ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1266/2014

Deliberând asupra recursului de față, în baza lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 15 din 29 ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul Bihor, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul I.C.M.  pentru comiterea infracțiunii prev. și ped. de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina inculpatului I.C.M. din infracțiunea prev. și ped. de art. 13 alin. (1) și 3 din Legea nr. 678/2001 (pct. 16 rechizitoriu) în infracțiunea prev. și ped. de art. 13 alin. (1) și 4 din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 13 C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., texte în baza cărora l-a condamnat la o pedeapsă de 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani cu titlu de pedeapsă complementară.

În baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina inculpatului I.C.M. din infracțiunea prev. și ped. de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 (pct. 17 din rechizitoriu) în infracțiunea prev. și ped. de art. 329 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., texte în baza cărora l-a condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani cu titlu de pedeapsă complementară.

În baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina inculpatului I.C.M. din infracțiunea prev. și ped. de art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001 (pct. 19 rechizitoriu) în infracțiunea prev. și ped. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 modificată prin O.U.G. nr. 79/2005, cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. texte în baza cărora l-a condamnat la o pedeapsă de 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani cu titlu de pedeapsă complementară.

În baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina inculpatului I.C.M. din infracțiunea prev. și ped. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 (pct. 20 rechizitoriu) în infracțiunea prev. și ped. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 modificată prin O.U.G. nr. 79/2005 și Legea nr. 230/2010, cu aplic art. 37 lit. a) și art. 13 C. pen. texte în baza cărora l-a condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani cu titlu de pedeapsă complementară

În baza art. 61 C. pen. s-a revocat beneficiul liberării condiționate a restului de 1362 zile rămas neexecutat din Sentința penală nr. 80/1998 a Tribunalului Bihor definitivă prin Dosarul penal nr. 120/A/1998 a Curții de Apel Oradea, rest pe care l-a contopit cu fiecare din pedepsele aplicate în cauză rezultând două pedepse de 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani cu titlu de pedeapsă complementară și două pedepse de 1362 zile și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani cu titlu de pedeapsă complementară.

În baza art. 134 din Legea nr. 302/2004 s-a recunoscut Sentința penală nr. 14 din 15 februarie 2010 pronunțată de Audiența Națională, secția penală a II-a - Judecătoria Centrală de Instrucție 4 Madrid, Spania, definitivă la 05 martie 2010, prin care s-a aplicat inculpatului I.C.M. o pedeapsă de 3 ani închisoare și respectiv o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea la datele de 19 septembrie 2008 și 22 decembrie 2008 a infracțiunilor de fabricare sau deținere de utilaje în vederea falsificării și înșelăciune.

În baza art. 33 lit. a), art. 34, art. 35 alin. (3) și 36 alin. (1) C. pen. s-au contopit pedepsele stabilite în cauză cu pedeapsa de 3 ani 6 luni aplicată prin Sentința penală nr. 14/2010 a Judecătoriei Centrale de Instrucție 4 Madrid în pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 6 luni închisoare, urmând să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani 6 luni închisoare în regim de detenție și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani cu titlu de pedeapsă complementară.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II-a și b) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza 88 și art. 36 alin. (3) C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii, a arestării preventive și a perioadei executate de la 21 iunie 2006 la 29 iunie 2006 și de la 26 septembrie 2008 la 21 septembrie 2011.

S-a constatat că partea vătămată S.K. a renunțat la pretențiile civile formulate în cauză.

S-a respins acțiunea civilă formulată de partea civilă M.R.I.

În baza art. 118 lit. e) C. pen. s-a dispus confiscarea în favoarea statului de la inculpat a sumei de 52.000 euro în echivalent în RON la data plății reprezentând folos necuvenit.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.000 RON cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Pentru a dispune în acest sens, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul emis la data de 21 iunie 2007 de DIICOT- Serviciul Teritorial Oradea au fost trimiși în judecată inculpații I.C.M., C.F., S.A.R., S.T.M., K.G.L., I.S., G.C.L., A.M.F., P.M. și prin încheierea din data de 25 iunie 2010 cauza a fost disjunsă față. de inculpatul I.C.M. aflat în stare de detenție în centrul penitenciar de Executare A.

În fapt s-a reținut că în perioada anilor 2002 - 2005 inculpații s-au constituit într-un grup organizat, unii aderând pe parcurs sau sprijinindu-l, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane, constând în recrutarea, transportarea și cazarea unor victime de sex feminin în Italia pe care apoi le-a obligat să se prostitueze, încasând banii obținuți.

Audiat în cursul urmăririi penale inculpatul I.C.M. nu a recunoscut comiterea faptei. Cu ocazia arestării preventive, în fața instanței a recunoscut că a fost împreună cu inculpatul C.F. de patru ori în Italia la cumpărături și că o dată au luat din Ungaria două fete pe care el nu le cunoștea.

În fapt, s-a mai reținut că în luna aprilie 2005 - pe când era minoră și elevă, martora B.G. (audiată sub această identitate conform art. 86

1

C. proc. pen.) l-a cunoscut la pizzeria de la subsolul Casei de Cultură a Tineretului din Oradea pe inc. I.C. și acesta i-a propus să-l urmeze în Italia unde să se prostitueze pentru el, urmând să împartă câștigurile.

