ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2160/2014

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, a constatat următoarele: Prin Sentința penală nr. 132/D din 23 aprilie 2013 a Tribunalului Bacău s-a dispus: I. În baza art. 10 lit. g) cu art. 11 pct. 2 lit. b) din C. proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului P.I., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) din C. pen., art. 84 pct. 3 din Legea nr. 59/1934, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. și art. 37 lit. a) din C. pen. și art. 290 din C. pen., întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale. II. A fost condamnat inculpatul P.I., pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni: 1. pentru art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen., art. 13 din C. pen.

și art. 320/1 din C. proc. pen., faptă din perioada iunie 2002 - iunie 2005, prin schimbarea încadrării juridice din art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 13 C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a-II-a și lit. b) din C. pen. 2. pentru art. 215 alin. (1) și (4) din C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) din C. pen. și art. 320/1 din C. proc. pen. - faptă din august 2004 - iunie 2005, la pedeapsa de 4 ani închisoare. S-a descontopit pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) din C. pen.

aplicată prin Sentința penală nr. 1306 din 28 iunie 2012 a Judecătoriei Brașov, definitivă prin Decizia penală nr. 382 din 9 octombrie 2012 a Tribunalului Brașov, în pedepsele: a) 5 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) din C. pen.; b) 4 ani închisoare; c) 4 ani și 6 luni închisoare; d) 4 ani și 6 luni închisoare; S-a înlăturat sporul de 2 ani și 6 luni închisoare.

S-au contopit pedepsele de la punctele a), b), c) și d) în pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) din C. pen., la care s-a adăugat un spor de 3 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 8 (opt) ani închisoare și 2 (doi) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) din C. pen.; S-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) din C. pen., în condițiile și pe durata prevăzute de art. 71 alin. (2) din C. pen.

S-a dedus din pedeapsa de executat perioada executată de la 27 iulie 2005 - 8 august 2005; 6 septembrie 2005 - 8 mai 2010; 28 august 2012 - 5 februarie 2013. S-a dispus anularea mandatului de executare emis în baza Sentinței penale nr. 1306 din 28 iunie 2012 a Judecătoriei Brașov și emiterea unui nou mandat de executare conform dispozițiilor prezentei hotărâri. În baza art. 14, 346 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente PF D.O. din Comănești, la plata către partea vătămată - parte civilă SC R.C. SRL Săcele Brașov a sumei de 104.007, 77 RON; către partea vătămată - parte civilă SC V. SRL Bacău a sumei de 46.884, 05 RON; către partea vătămată - parte civilă SC P. SRL Craiova a sumei de 14.218,83 RON, către partea vătămată - parte civilă SC S.S.

SRL Mărgineni a sumei de 9.229,4 RON. În baza art. 14, 346 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC B.M. SRL Comănești la plata către partea vătămată - parte civilă SC P.D&V SRL Iași a sumei de 7.353,5 RON; către partea vătămată - parte civilă SC E.U. SRL Vaslui a sumei de 38.285, 45 RON. În baza art. 445 C. proc. pen. s-a dispus anularea înscrisului fals, respectiv aviz de însoțire a mărfii seria B IBA nr. Y din 31 mai 2004. În baza art. 14, 346 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC R.P. SRL Comănești la plata către partea vătămată Ministerul Finanțelor - Agenția de Administrare Fiscală București a sumei de 656.200 RON cu dobânzi și accesorii aferente debitului până la achitarea în totalitate a prejudiciului.

În baza art. 13 din Legea nr. 241/2005, s-a dispus comunicarea către Oficiul Național al Registrului Comerțului a unei copii a prezentei hotărâri după rămânerea definitivă a acesteia. În baza art. 191 alin. (3) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul în solidar cu părțile responsabile civilmente la plata sumei de 800 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, instanța a reținut următoarele: Prin Rechizitoriul nr. 334/P/2008 din data de 15 mai 2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Moinești, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prin CEC-uri, prevăzută de art. 215 alin. (1) și (4) C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen., infracțiuni la Legea cecului prevăzute de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 și art. 84 pct. 3 din Legea nr. 59/1934 și infracțiunea de fals material în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) și art. 37 lit. a) C. pen. Prin Rechizitoriul nr. 350/P/2008 din data de 19 noiembrie 2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Moinești, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului P.I., pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală, prevăzute de art. 9 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 13 C. pen.

