ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2160/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2160/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, a constatat următoarele:

Prin Sentința penală nr. 132/D din 23 aprilie

2013 a Tribunalului Bacău s-a dispus:

I. În baza art. 10

lit. g) cu art. 11 pct. 2 lit. b) din C. proc. pen. s-a dispus încetarea

procesului penal pornit împotriva inculpatului P.I., pentru săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934, cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) din C. pen., art. 84 pct. 3 din

Legea nr. 59/1934, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. și art. 37 lit.

a) din C. pen. și art. 290 din C. pen., întrucât a intervenit prescripția

răspunderii penale.

II. A fost condamnat

inculpatul P.I., pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni:

alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C.

pen., art. 13 din C. pen. și art. 320/1 din C. proc. pen., faptă din perioada

iunie 2002 - iunie 2005, prin schimbarea încadrării juridice din art. 9 alin.

(1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 13 C. pen., la pedeapsa de

3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a-II-a și lit. b) din C. pen.

alin. (1) și (4) din C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. cu

aplicarea art. 37 lit. a) din C. pen. și art. 320/1 din C. proc. pen. - faptă

din august 2004 - iunie 2005, la pedeapsa de 4 ani închisoare.

S-a descontopit

pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) din C. pen. aplicată

prin Sentința penală nr. 1306 din 28 iunie 2012 a Judecătoriei Brașov,

definitivă prin Decizia penală nr. 382 din 9 octombrie 2012 a Tribunalului

Brașov, în pedepsele:

a) 5 ani închisoare

și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a), b) din C. pen.;

b) 4 ani închisoare;

c) 4 ani și 6 luni

închisoare;

d) 4 ani și 6 luni

închisoare;

S-a înlăturat sporul

de 2 ani și 6 luni închisoare.

S-au contopit

pedepsele de la punctele a), b), c) și d) în pedeapsa cea mai grea de 5 ani

închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) din C. pen., la care s-a adăugat un spor

de 3 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 8

(opt) ani închisoare și 2 (doi) ani pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) din C. pen.;

S-a interzis

inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și

b) din C. pen., în condițiile și pe durata prevăzute de art. 71 alin. (2) din

C. pen.

S-a dedus din

pedeapsa de executat perioada executată de la 27 iulie 2005 - 8 august 2005; 6

septembrie 2005 - 8 mai 2010; 28 august 2012 - 5 februarie 2013.

S-a dispus anularea

mandatului de executare emis în baza Sentinței penale nr. 1306 din 28 iunie

2012 a Judecătoriei Brașov și emiterea unui nou mandat de executare conform

dispozițiilor prezentei hotărâri.

În baza art. 14, 346

C. proc. pen., a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă

civilmente PF D.O. din Comănești, la plata către partea vătămată - parte civilă

SC R.C. SRL Săcele Brașov a sumei de 104.007, 77 RON; către partea vătămată -

parte civilă SC V. SRL Bacău a sumei de 46.884, 05 RON; către partea vătămată -

parte civilă SC P. SRL Craiova a sumei de 14.218,83 RON, către partea vătămată

- parte civilă SC S.S. SRL Mărgineni a sumei de 9.229,4 RON.

În baza art. 14, 346

C. proc. pen. a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă

civilmente SC B.M. SRL Comănești la plata către partea vătămată - parte civilă

SC P.D&V SRL Iași a sumei de 7.353,5 RON; către partea vătămată - parte

civilă SC E.U. SRL Vaslui a sumei de 38.285, 45 RON.

În baza art. 445 C.

proc. pen. s-a dispus anularea înscrisului fals, respectiv aviz de însoțire a

mărfii seria B IBA nr. Y din 31 mai 2004.

În baza art. 14, 346

C. proc. pen. a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă

civilmente SC R.P. SRL Comănești la plata către partea vătămată Ministerul

Finanțelor - Agenția de Administrare Fiscală București a sumei de 656.200 RON

cu dobânzi și accesorii aferente debitului până la achitarea în totalitate a

prejudiciului.

În baza art. 13 din

Legea nr. 241/2005, s-a dispus comunicarea către Oficiul Național al

Registrului Comerțului a unei copii a prezentei hotărâri după rămânerea

definitivă a acesteia.

