ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1593/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1593/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursului

de față;

Examinând actele

și lucrările dosarului constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 70 din 7

martie 2013 a Tribunalului Cluj, pronunțată în Dosarul nr. 1521/117/2012, a fost

admisă cererea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj în sensul schimbării

încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului U.I.P., după cum

urmează:

- din infracțiunea

de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu

art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 31 alin. (2) C. pen. în infracțiunea de evaziune

fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu

art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 31 alin. (2) C. pen. (fapta din perioada iunie

- decembrie 2010 rechizitoriul nr. 259/P/2011);

- din infracțiunea

de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu

art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9

alin. (1) lit. b) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu art. 41 alin. (2) C.

pen. (fapta din perioada martie - decembrie 2011 rechizitoriul nr. 44/P/2012).

A condamnat pe

inculpatul:

U.I.P., la pedepsele

de:

- 3 ani închisoare

și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. pe o

perioadă de 3 ani începând cu data terminării executării pedepsei, pentru săvârșirea

infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) și alin.

(2) din Legea nr. 214/2005 cu art. 41 alin. (2) C. pen. în participație improprie

raportat la art. 31 alin. (2) C. pen. și cu art. 320

1

C. proc. pen. (fapta

din perioada iunie - decembrie 2010, rechizitoriul nr. 259/P/2011);

- 2 ani închisoare

și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. pe o

perioadă de 3 ani începând cu data terminării executării pedepsei, pentru săvârșirea

infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea

nr. 214/2005 cu art. 41 alin. (2) C. pen. în participație improprie raportat la

art. 31 alin. (2) C. pen. și cu art. 320

1

C. proc. pen. (fapta din perioada

ianuarie-noiembrie 2011, rechizitoriul nr. 44/P/2012);

- 4 ani închisoare

și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. pe o

perioadă de 3 ani începând cu data terminării executării pedepsei, pentru săvârșirea

infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) și alin.

(3) din Legea nr. 214/2005 cu art. 41 alin. (2) C. pen. și cu art. 320

1

C. proc. pen. (fapta din martie - decembrie 2011 rechizitoriul nr. 44/P/2012).

În baza art. 33

lit. a) C. pen. s-a constatat că aceste infracțiuni au fost comise în condițiile

concursului real și în baza art. 34 lit. b) C. pen. contopește pedepsele aplicate

pentru acestea, inculpatul executând pedeapsa cea mai grea, de:

- 4 ani închisoare

și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. pe o

perioadă de 3 ani începând cu data terminării executării pedepsei.

În baza art. 71

C. pen. s-a interzis inculpatului dreptul prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a C.

pen., începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la terminarea

executării pedepsei.

În baza art. 88

C. pen., s-a dedus din durata pedepsei aplicate timpul reținerii și al arestului

preventiv din data de 13 februarie 2012 până la data de 20 februarie 2012.

În baza art. 14,

art. 346 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă

civilmente SC D. SRL Câmpia Turzii la plata către partea civilă Statul Român prin

A.N.A.F. reprezentată de D.G.F.P. Cluj a sumei de 1.411.995 RON (compusă din sumele

de 1.187.336 RON și 224.659 RON) despăgubiri civile reprezentând TVA, la care se

adaugă majorări de întârziere și penalități până la data achitării integrale.

A fost obligat

inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC U.A. SRL Câmpia Turzii

la plata către partea civilă Statul Român - A.N.A.F. reprezentată de D.G.F.P. Cluj,

a sumei de 2.194.155 RON, despăgubiri civile reprezentând TVA, la care se adaugă

majorări de întârziere și penalități până la data achitării integrale.

S-a menținut măsura

sechestrului asigurător dispusă prin ordonanța procurorului din data de 27

septembrie 2011, asupra imobilului deținut de inculpat în Câmpia Turzii, str. l.,

jud. Cluj.

S-a dispus comunicarea

unei copii a dispozitivului prezentei hotărâri la Oficiul Național al Registrului

Comerțului, la data rămânerii definitive a acesteia.

În baza art. 191

C. proc. pen. a fost obligat inculpatul în solidar cu părțile responsabile civilmente

la plata către stat a sumei de 3.000 RON reprezentând cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța

această soluție, tribunalul a reținut că prin rechizitoriul nr. 44/P/2012 din data

de 07 februarie 2012 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, înregistrat

sub nr. 7938/117/2012, a fost trimis în judecată inculpatul U.I.P., pentru săvârșirea

infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea

nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în participație improprie rap.

la art. 31 alin. (2) C. pen. (SC D. SRL - în perioada ianuarie - noiembrie 2011);

evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea

nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (SC U.A. SRL - în perioada martie

- decembrie 2011) și prin rechizitoriul nr. 259/P/2011 din data de 14 iunie 2012

al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, înregistrat sub nr. 1521/117/2012,

pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1)

lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în participație

improprie rap. la art. 31 alin. (2) C. pen.

Sub aspectul stării

de fapt s-a reținut în cuprinsul rechizitoriului nr. 44/P/2012 aceea că inculpatul

U.I.P. l-a îndemnat și ajutat pe numitul B.A. să devină asociat unic și administrator

al SC D. SRL din Câmpia Turzii, județul Cluj, profitând că acesta este analfabet

și nu conștientiza consecințele fiscale ale derulării unor operațiuni comerciale,

după care a acționat în calitate de administrator de fapt al acestei societăți și

în perioada ianuarie - noiembrie 2011, în mod repetat, dar în baza aceleiași rezoluții

infracționale, cu scopul de a se sustrage de la plata taxei pe valoare adăugată

în România, deși în urma vânzării unor autoturisme uzate, achiziționate din Germania

și Austria, în valoare de 936.078 RON către diverse persoane fizice, a omis în totalitate

evidențierea în actele contabile a operațiunilor comerciale și a veniturilor realizate,

cauzând astfel un prejudiciu de 224.659 RON bugetului de stat.

Totodată, s-a

reținut și aceea că inculpatul, asociat unic și administrator al SC U.A. SRL din

Câmpia Turzii, județul Cluj, în perioada martie - decembrie 2011, în mod repetat

dar în baza aceleiași rezoluții infracționale, cu scopul de a se sustrage de la

plata taxei pe valoare adăugată în România, deși în urma vânzării unor autoturisme

uzate, achiziționate din Germania și Austria, în valoare de 9.142.312 RON către

diverse persoane fizice, avea obligația să colecteze TVA la prețul de vânzare, a

calculat această taxă doar marjei de profit, adică la adaosul comercial practicat

la vânzare, omițând evidențierea TVA-ului corect în facturile emise, cauzând astfel

un prejudiciu de 2.194.155 RON bugetului de stat.