În fapt, Tribunalul a reținut că în data de 27 iulie 2004, respectiv 11 august 2004, inculpatul a lăsat ca mijloc de plată, fila CEC nr. X1 în valoare de 41.140, 79 RON și fila nr. X2 în valoare de 62.866, 98 RON, către SC "R." SRL Săcele în calitate de împuternicit al AF D.O.V. SRL Comănești, pentru cele 2 file CEC achiziționând produse metalurgice. Filele CEC au fost refuzate la plată pentru lipsă disponibil în cont, fapta fiind dovedită cu actele dosarului și declarația martorei P.C.T. În 12 august 2004, inculpatul ca administrator al AF D.O.V. din Comănești, a emis fila CEC nr. X3 în valoare de 46.884, 25 RON, către SC "V." SRL Bacău, filă refuzată pentru lipsă disponibil în cont, faptă ce se dovedește cu actul la dosar și recunoașterea de către inculpat.

În data de 23 august 2004, inculpatul în calitate de administrator al AF D.O.V., a emis fila CEC nr. X4 în valoare de 14.218, 83 RON, refuzată ulterior pentru lipsă disponibil în cont, faptă dovedită cu actul depus la dosarul cauzei. În data de 11 octombrie 2004, inculpatul, în calitate de administrator al SC "B.P.C." SRL Comănești, a emis fila CEC nr. X5 în valoare de 9229,44 RON către SC "S.S." Mărgineni, filă CEC refuzată pentru lipsă disponibil în cont, fapta dovedindu-se cu actul la dosarul cauzei și declarațiile martorilor. În luna mai 2005, inculpatul s-a prezentat în calitate de asociat al numitului D.M. la SC "B.M.C." și a achiziționat de la SC "P.D&V" SRL Iași, un număr de telefoane în valoare de 7.353,5 RON, pentru care a emis fila CEC nr. X6, refuzată ulterior la plată pentru lipsă disponibil în cont, fapta fiind dovedită cu declarația martorei A. și fila CEC depusă la dosar.

În data de 15 iunie 2005, inculpatul a emis pentru mărfuri livrate de SC "E.U." SRL Vaslui, file CEC de la societatea la SC "B.M.C." SRL Comănești, respectiv filele CEC nr. X7, X8 și X9 în valoare totală de 38.285, 45 RON, fără disponibil în cont și refuzate la plată, faptă dovedită cu declarația martorilor și actele în cauză. În data de 22 noiembrie 2005, inculpatul ca administrator al SC "R.P." SRL Comănești, a emis în fals un aviz de expediție cu seria B IBA nr. Y, pe care l-a completat în fals pentru cantitatea de 47,1 m.c. cherestea către SC "M.I." SRL Dărmănești, faptă probată prin recunoașterea inculpatului, declarații de martori și actele în cauză.

De asemenea, în calitate de administrator al SC "R.P." SRL Comănești, în perioada 2002 - 2005, inculpatul nu a înregistrat în evidențele contabile ale societății operațiunile comerciale desfășurate, aducând un prejudiciu statului, nerecuperat, în valoare de 508.108,35 RON, solicitată de partea civilă ANAF - Agenția de Administrare Fiscală, prejudiciu care în urma unei expertize realizate în cauză a fost valorizat la suma de 632.057,8 RON, reprezentând impozit pe profit și TVA. În această perioadă, 2002 - 2005, inculpatul a emis un număr de 35 facturi fiscale, pe care nu le-a înregistrat în evidențele contabile ale societății, valorile acestor facturi nefiind depuse și declarate organelor fiscale abilitate.

Această faptă săvârșită în perioada 2002 - 2005 a fost dovedită cu declarația de recunoaștere a inculpatului, cu actele de control întocmite de direcțiile fiscale, precum și cu actele de control încrucișat făcute de societățile cu care societatea inculpatului a desfășurat respectivele relații comerciale, cu raportul de expertiză contabilă și declarațiile martorilor din lucrări audiați în legătură cu această situație. Prezent în instanță, înainte de începerea cercetării judecătorești, inculpatul P.I. a declarat că recunoaște faptele reținute prin actul de sesizare nr. 350/P/2008 și nr. 334/P/2008 a Judecătoriei Moinești și a solicitat potrivit dispozițiilor art. 320/1 din C. proc. pen.

ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, cerere care a fost admisă de către instanța de judecată întrucât din probele administrate a rezultat că faptele inculpatului sunt stabilite și sunt suficiente date cu privire la persoana sa pentru a permite stabilirea unei pedepse. Referitor la faptele pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, respectiv infracțiunile prevăzute de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., art. 84 pct. 3 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. și art. 290 din C. pen., raportat la momentul săvârșirii acestor fapte penale (mai 2004 - mai 2005) s-a constatat că potrivit dispozițiilor art. 121 și 122 din C. pen., a intervenit prescripția răspunderii penale, situație în care instanța a dispus potrivit art. 10 lit. g) cu art. 11 pct. 2 lit. b) din C. proc.

pen. încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului P.I. pentru aceste fapte menționate mai sus. În drept, faptele inculpatului de a nu înregistra în evidențele contabile ale SC R.P. SRL Comănești, toate operațiunile comerciale desfășurate și veniturile realizate în perioada iunie 2002 - iunie 2005 prejudiciind bugetul de stat, precum și aceea de a înșela în perioada august 2004 - iunie 2005 un număr de 5 societăți prin emiterea unor CEC-uri fără a avea disponibil în cont, cauzându-le un prejudiciu de 208.891,7 RON întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen.

și art. 13 C. pen. prin schimbarea încadrării juridice din art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 13 C. pen. și a infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1) și (4) din C. pen., cu aplicarea art. 41 din C. pen., texte de lege în baza cărora s-a dispus condamnarea sa. Fiind stabilită vinovăția inculpatului s-a dispus condamnarea acestuia, fiind avute în vedere la individualizarea pedepsei criteriile generale de individualizare cuprinse în art. 72 din C. pen., respectiv gradul de pericol social al faptelor comise, condițiile și împrejurările concrete în care au fost săvârșite infracțiunile, perioada îndelungată, valoarea prejudiciului și faptul că acesta nu a fost recuperat, precum și datele ce caracterizează persoana inculpatului care a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal și a mai cunoscut rigorile legii penale, fiind cunoscut cu antecedente penale.

Inculpatului i s-a aplicat și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) din C. pen. Referitor la antecedentele penale ale inculpatului s-a constatat că acesta a fost condamnat în nenumărate rânduri pentru infracțiuni cu caracter economic, înșelăciuni, falsuri, evaziuni fiscale, fapte săvârșite în perioada 2002 - 2005 și care sunt concurente cu faptele din prezenta cauză. Pe latură civilă s-a constatat că părțile vătămate SC R.C. SRL Săcele - Brașov, SC V. SRL Bacău, SC P. SRL Craiova, SC S.S. SRL Mărgineni, SC P.D&V SRL Iași, SC E.U. SRL Vaslui și A.N.A.F. București, s-au constituit părți civile cu sumele ce reprezintă prejudiciu rămas nerecuperat în urma comiterii faptelor de către inculpatul P.I.

Constatând că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale respectiv vinovăția inculpatului în săvârșirea faptei ilicite, raportul de cauzalitate între aceasta și prejudiciul cauzat, a fost obligat inculpatul în solidar cu părțile responsabile civilmente la plata despăgubirilor civile. S-a dispus anularea înscrisului fals, respectiv aviz de însoțire a mărfii seria B IBA nr. Y din 31 mai 2004. În baza art. 13 din Legea nr. 241/2005 s-a dispus comunicarea către O.R.C. a unei copii a prezentei hotărâri după rămânerea definitivă a acesteia. Împotriva sentinței penale mai sus menționate au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău și inculpatul P.I. pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin Decizia penală nr. 7 din 14 ianuarie 2014 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău și apelantul inculpat P.I. împotriva Sentinței penale nr. 132/D din 23 aprilie 2013 a Tribunalului Bacău, cu privire la aplicarea dispozițiilor privind starea de recidivă postcondamnatorie și la temeiul legal reținut pentru desființarea înscrisului redactat în fals. S-a dispus desființarea sentinței penale sub aceste aspecte, s-a reținut cauza spre rejudecare, și s-a înlăturat aplicarea dispozițiilor legale privind recidiva postcondamnatorie, prev. de art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. de la încadrarea juridică dată infracțiunii prev. de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934, cu aplic.