În baza art. 191

alin. (3) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul în solidar cu părțile

responsabile civilmente la plata sumei de 800 RON cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, instanța a reținut următoarele:

Prin Rechizitoriul

nr. 334/P/2008 din data de 15 mai 2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria

Moinești, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea

infracțiunii de înșelăciune prin CEC-uri, prevăzută de art. 215 alin. (1) și

(4) C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen., infracțiuni la Legea cecului

prevăzute de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 și art. 84 pct. 3 din Legea

nr. 59/1934 și infracțiunea de fals material în înscrisuri sub semnătură

privată, prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) și art. 37

lit. a) C. pen.

Prin Rechizitoriul

nr. 350/P/2008 din data de 19 noiembrie 2008 al Parchetului de pe lângă

Judecătoria Moinești, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului P.I.,

pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală, prevăzute de art. 9 din

Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 13 C. pen.

În fapt, Tribunalul a

reținut că în data de 27 iulie 2004, respectiv 11 august 2004, inculpatul a

lăsat ca mijloc de plată, fila CEC nr. X1 în valoare de 41.140, 79 RON și fila

nr. X2 în valoare de 62.866, 98 RON, către SC "R." SRL Săcele în

calitate de împuternicit al AF D.O.V. SRL Comănești, pentru cele 2 file CEC

achiziționând produse metalurgice.

Filele CEC au fost

refuzate la plată pentru lipsă disponibil în cont, fapta fiind dovedită cu

actele dosarului și declarația martorei P.C.T.

În 12 august 2004,

inculpatul ca administrator al AF D.O.V. din Comănești, a emis fila CEC nr. X3

în valoare de 46.884, 25 RON, către SC "V." SRL Bacău, filă refuzată

pentru lipsă disponibil în cont, faptă ce se dovedește cu actul la dosar și

recunoașterea de către inculpat.

În data de 23 august

2004, inculpatul în calitate de administrator al AF D.O.V., a emis fila CEC nr.

X4 în valoare de 14.218, 83 RON, refuzată ulterior pentru lipsă disponibil în

cont, faptă dovedită cu actul depus la dosarul cauzei.

În data de 11

octombrie 2004, inculpatul, în calitate de administrator al SC

"B.P.C." SRL Comănești, a emis fila CEC nr. X5 în valoare de 9229,44

RON către SC "S.S." Mărgineni, filă CEC refuzată pentru lipsă

disponibil în cont, fapta dovedindu-se cu actul la dosarul cauzei și

declarațiile martorilor.

În luna mai 2005,

inculpatul s-a prezentat în calitate de asociat al numitului D.M. la SC

"B.M.C." și a achiziționat de la SC "P.D&V" SRL Iași,

un număr de telefoane în valoare de 7.353,5 RON, pentru care a emis fila CEC

nr. X6, refuzată ulterior la plată pentru lipsă disponibil în cont, fapta fiind

dovedită cu declarația martorei A. și fila CEC depusă la dosar.

În data de 15 iunie

2005, inculpatul a emis pentru mărfuri livrate de SC "E.U." SRL

Vaslui, file CEC de la societatea la SC "B.M.C." SRL Comănești,

respectiv filele CEC nr. X7, X8 și X9 în valoare totală de 38.285, 45 RON, fără

disponibil în cont și refuzate la plată, faptă dovedită cu declarația

martorilor și actele în cauză.

În data de 22

noiembrie 2005, inculpatul ca administrator al SC "R.P." SRL

Comănești, a emis în fals un aviz de expediție cu seria B IBA nr. Y, pe care l-a

completat în fals pentru cantitatea de 47,1 m.c. cherestea către SC

"M.I." SRL Dărmănești, faptă probată prin recunoașterea inculpatului,

declarații de martori și actele în cauză.

