ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

Sursă originală

ÎCCJ 15.12.2021

ÎCCJ, Secția penală

HOTĂRÂRE

15.12.2021

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Deliberând asupra recursului în casație formulat de inculpatul A., în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

A. Prin sentința penală nr. 378 din data de 19.02.2021, Judecătoria Arad a dispus următoarele, cu privire la inculpatul B.:

În baza art. 297 alin. (1) din C. pen., a condamnat pe inculpatul B. la o pedeapsă de 2 ani și 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiuni de abuz în serviciu;

În temeiul art. 67 alin. (1) din C. pen., a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și k) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorități sau funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, pe o durată de 5 ani, care va fi executată în condițiile art. 68 lit. c) din C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen., a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și k) din C. pen.

În temeiul art. 297 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, a condamnat inculpatul B. la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiuni de abuz în serviciu.

În temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen., a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și k) din C. pen.

În baza art. 295 alin. (1) din C. pen., raportat la art. 35 din C. pen., a condamnat pe inculpatul B. la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiuni de delapidare în forma continuată (două acte materiale), totul cu aplicarea art. 5 din C. pen. și art. 38 alin. (1) din C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen., a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și k) din C. pen.

În temeiul art. 97 alin. (1) din C. pen., a anulat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 3 ani închisoare dispusă prin sentința penală nr. 916 din 27 aprilie 2016, dosar nr. x/2015 a Judecătoriei Arad, modificată și definitivă prin decizia penală nr. 221/A/15.02.2017 a Curții de Apel Timișoara, a descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare în componente:

- 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 916 din 27 aprilie 2016, dosar nr. x/2015 a Judecătoriei Arad, modificată și definitivă prin decizia penală nr. 221/A/15.02.2017 a Curții de Apel Timișoara, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în forma continuată prevăzută de art. 244 alin. (1) cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 19 din Legea nr. 682/2002 și art. 5 din C. pen.,

- 4 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 916 din 27 aprilie 2016, dosar nr. x/2015 a Judecătoriei Arad, modificată și definitivă prin decizia penală nr. 221/A/15.02.2017 a Curții de Apel Timișoara, pentru săvârșirea infracțiuni de uz de fals în temeiul art. 323 din C. pen. cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002 și art. 5 din C. pen.,

- 1 an și 8 luni închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 254 alin. (1) din C. pen. 1969, cu aplicarea art. 61 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 și a art. 3201 din C. proc. pen. 1968 (din sentința penală nr. 215/29.10.2013 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr. x/2013, definitivă prin decizia penală nr. 25/A/01.02.2014 a Curți de Apel Oradea),

- 1 an și 8 luni închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 3201 din C. proc. pen. 1968 și a art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 (din sentința penală nr. 215/29.10.2013 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr. x/2013, definitivă prin decizia penală nr. 25/A/01.02.2014 a Curți de Apel Oradea),

- 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 75/15.03.2016 pronunțată de Judecătoria Chișineu Criș în dosar nr. x/2015, definitivă prin decizia penală nr. 1125/A/04.10.2016 a Curții de Apel Timișoara.

A constatat că toate infracțiunile comise de către inculpatul B. sunt concurente, iar în temeiul art. 38 alin. (1) din C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., a aplicat pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, pe care a sporit-o cu 3 ani, 3 luni și 20 de zile închisoare (2 ani și 3 luni închisoare + 2 ani închisoare - pedepse aplicate în prezenta cauză + 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 916 din 27 aprilie 2016, dosar nr. x/2015 a Judecătoriei Arad, modificată și definitivă prin decizia penală nr. 221/A/15.02.2017 a Curții de Apel Timișoara + 4 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 916 din 27 aprilie 2016, dosar nr. x/2015 a Judecătoriei Arad, modificată și definitivă prin decizia penală nr. 221/A/15.02.2017 a Curții de Apel Timișoara + 1 an și 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 215/29.10.2013 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr. x/2013, definitivă prin decizia penală nr. 25/A/01.02.2014 a Curți de Apel Oradea + 1 an și 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 215/29.10.2013 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr. x/2013, definitivă prin decizia penală nr. 25/A/01.02.2014 a Curți de Apel Oradea + 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 75/15.03.2016 pronunțată de Judecătoria Chișineu Criș în dosar nr. x/2015, definitivă prin decizia penală nr. 1125/A/04.10.2016 a Curții de Apel Timișoara x 1/3 = 3 ani, 3 luni și 20 de zile), urmând ca inculpatul B. să execute în final o pedeapsă rezultantă de 6 ani, 3 luni și 20 de zile închisoare, în regim de detenție.