Prin rechizitoriul

nr. 259/P/2011 înregistrat sub nr. 1521/117/2012, s-a reținut în fapt, aceea că

inculpatul U.I.P. l-a îndemnat și ajutat pe numitul B.A. să devină asociat unic

și administrator al SC D. SRL Câmpia Turzii, profitând că este analfabet și nu conștientiza

consecințele fiscale ale derulării unor operațiuni comerciale după care a acționat

în calitate de administrator de fapt al acestei societăți și în perioada iunie 2010

- decembrie 2010 în mod repetat și în baza unei rezoluții infracționale unice cu

scopul de a se sustrage de la plata taxei pe valoarea adăugată în România, deși

în urma vânzării unor autoturisme uzate achiziționate din Germania și Austria, în

valoare de 5.013.893 RON către diverse persoane fizice avea obligația să colecteze

TVA la prețul de vânzare, a calculat această taxă doar marjei de profit adică la

adaosul comercial practicat la vânzare, omițând evidențierea TVA-ului corect în

facturile emise cauzând un prejudiciu în valoare de 1.187.336 RON bugetului de stat.

La data de 25

septembrie 2012 cele două dosare au fost reunite, în temeiul prevederilor art. 34

lit. d) C. proc. pen., având în vedere obiectul cauzei și împrejurarea că acestea

privesc același inculpat.

La termenul de

judecată din data de 13 decembrie 2012, înainte de citirea actului de sesizare,

inculpatul a declarat că are cunoștință despre probele administrate în faza de urmărire

penală în cele două dosare, probe pe care și le însușește și a solicitat ca judecata

să se facă în baza acestora, conform art. 320

1

C. proc. pen., recunoscând

faptele pentru care a fost trimis în judecată și totodată, vinovăția sa.

În faza de urmărire

penală, în Dosarul nr. 44/P/2012, s-au administrat următoarele probe și mijloace

de probă: plângerea penală din 17 ianuarie 2012, formulată de A.N.A.F. - Garda Financiară

- Secția Cluj; procesul-verbal de inspecție fiscală din 13 ianuarie 2012; nota explicativă

a numitului B.A.; raportul VIES din 10 ianuarie 2012; raportul de inspecție fiscală

din 13 mai 2011; informații despre istoricul SC D. SRL, emise de O.R.C. de pe lângă

Tribunalul Cluj; plângerea penală din 12 decembrie 2011, formulată de A.N.A.F. -

D.G.F.P. Cluj; procesul-verbal de inspecție fiscală din 12 decembrie 2011; raportul

VIES din 07 decembrie 2011; decizia de impunere din 12 decembrie 2011; raportul

de inspecție fiscală din 12 decembrie 2011; informații despre istoricul SC U.A.

SRL, emise de O.R.C. de pe lângă Tribunalul Cluj; plângerea penală din 27

aprilie 2012, formulată de A.N.A.F. - D.G.F.P. Cluj; procesul-verbal de inspecție

fiscală din 27 aprilie 2012; decizia de impunere din 25 aprilie 2012; raportul de

inspecție fiscală din 25 aprilie 2012; declarațiile martorilor B.A., C.G.A., G.M.I.,

K.E., A.D., D.C., M.V.H., proces-verbal de confruntare între inculpat și B.A.; proces-verbal

de inspecție fiscală din 05 februarie 2010 privind SC A.D. SRL și documentele aferente;

declarațiile inculpatului U.I.P.; adresa Primăriei Câmpia Turzii privind parcul

auto cu care a figurat SC U.A. SRL în anul 2012; documentele contabile ridicate

de la SC U.A. SRL.

În Dosarul

nr. 259/P/2011 s-au administrat următoarele probe și mijloace de probă: plângerile

penale din 22 decembrie 2010 și 23 mai 2011, formulate de A.N.A.F. - D.G.F.P. Cluj;

procesele-verbale de inspecție fiscală din 22 decembrie 2010 și 16 mai 2011; rapoartele

de inspecție fiscală din 22 decembrie 2010 și 13 mai 2011; adresa Primăriei Câmpia

Turzii privind parcul auto cu care a figurat SC D. SRL în evidențe pe anii 2010-2011;

încheierea din 19 mai 2009 adoptată de O.R.C. de pe lângă Tribunalul Cluj privind

modificările aduse actului constitutiv al SC D. SRL; documentele constitutive și

de identificare ale SC D. SRL; documentele încheiate cu ocazia schimbării asociatului

unic al SC D. SRL din S.R.D. în B.A.; declarațiile martorilor: S.R.D., C.G.A., Ș.M.C.,

P.I.C., P.D.C., G.M.I., K.E., B.M., F.N.C., C.F.M., S.C., S.C.F., planșele fotografice

nr. 1 și 2 folosite pentru recunoaștere din grup de fotografii în cursul urmăririi

penale, declarațiile învinuitului B.A., declarațiile inculpatului U.I.P., documente

contabile ale SC D. SRL, copia facturilor de cumpărare a unor autoturisme din țări

membre UE și a facturilor de revânzare a acestor autoturisme în România.

În baza acestor

probe, cunoscute și însușite de către inculpat în condițiile art. 320

1

C. proc. pen., Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj a reținut prin rechizitoriile

întocmite următoarea stare de fapt, recunoscută de către inculpatul U.I.P.:

Numitul B.A. este

în vârstă de 33 de ani, este neșcolarizat, analfabet și în vara anului 2010 a lucrat

ca zilier în slujba inculpatului U.I.P., care are studii medii și este angajat al

Primăriei Câmpia Turzii în calitate de conducător auto. La un moment dat numitul

B.A. a fost abordat de inculpatul U.I.P., care l-a întrebat dacă este interesat

să câștige lunar 1.000-1.500 RON. Numitul B.A. l-a întrebat pe inculpatul U.I.P.

ce trebuie să facă pentru a câștiga aceste sume de bani, la care acesta i-a răspuns

că trebuie sa semneze niște hârtii. Numitul B.A. a fost de acord cu acest lucru

și în repetate rânduri a semnat diverse documente fără a cunoaște însă ce semnează.

Documentele semnate

de numitul B.A. erau necesare pentru cumpărarea părților sociale ale SC D. SRL în

luna aprilie 2010 de la numitul S.R.D. care a înființat această societate în anul

2006, cu obiect de activitate principal comerț cu amănuntul în magazine nespecializate

cu vânzare predominantă de produse alimentare, hârtie și tutun. Inculpatul U.I.P.

a promis numitului B.A. că dacă semnează acele hârtii îl duce în Germania să lucreze,

iar de fiecare dată când B.A. semna diverse hârtii îi dădea sume de bani între 20-50

RON.