De asemenea, în

calitate de administrator al SC "R.P." SRL Comănești, în perioada

2002 - 2005, inculpatul nu a înregistrat în evidențele contabile ale societății

operațiunile comerciale desfășurate, aducând un prejudiciu statului,

nerecuperat, în valoare de 508.108,35 RON, solicitată de partea civilă ANAF -

Agenția de Administrare Fiscală, prejudiciu care în urma unei expertize

realizate în cauză a fost valorizat la suma de 632.057,8 RON, reprezentând

impozit pe profit și TVA.

În această perioadă,

2002 - 2005, inculpatul a emis un număr de 35 facturi fiscale, pe care nu le-a

înregistrat în evidențele contabile ale societății, valorile acestor facturi

nefiind depuse și declarate organelor fiscale abilitate.

Această faptă

săvârșită în perioada 2002 - 2005 a fost dovedită cu declarația de recunoaștere

a inculpatului, cu actele de control întocmite de direcțiile fiscale, precum și

cu actele de control încrucișat făcute de societățile cu care societatea

inculpatului a desfășurat respectivele relații comerciale, cu raportul de

expertiză contabilă și declarațiile martorilor din lucrări audiați în legătură

cu această situație.

Prezent în instanță,

înainte de începerea cercetării judecătorești, inculpatul P.I. a declarat că

recunoaște faptele reținute prin actul de sesizare nr. 350/P/2008 și nr.

334/P/2008 a Judecătoriei Moinești și a solicitat potrivit dispozițiilor art.

320/1 din C. proc. pen. ca judecata să se facă în baza probelor administrate în

faza de urmărire penală, cerere care a fost admisă de către instanța de

judecată întrucât din probele administrate a rezultat că faptele inculpatului

sunt stabilite și sunt suficiente date cu privire la persoana sa pentru a

permite stabilirea unei pedepse.

Referitor la faptele

pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, respectiv

infracțiunile prevăzute de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., art. 84 pct. 3 din Legea

nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen.

și art. 290 din C. pen., raportat la momentul săvârșirii acestor fapte penale

(mai 2004 - mai 2005) s-a constatat că potrivit dispozițiilor art. 121 și 122

din C. pen., a intervenit prescripția răspunderii penale, situație în care

instanța a dispus potrivit art. 10 lit. g) cu art. 11 pct. 2 lit. b) din C.

proc. pen. încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului P.I. pentru

aceste fapte menționate mai sus.

În drept, faptele

inculpatului de a nu înregistra în evidențele contabile ale SC R.P. SRL

Comănești, toate operațiunile comerciale desfășurate și veniturile realizate în

perioada iunie 2002 - iunie 2005 prejudiciind bugetul de stat, precum și aceea

de a înșela în perioada august 2004 - iunie 2005 un număr de 5 societăți prin

emiterea unor CEC-uri fără a avea disponibil în cont, cauzându-le un prejudiciu

de 208.891,7 RON întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de

evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005

cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. și art. 13 C. pen. prin schimbarea

încadrării juridice din art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu

aplicarea art. 13 C. pen. și a infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art.

215 alin. (1) și (4) din C. pen., cu aplicarea art. 41 din C. pen., texte de

lege în baza cărora s-a dispus condamnarea sa.

Fiind stabilită vinovăția

inculpatului s-a dispus condamnarea acestuia, fiind avute în vedere la

individualizarea pedepsei criteriile generale de individualizare cuprinse în

art. 72 din C. pen., respectiv gradul de pericol social al faptelor comise,

condițiile și împrejurările concrete în care au fost săvârșite infracțiunile,

perioada îndelungată, valoarea prejudiciului și faptul că acesta nu a fost

recuperat, precum și datele ce caracterizează persoana inculpatului care a avut

o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal și a mai cunoscut rigorile

legii penale, fiind cunoscut cu antecedente penale.

Inculpatului i s-a

aplicat și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a) teza a II-a și b) din C. pen.

Referitor la

antecedentele penale ale inculpatului s-a constatat că acesta a fost condamnat

în nenumărate rânduri pentru infracțiuni cu caracter economic, înșelăciuni,

falsuri, evaziuni fiscale, fapte săvârșite în perioada 2002 - 2005 și care sunt

concurente cu faptele din prezenta cauză.