Pentru moment, martora nu a fost de acord, dar l-a mai întâlnit pe inculpat în compania numitei T.I.S., prietena acestuia.

După începerea anului școlar 2005/2006 - martora declară că s-a hotărât să plece în Italia în scopul de mai sus, motiv pentru care a sunat-o la telefon pe T.I., amintindu-i de propunerea inculpatului și că este de acord.

Inculpatul I.C., în căutare de victime, i-a spus martorei că va suporta toate taxele ocazionate cu obținerea pașaportului, cu transportul și alte cheltuieli, urmând ca după începerea lucrului să-i restituie lui suma de 2.000 euro.

Inculpatul I.C. a cazat-o pe martoră în apartamentul inculpatului C.F., cu care urma să plece în Italia.

Timp de două zile, inculpații I.C.M. și C.F. au dus tratative cu un funcționar de la Vama Borș pentru a se interesa de condițiile în care o pot scoate pe martora minoră din țară.

În dimineața zilei de 07 octombrie 2005, martora a fost trezită de către inc. C.F. care i-a spus că este așteptată în fața blocului de un anume L. cu un autoturism A. pentru a pleca din țară, iar inculpatul I.C.M. i-a comunicat că urmează să se întâlnească cu el în Ungaria de unde vor pleca mai departe împreună.

Acel bărbat L. a predat-o în apropierea PTF Borș pe martoră unui șofer de pe un microbuz, care a trecut-o pe foaia de călătorie și a ieșit din țară fără niciun incident.

A fost identificat acel șofer care a transportat-o pe minoră până la PTF Borș în persoana numitului P.L.C. Fiind audiat acesta a declarat că pe o fată minoră a dus-o în anul 2005 doar până la vama Borș unde C.F. a urcat-o într-un microbuz F. Acesta a mai arătat că la cererea numiților I.S. sau C. a transportat mai multe fete în Italia, despre care i s-a spus că sunt prietenele lor, din care își amintește mai bine de o fată din județul Prahova, dar că ulterior și-a dat seama de scopul călătoriei acestora, motiv pentru care a renunțat să mai facă astfel de curse.

Martora a aflat ulterior că pentru scoaterea ei din țară atunci s-a plătit suma de 100 euro, pentru că nu avea împuternicire de la părinți.

Pentru acest fapt la data de 15 februarie 2007 a fost sesizată Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Oradea.

Conform înțelegerii, în Ungaria martora a fost așteptată și preluată de către inculpatul C.F., I.S. și B.M. - identificat în persoana numitului B.G.M., care au transportat-o până în localitatea Verona unde au cazat-o pe str. B., Via de Industria unde se mai aflau trei fete, respectiv G.E. din Oradea, o fată din Sighetul Marmației și alta din Beiuș, pe care martora le-a recunoscut dintr-un set de mai multe fotografii în persoana numitelor M.R.I. și M.A.M., care se prostituau pentru inculpatul C.F.

Martora declară că s-a prostituat pentru inculpatul I.C., iar după venirea acestuia în România a fost supravegheată de numitul B.G.M. - cu care a călătorit împreună din Ungaria. A mai precizat că a fost scoasă în stradă încă din prima seară cum a ajuns acolo, pentru că inculpatul C.F. avea nevoie urgentă de bani pentru a reveni în țară.

Ca și în cazul altor victime inc. C.F. a instruit-o pe martoră să-și decline altă identitate dacă va fi prinsă de poliție, respectiv L.C. din Republica Moldova.

Locația repartizată de către inculpatul I.C. pentru martoră și celelalte fete a fost orașul Peschiera din apropierea Veronei - unde trebuia să stea până în jurul orelor două, banii rezultații fiind colectați de acesta, apoi după plecarea lui de către B.M. Tariful practicat era între 40 - 50 euro pentru sex în mașină și între 150 - 200 euro, dacă clientul o ducea la hotel.

După estimarea martorei aceasta câștiga într-o noapte între 100 - 700 euro. Făcând o medie de numai 400 euro pe zi, rezultă că în cele 80 de zile cât a stat în Italia și a practicat prostituția în împrejurările de mai sus aceasta a câștigat 32.000 euro, sumă care potrivit art. 118 lit. e) C. pen., trebuie confiscată de la inculpații I.C. și C.F.

Prin Sentința penală nr. 104/2011 a Tribunalului Bihor definitivă prin neapelare în ce privește pe inculpatul C.F. s-a dispus confiscarea de la acesta a sumei de 16000 euro prezumându-se că sumele obținute au fost împărțite de cei doi inculpați în mod egal.

Martora a fost cercetată și reținută de organele de poliție, dar fiind eliberată nu s-a putut reîntoarce acasă pentru că pașaportul îi era reținut de inc. I.C. și acel B.M. - care aflând că a fost reținută au revenit în țară.

Revenită în țară în luna decembrie 2005, martora l-a căutat pe inc. I.C. pe str. C. și i-a cerut certificatul de naștere și buletinul de identitate care au rămas la plecare asupra acestuia.

Martora s-a reîntors din proprie inițiativă în Italia, s-a raliat în concubinaj cu un cetățean albanez, fiind returnată în luna aprilie în România.