În realitate inculpatul

U.I.P. l-a folosit pe numitul B.A. pe post de „săgeată” sau „om de paie”, adică

în calitate de patron aparent al SC D. SRL, cu scopul de a putea comite infracțiunea

de evaziune fiscală lăsând însă aparența că această infracțiune este comisă de numitul

B.A.

Pentru a avea

însă un control total asupra activității desfășurate pe această societate, care

avea ca obiect de activitate printre altele, achiziția de autoturisme uzate din

UE și revânzarea lor în România, inculpatul U.I.P. a fost de acord ca sediul societății

să fie stabilit în propria locuință, situată în Câmpia Turzii, str. I, județul Cluj.

în acest fel, inculpatul U.I.P. primea toată corespondența, deținea toate documentele

de înființare și de legitimare ale societății, deținea ștampilele acestei firme

și toate documentele contabile, comportându-se ca un veritabil asociat unic al acestei

societăți, toți clienții și colaboratorii cunoscând că el este „patronul” acestei

firme.

Numitul B.A. a

semnat toate documentele necesare preluării părților sociale ale SC D. SRL și repornirii

activității acesteia, cum ar fi contractul de cesiune, încheiat între el și S.R.D.,

actul constitutiv actualizat, contractul de comodat pentru sediu încheiat cu inculpatul

U.I.P. Pe baza rezoluției nr. 7706 din 29 aprilie 2010 adoptată de Oficiul Registrului

Comerțului de pe lângă Tribunalul Cluj, SC D. SRL și-a reluat activitatea, începând

cu data de 27 aprilie 2010, dată de la care inculpatul U.I.P. a început să desfășoare

activități de comercializare a unor autoturisme cumpărate din țările UE prin intermediul

acestei societăți, profitând și de faptul că din 01 iunie 2010 societatea a obținut

și certificatul de înregistrare în scopuri TVA.

Astfel, inculpatul

a acționat în calitate de administrator de fapt al acestei societăți în perioada

iunie 2010 - decembrie 2010, ocazie cu care cu scopul de a se sustrage de la plata

taxei pe valoare adăugată în România, deși în urma vânzării unor autoturisme uzate,

achiziționate din Germania și Austria, în valoare de 5.013.893 RON către diverse

persoane fizice, avea obligația să colecteze TVA la prețul de vânzare, a calculat

această taxă doar marjei de profit, adică la adaosul comercial practicat la vânzare,

omițând evidențierea TVA-ului corect în facturile emise, cauzând astfel un prejudiciu

de 1.187.336 RON bugetului de stat, faptă pentru care prin rechizitoriul nr. 259/P/2011

din 07 februarie 2012 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj a fost trimis

în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată

prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41

alin. (2) C. pen. în participație improprie raportat la art. 31 alin. (2) C.

pen.

Cu toate că verificările

organelor de control fiscal au început încă din anul 2010 (primul proces-verbal

de inspecție fiscală fiind finalizat în 22 decembrie 2010) și inculpatul a luat

la cunoștință că prin modul lui de operare se sustrage de la plata obligațiilor

fiscale față de stat, în anul 2011 în perioada ianuarie - noiembrie, și-a continuat

activitatea de administrator de fapt al SC D. SRL, derulând cumpărarea unor autoturisme

din state membre ale UE și vânzarea lor către persoane din România, fără însă a

mai înregistra aceste operațiuni în evidențele contabile și fără a avea acordul

numitului B.A. care era convins că după intervenția organelor fiscale din 2010,

inculpatul U.I.P. nu mai desfășoară nici o activitate pe această societate.

Din raportul VIES

din 10 ianuarie 2012 rezultă însă că SC D. SRL a efectuat în anul 2011 achiziții

intracomunitare din Austria și Germania în valoare de 936.078 RON, în regim de scutire

de TVA, în conformitate cu prev. art. 143 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 571/2003

privind Codul fiscal, iar la vânzarea acestor bunuri în țară, societatea trebuia

să colecteze și să vireze la bugetul consolidat al statului TVA în valoare de 224.659

RON. Inculpatul U.I.P. a derulat însă operațiuni comerciale, fără a conduce evidențele

contabile și fără să declare sau să achite această sumă reprezentând TVA către bugetul

de stat.

Pentru a obține

în continuare venituri din vânzarea unor autoturisme cumpărate din state membre

ale UE, inculpatul U.I.P., în timp ce organele fiscale efectuau controlul la SC

D. SRL, a făcut demersurile pentru înființarea unei noi societăți comerciale și

la data de 01 martie 2011 a devenit asociat unic și administrator al SC U.A. SRL

din Câmpia Turzii. Această societate avea ca obiect de activitate principal „comerțul

cu autoturisme și autovehicule ușoare (sub 3,5 tone)” și a fost înregistrată în

Registrul operatorilor intracomunitari de la data de 14 martie 2011.

În luna noiembrie

2011 reprezentanții D.G.F.P. Mureș și Serviciului public comunitar regim permise

de conducere și înmatriculare a vehiculelor din jud. Sălaj, au sesizat D.G.F.P.

Cluj cu privire la faptul că reprezentanții SC U.A. SRL comercializează autoturisme

prin aplicarea unei cote TVA nelegale.

Față de cele de

mai sus inspectorii D.G.F.P. Cluj, Activitatea de Inspecție Fiscală, a întreprins

un control la SC U.A. SRL ce viza perioada 03.03.2011 - 31.10.2011 și care s-a finalizat

prin procesul-verbal din 12 decembrie 2011.

Din verificarea

taxei pe valoare adăugată colectată, înscrisă în facturile emise de către SC U.A.

SRL în perioada verificată, reprezentând vânzări de autoturisme în România și a

deconturilor de TVA întocmite pentru perioada verificată, s-a constatat că inculpatul

U.I.P., cu ocazia vânzării unor autovehicule achiziționate de la diferiți vânzători

din Germania și Austria, către diverse persoane fizice din România, a aplicat cota

de TVA doar asupra marjei profitului cu toate că această taxă nu a fost achitată

de societate raportat la valoarea autoturismelor, nici la data achiziționării acestora.

Din raportul VIES

din 07 decembrie 2011, respectiv din facturile prezentate de SC U.A. SRL rezultă

că furnizorii societății au fost persoane impozabile înregistrate în scopuri de

TVA care au declarat tranzacțiile ca și livrări intracomunitare. VIES sau Sistemul

de Schimb de Informații privind TVA-ul este un mijloc electronic de transmitere

a informației referitoare la înregistrarea în scopuri de TVA, la validitatea numerelor

de înregistrare pentru TVA al companiilor înregistrate în UE și la livrările intracomunitare

efectuate de furnizori din state membre.

