ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 12 iunie 2024

Asupra recursului în casație, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Prin sentința penală nr. 281 din data de 14.03.2023, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Tribunalul București, în temeiul art. 289 alin. (1) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită.

În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) și k) C. pen., a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, exercitarea următoarelor drepturi, pe o perioadă de 5 ani: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a exercita profesia de medic în sistemul public de sănătate și dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, pedeapsa complementară ce se va executa în condițiile prevăzute la art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen., de la rămânerea definitiva a prezentei.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) și k) C. pen., a căror exercitare a fost interzisă cu titlu de pedeapsă complementară, aceasta urmând să fie executată dacă pedeapsa închisorii va deveni executabilă, în măsura în care se va dispune revocarea sau anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În temeiul art. 91 din C. pen., a dispus suspendarea executării, sub supraveghere, a pedepsei de 3 ani închisoare pe durata unui termen de supraveghere de 4 ani, conform dispozițiilor art. 92 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 93 alin. (1) din C. pen., a stabilit ca pe durata termenului de supraveghere, inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune București la datele stabilite de această instituție;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În temeiul art. 93 alin. (2) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, a impus inculpatului obligația de a frecventa un număr de două programe de reintegrare socială derulate de Serviciul de Probațiune București sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.

În temeiul art. 93 alin. (3) C. pen., a stabilit ca pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 120 zile in cadrul uneia dintre următoarele două entități: Administrația Domeniului Public - Sector 1 sau Direcția Generală de Poliție Comunitară Sector 1 București, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.

A încredințat Serviciului de Probațiune București supravegherea inculpatului în legătură cu măsurile dispuse.

În temeiul art. 96 alin. (1) C. pen., i s-a atras atenția inculpatului asupra faptului că nerespectarea cu rea-credință a măsurilor de supraveghere sau a obligațiilor impuse atrage revocarea suspendării sub supraveghere și executarea pedepsei.

În temeiul art. 96 alin. (4) C. pen., a atras atenția inculpatului cu privire la faptul că, în situația săvârșirii unei noi infracțiuni pe parcursul termenului de supraveghere, descoperită până la împlinirea termenului și pentru care s-a pronunțat o soluție de condamnare la pedeapsa închisorii, chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea și dispune executarea pedepsei.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. d) C. proc. pen. rap. la art. 289 alin. (3) C. pen. și art. rap. la art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen., a confiscat de la inculpatul A., suma de 350 de RON, suma pretinsa și primita în data de 25.01.2021 de la martorul denunțător.

În temeiul art. 274 alin. (1) C. pen., a obligat inculpatul A. la plata sumei de 3000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 1200 RON reprezintă cheltuielile judiciare efectuate în cursul urmăririi penale.

II. Împotriva acestei hotărâri a formulat apel inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 276/A/05.03.2024 a Curții de Apel București, secția a II-a Penală, pronunțată în dosarul nr. x/2021, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a fost admis apelul formulat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 281 din data de 14.03.2023 pronunțate de Tribunalul București, secția I Penală, în dosarul nr. x/2021.

A fost desființată în parte sentința penală atacată și în rejudecare,

A fost înlăturată pedeapsa complementară aplicată inculpatului A., constând în interzicerea dreptului de a exercita profesia de medic în sistemul public de sănătate, prevăzută de art. 65 alin. (1) C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. g) C. pen.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței, care nu contravin prezentei hotărâri.

În fapt, s-a reținut că inculpatul A., în calitate de medic la Institutul Național de Diabet, Nutriție și Boli Metabolice Prof. Dr. N.C. Paulescu, la 25.01.2021, a pretins și primit de la B. suma de 350 de RON în legătură cu atribuțiile de serviciu, respectiv acordarea îngrijirilor medicale pacientei C., invocarea altei destinații a sumei de bani pretinse fiind doar în scopul creării convingerii lui B. că este o persoană cinstită, iar banii nu ar fi pentru el.

De asemenea, a mai pretins de la B. suma de 400 de RON pentru acordarea de îngrijiri medicale pacientei C..