Pe latură civilă s-a

constatat că părțile vătămate SC R.C. SRL Săcele - Brașov, SC V. SRL Bacău, SC

P. SRL Craiova, SC S.S. SRL Mărgineni, SC P.D&V SRL Iași, SC E.U. SRL

Vaslui și A.N.A.F. București, s-au constituit părți civile cu sumele ce

reprezintă prejudiciu rămas nerecuperat în urma comiterii faptelor de către

inculpatul P.I.

Constatând că sunt

îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale respectiv vinovăția

inculpatului în săvârșirea faptei ilicite, raportul de cauzalitate între

aceasta și prejudiciul cauzat, a fost obligat inculpatul în solidar cu părțile

responsabile civilmente la plata despăgubirilor civile.

S-a dispus anularea

înscrisului fals, respectiv aviz de însoțire a mărfii seria B IBA nr. Y din 31

mai 2004.

În baza art. 13 din

Legea nr. 241/2005 s-a dispus comunicarea către O.R.C. a unei copii a prezentei

hotărâri după rămânerea definitivă a acesteia.

Împotriva sentinței

penale mai sus menționate au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul

Bacău și inculpatul P.I. pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin Decizia penală

nr. 7 din 14 ianuarie 2014 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori

și familie, s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul

Bacău și apelantul inculpat P.I. împotriva Sentinței penale nr. 132/D din 23

aprilie 2013 a Tribunalului Bacău, cu privire la aplicarea dispozițiilor

privind starea de recidivă postcondamnatorie și la temeiul legal reținut pentru

desființarea înscrisului redactat în fals.

S-a dispus

desființarea sentinței penale sub aceste aspecte, s-a reținut cauza spre

rejudecare, și s-a înlăturat aplicarea dispozițiilor legale privind recidiva

postcondamnatorie, prev. de art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. de la încadrarea

juridică dată infracțiunii prev. de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934, cu

aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a reținut aplicarea

dispozițiilor legale privind recidiva postcondamnatorie, prev. de art. 37 alin.

(1) lit. a) C. pen. la încadrarea juridică dată infracțiunii prev. de art. 290

C. pen.

S-a reținut ca temei

legal dispozițiile art. 170 C.proc.pen. corob. cu art. 348 C.proc.pen. pentru

desființarea înscrisului redactat în fals de inculpat.

S-a înlăturat

aplicarea art. 445 C.proc.pen.

S-au menținut

celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

În temeiul art. 192

alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Analizând sentința

penală atacată, atât sub aspectul motivelor invocate, dar și din oficiu sub

toate aspectele de fapt și de drept existente, în virtutea caracterului

devolutiv al apelului, prevăzut de art. 371 C. proc. pen., Curtea a constatat

că apelurile declarate sunt în parte întemeiate pentru considerentele ce se vor

dezvolta în continuare

Tribunalul Bacău a

motivat în mod corespunzător hotărârea apelată, respectând dispozițiile art.

356 C. proc. pen., motivarea hotărârii fiind însușită de instanța de control

judiciar cu completările care vor fi făcute, în raport și de susținerile făcute

de apelantul inculpat prin apărător.

Infracțiunea de

evaziune fiscală reprezintă, în materialitatea ei, o infracțiune de prejudiciu,

dar și de pericol și se poate realiza prin mai multe forme, inclusiv prin

sustragerea de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, respectiv prin omisiunea,

în tot sau în parte, a evidențierii, în actele contabile ori în alte documente

legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate; ș.a.

În cauză s-a reținut

că inculpatul apelant, persoană cunoscută cu antecedente penale, pe o perioadă

îndelungată de timp, respectiv pe parcursul anilor 2002 - 2005 nu a înregistrat

în evidențele contabile ale societății operațiunile comerciale desfășurate,

aducând statului un prejudiciu important, evidențiat de actele contabile,

activitate infracțională care a continuat prin inducerea în eroare prin

manopere dolosive a cinci societăți comerciale, partenere de afaceri, care au

fost prejudiciate cu sume de bani, de asemenea importante și care impun

sancționarea inculpatului proporțional cu gravitatea faptelor sale.