Întrucât legislația

referitoare la TVA este armonizată pentru toate statele membre ale UE, livrările

intracomunitare de bunuri second-hand, care trebuie să îndeplinească anumite condiții,

nu trebuie cuprinse în declarația recapitulativă privind livrările/achizițiile/prestările

intracomunitare, însă, în cazul de față, din declarațiile depuse de vânzătorii de

autoturisme din UE de la care SC U.A. SRL a achiziționat autoturismele revândute

în România nu rezultă că aceste bunuri ar fi supuse regimului special aplicat bunurilor

second-hand.

SC U.A. SRL, prin

inculpatul U.I.P., astfel, a achiziționat bunurile din interiorul UE de la persoane

impozabile revânzătoare care nu au aplicat regimul special și prin urmare bunurile

nu au fost taxate în statul membru de unde sunt furnizate și societatea din România

nu avea dreptul la deducerea taxei datorate sau achitate pentru bunurile respective

conform prevederilor art. 152

2

alin. (6) și (10) din Legea nr. 571/2003

privind C. fisc.

În urma verificărilor

efectuate, s-a constatat că la vânzarea autovehiculelor second-hand pe teritoriul

României, SC U.A. SRL avea obligația de a aplica regimul normal de TVA în sensul

de a colecta taxa pe valoare adăugată la prețul de vânzare al autovehiculelor second-hand

în sumă de 1.870.273 RON. În schimb inculpatul a calculat TVA doar la marja de profit,

deși TVA-ul se aplică la marja de profit la achizițiile intracomunitare doar dacă

societatea și achiziția îndeplinesc anumite condiții. Ori, așa cum rezultă din procesul-verbal

de inspecție fiscală, societatea de mai sus nu a îndeplinit condițiile necesare

aplicării regimului special de taxare deoarece:

a) furnizorii

societății sunt persoane impozabile înregistrate în scopuri de TVA care au declarat

conform datelor din programul VIES aceste tranzacții ca și livrări intracomunitare

și nu fac parte dintre furnizorii prevăzuți de art. 152

2

alin. (2)

lit. a)-d) C. fisc.

b) vânzările efectuate

de societățile din Germania și Austria către SC U.A. SRL au fost considerate de

operatorii din aceste țări, operațiuni scutite și nu livrări supuse regimului special

de achitare a TVA.

Mai precis în

urma verificării documentelor contabile organele de control au constatat că pentru

achizițiile intracomunitare de bunuri autoturisme second-hand furnizorii au aplicat

regimul „taxarea inversă” fapt ce obliga beneficiarul, în cazul nostru SC U.A. SRL

să aplice același regim de taxare. Societatea din urmă însă, nu a aplicat regimul

de taxare inversă care implică colectarea TVA-ului asupra bazei de impozitare la

prețul de vânzare a autoturismelor second-hand achiziționate din UE, inculpatul

U.I.P. calculând cu ocazia întocmirii facturilor de vânzare TVA doar asupra marjei

de profit.

După încheierea

controlului, finalizat prin întocmirea procesului-verbal de inspecție fiscală din

12 decembrie 2011, reprezentanții D.G.F.P. Cluj au fost sesizați de către reprezentanții

D.G.F.P. Mureș - A.F.P. Reghin, din care rezulta că inculpatul U.I.P. nu și-a încetat

activitatea infracțională, motiv pentru care a fost inițiată o nouă inspecție fiscală

pentru perioada noiembrie - decembrie 2011.

Din procesul-verbal

de inspecție fiscală din 27 aprilie 2012, rezultă că inculpatul U.I.P., în lunile

noiembrie - decembrie 2011, a continuat să se sustragă de la plata TVA în sumă de

323.882 RON, prin aplicarea TVA asupra marjei profitului și nu asupra prețului de

vânzare al autovehiculelor second-hand achiziționate. Totuși, cu această ocazie

organele de control fiscal au constatat că inculpatul U.I.P. în cazul vânzării a

două autovehicule a aplicat cota corectă de TVA de 24% asupra prețului de vânzare

în timp ce în toate celelalte cazuri a urmărit să se sustragă de la plata TVA.

În cauză a fost

audiată în calitate de martor și numita C.G.A., care s-a ocupat de conducerea evidenței

contabile atât pentru SC D. SRL, cât și pentru SC U.A. SRL, însă aceasta a arătat

că a întocmit evidențele contabile pe baza documentelor prezentate de inculpatul

U.I.P., arătând că nu-l cunoaște pe numitul B.A. Totodată, martora arată că și-a

dat seama că modul de calcul al TVA-ului folosit de inculpat nu era corect, deoarece

TVA-ul trebuia calculat la valoarea de revânzare a autoturismelor, motiv pentru

care l-a avertizat pe inculpatul U.I.P. să intre în legalitate, însă acesta din

urmă i-a spus că și alte societăți comerciale procedează la fel, motiv pentru care

a ignorat sfatul acesteia. Mai mult decât atât, martora arată că inculpatul i-ar

fi promis că „pe SC U.A. SRL va lucra corect”, adică nu se va mai sustrage de la

evidențierea și plata TVA, însă acesta nu s-a ținut de cuvânt, continuând să calculeze

TVA la marja de profit. Tot din declarația contabilei de mai sus rezultă că în evidențele

contabile erau trecute lunar 25-30 de autoturisme, ca fiind cumpărate și vândute

de către inculpat.

Într-adevăr, inculpatul

U.I.P. a fost cel care s-a sustras de la plata TVA prin întocmirea unor facturi

de vânzare în care în loc să evidențieze TVA raportat la valoarea de vânzare, nu

a calculat această taxă trecând pe factură sintagmele „TVA inclus și nedeductibil”

sau „marjă profit” cu toate că știa că această taxă nu este inclusă în preț și nu

a fost plătită nici la achiziția autoturismelor și nici la revânzarea lor. Astfel

bugetul de stat a fost prejudiciat cu suma de 2.194.155 RON reprezentând TVA (SC

U.A. SRL).

Așa cum s-a precizat

și în literatura de specialitate, în cazul operațiunilor de tip „achiziție intracomunitară”

de genul celor derulate de inculpat prin SC U.A. SRL, persoana obligată la plata

TVA este clientul situat în România în măsura în care livrarea nu a fost taxată

în celălalt stat membru (a se vedea în acest sens D. Pătroi, F. Cuciureanu: TVA

intracomunitar. Frauda carusel. Rambursarea TVA. Ed. C.H. Beck. București, 2009,

pag. 17-27).