În temeiul art. 45 raportat la art. 67 alin. (1) din C. pen., a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și k) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorități sau funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, și dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, pe o durată de 5 ani, care va fi executată în condițiile art. 68 lit. c) din C. pen.

În temeiul art. 45 raportat la art. 65 alin. (1) din C. pen., a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și k) din C. pen.. În baza art. 45 alin. (4) din C. pen. a scăzut perioada executată din data de 15.02.2017, la zi din pedeapsa complementară.

A dedus din pedeapsa rezultantă de 6 ani, 3 luni și 20 de zile închisoare perioada arestului preventiv executat în dosarul nr. x/2013 al Tribunalului Bihor din data de 12 iulie 2013 la 30 octombrie 2013 inclusiv.

B. Prin decizia penală nr. 833/A din data de 14.07.2021, Curtea de Apel Timișoara, secția penală a dispus, următoarele, cu privire la inculpat:

În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., a respins, ca nefondat, apelul declarat de partea civilă Primăria comunei Zărand împotriva sentinței penale nr. 378/19.02.2021 pronunțată de Judecătoria Arad în dosarul nr. x/2019.

În temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., a admis apelurile declarate de inculpații C., D. și B. împotriva sentinței penale nr. 378/19.02.2021 pronunțată de Judecătoria Arad în dosarul nr. x/2019.

A desființat sentința penală apelată și rejudecând:

A descontopit pedeapsa rezultantă de 6 ani, 3 luni și 20 de zile închisoare aplicată de prima instanță inculpatului B..

În baza art. 396 alin. (1), alin. (5) raportat la art. 17 alin. (2), art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului B. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută de art. 248 din C. pen. din 1968, cu aplicare art. 5 din C. pen.

În temeiul art. 25 alin. (5) din C. proc. pen., a lăsat nesoluționată acțiunea civilă a Primăriei comunei Zărand privind această infracțiune de abuz în serviciu.

În baza art. 248 C. pen. din 1968 raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplicare art. 5 din C. pen., a condamnat pe inculpatul B. la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiuni de abuz în serviciu contra intereselor publice.

Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen. din 1968, cu aplic. art. 5 din C. pen. actual și art. 12 din Legea 187/2012, a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) din C. pen. din 1968.

În temeiul art. 65 din C. pen. din 1968, cu aplic. art. 5 din C. pen. și art. 12 din Legea 187/2012, a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) din C. pen. din 1968, pe o perioada de 4 ani după executarea pedepsei închisorii, grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori după prescripția executării pedepsei.

În baza art. 2151 din C. pen. din 1968, cu aplicarea art. 5 din C. pen., a condamnat pe inculpatul B. la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare (fapta din februarie - august 2012 - pct. c din rechizitoriu) fără a reține în sarcina sa actul material din 04.04.2012 și 07.05.2012 - pct. d din rechizitoriu.

Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen. din 1968, cu aplicarea art. 5 din C. pen. și art. 12 din Legea 187/2012, a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. din 1968.

A descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare în componente:

- l an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 916 din 27 aprilie 2016, dosar nr. x/2015 a Judecătoriei Arad, modificată și definitivă prin decizia penală nr. 221/A/15.02.2017 a Curții de Apel Timișoara, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în forma continuată prevăzută de art. 244 alin. (1) cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 19 din Legea nr. 682/2002 și art. 5 C. pen.

- 4 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 916 din 27 aprilie 2016, dosar nr. x/2015 a Judecătoriei Arad, modificată și definitivă prin decizia penală nr. 221/A/15.02.2017 a Curții de Apel Timișoara, pentru săvârșirea infracțiuni de uz de fals în temeiul art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002 și art. 5 din C. pen.