Fiindu-i prezentat un set de fotografii ale unor bărbați, numerotate de la 1 la 6, în care au fost introduse și fotografii ale inculpaților, martora B.G. i-a recunoscut după fizionomia feței, în prezența a doi martori asistenți pe inculpații de la fotografiile cu numărul 2 și 4, respectiv pe C.F. și I.C.M.

Fapta inculpatului I.C. de a o racola, transporta, caza și exploata sexual pe martora minora împreună cu coinculpatul C.F., este dovedită prin declarația martorei B.G.; procesul-verbal de verificare a ieșirilor și intrărilor din și în România a martorei; procesele-verbale de recunoaștere.

Cât privește însă încadrarea în drept a faptei inculpatului I.C.M. la data săvârșirii infracțiunii textul art. 13 din Legea nr. 678/2001 prevedea că fapta este sancționată cu închisoarea, minimul special fiind de 5 ani, însă la data de 19 iulie 2005 prin O.U.G. nr. 79/2005 acest text a suferit noi modificări atât prin prisma conținutului fiecărui aliniat în parte, prevăzându-se că minimul special al pedepsei este de 7 ani închisoare. În aceste împrejurări sunt incidente în cauză disp. art. 13 C. pen. ce reglementează principiul legii penale mai favorabile, context în care încadrarea juridică reținută în actul de sesizare urmează a fi schimbată în art. 13 alin. (1) și (4) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 13 C. pen.

S-a mai reținut că la începutul anului 2005 - prin intermediul numitei T.I.S./partea civilă S.K. (audiată sub această identitate conform art. 86

1

C. proc. pen.) l-a cunoscut pe inc. I.C. și acesta i-a comunicat că fratele său I.S. din Budapesta ar dori să o cunoască, sens în care i-a dat adresa de e-mail pe care ulterior au comunicat, aceasta spunându-i că este minoră și încă nu are pașaport.

Inculpatul I.S. i-a spus că îi va trimite bani prin fratele său inc. I.C. pentru a-și scoate pașaport la împlinirea vârstei de 18 ani, fapt ce s-a și întâmplat taxele fiind achitate de T.I. care a însoțit-o.

După ce și-a scos pașaportul în luna aprilie 2005, însoțită de numita T.I.S., partea civilă a plecat la Budapesta pentru a-l cunoaște pe I.S. și a stat acolo o săptămână. Ulterior, martora l-a mai vizitat pe inc. I.S. în Ungaria și de asemenea s-au întâlnit în Oradea la apartamentul acestuia din Zona de Vest.

În discuțiile purtate atât cu S. cât și cu I.C., aceștia s-au oferit să-i găsească de lucru în Italia. La început partea civilă a refuzat, dar aflând că o altă prietenă de a sa a plecat, a acceptat și în 19 mai 2005 a ieșit din țară cu T.S., iar la Budapesta a fost preluată de către inc. I.C. și alți bărbați care au transportat-o cu o mașină condusă de M.U. până în orașul Peschiera din Italia. Partea civilă a fost cazată într-o casă - împreună cu alte fete din care le-a reținut pe două cu poreclele de Ț. în persoana lui D.I. din Hârșova și G.

Aflând de la aceasta din urmă că urmează să lucreze în stradă ca și prostituată, partea civilă l-a sunat pe inc. I.C. căruia i-a solicitat să-i restituie pașaportul care rămăsese la el pe tot parcursul drumului, însă acesta a încercat să o convingă că totul va fi bine, că urmează să vină și prietena sa I.T.

Fiindu-i reținut pașaportul, partea civilă a fost nevoită să accepte să se prostitueze, sens în care a fost instruită cum să procedeze de acea G., un fel de responsabilă peste celelalte fete. Era supravegheată îndeaproape de către inc. I.C. și M.U. care spre dimineața între orele 5 - 6 colectau bani încasați de aceasta și celelalte fete care se prostituau.

Nu s-a împăcat cu ideea de a practica prostituția, astfel că a fugit cu ajutorul unui cetățean albanez, care ulterior a obligat-o să se prostitueze pentru el. În cele din urmă cu ajutorul unui cetățean italian a fugit la carabinieri unde a dat declarație și a venit în țară cu avionul pe aeroportul Otopeni - fără pașaport care a rămas asupra inculpatului I.C.

După estimarea sa, partea civilă a câștigat de pe urma practicării prostituției la care a fost obligată, suma de 25.000 euro, sumă care potrivit art. 118 lit. e) C. pen., trebuie confiscată de la inculpații I.C. și I.S.

Prin Sentința penală nr. 104/2011 a Tribunalului Bihor, definitivă prin Decizia penală nr. 2909 din 20 septembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în ce privește pe inculpatul C.F. s-a dispus confiscarea de la acesta a sumei de 12000 euro prezumându-se că sumele obținute au fost împărțite de cei doi inculpați în mod egal.

Fapta inc. I.C. comisă împreună cu coinculpatul I.S. de a racola, transporta, caza și exploata sexual pe partea civilă în împrejurările mai sus descrise este dovedită prin declarația părții civile; procesul-verbal de verificare a intrărilor și ieșirilor din și în România a martorei; procesul-verbal de prezentare a victimelor.