Totodată, fapte

asemănătoare cu cele comise de inculpat sunt considerate fraude fiscale și potrivit

jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene adoptată pe cale preliminară

(a se vedea în acest sens Hotărârea din cauza C-285/2009), dar și potrivit jurisprudenței

naționale (a se vedea în acest sens sentința penală nr. 494/2010 a Judecătoriei

Cluj-Napoca adoptată în Dosar nr. 27255/211/2010 rămasă definitivă și irevocabilă

prin decizia penală nr. 1366/2011 a Curții de Apel Cluj).

S-a apreciat că

în cauză nu se impune începerea urmăririi penale față de numitul B.A., deoarece

a comis fapta fără vinovăție, acesta fiind în eroare în ceea ce privește conținutul

actelor semnate de el, fără să aibă reprezentarea că ar acționa în calitate de asociat

sau administrator al unei societăți comerciale cu intenția de a se sustrage de la

plata obligațiilor fiscale față de stat.

Pe de altă parte,

din probatoriul administrat în cauză rezultă că fapta a fost comisă în participație

improprie de către inculpatul U.I.P. care a determinat, înlesnit și ajutat cu intenție

pe numitul B.A. la săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată,

transformându-l într-un simplu instrument, care urma să răspundă pentru întregul

prejudiciu cauzat prin intermediul SC D. SRL.

În sprijinul acestui

punct de vedere vin următoarele probe administrate în cauză:

U.I.P. a fost cel care a solicitat numitei C.G.A. să conducă evidențele contabile

ale SC D. SRL și SC U.A. SRL, plătind acesteia un onorariu de 50 RON/lună și a fost

singura persoană care a ținut legătura în numele celor două societăți cu aceasta.

Din declarația contabilei rezultă că nu l-a cunoscut pe B.A., dar din acte știa

că este asociat, însă inculpatul U.I.P. a fost cel care prelua decontul TVA și declarația

privind impozitul pe profit pentru a le depune lunar, respectiv trimestrial la A.F.P.

U.I.P. era plătit cu suma de 150-200 euro/autoturism de diferite persoane care cumpărau

și vindeau în numele SC D. SRL sau SC U.A. SRL autoturisme achiziționate din statele

membre ale UE, acest lucru rezultând din declarațiile martorilor G.M.I. și K.E.

Aceste persoane arată că nu-l cunosc pe B.A. și că au primit împuternicirile de

a acționa în numele societății D. de la U.I.P. care le înmâna inclusiv ștampila

acestei firme pentru a fi utilizată cu ocazia perfectării cumpărării unor autoturisme

în străinătate. Martorii K.E., A.D. și M.V.H. arată că atât ei, cât și alte persoane

în cursul anului 2011 au adus în numele SC D. SRL și SC U.A. SRL mai multe autoturisme

din spațiul unional. Martorii descriu în unanimitate modul de operare al inculpatului

și anume pentru sume cuprinse între 150-200 euro inculpatul U.I.P. se ocupa de întocmirea

actelor necesare vânzării autoturismelor în România (factură, certificat fiscal).

numitului B.A. rezultă că este analfabet, nu știe să citească și în cursul anului

2010 a semnat la cererea inculpatului U.I.P., care l-a angajat ca zilier, mai multe

documente cu promisiunea că va fi dus la „lucru” în Germania. Tot el arată că a

semnat doar documente care i-au fost puse în față de inculpatul U.I.P. și despre

care știa că sunt necesare pentru a putea pleca la muncă în străinătate.

U.I.P. a cunoscut foarte bine mecanismul de eludare a TVA cu ocazia revânzarii autoturismelor

achiziționate din UE, deoarece și până la înființarea SC U.A. SRL a încercat să

acționeze în numele altor persoane. Astfel, în luna ianuarie 2010 a acționat în

calitate de „împuternicit” al SC A.D. SRL, reprezentantul căruia s-a sustras deja

plata TVA în sumă de 1.506.459 RON datorată bugetului de stat. În acest caz inculpatul

a participat inclusiv la „discuția finală cu contribuabilul” aflând astfel chiar

de la organele de control fiscal, încă în ianuarie 2010, care este modul legal și

corect de colectare, calculare și plată a TVA-ului în cazul derulării unor operațiuni

cum sunt cele sus-amintite.

rând s-a constatat că inculpatul pentru a scăpa de răspunderea penală are obiceiul

de a folosi persoane neșcolarizate sau fără adăpost care să figureze în documentele

constitutive ale societăților comerciale prin intermediul cărora inculpatul prejudiciază

bugetul de stat sau interesele altora.

Astfel, în cazul

SC D. SRL administrator și asociat este numitul B.A. care este analfabet și a lucrat

ca zilier pentru inculpat, iar la comiterea altor fapte care constituie obiectul

Dosarelor nr. 3572/P/2009 și 1796/P/2010 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria

Turda, inculpatul a cesionat părțile sociale ale SC U.T. SRL (o a treia societate

comercială folosită de inculpat la săvârșirea unor infracțiuni) unei persoane fără

adăpost din Oradea pe nume O.L.G. prin intermediul căreia săvârșea fapte prevăzute

de legea penală.

penale inculpatul U.I.P. în fața probelor din care rezultă fără echivoc că a fost

singura persoană care a desfășurat operațiuni comerciale în numele SC D. SRL și

SC U.A. SRL, a recunoscut că el este cel care a asigurat sediul și pentru prima

societate, cel care a deținut evidențele contabile la propriul domiciliu, cel care

a întocmit facturile de vânzare ale autoturismelor, cel care se ocupa de întocmirea

împuternicirilor pentru diverse persoane care cumpărau autoturismele din străinătate,

cel care se deplasa în târgurile de mașini și cel care scotea certificatul fiscal

pentru autoturismele vândute și cel care ținea legătura cu contabila. Pentru a minimaliza

contribuția sa la comiterea faptelor și pentru a transfera întreaga vinovăție asupra

numitului B.A., inculpatul U.I.P., în cursul urmăririi penale a arătat că toate

documentele întocmite în numele SC D. SRL erau semnate de B.A. și că acesta ar fi

participat la încasarea comisioanelor plătite de persoanele împuternicite pentru

fiecare mașină tranzacționată cu ajutorul societății de mai sus. Numitul B.A. recunoaște

că, din când în când a primit sume între 20 și 50 RON de la U.I.P. și că a semnat

diferite documente dar consideră că a făcut acest lucru pentru a putea merge la

muncă în străinătate fără a cunoaște ce afaceri derulează inculpatul și fără a participa

în vreun fel la activitatea vreunei societăți comerciale.