art. 41 alin. (2) C. pen. S-a reținut aplicarea dispozițiilor legale privind recidiva postcondamnatorie, prev. de art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. la încadrarea juridică dată infracțiunii prev. de art. 290 C. pen. S-a reținut ca temei legal dispozițiile art. 170 C.proc.pen. corob. cu art. 348 C.proc.pen. pentru desființarea înscrisului redactat în fals de inculpat. S-a înlăturat aplicarea art. 445 C.proc.pen. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate. În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului. Analizând sentința penală atacată, atât sub aspectul motivelor invocate, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept existente, în virtutea caracterului devolutiv al apelului, prevăzut de art. 371 C. proc.

pen., Curtea a constatat că apelurile declarate sunt în parte întemeiate pentru considerentele ce se vor dezvolta în continuare Tribunalul Bacău a motivat în mod corespunzător hotărârea apelată, respectând dispozițiile art. 356 C. proc. pen., motivarea hotărârii fiind însușită de instanța de control judiciar cu completările care vor fi făcute, în raport și de susținerile făcute de apelantul inculpat prin apărător. Infracțiunea de evaziune fiscală reprezintă, în materialitatea ei, o infracțiune de prejudiciu, dar și de pericol și se poate realiza prin mai multe forme, inclusiv prin sustragerea de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, respectiv prin omisiunea, în tot sau în parte, a evidențierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate; ș.a.

În cauză s-a reținut că inculpatul apelant, persoană cunoscută cu antecedente penale, pe o perioadă îndelungată de timp, respectiv pe parcursul anilor 2002 - 2005 nu a înregistrat în evidențele contabile ale societății operațiunile comerciale desfășurate, aducând statului un prejudiciu important, evidențiat de actele contabile, activitate infracțională care a continuat prin inducerea în eroare prin manopere dolosive a cinci societăți comerciale, partenere de afaceri, care au fost prejudiciate cu sume de bani, de asemenea importante și care impun sancționarea inculpatului proporțional cu gravitatea faptelor sale. Ca urmare, fapta de a nu evidenția în actele contabile 35 de facturi fiscale, modalitate aleasă de inculpat cu scopul de eludare a obligațiilor fiscale constituie infracțiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, hotărârea primei instanțe fiind legală și temeinică sub acest aspect.

Prin actul de sesizare a instanței s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului și pentru săvârșirea în formă continuată de infracțiuni la Legea cecului, reținându-se în sarcina inculpatului că a emis mai multe file cec cu mențiuni false și fără a exista disponibil în cont, acuzații care au fost dovedite prin actele depuse la dosar și a căror temeinicie nu a putut fi înlăturată de inculpat prin probele administrate în cauză, în cursul urmăririi penale și care au condus la poziția de recunoaștere din partea apelantului. Pentru aceste infracțiuni, dar și în ceea ce privește infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, cu ocazia judecării pe fond a cauzei instanța de fond a constatat întemeiat că a intervenit o cauză de înlăturare a răspunderii penale, și justificat a dispus încetarea procesului penal în conformitate cu dispozițiile art. 10 alin. (1) lit. g din C.proc.pen.

însă a omis să constate că pentru infracțiunile la legea cecului nu sunt îndeplinite condițiile privind recidiva postcondamnatorie și respectiv, că aceste dispoziții de agravare a pedepsei trebuiau reținute pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, nelegalități care vor fi înlăturate prin hotărârea instanței de control judiciar.

În ceea ce privește cuantumul fiecărei pedepse aplicate inculpatului, pentru infracțiunile de evaziune și înșelăciune, infracțiuni recunoscute în totalitate de inculpat, poziție care s-a materializat în beneficiul reducerii cu o treime a limitelor speciale de pedeapsă prevăzute de legiuitor, și indirect la reducerea cuantumului pedepselor aplicate, instanța de recurs a constatat că prima instanță a ținut cont de dispozițiile art. 72 C. pen., prevederi care reprezintă coordonate pe baza cărora se realizează în mod concret individualizarea pedepsei, în raport cu fapta comisă, astfel încât sancțiunea aplicată răspunde cerințelor scopului preventiv, coercitiv și educativ prevăzute de art. 52 C. pen.