- l an și 8 luni închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 254 alin. (1) din C. pen. 1969, cu aplicarea art. 61 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 și a art. 3201 din C. proc. pen. din 1968 (din sentința penală nr. 215/29.10.2013 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr. x/2013, definitivă prin decizia penală nr. 25/A/01.02.2014 a Curți de Apel Oradea);

- l an și 8 luni închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. 1968 și a art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 (din sentința penală nr. 215/29.10.2013 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr. x/2013, definitivă prin decizia penală nr. 25/A/01.02.2014 a Curți de Apel Oradea);

- l an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 75/15.03.2016 pronunțată de Judecătoria Chișineu Criș în dosar nr. x/2015, definitivă prin decizia penală nr. 1125/A/04.10.2016 a Curții de Apel Timișoara.

A constatat faptul că toate infracțiunile comise de către inculpatul B. sunt concurente.

În temeiul art. 36 alin. (1), art. 34 lit. b) din C. pen. din 1968, raportat la art. 33 lit. a) din C. pen. din 1968 și art. 5 din C. pen., a contopit pedepsele astfel repuse în individualitatea lor cu pedepsele de 3 ani închisoare și 1 an închisoare aplicate în prezenta cauză în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare pe care a sporit-o cu 1 an și 4 luni, urmând ca inculpatul B. să execute în final o pedeapsă rezultantă de 4 ani și 4 luni închisoare, în regim de detenție.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. din 1968 raportat la art. 12 alin. (1) din Legea 187/2012, a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) din C. pen. din 1968 pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 35 alin. (3) din C. pen. din 1968, art. 65 alin. (1) C. pen. din 1968 raportat la art. 12 alin. (1) din Legea 187/2012, a aplicat inculpatului pedeapsa complementară cea mai grea, respectiv a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) din C. pen. din 1968 pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei închisorii, grațierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după prescripția executării pedepsei.

A dedus din pedeapsa rezultantă de 4 ani și 4 luni închisoare perioada arestului preventiv executat în dosarul nr. x/2013 al Tribunalului Bihor din data de 12 iulie 2013 la 30 octombrie 2013 inclusiv.

A scăzut din pedeapsa complementară perioada executată din data de 15.02.2017 la zi.

Împotriva deciziei instanței de apel a formulat recurs în casație inculpatul B.

Inculpatul B. a înțeles să indice cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.:

"inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală", solicitând admiterea recursului în casație și achitarea sa pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 248 din C. pen. din 1969 raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, precum și suspendarea executării hotărârii recurate.

În susținerea cererii de recurs în casație, inculpatul a menționat că raportat la infracțiunea de abuz în serviciu prevăzută de art. 248 din C. pen. din 1969 raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 nu există situația premisă din legea specială, aceea de a se obține un folos necuvenit pentru sine sau pentru altul deoarece suma de 115.965.,72 RON a fost folosită pentru cumpărarea, de la cele trei societăți comerciale, de diverse produse necesare pentru lucrările de la parcul din comuna Zărand. A apreciat că, prin cumpărarea de materiale, nu s-a obținut nici pentru sine și nici pentru altul vreun folos necuvenit, materialele fiind achiziționate pentru a fi folosite la executarea lucrărilor de la parcul din comuna Zărand.

În sentința ori decizia atacată nu există vreo referire cu privire la obținerea acestui folos necuvenit și, ca urmare, nu se realizează o corespondență între fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă și configurarea legală a infracțiunii, respectiv prevederile art. 248 din C. pen. din 1969 raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000.

C. Recursul în casație

1) A fost depus raportul de către magistratul asistent care a arătat că cererea de recurs în casație îndeplinește în mod cumulativ cerințele de formă prevăzute la art. 437 alin. (1) lit. a), b), c) și d) C. proc. pen., iar aspectele invocate se circumscriu cazului de casare invocat, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

2) Prin încheierea din data de 20 octombrie 2021, Înalta Curte admis, în principiu, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul B. împotriva deciziei penale nr. 833/A din 14 iulie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, a trimis cauza în vederea judecării recursului în casație la completul C3, în compunere de 3 judecători și a fixat termen de judecată, la data de 15 decembrie 2021.