Cu privire la încadrarea în drept a activității infracționale desfășurată de inculpat instanța a reținut că din declarațiile părții civile date în fața instanței rezultă că încă de la plecare avea reprezentarea faptului că era posibil ca munca pe care urma să o desfășoare pe teritoriul Italiei va fi prostituția. În declarația dată cu ocazia judecării prezentei cauze partea vătămată a arătat că hotărârea sa de a pleca în Italia a fost raportată la prestarea unei munci și nu a prostituției, fapt pe care nu l-a cunoscut de la început.

Având în vedere declarațiile oscilante ale părții vătămate precum și faptul că prin Sentința penală nr. 104/2011 a Tribunalului Bihor definitivă prin Decizia penală nr. 2909 din 20 septembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului I.S. în infracțiunea prev. și ped. de art. 329 alin. (1) și (2) C. pen. (incidența alin. (2) fiind dată de activitatea infracțională a inculpatului constând în racolarea victimei, transportarea, cazarea și traficarea acesteia) apreciindu-se că partea civilă a cunoscut și acceptat de la bun început scopul pentru care urma să plece în Italia și anume pentru a se prostitua, instanța a apreciat că se impune schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului I.C.M. din infracțiunea prev. și ped. de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 în infracțiunea prev. și ped. de art. 329 alin. (1) și (2) C. pen.

Partea vătămată S.K. a declarat în cursul urmăririi penale că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 10.000 euro însă în fața instanței a precizat că înțelege să renunțe la aceste pretenții.

S-a mai reținut că în luna septembrie 2005 aflându-se în Piața din Zona de Vest a municipiului Oradea, împreună cu sora sa N., martora M.A.S.M. - minoră în vârstă de 17 ani l-a cunoscut, pe inc. C.F. - care i s-a prezentat la început doar cu porecla de "C.". Acesta s-a oferit să le ducă la muncă în Italia, spunându-le direct că este vorba de prostituție și că banii câștigați urmează să-i împartă cu el pe din două. Martora i-a spus că este minoră, astfel că era necesară obținerea unei procuri speciale de la părinți pentru a ieși din țară. În vederea obținerii acestei procuri, inculpatul s-a deplasat cu aceasta la mama ei din comuna Finiș, sat Șuncuiușu de Beiuș.

După ce i s-a adus la cunoștință atât de el cât și de martoră, că aceasta urmează să fie dansatoare, mama acesteia a fost de acord și a doua zi a venit la Oradea întocmind procură specială la notarul public.

Mama martorei A.A. confirmă faptul de mai sus, inclusiv că l-a atenționat pe acel bărbat în mod expres ca nu cumva să le supună pe fete la prostituție. Totodată aceasta a declarat că fiica sa N. care s-a întors mai repede din Italia, apoi și M. i-a spus că inc. C.F. le-a obligat să se prostitueze.

Martora M.A.S. a declarat că împreună cu sora sa au fost scoase din țară în 08 septembrie 2005 - fiind urmate în altă mașină de către inc. C.F. care i-a spus că el nu trebuie să apară împreună cu ele în aceeași mașină.

Din Ungaria, martora împreună cu sora sa au fost preluate de inc. C.F. - fiind duse până în Verona unde le-a cazat și unde au mai întâlnit și alte fete din România, respectiv pe B.G. - audiată în prezenta cauză sub această identitate, traficată tot de către inc. C.F. (a se vedea pct. 16).

Martora declară că s-a prostituat pentru inc. C.F. o lună de zile, rămânând sub supravegherea lui T.N.D., care colecta și îi trimitea banii inc. C.F. prin sistemul W.U.

Pe strada Benedeta din Verona unde a fost repartizată - martora a cunoscut cca 10 - 12 fete, respectiv pe U.F. din București, pe M.L.I. din Oradea, pe acea G., S.C. din Constanța și care se prostituau pentru inc. I.S., inc. I.C., inc. A.M.(Ț.).

În luna octombrie 2005 martora a revenit în țară și în luna martie 2006 l-a întâlnit pe inc. I.C. Acesta i-a propus să meargă cu el în Italia și să practice prostituția pentru el, urmând să împartă câștigul realizat.

Pentru că de data aceasta nu mai avea procură specială, fiind tot minoră, martora a fost întoarsă de la P.T.F. Borș. Cu această ocazie martora l-a cunoscut pe un bărbat căruia i-a cerut să o scoată din țară și care i-a pretins pentru acest serviciu suma de 1.300 euro.

Martora l-a sunat pe un prieten din Italia la care practic voia să plece care i-a trimis urgent suma de 1.300 euro, astfel că în data 19 martie 2006 a ieșit din țară prin Vama Nădlac cu ajutorul acelui bărbat care a dus-o până în dreptul Vămii Borș din Ungaria, unde o aștepta inc. I.C. împreună cu care s-a deplasat la Verona. La un moment dat sub pretextul că merge cu un client la hotel i-a cerut inculpatului I.C. pașaportul și după ce l-a primit a fugit la prietenul ei.

Acel bărbat a fost identificat în persoana lui G.P. - așa cum rezultă din procesul-verbal. Martora a recunoscut dintr-un set de 5 fotografii, în prezența a doi martori pe inculpații I.C.M. și C.F.

Fapta inculpatului I.C. de a racola pe martora minoră de mai sus și de a o transporta în Italia în vederea practicării prostituției este dovedită prin declarația martorei M.A.S. coroborată cu procesul-verbal de verificare a ieșirilor și intrărilor din și în România a martorei; procesele-verbale de recunoaștere a victimelor și inculpaților; declarația martorei A.A.