Ca urmare, fapta de a

nu evidenția în actele contabile 35 de facturi fiscale, modalitate aleasă de

inculpat cu scopul de eludare a obligațiilor fiscale constituie infracțiunea de

evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005,

hotărârea primei instanțe fiind legală și temeinică sub acest aspect.

Prin actul de

sesizare a instanței s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului și pentru

săvârșirea în formă continuată de infracțiuni la Legea cecului, reținându-se în

sarcina inculpatului că a emis mai multe file cec cu mențiuni false și fără a

exista disponibil în cont, acuzații care au fost dovedite prin actele depuse la

dosar și a căror temeinicie nu a putut fi înlăturată de inculpat prin probele

administrate în cauză, în cursul urmăririi penale și care au condus la poziția

de recunoaștere din partea apelantului.

Pentru aceste

infracțiuni, dar și în ceea ce privește infracțiunea de fals în înscrisuri sub

semnătură privată, cu ocazia judecării pe fond a cauzei instanța de fond a

constatat întemeiat că a intervenit o cauză de înlăturare a răspunderii penale,

și justificat a dispus încetarea procesului penal în conformitate cu

dispozițiile art. 10 alin. (1) lit. g din C.proc.pen. însă a omis să constate

că pentru infracțiunile la legea cecului nu sunt îndeplinite condițiile privind

recidiva postcondamnatorie și respectiv, că aceste dispoziții de agravare a

pedepsei trebuiau reținute pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub

semnătură privată, nelegalități care vor fi înlăturate prin hotărârea instanței

de control judiciar.

În ceea ce privește

cuantumul fiecărei pedepse aplicate inculpatului, pentru infracțiunile de

evaziune și înșelăciune, infracțiuni recunoscute în totalitate de inculpat,

poziție care s-a materializat în beneficiul reducerii cu o treime a limitelor

speciale de pedeapsă prevăzute de legiuitor, și indirect la reducerea

cuantumului pedepselor aplicate, instanța de recurs a constatat că prima

instanță a ținut cont de dispozițiile art. 72 C. pen., prevederi care

reprezintă coordonate pe baza cărora se realizează în mod concret

individualizarea pedepsei, în raport cu fapta comisă, astfel încât sancțiunea

aplicată răspunde cerințelor scopului preventiv, coercitiv și educativ

prevăzute de art. 52 C. pen. Pedeapsa aplicată reflectă echilibrul atât sub aspectul

naturii ei cât și al cuantumului și modalității de executare și nu este cu

nimic excesivă.

Cu privire la sporul

de pedeapsă reținut în sarcina inculpatului, de 3 ani închisoare, este de

observat că instanța de fond a ținut cont de autoritatea de lucru judecat

asupra sporului de pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare reținut în sarcina

inculpatului prin sentința penală anterioară (Sentința penală nr. 1306 din 28

iunie 2012 pronunțată de Judecătoria Brașov), și pe de altă parte, majorarea

acestui spor de pedeapsă de la 2 ani și 6 luni închisoare la 3 ani închisoare

nu este cu nimic exagerat raportat la cele două pedepse aplicate în cauză de 3

ani închisoare și respectiv de 4 ani închisoare, dar și la cele patru pedepse

aplicate anterior de 5 ani închisoare, 4 ani închisoare, 4 ani și 6 luni

închisoare și respectiv de 4 ani și 6 luni închisoare, pedepse aplicate

definitiv și pentru care s-a impus o nouă individualizare a sporului de

pedeapsă în raport de noile pedepse aplicate în cauză, acest spor reținut de

prima instanță nu este cu nimic exagerat ci de natură să acorde eficiență

dispozițiilor legale privind corecta individualizare a sancțiunii aplicate și

prevederilor legale privind reintegrarea socială a inculpatului.

Împotriva acestei

hotărâri a formulat recurs, inculpatul P.I. invocând cazul de casare prevăzut

de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., a solicitat individualizarea

pedepsei și înlăturarea sporului aplicat.

Examinând recursul

declarat de recurentul inculpat P.I. prin raportare la dispozițiile art. 385

9

C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta

Curte a constatat că acesta este nefondat pentru considerentele care urmează.

Consacrând efectul

parțial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art.