Pedeapsa aplicată reflectă echilibrul atât sub aspectul naturii ei cât și al cuantumului și modalității de executare și nu este cu nimic excesivă.

Cu privire la sporul de pedeapsă reținut în sarcina inculpatului, de 3 ani închisoare, este de observat că instanța de fond a ținut cont de autoritatea de lucru judecat asupra sporului de pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare reținut în sarcina inculpatului prin sentința penală anterioară (Sentința penală nr. 1306 din 28 iunie 2012 pronunțată de Judecătoria Brașov), și pe de altă parte, majorarea acestui spor de pedeapsă de la 2 ani și 6 luni închisoare la 3 ani închisoare nu este cu nimic exagerat raportat la cele două pedepse aplicate în cauză de 3 ani închisoare și respectiv de 4 ani închisoare, dar și la cele patru pedepse aplicate anterior de 5 ani închisoare, 4 ani închisoare, 4 ani și 6 luni închisoare și respectiv de 4 ani și 6 luni închisoare, pedepse aplicate definitiv și pentru care s-a impus o nouă individualizare a sporului de pedeapsă în raport de noile pedepse aplicate în cauză, acest spor reținut de prima instanță nu este cu nimic exagerat ci de natură să acorde eficiență dispozițiilor legale privind corecta individualizare a sancțiunii aplicate și prevederilor legale privind reintegrarea socială a inculpatului.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, inculpatul P.I. invocând cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., a solicitat individualizarea pedepsei și înlăturarea sporului aplicat. Examinând recursul declarat de recurentul inculpat P.I. prin raportare la dispozițiile art. 385 9 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte a constatat că acesta este nefondat pentru considerentele care urmează. Consacrând efectul parțial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 385 6 C. proc. pen. stabilește în alin. (2) că instanța de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 385 9 din același cod.

Rezultă, așadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurenții și nici instanța nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate de art. 385 9 C. proc. pen. Instituind, totodată, o altă limită a devoluției recursului, art. 385 10 C. proc. pen. prevede în alineatul 2 1 , că instanța de recurs nu poate examina hotărârea atacată pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. 385 9 C. proc. pen., dacă motivul de recurs, deși se încadrează în unul dintre aceste cazuri, nu a fost invocat în scris cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată, așa cum se prevede în alin. (2) al aceluiași articol, cu singura excepție a cazurilor de casare care, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., se iau în considerare din oficiu. În cauză, se observă că decizia penală recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze minori și familie, la data de 14 ianuarie 2014, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, situație în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute de art. 385 9 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menționat, dispozițiile tranzitorii cuprinse în art. II din lege - referitoare la aplicarea, în continuare, a cazurilor de casare prevăzute de C. proc. pen. anterior modificării - vizând exclusiv cauzele penale aflate, la data intrării în vigoare a acesteia, în curs de judecată în recurs sau în termenul de declarare a recursului, ipoteză care, însă, nu se regăsește în speță.

Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat, însă, o nouă limitare a devoluției recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial, intenția clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept. În ce privește cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., se reține, că în realizarea scopului de a include în sfera controlului judiciar exercitat de instanța de recurs numai aspecte de drept, a fost modificat și acest caz de casare, stabilindu-se că hotărârile sunt supuse casării doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, or, în speță, recurentul inculpat P.I.

a criticat hotărârile pronunțate sub aspectul netemeiniciei pedepsei ce i-a fost aplicată, situație exclusă din sfera de cenzură a Înaltei Curți de Casație și Justiție în calea de atac a recursului, potrivit art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013. Cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile, Înalta Curte reține că, în cauză, primul termen de recurs a fost stabilit la data de 25 iunie 2014, iar de la data pronunțării deciziei în apel, 14 ianuarie 2014 și până la soluționarea recursului, a intrat în vigoare Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, care impune o analiză a incidenței dispozițiilor art. 5 C. pen.

privind aplicarea legii penale mai favorabile. Potrivit dispozițiilor art. 5 C. pen. în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea penală mai favorabilă, iar pentru a determina legea penală incidență se impune a se analiza dacă fapta mai este incriminată de legea penală nouă și aceasta poate retroactiva, în sensul că este mai favorabilă cu privire la încadrarea juridică; caracterul unitar al dispozițiilor referitoare la pedeapsă și circumstanțe de individualizare în raport cu încadrarea juridică la momentul săvârșirii faptei și la data judecării recursului și instituțiile incidente în raport cu incriminarea sau sancțiunea (care agravează sau atenuează răspunderea penală și limitele de pedeapsă).