La 30.01.2021, inculpatul A. a pretins sumele de 264 de RON și 400 de RON de la B. în legătură cu atribuțiile de serviciu, respectiv acordarea îngrijirilor medicale pacientei C. și pentru a nu o externa încă pe pacientă, invocarea altor destinații ale sumelor pretinse fiind doar în scopul creării convingerii lui B. că este o persoană cinstită, iar banii nu ar fi pentru el.

În total, A. a pretins la 30.01.2021 suma de 642 de RON (calculând greșit suma totală a sumelor de bani pretinse de 264 de RON și 400 de RON).

La 01.02.2021, inculpatul a primit suma totală de 642 de RON de la B. în scopul menționat anterior și a mai pretins încă o sumă de bani (în cuantum neinteligibil) în același scop.

III. Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de apel a declarat recurs în casație inculpatul A., prin avocat D., la data de 03.04.2024, prin e-mail .

Prin cererea formulată, inculpatul A. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. (inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală).

Recurentul a invocat, în esență, faptul că a fost condamnat în mod definitiv pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen., deși fapta pentru care a fost trimis în judecată nu este prevăzută de legea penală.

Pentru aceste motive, a solicitat admiterea recursului în casație și achitarea inculpatului, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.

În dezvoltarea cazului de casare precizat anterior, a invocat următoarele:

Referitor la scopul pretinderii sumei de 642 RON, a arătat că medicamentele au existat, i-au fost administrate pacientei, nu au fost plătite de către aceasta sau familia sa, fiind cumpărate de inculpat. Din această perspectivă a apreciat că există o legitimitate a solicitării sale de rambursare, și o nelegitimitate a prezumției parchetului cum că orice sumă care se primește de către un medic de la un aparținător este mită.

În ceea ce privește sustragerea sumei de 350 RON din portofelul denunțătorului, a apreciat că fapta, astfel cum aceasta este descrisă, ar fi o infracțiune contra patrimoniului, nicidecum una de corupție.

Un alt aspect criticat prin calea extraordinară de atac a vizat faptul că instanța de apel în mod eronat a considerat că actul care intra în atribuția inculpatului de serviciu este reprezentat de obligația de a accesa serviciile medicale în specialitatea psihiatrie în vederea asigurării medicației conexe celei pentru diabet zaharat necesară pacientei C., prin prescrierea acesteia de către un medic specialist din ambulatoriu aflat în relație contractuală cu casa de asigurări de sănătate, întrucât din modul de redactare a normei, acea dispoziție din fișa postului reprezintă un drept și nu o obligație.

De asemenea, inculpatul a mai arătat că a dovedit posibilitatea de a achiziționa medicamentele respective cu rețetă simplă.

În ceea ce privește medicația oferită pacientei, a arătat că banii nu au fost solicitați pentru asigurarea medicamentelor, ci s-a solicitat rambursarea sumelor cheltuite din fonduri proprii.

Un alt argument pentru care a apreciat că fapta nu este prevăzută de legea penală a constat în aceea că medicamentele au fost achiziționate în baza unei rețete simple emise de inculpat. De asemenea, nu a exclus existența unei rezerve personale de medicamente, însă și în acest caz cererea de rambursare a valorii acestora era justificată, astfel că fapta nu se circumscrie uneia de corupție.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 22.04.2024 sub nr. x/2021, fiind repartizată aleatoriu, cu termen pentru examinarea admisibilității în principiu la data de 15.05.2024.

IV. Prin încheierea din 15.05.2024, pronunțată în dosarul nr. x/2021, a fost admisă în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 276/A/05.03.2024 a Curții de Apel București, secția a II-a Penală, pronunțată în dosarul nr. x/2021.

În esență, s-a reținut că cererea de recurs în casație îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute la art. 434-438 C. proc. pen.

V. Examinând recursul în casație declarat de inculpatul A. prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) C. proc. pen., astfel cum au fost stabilite prin încheierea de admitere în principiu din 15.05.2024, Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Preliminar, Înalta Curte reține că, în condițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării, dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, caz de casare ce vizează situațiile în care fapta concretă pentru care s-a pronunțat soluția definitivă de condamnare nu întrunește elementele de tipicitate obiectivă prevăzută de norma de incriminare; dacă instanța a ignorat o normă care conține dispoziții de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv, astfel încât nu se mai realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și noua configurare legală a tipului respectiv de infracțiune.