Cu privire la încadrarea juridică în drept a faptei inculpatului s-a reținut ca victima a fost racolată, transportată, cazată și exploatată de inculpatul C.F. care a acționat singur fără a exista o implicare din partea coinculpatului I.C. Ulterior în octombrie 2005 martora a revenit în țară, l-a cunoscut în martie 2006 pe I.C. și a acceptat propunerea acestuia de a merge în Italia pentru a practica prostituția, urmând să împartă câștigul realizat.

S-a apreciat că în aceste împrejurări nu se justifică reținerea alin. (2) și (3) ale art. 13 din Legea nr. 678/2001, ci doar incidența alin. (1) din acest text, întrucât pe de o parte fapta nu a fost comisă în niciuna din modalitățile alternative prevăzute în alin. (2), iar activitatea infracțională a fost desfășurată doar de inculpatul I.C. și nu de mai multe persoane împreună astfel cum se prevede în alin. (3). Nu în ultimul rând s-a precizat că în acest caz nu se impune reținerea art. 13 C. pen., deoarece textul art. 13 Legea nr. 678/2001 a suferit noi modificări prin O.U.G. nr. 79/2005, în alin. (1) prevăzându-se că infracțiunea de trafic de minori se pedepsește cu închisoarea de la 5 ani la 15 ani și interzicerea unor drepturi, iar fapta în cauză a fost comisă în martie 2006 după aceste modificări.

Ca urmare instanța a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în actul de sesizare al instanței din infracțiunea prev. și ped. de art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001 în infracțiunea prev. și ped. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 modificată prin O.U.G. nr. 79/2005.

S-a mai reținut că în luna august 2005 în timp ce se afla în Oradea, martora M.R. l-a cunoscut pe un anume V. care i-a propus să-l însoțească în Spania unde urma să lucreze la un bar. Ulterior, acesta a anunțat-o că el nu mai poate pleca dar că îi trimite un șofer care să o ducă acolo. Martora a fost transportată de numitul P.L.C. până în Italia unde a fost preluată de către inculpatul I.C.M. care a cazat-o și a obligat-o să se prostitueze în fiecare noapte timp de 2 luni și jumătate câștigând cca 400 - 500 euro pe noapte.

În această perioadă numitul I.S. i-a cerut 600 de euro pentru a plăti un avocat în România pentru inculpatul I.C.M., bani pe care aceasta i-a dat. Singurii bani pe care i-a trimis" în țară prin intermediul inculpatului au fost 300 de euro pentru fratele și sora sa.

Întrucât nu s-a împăcat cu gândul de a practica prostituția, cu ajutorul unui cetățean italian s-a prezentat la Consulatul Român din Milano unde a declarat că i s-a furat pașaportul și i s-a eliberat o foaie consulară de călătorie. La data de 14 noiembrie 2005, martora s-a întors în România unde l-a căutat pe inculpatul I.C.M. și sub amenințarea că îl reclamă la politie, acesta i-a restituit cei 600 de euro.

Numita M.R. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 24.000 euro pe care inculpatul I.C.M. și-a însușit-o în urma exploatării ei sexuale.

Instanța a respins acțiunea civilă formulată de partea vătămată M.R., întrucât câștigul obținut de aceasta nu are caracter legal (provenind din practicarea prostituției) și ca atare nu poate constitui obiect al despăgubirilor civile.

Fiind audiat în instanță, inculpatul nu a recunoscut comiterea faptelor, a arătat că nu a înlesnit practicarea prostituției de către niciuna din părțile vătămate, și nu a organizat transportarea acestora în Italia și nu a beneficiat de vreo sumă de bani din practicarea prostituției de către acestea. Pe P.L.C. îl cunoaște dar nu știe cu ce se ocupă și nu a apelat niciodată la serviciile acestuia. În ce îl privește pe M.A.S. inculpatul a declarat că aceasta a plecat odată cu el în Italia dar nu a avut nicio legătură cu transportul ei, pur și simplu s-au aflat amândoi în mașina condusă de C.F. Îi cunoaște pe coinculpații C.F., S.A., S.T., I.S., G.C. și P.M. dar nu are cunoștință ca aceștia să fi constituit vreo grupare în scopul exploatării sexuale a unor persoane de sex feminin în Italia și nu a aderat la vreo asemenea grupare.

În cursul urmăririi penale au mai fost identificate și alte fete care au fost transportate de către inculpați în Italia din declarațiile lor rezultând că aceștia se îndeletniceau cu exploatarea sexuală a unor fete venite sau aduse din România.

Astfel, martora D.C. (audiată sub altă identitate conform art. 86

1

C. proc. pen.) declară că în primăvara anului 2004 - aflându-se la Oradea l-a cunoscut pe inculpatul I.C. și pe prietena acestuia T.I.S. la care a stat o săptămână.

Inculpatul I.C. i-a facilitat martorei plecarea în Italia la Desensano. Aici martora l-a cunoscut pe inculpatul S.T. - care a cazat-o într-o casă în care se aflau mai multe fete din România - din care omniprezentele G. și Ț. și care se prostituau pentru inculpatul I.S. - care i-a propus și ei să se prostitueze pentru el.