U.I.P. a recunoscut că în perioada ianuarie 2011 a cumpărat în numele SC D. SRL

aproximativ 20 de autoturisme din Austria și Germania și că a predat documentele

și ștampila acestei societăți numitului B.A. la sfârșitul anului 2011. Totodată,

inculpatul a recunoscut că i s-a atras atenția de către contabilă că nu întocmește

corect facturile. De asemenea, inculpatul a recunoscut că în perioada martie - octombrie

2011 a achiziționat în numele SC U.A. SRL aproximativ 100 de autoturisme, însă din

evidențele Serviciului impozite și taxe din cadrul Primăriei mun. Câmpia Turzii,

rezultă că în perioada martie 2011 - ianuarie 2012 au figurat în parcul auto al

SC U.A. SRL un nr. de 247 de autovehicule.

În acest context,

s-a reținut că intenția infracțională a inculpatului U.I.P. de a prejudicia bugetul

de stat, prin sustragerea de la plata obligațiilor fiscale, este pe deplin dovedită,

ținând cont și de faptul că, deși încă din ianuarie 2010 a aflat personal de la

organele de control fiscal modul de calculare, colectare și plată a TVA-ului în

cazul revânzării unor autoturisme uzate, cumpărate din alte state membre ale UE,

acesta în cursul anilor 2010 - 2011, acționând în numele a două societăți comerciale

a reușit să cauzeze bugetului de stat un prejudiciu efectiv de 3.606.150 RON (în

prezentul dosar prejudiciul total efectiv fiind de 2.418.814 RON), din care nu a

recuperat nimic. Mai mult decât atât, raportat la faptul că inculpatul realizează

din salariu, în mod legal, un venit de 800 RON/lună, teoretic prin cedarea întregului

venit lunar, acesta ar avea șanse de a recupera prejudiciul total, reținut în două

dosare, în 375 de ani, iar prejudiciul reținut în sarcina sa în prezentul dosar,

în 252 de ani. În continuare există posibilitatea ca acest prejudiciu să fie suplimentat,

dat fiind faptul că inculpatul a fost pus în libertate de către Curtea de Apel Cluj,

după ce în perioada 13-20 februarie 2012 a fost reținut, respectiv arestat de către

Tribunalul Cluj.

În perioadele

10 noiembrie 2010 - 22 decembrie 2010 și 04 mai 2011 - 13 mai 2011 la societatea

de mai sus, organele de inspecție fiscală din cadrul A.N.A.F. - D.G.F.P. Cluj, au

efectuat două inspecții fiscale vizând modul de îndeplinire a obligației fiscale

de plată a TVA în perioada iunie 2010 - decembrie 2010 în cadrul SC D. SRL Câmpia

Turzii.

Din verificarea

taxei pe valoare adăugată colectată, înscrisă în facturile emise de către SC D.

SRL în perioada verificată, reprezentând vânzări de autoturisme în România și a

deconturilor de TVA întocmite pentru perioada verificată, s-a constatat că inculpatul

U.I.P., cu ocazia vânzării unor autovehicule achiziționate de la diferiți vânzători

din Germania și Austria, către diverse persoane fizice din România, a aplicat cota

de TVA doar asupra marjei profitului cu toate că această taxă nu a fost achitată

de societate raportat la valoarea autoturismelor, nici la data achiziționării acestora.

Din rapoartele

VIES din 08 decembrie 2010 și din 11 martie 2011 respectiv din facturile prezentate

de SC D. SRL a rezultat că furnizorii societății au fost persoane impozabile înregistrate

în scopuri de TVA care au declarat tranzacțiile ca și livrări intracomunitare. VIES

sau Sistemul de Schimb de Informații privind TVA-ul este un mijloc electronic de

transmitere a informației referitoare la înregistrarea în scopuri de TVA, la validitatea

numerelor de înregistrare pentru TVA al companiilor înregistrate în UE și la livrările

intracomunitare efectuate de furnizori din state membre.

Întrucât legislația

referitoare la TVA este armonizată pentru toate statele membre ale UE, livrările

intracomunitare de bunuri second hand, care trebuie să îndeplinească anumite condiții,

nu trebuie cuprinse în declarația recapitulativă privind livrările/achizițiile/prestările

intracomunitare, însă, în cazul de față, din declarațiile depuse de vânzătorii de

autoturisme din UE de la care SC D. SRL a achiziționat autoturismele revândute în

România nu rezultă că aceste bunuri ar fi supuse regimului special aplicat bunurilor

second hand.

SC D. SRL prin

inculpatul U.I.P. astfel a achiziționat bunurile din interiorul UE de la persoane

impozabile revânzătoare care nu au aplicat regimul special și prin urmare bunurile

nu au fost taxate în statul membru de unde sunt furnizate și societatea din România

nu avea dreptul la deducerea taxei datorate sau achitate pentru bunurile respective

conform prevederilor art. 152

2

alin. (6) și (10) din Legea nr. 571/2003

privind C. fisc.

În urma verificărilor

s-a constatat că la vânzarea autovehiculelor second hand pe teritoriul României

SC D. SRL avea obligația de a aplica regimul normal de TVA în sensul de a colecta

taxa pe valoare adăugată la prețul de vânzare al autovehiculelor second hand, în

sumă de 5.013.893 RON. În schimb învinuitul a calculat TVA doar la marja de profit

deși TVA-ul se aplică la marja de profit la achizițiile intracomunitare doar dacă

societatea și achiziția îndeplinesc anumite condiții. Ori, așa cum rezultă din procesul-verbal

de inspecție fiscală, societatea de mai sus nu a îndeplinit condițiile necesare

aplicării regimului special de taxare deoarece furnizorii societății sunt persoane

impozabile înregistrate în scopuri de TVA care au declarat conform datelor din programul

VIES aceste tranzacții ca și livrări intracomunitare și nu fac parte dintre furnizorii

prevăzuți de art. 152

2

alin. (2) lit. a)-d) C. fisc., iar vânzările efectuate

de societățile din Germania și Austria către SC D. SRL au fost considerate de operatorii

din aceste țări, operațiuni scutite și nu livrări supuse regimului special de achitare

a TVA.

Mai precis în

urma verificării documentelor contabile organele de control au constatat că pentru

achizițiile intracomunitare de bunuri autoturisme second hand furnizorii au aplicat

regimul „taxarea inversă” fapt ce obliga beneficiarul, în cazul nostru SC D. SRL

să aplice același regim de taxare. Societatea din urmă însă, nu a aplicat regimul

de taxare inversă care implică colectarea TVA-ului asupra bazei de impozitare la

prețul de vânzare a autoturismelor second hand achiziționate din UE, învinuitul

U.I.P. calculând cu ocazia întocmirii facturilor de vânzare TVA doar asupra marjei

de profit.