Este de menționat că, din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. nu se poate realiza o analiză a conținutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situații de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, verificarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, fără a putea fi supuse cenzurii starea factuală reținută de instanța de apel.

Înalta Curte subliniază că ceea ce s-a invocat de recurentul-inculpat ca temei al incidenței dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. vizează, în esență, două aspecte:

- pe de o parte, faptul că pretinderea sumei de 642 de RON a avut un scop legitim, respectiv o solicitare de rambursare, întrucât medicamentele care au fost administrate pacientei nu au fost plătite de către aceasta sau de către aparținători, ci au fost achiziționate de inculpat din fonduri proprii;

- pe de altă parte, faptul că sustragerea sumei de 350 RON din portofelul denunțătorului reprezintă o infracțiune contra patrimoniului, nicidecum una de corupție.

Cu privire la prima teză enunțată, inculpatul, practic, solicită a se verifica în drept dacă un medic, indiferent de specialitatea lui, achiziționează din surse proprii medicamente, indiferent de specialitatea pentru care sunt prescrise acele medicamente, și solicită să i se ramburseze de către un membru al familiei pacientului suma de bani pe care a plătit-o din fonduri proprii, poate avea sau nu calitate de subiect activ pentru infracțiunea de luare de mită.

În analiza conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, Înalta Curte va porni de la situația de fapt stabilită cu autoritate de lucru judecat de instanța de apel, respectiv că inculpatul A., în calitate de medic la Institutul Național de Diabet, Nutriție și Boli Metabolice Prof. Dr. N.C. Paulescu, la 25.01.2021, a pretins și primit de la B. suma de 350 de RON în legătură cu atribuțiile de serviciu, respectiv acordarea îngrijirilor medicale pacientei C., invocarea altei destinații a sumei de bani pretinse fiind doar în scopul creării convingerii lui B. că este o persoană cinstită, iar banii nu ar fi pentru el.

De asemenea, a mai pretins de la B. suma de 400 de RON pentru acordarea de îngrijiri medicale pacientei C..

La 30.01.2021, inculpatul A. a pretins sumele de 264 de RON și 400 de RON de la B. în legătură cu atribuțiile de serviciu, respectiv acordarea îngrijirilor medicale pacientei C. și pentru a nu o externa încă pe pacientă, invocarea altor destinații ale sumelor pretinse fiind doar în scopul creării convingerii lui B. că este o persoană cinstită, iar banii nu ar fi pentru el.

În total, A. a pretins la 30.01.2021 suma de 642 de RON (calculând greșit suma totală a sumelor de bani pretinse de 264 de RON și 400 de RON).

La 01.02.2021, inculpatul a primit suma totală de 642 de RON de la B. în scopul menționat anterior și a mai pretins încă o sumă de bani (în cuantum neinteligibil) în același scop.

În ceea ce privește prevederea faptei în legea penală și dispozițiile legale incidente, Înalta Curte notează că, potrivit art. 289 alin. (1) C. pen., constituie infracțiunea de luare de mită: Fapta funcționarului public care, direct ori indirect, pentru sine sau pentru altul, pretinde ori primește bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase, în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică ori de a exercita profesia sau activitatea în executarea căreia a săvârșit fapta.

Din analiza textelor de lege incidente, rezultă că elementul material al infracțiunii de luare de mită constă în pretinderea sau primirea de bani sau alte foloase necuvenite de către un funcționar public ori acceptarea promisiunii unor astfel de foloase pentru sine sau pentru altul.