Prin rechizitoriul DIICOT- Serviciul Teritorial Oradea fiecare inculpat a fost trimis în judecată și pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003.

Faptul că inculpații au săvârșit împreună distinct așa cum s-a arătat la fiecare punct infracțiunea de trafic de persoane majore prev. de art. 12 alin. (1) Legea nr. 678/2001 fie de trafic de persoane minore prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, s-a atras reținerea agravantei prev. de art. 12 alin. (2) lit. a) respectiv art. 13 alin. (4) din aceiași lege (cu precizarea că vorbim de textul art. 13 anterior modificărilor aduse prin O.U.G. nr. 79/2005, deoarece ulterior intrării în vigoare a acestei ordonanțe s-a schimbat inclusiv conținutul concret al alin. (2), (3) și (4) care vizează traficul de persoane săvârșit de două sau mai multe persoane împreună, probele de la dosar fiind în sensul reținerii doar a acestei agravante, iar nu în sensul existentei infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni care este o infracțiune distinctă și care trebuie dovedită prin mijloace de probă, ceea ce nu este cazul în speță.

În ceea ce-l privește pe inculpatul I.C.M. ale cărui fapte se circumscriu perioadei ulterioare intrării în vigoare a Legii nr. 39/2003, s-a apreciat că nu se poate reține existența grupului infracțional organizat.

Sub aspect subiectiv este necesar ca persoanele care urmăresc inițierea și constituirea unui astfel de grup să fie de acord să facă parte din structura acestuia, să achieseze la scopul urmărit de grup și modalitățile de aducere la îndeplinire și în final să contribuie activ la realizarea acestui scop.

În cauză s-a probat că principala caracteristică a modului de acționare era sporadicitatea, că inculpații nu se cunoșteau cu toții între ei și nici nu efectuau fiecare activități fixe, bine stabilite, fără a se putea stabili vreo conexiune între acțiunile acestora.

Relevant în sensul celor de mai sus este modul în care au acționat inculpații instanța opinând că puteam concluziona pentru o acțiune comună I.C., C.F. și I.C., I.S. în timp activitatea infracțională a fost desfășurată de către I.C. singur. Chiar și arunci când s-a dovedit implicarea mai multor inculpați aceștia au fost în număr de doi, de fiecare dată diferiți ca persoană, situație ce exclude o acțiune coordonată a acestora.

Instanța în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a dispus achitarea inculpatului I.C.M. pentru comiterea infracțiunii prev. și ped. de art. 7 alin. (1) și 3 din Legea nr. 39 /2003. De altfel, prin Sentința penală nr. 104/2011 a Tribunalului Bihor definitivă prin Decizia penală nr. 2909 din 20 septembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a dispus achitarea celorlalți inculpați pentru săvârșirea acestei infracțiuni.

S-a mai reținut că din fișa de cazier judiciar rezultă că prin Sentința penală nr. 80/1998 a Tribunalului Bihor definitivă prin Dosarul penal nr. 120/A/1998 a Curții de Apel Oradea, inculpatul I.C.M. a fost condamnat la o pedeapsă de 9 ani închisoare pentru săvârșirea la data de 10 decembrie 1997 a unei infracțiuni de tâlhărie, pedeapsă a cărei executare a început-o la data de 11 decembrie 1997, fiind liberat condiționat la data de 19 mai 2004 cu un rest de 1362 de zile. Rezultă așadar că faptele în cauză au fost comise în termenul de liberare condiționată astfel că, instanța a dispus schimbarea încadrării juridice cu privire la toate faptele în sensul reținerii recidivei postcondamnatorii conform art. 37 lit. a) C. pen.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul I.C. și a solicitat desființarea sentinței atacate cu consecința achitării pentru infracțiunile reținute în actul de sesizare.

Cu privire la infracțiunea prev.de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003 a susținut că nu poate fi reținută întrucât lipsește intenția particulară de realizare a elementului material a laturii obiective, cu privire la fapta privind transportul, cazarea și exploatarea sexuală a numitei B.A. a susținut că s-a ocupat făptuitorul C.F. și P.L. și a solicitat achitarea în temeiul art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. și schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de proxenetism întrucât lipsește constrângerea și acordul exprimat de către parte.

Cu privire la faptele privind părțile vătămate S.K., M.A.S., M.R., a solicitat achitarea și a mai arătat că infracțiunea reținută ca prim termen al recidivei a fost comisă în minorat, motiv pentru are această stare nu poate fi reținută.

Prin Decizia penală nr. 95 A din 5 septembrie 2013, Curtea de Apel Oradea în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins apelul penal declarat de inculpatul I.C.M., împotriva Sentinței penale nr. 15 din 29 ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care a menținut-o în întregime.

S-a reținut, în ceea ce privește primul motiv de nelegalitate invocat în susținerea cererii de apel, că inculpatul este într-o eroare întrucât prin sentința penală atacată s-a dispus în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. achitarea inculpatului pentru comiterea infracțiunii prev. și ped. de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, motiv pentru care acesta va fi respins ca atare.

S-a constatat că în mod corect prima instanță a reținut în ceea ce privește starea de fapt și pedepsele au fost corect individualizate de instanța de fond, după ce s-a constatat vasta activitate infracțională desfășurată de către inculpat care a profitat fie de starea de minorat a părților vătămate ori de naivitatea acestora în scopul exploatării sexuale a acestora.