Examinarea încadrării juridice dată faptei se impune pentru a se stabili dacă suntem în prezența unei dezincriminări, urmare a abrogării unor texte de lege cât și sub aspectul situației premisă pentru analiza, în concret, a consecințelor privind regimul sancționator. Înalta Curte, constată că inculpatul P.I. a fost condamnat după cum urmează: - pentru art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen., art. 13 din C. pen. și art. 320/1 C. proc. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a-II-a și b) C. pen. - pentru art. 215 alin. (1) și 4 din C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen.

cu aplicarea art. 37 lit. a) din C. pen. și art. 320/1 C. proc. pen. la pedeapsa de 4 ani închisoare, faptele fiind săvârșite în concurs cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentința penală nr. 1306 din 28 iunie 2012. S-a descontopit pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) din C. pen. aplicată prin Sentința penală nr. 1306 din 28 iunie 2012 a Judecătoriei Brașov, definitivă prin Decizia penală nr. 382 din 9 octombrie 2012 a Tribunalului Brașov, în pedepsele: a) 5 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.; b) 4 ani închisoare; c) 4 ani și 6 luni închisoare; d) 4 ani și 6 luni închisoare; S-a înlăturat sporul de 2 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele de la punctele a), b), c) și d) urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a-II-a și b) C. pen., la care s-a adăugat un spor de 3 ani închisoare, având de executat, în final, 8 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza-II-a și b) C. pen. În baza art. 71 alin. (2) C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a-II-a și b) C. pen. Astfel, în ceea ce privește modificările legislative intervenite cu privire la elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen., art. 13 din C. pen.

și art. 320/1 C. proc. pen., raportat la acuzațiile aduse inculpatului P.I., se constată că sub aspectul elementului material al laturii obiective și sub aspectul formei de vinovăție cerute de lege nu au intervenit modificări prin adoptarea Legii nr. 187/2012, astfel că, nu suntem în prezența unor modificări legislative care să permită o apreciere asupra aplicării legii penale mai favorabile sub aspectul încadrării juridice dată faptelor. Totodată, nici sub aspectul regimului sancționator și circumstanțele de individualizare în raport cu încadrarea juridică dată faptei de evaziune fiscală reținute în sarcina inculpatului P.I., nu au intervenit modificări, astfel că, o apreciere asupra aplicării legii penale mai favorabile nu se impune.

În ceea ce privește infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1) și (4) din C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) din C. pen. și art. 320/1 C. proc. pen., reținută în sarcina inculpatului P.I. se constată următoarele: Dispozițiile art. 244 din noul C. pen. reglementează infracțiunea de înșelăciune, menținând numai dispozițiile care au corespondent în art. 215 alin. (1) C. pen. anterior, în timp ce nu au menținut reglementarea cuprinsă în art. 215 alin. (4) C. pen. anterior. Dispozițiile art. 215 alin. (1) din noul C. pen. a fost preluat de art. 244 alin. (1) noul C. pen., cu precizarea că expresia "folos material injust" utilizată în art. 215 alin. (1) C. pen.

anterior a fost înlocuită cu expresia "folos patrimonial injust" în cuprinsul art. 244 alin. (1) din noul C. pen. În concret, se constată că noul C. pen. a adus modificări ale limitelor speciale ale pedepsei închisorii pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului P.I., respectiv s-au redus atât limitele minime de pedeapsă pentru infracțiunea de înșelăciune de la 6 ani închisoare - la 6 luni închisoare - pentru alin. (1), cât și limitele maxime de pedeapsă de la 12 ani închisoare - pentru alin. (1) la 3 ani închisoare - pentru alin. (1). Reducerea atât a limitelor maxime de pedeapsă cât și a limitelor minime de pedeapsă pentru infracțiunea de înșelăciune, deși aparent favorabilă inculpatului P.I., este lipsită de relevanță, având în vedere aplicarea celorlalte instituții incidente în cauză din legea nouă care ar determina agravarea pedepselor inculpatului.