385

6

C. proc. pen. stabilește în alin. (2) că instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 385

9

din același cod. Rezultă, așadar, că, în cazul recursului declarat împotriva

hotărârilor date în apel, nici recurenții și nici instanța nu se pot referi

decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege,

neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde

decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia

dintre motivele de recurs limitativ reglementate de art. 385

9

C.

proc. pen.

Instituind, totodată,

o altă limită a devoluției recursului, art. 385

10

C. proc. pen.

prevede în alineatul 2

1

, că instanța de recurs nu poate examina

hotărârea atacată pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. 385

9

C. proc. pen., dacă motivul de recurs, deși se încadrează în unul dintre aceste

cazuri, nu a fost invocat în scris cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen

de judecată, așa cum se prevede în alin. (2) al aceluiași articol, cu singura

excepție a cazurilor de casare care, potrivit art. 385

9

alin. (3) C.

proc. pen., se iau în considerare din oficiu.

În cauză, se observă

că decizia penală recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția

penală și pentru cauze minori și familie, la data de 14 ianuarie 2014, deci

ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind

unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, situație în care

aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute de art. 385

9

C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menționat,

dispozițiile tranzitorii cuprinse în art. II din lege - referitoare la

aplicarea, în continuare, a cazurilor de casare prevăzute de C. proc. pen.

anterior modificării - vizând exclusiv cauzele penale aflate, la data intrării

în vigoare a acesteia, în curs de judecată în recurs sau în termenul de

declarare a recursului, ipoteză care, însă, nu se regăsește în speță.

Prin Legea nr. 2/2013

s-a realizat, însă, o nouă limitare a devoluției recursului, în sensul că unele

cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial,

intenția clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea

de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului,

reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.

În ce privește cazul

de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., se

reține, că în realizarea scopului de a include în sfera controlului judiciar

exercitat de instanța de recurs numai aspecte de drept, a fost modificat și

acest caz de casare, stabilindu-se că hotărârile sunt supuse casării doar

atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege,

or, în speță, recurentul inculpat P.I. a criticat hotărârile pronunțate sub

aspectul netemeiniciei pedepsei ce i-a fost aplicată, situație exclusă din

sfera de cenzură a Înaltei Curți de Casație și Justiție în calea de atac a

recursului, potrivit art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.,

astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013.

Cu privire la

aplicarea legii penale mai favorabile, Înalta Curte reține că, în cauză, primul

termen de recurs a fost stabilit la data de 25 iunie 2014, iar de la data

pronunțării deciziei în apel, 14 ianuarie 2014 și până la soluționarea

recursului, a intrat în vigoare Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a

Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, care impune o analiză a incidenței

dispozițiilor art. 5 C. pen. privind aplicarea legii penale mai favorabile.

Potrivit

dispozițiilor art. 5 C. pen. în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii

până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi

penale, se aplică legea penală mai favorabilă, iar pentru a determina legea

penală incidență se impune a se analiza dacă fapta mai este incriminată de

legea penală nouă și aceasta poate retroactiva, în sensul că este mai

favorabilă cu privire la încadrarea juridică; caracterul unitar al dispozițiilor

referitoare la pedeapsă și circumstanțe de individualizare în raport cu

încadrarea juridică la momentul săvârșirii faptei și la data judecării

recursului și instituțiile incidente în raport cu incriminarea sau sancțiunea

(care agravează sau atenuează răspunderea penală și limitele de pedeapsă).

Examinarea încadrării

juridice dată faptei se impune pentru a se stabili dacă suntem în prezența unei

dezincriminări, urmare a abrogării unor texte de lege cât și sub aspectul

situației premisă pentru analiza, în concret, a consecințelor privind regimul

sancționator.

Înalta Curte,

constată că inculpatul P.I. a fost condamnat după cum urmează:

- pentru art. 9 alin.

(1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen.,

art. 13 din C. pen. și art. 320/1 C. proc. pen., la pedeapsa de 3 ani

închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) teza a-II-a și b) C. pen.