Starea de recidivă postcondamnatorie se confirmă în prezenta cauză întrucât anterior acesta - fiind născut la data de ... 1977, a fost condamnat prin Sentința penală a Tribunalului Bihor nr. 80/1998 la o pedeapsă de 9 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, fiind liberat condiționat la data de 19 mai 2004 cu un rest de pedeapsă de 1362 zile, iar infracțiunea a fost comisă la data de 10 decembrie 1997.

Chiar dacă o parte dintre părțile vătămate s-au constituit părți civile aceasta nu însemnă că depoziția acestora nu poate fi luată în considerare atâta timp cât depozițiile acestora se coroborează cu restul materialului probator administrat și la care se face trimitere în sentința penală atacată.

Împotriva acestei decizii, inculpatul I.C.M. a declarat, în termen legal, recurs, iar în temeiul cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen., a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit a rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., iar în subsidiar, aplicarea legii penale mai favorabile, conform art. 5 C. pen.

Examinând recursul declarat de inculpatul I.C.M., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este întemeiat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Prealabil, cu referire la cadrul procesual al judecării recursului, Înalta Curte observă următoarele:

Decizia recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală, la 5 septembrie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013, privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești; recursul declarat de inculpat a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 19 septembrie 2013, situație în care acesta este supus casării în limita motivelor de recurs prevăzute de art. 385

9

alin. (1) C. proc. pen. anterior, modificat prin Legea nr. 2/2013, care este legea procesual penală aplicabilă.

Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat o limitare a principiului devolutiv al recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial sau incluse în sfera de aplicare a cazului de casare prevăzut de pct. 17

2

alin. (1) art. 385

9

C. proc. pen., intenția clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului - reglementat ca a doua cale ordinară de atac - doar la chestiuni de drept.

Rezultă, așadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurenții și nici instanța nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute limitativ de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate în art. 385

9

C. proc. pen.

Referitor la cazul de casare invocat de recurentul inculpat prin care a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit a raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. ("fapta nu există"), Înalta Curte are în vedere că solicitarea inculpatului se circumscrie, în realitate, cazului de casare reglementat de art. 385

9

alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., care însă a fost în mod expres abrogat de Legea nr. 2/2013 astfel încât criticile acestuia nu mai pot face obiectul examinării de instanța de ultim control judiciar, judecata în recurs limitându-se la motivele de casare expres prevăzute de lege, printre acestea neregăsindu-se "eroarea gravă de fapt", adică greșita reținere a faptelor și împrejurărilor comiterii acestora pe baza probelor administrate.

Pe cale de consecință, solicitarea achitării inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap la art. 10 lit. a) C. proc. pen. în calea de atac a recursului, în prezent exclusiv devolutivă "în drept", nu mai poate fi examinată întrucât ar presupune o nouă apreciere a probelor și ar tinde la schimbarea situației de fapt, ceea ce nu se mai poate realiza, având în vedere dispozițiile ce reglementează soluționarea recursului ca a doua cale de atac (după apel).

Recursul inculpatului va fi însă admis în ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile, având în vedere intrarea în vigoare, la data de 01 februarie 2014, în cursul judecății, a noului C. pen. și, conform art. 5, se impune stabilirea și aplicarea legii mai favorabile în raport cu noile limite de pedeapsă pentru infracțiunile săvârșite.

Potrivit art. 5 alin. (1) C. pen. în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

Astfel, în speță de la data pronunțării deciziei din apel, 5 septembrie 2013, și până la data soluționării recursului - 25 martie 2014 - a intrat în vigoare Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal.

Inculpatul a fost trimis în judecată și condamnat pentru săvârșirea infracțiunilor:

- art. 13 alin. (1) și (4) din Legea nr. 678/2001 (cu limite de pedeapsă de la 5 la 18 ani) cu aplicarea art. 13 C. pen. anterior și art. 37 lit. a) C. pen. anterior, texte în baza cărora a fost condamnat la o pedeapsă de 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani cu titlu de pedeapsă complementară.

- art. 329 alin. (1) și (2) C. pen. anterior (limite de pedeapsă de la 3 la 10 ani) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. anterior, texte în baza cărora a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani cu titlu de pedeapsă complementară.

- art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 modificată prin O.U.G. nr. 79/2005, (limite de la 5 la 15 ani) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. anterior, texte în baza cărora a fost condamnat la o pedeapsă de 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani cu titlu de pedeapsă complementară.

- art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 modificată prin O.U.G. nr. 79/2005 și Legea nr. 230/2010, (limite de la 3 la 10 ani) cu aplicarea art. 37 lit. a) și art. 13 C. pen. anterior texte în baza cărora a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani cu titlu de pedeapsă complementară.

În noul C. pen. infracțiunea prevăzută art. 13 alin. (1) și (4) din Legea nr. 678/2001 se regăsește în conținutul constitutiv al infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. (1) C. pen. "recrutarea, transportarea, transferarea, adăpostirea sau primirea unei persoane în scopul exploatării acesteia, săvârșită prin constrângere, răpire, inducere în eroare sau abuz de autoritate și se pedepsește cu închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi.