A respins cererea de suspendare a executării pedepsei formulate de recurentul inculpat B..

Înalta Curte a apreciat că aspectele invocate de inculpat referitoare la lipsa de tipicitate obiectivă a faptelor pentru care s-a dispus condamnarea sa, pentru infracțiunea prevăzută de art. 248 din C. pen. din 1969 raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, se circumscriu cazului de casare prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

Analizând recursul în casație formulat de inculpatul B., în limitele stabilite prin încheierea de admitere în principiu, Înalta Curte constată următoarele:

Referitor la cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., Înalta Curte reține că "infracțiunea este fapta prevăzută de legea penală, săvârșită cu vinovăție, nejustificată și imputabilă persoanei care a săvârșit-o. Infracțiunea este singurul temei al răspunderii penale" (art. 15 din C. pen.).

Soluția reglementată de art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen. în vigoare intervine atunci când "fapta nu este prevăzută de legea penală ori nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege".

Așadar, față de soluția reglementată prin dispozițiile art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., sintagma "fapta nu este prevăzută de legea penală" conținută în dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. - care reglementează unul din cazurile de casare, vizează atât lipsa incriminării (neprevederea faptei ca infracțiune sau lipsa de tipicitate a faptei în sensul că nu corespunde modelului abstract de incriminare, fiind incident alt tip de răspundere, după caz, civilă, contravențională, materială sau disciplinară), cât și situația în care lipsesc elementele constitutive ale infracțiunii, altele decât cele referitoare la vinovăția prevăzută de lege (ICCJ, SP, încheierea nr. 366/RC din data de 08 octombrie 2019).

În egală măsură, instanța supremă a reținut în jurisprudența sa faptul că, raportat la modul de legiferare a celor două teze ale art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. (neprevederea în legea penală și lipsa vinovăției prevăzute de lege) și la dispozițiile art. 15 alin. (1) din C. pen., doar neprevederea în legea penală, se subsumează situațiilor în care nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii din punct de vedere obiectiv, a fost avută în vedere de legiuitor atunci când a reglementat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din Codul de procedură penală. Ca atare, dispozițiile ce reglementează acest caz de recurs în casație corespund prevederilor art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., conferind Înaltei Curți posibilitatea de a examina în cadrul recursului în casație criticile prin care se invocă împrejurarea că fapta nu este prevăzută de legea penală și cele referitoare la lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii, cu excepția celor ce vizează vinovăția, deci doar din perspectiva tipicității obiective a infracțiunii (ICCJ, SP, încheierea nr. 100/RC din 12 martie 2020).

Evoluția jurisprudenței în materia recursului în casație întemeiat pe dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. a condus la analiza, în cadrul acestui text, și a vinovăției, respectiv a laturii subiective cu toate cerințele prevăzute de lege. Ca urmare, acest caz de casare se circumscrie situațiilor în care fapta concretă pentru care s-a pronunțat soluția definitivă de condamnare nu întrunește elementele de tipicitate obiectivă sau subiectivă prevăzute de norma de incriminare, când instanța a ignorat o normă care conține dispoziții de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv al infracțiunii, astfel încât nu se mai realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și noua configurare legală a tipului respectiv de infracțiune (ICCJ, SP, încheierea nr. 29/RC din 28 ianuarie 2020, ICCJ, SP, încheierea nr. 186/RC din 23 iunie 2020).

Analiza în această cale extraordinară de atac este cantonată exclusiv asupra problemelor de drept. Cazul de casare invocat nu permite o analiză a conținutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator, a încadrării juridice sau stabilirea unei alte situații de fapt. Verificarea hotărârii se realizează exclusiv în drept, statuările în fapt, ale instanței a cărei hotărâre a fost atacată, neputând fi cenzurate. Acest caz de casare are în vedere acele situații în care nu se realizează o corespondență deplină între conduita imputată (fapta săvârșită) și configurarea legală a infracțiunii, fie din cauza împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întrunește elementele de tipicitate, obiectivă ori subiectivă, prevăzute de norma de incriminare, fie a dezincriminării (indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblul său sau numai a unor elemente ale conținutului constitutiv).