- pentru art. 215

alin. (1) și 4 din C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. cu

aplicarea art. 37 lit. a) din C. pen. și art. 320/1 C. proc. pen. la pedeapsa

de 4 ani închisoare, faptele fiind săvârșite în concurs cu infracțiunile pentru

care inculpatul a fost condamnat prin Sentința penală nr. 1306 din 28 iunie

2012.

S-a descontopit

pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) din C. pen. aplicată

prin Sentința penală nr. 1306 din 28 iunie 2012 a Judecătoriei Brașov,

definitivă prin Decizia penală nr. 382 din 9 octombrie 2012 a Tribunalului

Brașov, în pedepsele:

a) 5 ani închisoare

și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) și b) C. pen.;

b) 4 ani închisoare;

c) 4 ani și 6 luni

închisoare;

d) 4 ani și 6 luni

închisoare;

S-a înlăturat sporul

de 2 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit.

a), 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele de la punctele a), b), c) și

d) urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și

2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) teza a-II-a și b) C. pen., la care s-a adăugat un spor de 3 ani

închisoare, având de executat, în final, 8 ani închisoare și 2 ani pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza-II-a

și b) C. pen.

În baza art. 71 alin.

(2) C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a) teza a-II-a și b) C. pen.

Astfel, în ceea ce

privește modificările legislative intervenite cu privire la elementele

constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1)

lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen.,

art. 13 din C. pen. și art. 320/1 C. proc. pen., raportat la acuzațiile aduse

inculpatului P.I., se constată că sub aspectul elementului material al laturii

obiective și sub aspectul formei de vinovăție cerute de lege nu au intervenit

modificări prin adoptarea Legii nr. 187/2012, astfel că, nu suntem în prezența

unor modificări legislative care să permită o apreciere asupra aplicării legii

penale mai favorabile sub aspectul încadrării juridice dată faptelor.

Totodată, nici sub

aspectul regimului sancționator și circumstanțele de individualizare în raport

cu încadrarea juridică dată faptei de evaziune fiscală reținute în sarcina

inculpatului P.I., nu au intervenit modificări, astfel că, o apreciere asupra

aplicării legii penale mai favorabile nu se impune.

În ceea ce privește

infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1) și (4) din C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) din C.

pen. și art. 320/1 C. proc. pen., reținută în sarcina inculpatului P.I. se

constată următoarele:

Dispozițiile art. 244

din noul C. pen. reglementează infracțiunea de înșelăciune, menținând numai

dispozițiile care au corespondent în art. 215 alin. (1) C. pen. anterior, în

timp ce nu au menținut reglementarea cuprinsă în art. 215 alin. (4) C. pen.

anterior.

Dispozițiile art. 215

alin. (1) din noul C. pen. a fost preluat de art. 244 alin. (1) noul C. pen.,

cu precizarea că expresia "folos material injust" utilizată în art.

215 alin. (1) C. pen. anterior a fost înlocuită cu expresia "folos

patrimonial injust" în cuprinsul art. 244 alin. (1) din noul C. pen.

În concret, se

constată că noul C. pen. a adus modificări ale limitelor speciale ale pedepsei

închisorii pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului P.I.,

respectiv s-au redus atât limitele minime de pedeapsă pentru infracțiunea de

înșelăciune de la 6 ani închisoare - la 6 luni închisoare - pentru alin. (1),

cât și limitele maxime de pedeapsă de la 12 ani închisoare - pentru alin. (1)

la 3 ani închisoare - pentru alin. (1).

Reducerea atât a

limitelor maxime de pedeapsă cât și a limitelor minime de pedeapsă pentru

infracțiunea de înșelăciune, deși aparent favorabilă inculpatului P.I., este

lipsită de relevanță, având în vedere aplicarea celorlalte instituții incidente

în cauză din legea nouă care ar determina agravarea pedepselor inculpatului.