Infracțiunea prevăzută de art. 329 alin. (1) și (2) C. pen. anterior se regăsește în conținutul constitutiv al infracțiunii prevăzute de art. 213 alin. (1) și (2) C. pen. "determinarea sau înlesnirea practicării prostituției ori obținerea de foloase patrimoniale de pe urma practicării prostituției de către una sau mai multe persoane se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării unor drepturi și în cazul în care determinarea la începerea sau continuarea practicării prostituției s-a realizat prin constrângere/pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării unor drepturi"

Infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 modificată prin O.U.G. nr. 79/2005 se regăsește în noul C. pen. în conținutul infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. (1) C. pen. și se pedepsește cu închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi.

Infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 modificată prin O.U.G. nr. 79/2005 și Legea nr. 230/2010 se regăsește în conținutul constitutiv al infracțiunii prevăzute de art. 210 C. pen. Recrutarea/transportarea/transferarea/adăpostirea sau primirea unui minor în scopul exploatării acestuia, se pedepsește cu închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.

În urma examinării comparative a celor două legi, cu referire la instituțiile autonome incidente în cauză, Înalta Curte constată că infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, ale cărei limitele de pedeapsă erau cuprinse între 5 - 15 ani închisoare, în urma recalificării faptei în noul C. pen., limitele de pedeapsă sunt de 3 - 10 ani închisoare, iar pentru infracțiunile prevăzute de art. 329 C. pen. anterior și art. 12 din Legea nr. 678/2001, limitele, de pedeapsă nu au fost modificate de legiuitor.

Totodată, având în vedere că recidiva este o instituție autonomă, raportat la condițiile de existență și incriminare a acesteia, Înalta Curte constată că dispozițiile legii vechi cu privire la această instituție sunt mai favorabile decât ale legii noi.

Referitor la pedepsele complementare și accesorii, se va aplica noua lege, ca fiind mai favorabilă, față de dispozițiile art. 12 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal.

În consecință, având în vedere, că instanțele s-au orientat către limita minimă atunci când au individualizat pedeapsa, Înalta Curte va admite recursul inculpatului I.C.M. împotriva Deciziei penale nr. 95 A din 05 septembrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală, va casa, în parte, decizia atacată, precum și Sentința penală nr. 15/P din 29 ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul Bihor, secția penală, numai sub aspectul aplicării dispozițiilor art. 5 din C. pen. privind legea penală mai favorabilă, în sensul celor celor arătate în dispozitiv.

Se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate care nu sunt contrare prezentei decizii.

În baza art. 275 pct. 3 C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului inculpatului vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul I.C.M. împotriva Deciziei penale nr. 95 A din 05 septembrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală.

Casează, în parte, decizia atacată, precum și Sentința penală nr. 15/P din 29 ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul Bihor, secția penală, numai sub aspectul aplicării dispozițiilor art. 5 din C. pen. privind legea penală mai favorabilă, și rejudecând în aceste limite:

Descontopește pedeapsa rezultantă de 5 ani 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani cu titlu de pedeapsă complementară în pedepsele componente și în sporul de 6 luni închisoare.

Reduce pedeapsa la 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară, aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) din C. pen. ant.

Menține pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară, aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 213 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) din C. pen. ant.

Reduce pedeapsa la 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) din C. pen. ant.

Menține pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen. cu aplic, art. 37 lit. a) din C. pen. ant.

Menține dispoziția de revocare, în baza art. 61 C. pen. ant., a beneficiului liberării condiționate referitoare la restul de 1362 zile rămas neexecutat din Sentința penală nr. 80/1998 a Tribunalului Bihor definitivă prin Dosarul penal nr. 120/A/1998 a Curții de Apel Oradea, rest pe care-l contopește cu fiecare din pedepsele menționate anterior.

Menține dispoziția prin care, în baza art. 134 din Legea nr. 302/2004, s-a recunoscut Sentința penală nr. 14 din 15 februarie 2010 pronunțată de Audiența Națională, secția penală a II-a - Judecătoria Centrală de Instrucție 4 Madrid, Spania, definitivă la 05 martie 2010, prin care s-a aplicat inculpatului I.C.M. o pedeapsă de 3 ani închisoare și, respectiv, o pedeapsă de 6 luni închisoare.

Menține sporul de pedeapsă de 6 luni închisoare stabilit de instanța de fond.

În conformitate cu art. 33 - 36 C. pen. ant. contopește toate pedepsele cu restul rămas neexecutat, urmând ca inculpatul să execute 1362 zile închisoare la care se adaugă sporul de 6 luni închisoare stabilit de instanța de fond, astfel că, în final, acesta va executa 1362 zile și 6 luni închisoare, precum și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen. pe o durată de 2 ani cu titlu de pedeapsă complementară.

În baza art. 65 C. pen. interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 66. alin. (1) lit. a) și b) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 88 și art. 36 alin. (3) C. pen. ant. deduce din pedeapsă durata reținerii, a arestării preventive și a perioadei executate, de la 21 iunie 2006 la 29 iunie 2006 și de la 26 septembrie 2008 la 21 septembrie 2011.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate care nu sunt contrare prezentei decizii.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului inculpatului rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 300 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 10 aprilie 2014.

Procesat de GGC - NN