Aplicând aceste considerații teoretice și jurisprudențiale la cauza de față, Înalta Curte reține că aspectele invocate de inculpat nu sunt întemeiate.

Inculpatul B. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, prevăzute de art. 248 din C. pen. din 1969 raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplicare art. 5 din C. pen. actual.

Potrivit art. 248 din C. pen. din 1969, fapta funcționarului public, care, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei instituții de stat ori al unei alte entități din cele la care se referă art. 145 sau o pagubă patrimoniului acesteia, constituie infracțiune.

De asemenea, potrivit art. 132 din Legea nr. 78/2000, în cazul infracțiunilor de abuz în serviciu sau de uzurpare a funcției, dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu o treime.

Înalta Curte constată că, prin decizia recurată s-a reținut, în acord cu prima instanță, ca situație de fapt aceea că: în calitate de primar al comunei Zărand, jud. Arad, în cursul anului 2012, a angajat, cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 273/2006 privind finanțele publice locale și ale Legii nr. 215/2001 privind administrația publică locală, cheltuieli în valoare totală de 115.965,72 de RON, din care 47.800 de RON către S.C. E. S.R.L. și S.C. F. S.R.L., și 68.165,72 RON către S.C. G. S.R.L., cauzând comunei Zărand un prejudiciu de 115.965,72 de RON.

Instanța de apel a reținut în considerentele deciziei recurate întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu: Curtea împărtășește opinia primei instanțe în sensul că acest prejudiciu există, iar valoarea lui este întreaga sumă de 115.965,72 RON, înregistrată ca urmare a efectuării de plăți de către inculpatul B. în contul S.C. E. S.R.L.,S.C. F. S.R.L., și S.C. G. S.R.L. care nu au efectuat lucrări de amenajare a parcului din localitatea Zărand, lucrări care au fost dispuse și efectuate cu încălcarea dispozițiilor legale (...) în opinia instanței prejudiciul este reprezentat de întreaga sumă plătită în mod nelegal celor 3 societăți, iar lucrările efectuate necesită intrarea în legalitatea prin autorizare și efectuarea consolidărilor necesare, cu proiecte tehnice întocmite legal întrucât toate lucrările au fost efectuate fără a respecta Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcții, fiind construite în mod empiric, fără proiect tehnic care să fie verificat de către un verificator de proiecte, fără autorizație de construire și fără urmărirea lucrărilor de către un diriginte de șantier.

În acest context, se constată că prin săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, inculpatul B., în calitate de primar, a obținut pentru altul un folos material necuvenit, respectiv pentru societățile ce au primit, în mod nelegal, sumele totalizând 115.965,72 RON.

În ceea ce privește susținerea apărătorului ales al inculpatului conform căreia în recursul în casație s-ar putea aprecia asupra modalității de executare a pedepsei, Înalta Curte constată, pe de o parte, că soluția laturii penale este corectă, iar pe de altă parte, că în procedura pendinte instanța de recurs nu poate reindividualiza modalitatea de executare a pedepsei (ICCJ, S.P, decizia nr. 231/RC din 25 mai 2021, dosar nr. x/2020). De asemenea, s-a mai arătat că, în jurisprudența Înaltei Curți, aprecierea de către instanța de casație asupra oportunității aplicării unei alte modalități de executare reprezintă o formă de individualizare a pedepsei, aspect ce nu poate fi supus analizei pe calea recursului în casație (ICCJ, S.P, decizia nr. 169/RC din 11 mai 2016).

Față de aceste considerente, Înalta Curte, va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de recurentul inculpat B. împotriva deciziei penale nr. 833/A din 14 iulie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția penală.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de recurentul inculpat B. împotriva deciziei penale nr. 833/A din 14 iulie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 decembrie 2021.

Procesat de GGC - LM

§ Cauze similare