Referitor la

sancționarea infracțiunii continuate, se observă că ambele legi penale

succesive reglementează, stabilirea pedepsei în limitele prevăzute de lege.

pentru infracțiunea săvârșită, precum și posibilitatea aplicării unui spor

facultativ, dacă se apreciază că maximul pedepsei este neîndestulător. Deși C.

pen. în vigoare (art. 36) prevede un spor mai redus (până la 3 ani, față de 5

ani, cum prevedea legea anterioară în cazul pedepsei închisorii), această

împrejurare nu prezintă relevanță în cauză sub aspectul determinării legii mai

favorabile, din moment ce prin hotărârea atacată nu a dat eficiență acestei

cauze de agravare a pedepsei, astfel că, raportat la limitele de pedeapsă

prevăzute de legile penale succesive pentru infracțiunile reținute în sarcina

inculpatului, săvârșite în formă continuată, mai favorabil este C. pen.

anterior. Pe de altă parte, se observă că noua lege penală generală este mai

puțin favorabilă decât cea anterioară și prin introducerea condiției

suplimentare de existență a infracțiunii continuate constând în unitatea

subiectului pasiv (în înțelesul dat prin art. 238 din Legea nr. 187/2012 pentru

punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, cu consecința

restrângerii sferei de incidență a dispozițiilor privind forma continuată în

care se poate stabili că s-a săvârșit un ansamblu infracțional faptic și

extinderea corelativă a situațiilor de reținere a unui concurs de infracțiuni,

situație care, evident, este mai puțin favorabilă inculpatului.

De asemenea se

constată că inculpații au săvârșit infracțiunile în stare de recidivă și făcând

o analiză, comparativă a dispozițiilor ce reglementează instituția recidivei în

cele două legi succesive, Înalta Curte reține că dispozițiile C. pen. anterior

constituie legea penală mai favorabilă și va reține incidența acestora atât sub

aspectul condițiilor de existență cât și cu privire la regimul sancționator al

recidivei.

Nici sub aspectul

pedepselor complementare și accesorii aplicate inculpatului, legea penală nouă

nu va retroactiva, având în vedere că aplicarea acestei pedepse a fost

determinată de condamnarea acestuia pentru infracțiuni care prevăd această

sancțiune corelativ pedepsei principale, iar cuantumul în care a fost aplicată

(de 2 ani) se încadrează în limitele impuse de noua reglementare (pe o perioadă

de la 1 la 5 ani), după cum și drepturile a căror exercitare a fost interzisă

se regăsesc în noile dispoziții ale art. 66 lit. a) și b) C. pen.

În situația aplicării

dispozițiilor noului C. pen., aceste circumstanțe atenuante reținute de

instanțele anterioare, nu mai pot produce efecte, în sensul coborârii pedepsei

sub minimul prevăzut de lege pentru infracțiunea de înșelăciune cu consecințe

deosebit de grave, respectiv 4 ani închisoare, întrucât nu mai au corespondent

în dispozițiile art. 75 C. pen., referitoare la circumstanțele atenuante.

În ce privește

concursul de infracțiuni, se constată că potrivit C. pen. anterior pedeapsa în

cazul concursului de infracțiuni este reglementată de dispozițiile art. 34,

potrivit căruia în situația în care s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea,

se aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită până la maximul ei

special, iar dacă acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de

până la 5 ani.

În noul C. pen.

regimul sancționator al concursului de infracțiuni, prev. de art. 39 alin. (1)

lit. b), instituie obligația pentru judecător de a adăuga la pedeapsa cea mai

grea un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, ceea ce în

speța de față ar duce la aplicarea unei pedepse mai severe.

Ca atare, se constată

că în privința concursului de infracțiuni, lege penală mai favorabilă este C.

pen. anterior.

În concluzie, prin

aplicarea dispozițiilor noului C. pen. s-ar ajunge, inevitabil, la stabilirea

unei pedepse într-un cuantum majorat față de pedeapsa aplicată inculpatului,

astfel că legea penală mai favorabilă inculpatului este legea veghe, respectiv

C. pen. anterior.

Pentru considerentele

anterior expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul P.I. împotriva Deciziei penale nr. 7 din 14 ianuarie 2014 a Curții

de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie.

Va obliga recurentul

inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din

oficiu, urmează să se avanseze din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul P.I. împotriva Deciziei penale nr. 7

din 14 ianuarie 2014 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și

familie.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 25 iunie 2014.

Procesat de GGC - AP