracțiunii de dare de milă, reținută în sarcina inculpatului A., legiuitorul nu a prevăzut obligativitatea aplicării unei asemenea pedepse complementare pentru această infracțiune, așa cum a făcut-o în cazul infracțiunii de luare de mită. De altfel, această modalitate de reglementare își găsește rațiunea în aceea că, dintre cele două infracțiuni corelative, doar infracțiunea de luare de mită are un subiect activ calificat, astfel că, în cazul acesteia, se justifică impunerea obligației de aplicare a pedepsei complementare de interzicere a unor drepturi.

O a doua observație a constat în aceea că, pentru a pronunța sentința apelată, instanța de fond a ignorat aproape în totalitate probele în circumstanțiere ce au fost administrate în cauză. Sub aspectul interzicerii dreptului de a exercita profesia de avocat, s-a apreciat că este important a fi avute în vedere caracterizările depuse la dosarul cauzei, precum și circumstanțele personale invocate anterior. În ceea ce privește reducerea până la minimul prevăzut de lege de 2 ani a duratei termenului de supraveghere stabilit pentru suspendarea executării pedepsei, a solicitat să se constate că această solicitare se întemeiază pe acele considerente mai sus prezentate, referitor la care a afirmat ca nu au fost valorificate decât parțial de instanța de fond cu prilejul individualizării pedepsei.

Ulterior, inculpatul a depus motive de apel suplimentare și a solicitat admiterea apelului formulat și în teza subsidiară în care nu se va desființa integral hotărârea și nu se va pronunța o soluție de achitare în temeiul art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a solicitat să desființarea, în parte, a sentinței apelate și, rejudecând, reindividualizarea pedepsei aplicate în sensul de a se reține circumstanța atenuantă judiciară prevăzută de art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen., constând în existența unor împrejurări legate de fapta comisă, care diminuează gravitatea infracțiunii sau periculozitatea infractorului; aplicarea unei pedepse orientată la minimul prevăzut de lege rezultat în urma reducerilor cu o treime a limitelor de pedeapsă în conformitate cu prevederile art. 76 alin. (1) raportat la art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. și cu art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

În ceea ce privește prima solicitare din prezentele motive de apel suplimentare, respectiv aceea de a se reține circumstanța atenuantă judiciară prevăzută de art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen., constând în existenta unor împrejurări legate de fapta comisă, care diminuează gravitatea infracțiunii sau periculozitatea infractorului, a solicitat să se aibă în vedere doctrina de specialitate, precum și faptul că împrejurările legate de faptă, respectiv inexistența unor atribuții de serviciu concrete și efective ale ofițerului de poliție judiciară pentru a putea asigura în mod direct luarea măsurii controlului judiciar față de clienții săi, faptul că denunțătorul nu avea un drept de dispoziție asupra unei asemenea măsuri preventive, iar la momentul discuțiilor purtate între denunțător și inculpat, primul nu mai avea nicio posibilitate de a interveni în procesul decizional pentru atingerea scopului urmărit (dosarul de urmărire penală fiind deja înaintat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Călărași pentru ca procurorul să decidă asupra eventualelor măsuri preventive), faptul că inculpatul nu a premeditat activitatea infracțională și a acționat în mod ușuratic, fără a-și disimula comportamentul infracțional (s-a expus purtând discuții în sediului Poliției Călărași și, tot fără a-și lua măsuri de siguranță, l-a chemat pe denunțător la biroul său) ceea ce a facilitat obținerea probelor în cauză, pot constitui circumstanțe atenuante judiciare, întrucât acestea conferă faptei un grad de pericol social diminuat și demonstrează periculozitatea redusă a inculpatului.

Pe cale de consecință, a solicitat reținerea circumstanței atenuante judiciară prevăzută de art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. și în procesul de reindividualizare a pedepsei aplicarea dispozițiilor art. 76 alin. (1) C. pen.

Referitor la cea de-a doua solicitare din prezentele motive de apel suplimentare, a solicitat desființarea, în parte, a sentinței apelate și în ceea ce privește cuantumul pedepsei aplicate (suplimentar fată de solicitările din primele motive de apel depuse), astfel încât, în procesul de reindividualizare a pedepsei să se facă aplicarea efectelor circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 76 alin. (1) C. pen. și să se dea eficiență cauzei de reducere a pedepsei reglementată de art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., iar valorificând circumstanțele personale (probate prin actele depuse la dosar în fata instanței de fond și analizate detaliat prin motivele de apel inițiale) aplicarea unei pedepse cu închisoare orientată la minimul special prevăzut de lege astfel cum rezultă (după cele două reduceri succesive cu câte o treime rezultând un minim de 10 luni și 20 zile închisoare) dispunând suspendarea sub supraveghere a executării acesteia pe un termen de 2 ani.

III. Examinând apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și de inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 188/F din data de 28 noiembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2022(1011/2022), Înalta Curte de Casație și Justiție constată următoarele:

A. Astfel, din materialul probator administrat în cauză, rezultă că situația de fapt a fost corect reținută de procuror în cursul urmăririi penale, fiind astfel pe deplin aplicabile dispozițiile procedurale referitoare la judecata în cazul recunoașterii vinovăției - art. 396 alin. (10) C. proc. pen. rap. la art. 375 alin. (1) C. proc. pen. și art. 374 alin. (4) C. proc. pen. - ce au fost reținute de prima instanță la soluționarea prezentului conflict de drept penal.

B. În ceea ce privește criticile aduse de inculpatul A. prin care acesta a solicitat achitarea întrucât fapta pentru care a fost trimis în judecată nu este prevăzută de legea penală, Înalta Curte reține că acestea sunt nefondate, după cum se dezvolta în continuare.

Prealabil, instanța de apel reține că, potrivit dispozițiilor art. 306 alin. (3) din C. proc. pen., "După începerea urmăririi penale, organele de cercetare penală strâng și administrează probele, atât în favoarea, cât și în defavoarea suspectului ori inculpatului", iar prin dispozițiile art. 286 alin. (4) din C. proc. pen., "Organele de cercetare penală dispun, prin ordonanță, asupra actelor și măsurilor procesuale și formulează propuneri prin referat". De asemenea, prin raportare la dispozițiile art. 56 alin. (3) din C. proc. pen., reținem că infracțiunea de șantaj pentru care era cercetat numitul C. în Dosarul nr. x/2022 al