Referitor la sancționarea infracțiunii continuate, se observă că ambele legi penale succesive reglementează, stabilirea pedepsei în limitele prevăzute de lege. pentru infracțiunea săvârșită, precum și posibilitatea aplicării unui spor facultativ, dacă se apreciază că maximul pedepsei este neîndestulător. Deși C. pen. în vigoare (art. 36) prevede un spor mai redus (până la 3 ani, față de 5 ani, cum prevedea legea anterioară în cazul pedepsei închisorii), această împrejurare nu prezintă relevanță în cauză sub aspectul determinării legii mai favorabile, din moment ce prin hotărârea atacată nu a dat eficiență acestei cauze de agravare a pedepsei, astfel că, raportat la limitele de pedeapsă prevăzute de legile penale succesive pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului, săvârșite în formă continuată, mai favorabil este C. pen.

anterior. Pe de altă parte, se observă că noua lege penală generală este mai puțin favorabilă decât cea anterioară și prin introducerea condiției suplimentare de existență a infracțiunii continuate constând în unitatea subiectului pasiv (în înțelesul dat prin art. 238 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, cu consecința restrângerii sferei de incidență a dispozițiilor privind forma continuată în care se poate stabili că s-a săvârșit un ansamblu infracțional faptic și extinderea corelativă a situațiilor de reținere a unui concurs de infracțiuni, situație care, evident, este mai puțin favorabilă inculpatului. De asemenea se constată că inculpații au săvârșit infracțiunile în stare de recidivă și făcând o analiză, comparativă a dispozițiilor ce reglementează instituția recidivei în cele două legi succesive, Înalta Curte reține că dispozițiile C. pen.

anterior constituie legea penală mai favorabilă și va reține incidența acestora atât sub aspectul condițiilor de existență cât și cu privire la regimul sancționator al recidivei. Nici sub aspectul pedepselor complementare și accesorii aplicate inculpatului, legea penală nouă nu va retroactiva, având în vedere că aplicarea acestei pedepse a fost determinată de condamnarea acestuia pentru infracțiuni care prevăd această sancțiune corelativ pedepsei principale, iar cuantumul în care a fost aplicată (de 2 ani) se încadrează în limitele impuse de noua reglementare (pe o perioadă de la 1 la 5 ani), după cum și drepturile a căror exercitare a fost interzisă se regăsesc în noile dispoziții ale art. 66 lit. a) și b) C. pen.

În situația aplicării dispozițiilor noului C. pen., aceste circumstanțe atenuante reținute de instanțele anterioare, nu mai pot produce efecte, în sensul coborârii pedepsei sub minimul prevăzut de lege pentru infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, respectiv 4 ani închisoare, întrucât nu mai au corespondent în dispozițiile art. 75 C. pen., referitoare la circumstanțele atenuante. În ce privește concursul de infracțiuni, se constată că potrivit C. pen. anterior pedeapsa în cazul concursului de infracțiuni este reglementată de dispozițiile art. 34, potrivit căruia în situația în care s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea, se aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar dacă acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la 5 ani.

În noul C. pen. regimul sancționator al concursului de infracțiuni, prev. de art. 39 alin. (1) lit. b), instituie obligația pentru judecător de a adăuga la pedeapsa cea mai grea un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, ceea ce în speța de față ar duce la aplicarea unei pedepse mai severe. Ca atare, se constată că în privința concursului de infracțiuni, lege penală mai favorabilă este C. pen. anterior. În concluzie, prin aplicarea dispozițiilor noului C. pen. s-ar ajunge, inevitabil, la stabilirea unei pedepse într-un cuantum majorat față de pedeapsa aplicată inculpatului, astfel că legea penală mai favorabilă inculpatului este legea veghe, respectiv C. pen. anterior. Pentru considerentele anterior expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.I. împotriva Deciziei penale nr. 7 din 14 ianuarie 2014 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie. Va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, urmează să se avanseze din fondul Ministerului Justiției. PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.I. împotriva Deciziei penale nr. 7 din 14 ianuarie 2014 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 25 iunie 2014. Procesat de GGC - AP