De asemenea, pentru ca fapta funcționarului public să constituie infracțiunea de luare de mită este necesar a fi întrunite următoarele condiții:

a) să aibă ca obiect bani sau alte foloase (patrimoniale/nepatrimoniale) care nu i se cuvin legal funcționarului public;

b) elementul material trebuie realizat în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle de serviciul ale funcționarului sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri;

c) pretinderea, primirea sau acceptarea de promisiuni de bani sau alte foloase poate avea loc înainte, concomitent sau ulterior îndeplinirii, neîndeplinirii, urgentării sau întârzierii actului ce intră în atribuțiile făptuitorului, respectiv îndepliniri actului contrar acestor îndatoriri;

d) actul cu privire la care se pretinde bani sau alte foloase sau alte foloase pentru îndeplinirea, neîndeplinirea, accelerarea sau întârzierea sa trebuie să intre în sfera îndatoririlor sale de serviciu.

Așadar, Înalta Curte este chemată să verifice dacă, pe de o parte, suma de 642 de RON pretinsă și primită de recurentul-inculpat A. a avut un scop legitim, fiind cuvenită în mod legal, iar pe de altă parte, dacă fapta prin care inculpatul a intrat în posesia sumei de 350 RON reprezintă o infracțiune contra patrimoniului sau una de corupție.

Examinând criticile inculpatului cu privire la pretinderea și primirea sumei de 350 de RON în raport cu situația factuală reținută cu titlu definitiv de instanța de apel și având în vedere cerințele impuse de lege pentru care fapta să fie prevăzută de legea penală, Înalta Curte reține prioritar că instanța de apel, contrar susținerilor apărării, și-a format convingerea, argumentată, că la data de 25.01.2021, inculpatul a pretins și primit de la denunțătorul B. suma de 350 de RON în legătură cu atribuțiile de serviciu, respectiv în vederea acordării de îngrijiri medicale pacientei C., mama denunțătorului.

Prin urmare, verificarea în drept a hotărârii atacate sub aspectul reținerii faptei din data de 25.01.2021, în legătură cu pretinderea și primirea de către inculpat a sumei de 350 de RON, va porni de la această situație de fapt stabilită cu autoritate de lucru judecat.

Procedând în consecință, Înalta Curte reține că fapta concret săvârșită de inculpat, astfel cum a fost stabilită în mod definitiv de instanța de apel, corespunde elementelor de natură obiectivă stabilite de legiuitor în norma abstractă, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen.

Astfel, inculpatul, în calitate de funcționar public, în accepțiunea dispozițiilor art. 175 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. pen., la data de 25.01.2021 (ziua internării pacientei C.), a pretins și primit suma de 350 de RON, care nu i se cuvenea în mod legal, de la martorul denunțător B. (fiul pacientei anterior menționate).

Suma a fost pretinsă și primită de inculpat în calitatea sa de medic curant, cu specialitatea diabet zaharat, nutriție și boli metabolice, în legătură cu îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu, respectiv acordarea îngrijirilor medicale pacientei C., aflată în supravegherea sa.

În ceea ce privește actul cu privire la care s-a pretins și primit suma de 350 de RON, Înalta Curte reține că acesta intră în sfera îndatoririlor sale de serviciu, inculpatul ocupând funcția de medic primar, specialist în specialitatea diabet zaharat, nutriție și boli metabolice, iar postul său vizează acordarea asistenței și îngrijirii medicale pentru pacienții spitalizați în secția clinică de diabet zaharat, nutriție și boli metabolice, astfel cum a fost și cazul pacientei C..

Prin urmare, situația descrisă în hotărârea instanței de apel cu privire la primirea sumei de 350 de RON de către recurentul-inculpat se circumscrie infracțiunii de luare de mită, nerelevând o infracțiune contra patrimoniului, în cauză nefiind vorba despre o deposedare fără drept a denunțătorului B.. Astfel, suma de 350 de RON nu a ajuns în posesia inculpatului fără consimțământul deținătorului de fapt și de drept, respectiv a denunțătorului, ci a fost primită de inculpat, în calitatea sa de medic curant, cu specialitatea diabet zaharat, nutriție și boli metabolice, în legătură cu îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu, respectiv acordarea îngrijirilor medicale pacientei C., aflată în supravegherea sa.

Ca atare, deși prin motivele invocate de inculpat în cererea de recurs în casație se susține nelegalitatea hotărârii, în realitate, inculpatul urmărește pe calea recursului în casație reconfigurarea situației de fapt, în sensul de a se constata existența unei infracțiuni contra patrimoniului.