Inculpatul U.I.P.

în declarațiile sale a susținut că nu a avut intenția de a se sustrage de la plata

TVA și a încercat să se apere prin invocarea faptului că înainte de a aplica TVA

doar la marja de profit și nu la valoarea de vânzare a autoturismelor, s-ar fi interesat

la organele fiscale din Câmpia Turzii de unde ar fi primit o confirmare de la un

funcționar în sensul că facturile întocmite de el ar fi corecte. Este de menționat

însă că învinuitul nu a putut indica numele funcționarului și nu a putut prezenta

vreo îndrumare scrisă oficială care ar proveni de la organele fiscale.

În cauză a fost

audiată în calitate de martor și numita C.G.A. care s-a ocupat de conducerea evidenței

contabile a SC D. SRL însă aceasta a arătat că a întocmit evidențele contabile pe

baza documentelor prezentate de inculpatul U.I.P. Totodată martora arată că și-a

dat seama că modul de calcul al TVA-ului folosit de învinuit nu era corect deoarece

TVA-ul trebuia calculat la valoarea de revânzarea a autoturismelor motiv pentru

care l-a avertizat pe inculpatul U.I.P. să intre în legalitate, însă acesta din

urmă i-a spus că și alte societăți comerciale procedează la fel, motiv pentru care

a ignorat sfatul acesteia.

Într-adevăr, inculpatul

a fost cel care s-a sustras de la plata TVA prin întocmirea unor facturi de vânzare

în care în loc să evidențieze TVA raportat la valoarea de vânzare, nu a calculat

această taxă trecând pe factură sintagma „TVA inclus și nedeductibil” cu toate că

știa că această taxă nu este inclusă în preț și nu a fost plătită nici la achiziția

autoturismelor și nici la revânzarea lor. Astfel bugetul de stat a fost prejudiciat

cu suma de 1.187.336 RON reprezentând TVA.

S-a apreciat că

nu se impune punerea în mișcare a acțiunii penale față de învinuitul B.A., deoarece

acesta a comis fapta fără vinovăție, acesta fiind în eroare în ceea ce privește

conținutul actelor semnate de el, fără să aibă reprezentarea că ar acționa în calitate

de asociat sau administrator al unei societăți comerciale cu intenția de a se sustrage

de la plata obligațiilor fiscale față de stat însă din probatoriul administrat în

cauză rezultă că fapta a fost comisă în participație improprie de către inculpatul

U.I.P. care a determinat, înlesnit și ajutat cu intenție pe învinuitul B.A. la săvârșirea

infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată, transformându-l într-un simplu

instrument care urma să răspundă pentru întregul prejudiciu cauzat.

În sprijinul acestui

punct de vedere vin următoarele probe administrate în cauză:

Martorul S.C.

a intermediat vânzarea părților sociale ale SC D. SRL de la S.R.D. către B.A. fără

ca cei doi să se întâlnească vreodată și fără ca B.A. să-și fi manifestat dorința

de a cumpăra aceste părți sociale față de S.R.D. sau martorul sus-amintit. S.C.

recunoaște că inculpatul U.I.P. a fost cel care l-a contactat și i-a spus că B.A.

ar fi interesat să cumpere părțile sociale ale societății de mai sus. Același martor

deși declară că B.A. a fost împreună cu el și U.I.P. la semnarea actului de cesiune

și la depunerea specimenului de semnătură, în cursul urmăririi penale pe baza unei

planșe fotografice pe care figura și fotografia lui B.A. nu a reușit să-l identifice

pe acesta fapt ce ne duce la concluzia că inculpatul U.I.P. a fost cel care a ținut

exclusiv legătura cu martorul.

În cauză a fost

audiat și numitul S.C.F., avocat în cadrul Baroului Cluj, fiul numitului S.C., care

a întocmit documentele necesare cesionării părților sociale ale SC D. SRL între

S.R.D. și B.A., acesta declarând că învinuitul B.A. a fost însoțit de U.I.P. la

sediul O.R.C. Biroul Turda. Pe baza planșei fotografice în cursul urmăririi penale

nici avocatul S.C.F. nu a reușit să-l recunoască pe B.A., ci doar pe inculpatul

U.I.P.

Inculpatul U.I.P.

a fost cel care a solicitat numitei C.G.A. să conducă evidențele contabile ale SC

D. SRL plătind acesteia un onorariu de 150 RON/lună și a fost singura persoană care

a ținut legătura în numele societății cu aceasta. Din declarația contabilei rezultă

că nu l-a cunoscut pe B.A., dar din acte știa că este asociat, însă inculpatul U.I.P.

a fost cel care prelua decontul TVA și declarația privind impozitul pe profit pentru

a le depune lunar, respectiv trimestrial la A.F.P.

Inculpatul U.I.P.

era plătit cu suma de 100-150 euro/autoturism de diferite persoane care cumpărau

și vindeau în numele SC D. SRL autoturisme achiziționate din statele membre UE,

acest lucru rezultând din declarațiile martorilor P.I.C., P.D.C., G.M.I. și K.E.

Aceste persoane arată că nu-l cunosc pe B.A. și că au primit împuternicirile de

a acționa în numele societății D. de la U.I.P. care le înmâna inclusiv ștampila

acestei firme pentru a fi utilizată cu ocazia perfectării cumpărării unor autoturisme

în străinătate.

Așa cum a rezultat

din declarația martorului F.N.C. inculpatul U.I.P. se ocupa de întocmirea facturilor

și de obținerea certificatelor fiscale pentru vânzarea autoturismelor către clienți

din țară. Nici martorul de mai sus nu îl cunoaște pe învinuitul B.A.

Și în acest caz

au fost avute în vedere declarațiile învinuitului B.A. în sensul că este analfabet,

nu știe să citească și în cursul anului 2010 a semnat la cererea inculpatului U.I.P.

care l-a angajat ca zilier mai multe documente cu promisiunea că va fi dus la „lucru”

în Germania. Pentru a fi mai convingător inculpatul U.I.P. l-a ajutat pe B.A. și

la obținerea unui pașaport. învinuitul B.A. neagă că ar fi știut că este asociat

și administrator al SC D. SRL arătând că nu-l cunoaște pe S.R.D. și nu a cumpărat

de la acesta părțile sociale ale unei societăți comerciale. B.A. arată că a semnat

doar documente care i-au fost puse în față de inculpatul U.I.P. și despre care știa

că sunt necesare pentru a putea pleca la muncă în străinătate. Totodată, acesta

a precizat că nu cunoaște nici un avocat pe numele de S.C.F.

Documentele SC

D. SRL, acte constitutive și contabile au fost predate de inculpatul U.I.P. către

învinuitul B.A. doar în data de 19 iunie 2011, adică după ce s-a finalizat și cel

de-al doilea control întreprins de organele fiscale.

În cursul urmăririi

penale inculpatul U.I.P. în fața probelor din care a rezultat fără echivoc că a

fost singura persoană care a desfășurat operațiuni comerciale în numele SC D. SRL,

a recunoscut că B.A. i-ar fi spus că nu știe să scrie și să citească, respectiv

faptul că el este cel care a asigurat sediu pentru societate, cel care a deținut

evidențele contabile la propriul domiciliu, cel care a întocmit facturile de vânzare

ale autoturismelor, cel care se ocupa de întocmirea împuternicirilor pentru diverse

persoane care cumpărau autoturismele din străinătate, cel care se deplasa în târgurile

de mașini și cel care scotea certificatul fiscal pentru autoturismele vândute și

cel care ținea legătura cu contabila. Pentru a minimaliza contribuția sa la comiterea

faptelor și pentru a transfera întreaga vinovăție asupra învinuitului B.A., inculpatul

U.I.P. Însă în cursul urmăririi penale a arătat că toate documentele întocmite în

numele SC D. SRL erau semnate de B.A. și că acesta ar fi participat la încasarea

comisioanelor plătite de persoanele împuternicite pentru fiecare mașină tranzacționată

cu ajutorul societății de mai sus. învinuitul B.A. recunoaște că din când în când

a primit sume între 50 și 150 RON de la U.I.P. și că a semnat diferite documente

dar consideră că a făcut acest lucru pentru a putea merge la muncă în străinătate

fără a cunoaște ce afaceri derulează inculpatul și fără a participa în vreun fel

la activitatea vreunei societăți comerciale.

Având în vedere

împrejurarea că inculpatul a recunoscut în fața judecătorului, în totalitate, săvârșirea

faptelor astfel cum au fost descrise în rechizitoriile întocmite, judecata urmând

a avea loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală pe care

inculpatul a declarat că și le însușește, instanța a admis cererea acestuia de a

fi judecat conform dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., reținând că

din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă că aceste fapte există,

constituie infracțiuni și au fost săvârșite de inculpat.

La termenul de

judecată din data de 24 ianuarie 2013 reprezentanta parchetului a solicitat în conformitate

cu prevederile art. 334 C. proc. pen. schimbarea încadrării juridice a faptelor

reținute în sarcina inculpatului, din infracțiunea de evaziune fiscală prev. de

art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu art. 41 alin. (2) C. pen. și

art. 31 alin. (2) C. pen. în infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9

alin. (1) lit. b), și alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu art. 41 alin. (2) C.

pen. și art. 31 alin. (2) C. pen., în privința faptei comise în perioada iunie -

decembrie 2010, reținută prin rechizitoriul nr. 259/P/2010 și descrisă în prezenta

hotărâre, respectiv din infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin.

(1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea

de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) și alin. (3) din Legea

nr. 241/2005 cu art. 41 alin. (2) C. pen. în ceea ce privește fapta comisă în perioada

martie - decembrie 2011, descrisă în rechizitoriul nr. 44/P/2012.

Această solicitare

urmează a fi admisă, în condițiile în care prejudiciul cauzat prin aceste fapte

reținute în sarcina inculpatului depășește suma de 100.000 euro în primul caz, respectiv

suma de 500.000 euro în cel de al doilea caz, ceea ce impune reținerea formelor

calificate ale infracțiunii de evaziune fiscală, având în vedere cursul mediu leu/euro

din perioada respectivă, anume 4,2 RON/1 euro.

În drept, fapta

inculpatului U.I.P. care l-a îndemnat și ajutat pe numitul B.A. să devină asociat

unic și administrator al SC D. SRL din Câmpia Turzii, județul Cluj, profitând că

acesta este analfabet și nu conștientiza consecințele fiscale ale derulării unor

operațiuni comerciale după care a acționat în calitate de administrator de fapt

al acestei societăți și în perioada ianuarie - noiembrie 2011, în mod repetat, dar

în baza aceleiași rezoluții infracționale, cu scopul de a se sustrage de la plata

taxei pe valoare adăugată în România, deși în urma vânzării unor autoturisme uzate,

achiziționate din Germania și Austria, în valoare de 936.078 RON către diverse persoane

fizice, a omis în totalitate evidențierea în actele contabile a operațiunilor comerciale

și a veniturilor realizate, cauzând astfel un prejudiciu de 224.659 RON bugetului

de stat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală

în formă continuată prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu

aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în participație improprie raportat la art. 31

alin. (2) C. pen.

Fapta inculpatului

U.I.P., în calitate asociat unic și administrator al SC U.A. SRL din Câmpia Turzii,

județul Cluj care în perioada martie - decembrie 2011, în mod repetat dar pe baza

aceleiași rezoluții infracționale, cu scopul de a se sustrage de la plata taxei

pe valoare adăugată în România, deși în urma vânzării unor autoturisme uzate, achiziționate

din Germania și Austria, în valoare de 9.142.312 RON către diverse persoane fizice,avea

obligația să colecteze TVA la prețul de vânzare, a calculat această taxă doar marjei

de profit, adică la adaosul comercial practicat la vânzare, omițând evidențierea

TVA-ului corect în facturile emise, cauzând astfel un prejudiciu de 2.194.155 RON

bugetului de stat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune

fiscală în formă continuată prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) și alin. (3) din Legea

nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta inculpatului

U.I.P. care l-a îndemnat și ajutat pe numitul B.A. să devină asociat unic și administrator

al SC D. SRL Câmpia Turzii, profitând că este analfabet și nu conștientiza consecințele

fiscale ale derulării unor operațiuni comerciale după care a acționat în calitate

de administrator de fapt al acestei societăți și în perioada iunie 2010 - decembrie

2010 în mod repetat și în baza unei rezoluții infracționale unice cu scopul de a

se sustrage de la plata taxei pe valoarea adăugată în România, deși în urma vânzării

unor autoturisme uzate achiziționate din Germania și Austria, în valoare de 5.013.893

RON către diverse persoane fizice avea obligația să colecteze TVA la prețul de vânzare,

a calculat această taxă doar marjei de profit adică la ada