Or, aspectele vizând modalitatea prin care inculpatul a pretins și a primit suma de 350 de RON au fost stabilite cu titlu definitiv de instanța de apel, neputând fi repuse în discuție în această cale extraordinară de atac pentru a putea fi recalificate în sensul dorit de recurent.

În plus, infracțiunea de luare de mită, în forma constatată de instanța de apel, s-a consumat la momentul pretinderii sumei de bani, astfel că pentru reținerea tipicității faptei nu era absolut necesar ca solicitarea inculpatului să fie satisfăcută, respectiv ca suma de bani să fie primită de inculpat.

Concluzionând sub acest aspect, Înalta Curte constată că motivul invocat de inculpat nu se circumscrie unei veritabile nelegalități ce poate fi examinată pe calea recursului în casație, ci vizează, în esență, modificarea situației de fapt.

În ceea ce privește pretinderea și primirea sumei de 642 de RON, Înalta Curte constată că prin motivele de recurs în casație se solicită ca instanța supremă să verifice în drept dacă un medic, indiferent de specialitatea lui, achiziționează din surse proprii medicamente, indiferent de specialitatea pentru care sunt prescrise acele medicamente și solicită să i se ramburseze de către un membru al familiei pacientului suma de bani pe care a plătit-o din fonduri proprii, poate avea sau nu calitate de subiect activ pentru infracțiunea de luare de mită.

Aceasta, deoarece se invocă faptul că recurentul-inculpat a cumpărat medicamentele ce au fost prescrise/administrate pacientei C. cu promisiunea denunțătorului că suma îi va fi restituită, fiind vorba de o sumă de aproximativ 462 de RON. Astfel, a arătat că în momentul în care suma i-a fost restituită recurentului-inculpat a fost efectuat flagrantul.

Realizându-se în cadrul strict reglementat de lege, analiza de legalitate a instanței de recurs în casație trebuie să se raporteze la situația factuală și la elementele care au circumstanțiat activitatea infracțională, astfel cum au fost stabilite de instanța de apel, în baza mijloacelor de probă administrate în cauză.

În acest context, Înalta Curte notează că pentru a proceda în sensul dorit de recurent, respectiv pentru a declanșa examinarea chestiunii de drept invocate, motivele de recurs în casație invocate trebuie să corespundă și să se raporteze la starea de fapt reținută definitiv în cauză, respectiv că la data de 30.01.2021, inculpatul a pretins sumele de 264 de RON și 400 de RON de la B. în legătură cu atribuțiile de serviciu, respectiv acordarea îngrijirilor medicale pacientei C. și pentru a nu o externa încă pe pacientă.

Or, din examinarea motivelor de recurs în casație rezultă faptul că situația prezentată de inculpat în legătură cu primirea sumei de 642 de RON este diametral opusă celei reținute de instanța de apel, susținându-se, în esență, faptul că această sumă a fost primită de inculpat, întrucât, anterior, achiziționase din fonduri proprii medicamente destinate tratării pacientei C. și, în consecință, era vorba de o sumă care i se cuvenea.

Prin urmare, invocând o altă situație de fapt, examinarea criticilor formulate prin cererea de recurs în casație excedează analizei instanței de recurs în casație.

Pe de altă parte, instanța de recurs în casație reține că și în cazul infracțiunii de luare de mită din 30.01.2021, fapta s-a consumat la momentul pretinderii sumei de bani, chiar dacă, ulterior, la 01.02.2021, a fost realizată și o altă variantă alternativă a elementului material al infracțiunii, respectiv primirea sumei de 642 RON.

Așadar, fapta inculpatului ar fi întrunit elementele de tipicitate a infracțiunii de luare de mită și în ipoteza în care suma de bani nu ar fi fost remisă și, ulterior, primită de inculpat.

Chiar și în aceste condiții, examinând în drept fapta săvârșită în legătură cu pretinderea și primirea de către inculpat a sumei de 642 de RON, Înalta Curte constată că suma a fost pretinsă și primită de inculpat în calitatea sa de medic curant, specialitatea diabet zaharat, nutriție și boli metabolice, în legătură cu îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu, respectiv, pe de o parte, acordarea îngrijirilor medicale pacientei C., aflată în supravegherea sa, iar, pe de altă parte, pentru a prelungi perioada de internare.

În ceea ce privește actele cu privire la care s-a pretins și primit suma de 642 de RON, Înalta Curte reține că, potrivit fișei postului, acestea intră în sfera îndatoririlor sale de serviciu, inculpatul ocupând funcția de medic primar, specialist în specialitatea diabet zaharat, nutriție și boli metabolice, iar postul său vizează acordarea asistenței și îngrijirii medicale pentru pacienții spitalizați în secția clinică de diabet zaharat, nutriție și boli metabolice, astfel cum a fost și cazul pacientei C., precum și întocmirea formelor de externare la momentul sfârșitului perioadei de internare.

Referitor la invocarea altor destinații ale sumelor de bani primite, respectiv plata unor medicamente sau oferirea de bani unor funcționari de la compartimentul statistică, instanța de apel, pe baza probelor administrate, a reținut că acestea au fost evidențiate doar pentru a crea convingerea că inculpatul este o persoană cinstită și pentru a da o aparență de legalitate acțiunilor sale.

În ceea ce privește critica conform căreia instanța de apel în mod eronat a considerat că pentru tratarea afecțiunilor psihiatrice era necesară asigurarea unui tratament de către medici în specialitatea psihiatrie, întrucât mențiunea din fișa postului reprezenta un drept și nu o obligație, Înalta Curte o apreciază nefondată.

În acest sens, reține că argumentul invocat nu poate conduce la lipsa de tipicitate a infracțiunii de luare de mită, în condițiile în care s-a stabilit definitiv că banii au fost pretinși de către inculpat în vederea acordării îngrijirilor medicale pacientei C., nereprezentând contravaloarea unor medicamente presupus achiziționate de inculpat din fonduri proprii, această din urmă teorie fiind invocată de inculpat doar pentru a-i legitima acțiunile de pretindere și, ulterior, de primire sumelor de bani.

În plus, instanța de apel a înlăturat argumentat această critică, arătând că inculpatul a invocat astfel de justificări tocmai pentru a oferi o aparență de legalitate faptelor sale.

În altă ordine de idei, apărarea inculpatului nu poate fi primită, întrucât, astfel cum rezultă din fișa postului, acesta avea obligația ca pentru tratarea unor afecțiuni care presupuneau competențe superioare sau de alte specialități, să solicite internarea în alte unități medicale sau chiar un consult cu medici de specialitate.

Concluzionând, Înalta Curte reține că, deși în forma în care au fost formulate, motivele de recurs în casație vizează lămurirea unor pretinse chestiuni de drept, în realitate, inculpatul tinde pe calea recursului în casație la reconfigurarea situației de fapt.

Pe de o parte, apărarea urmărește, contrar situației reținute de instanțele fondului, să se constate că în data de 25.01.2021, inculpatul a realizat o acțiune de sustragere a sumei de 350 de RON din portofelul denunțătorului, faptă ce se circumscrie unei infracțiuni contra patrimoniului, iar, pe de altă parte, că suma de 642 de RON, pretinsă și primită de inculpat, i se cuvenea în mod legal, fiind vorba de restituirea contravalorii unor medicamente achiziționate din fonduri proprii.

Or, aceste deziderate contrazic situația de fapt reținută de instanța de apel și, prin urmare, sunt contrare scopului prevăzut de lege pentru recursul în casație, acela de a asigura conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, instanța de recurs în casație nefiind abilitată în această procedură să rețină o stare de fapt diferită de cea descrisă și valorificată ca atare de instanța de apel sau să dea o nouă interpretare materialului probator administrat în cauză.

Pe cale de consecință, Înalta Curte constată că faptele reținute în sarcina recurentului-inculpat întrunesc elementele de tipicitate ale infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen., urmând ca, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., să respingă, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 276/A din data de 05 martie 2024 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală, în dosarul nr. x/2021.

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen., recurentul-inculpat va fi obligat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 276/A din data de 05 martie 2024 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală, în dosarul nr. x/2021.

Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 iunie 2024.