ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1892/2005

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 442 din 18 septembrie 2003, Tribunalul Galați a condamnat pe inculpatul D.ȘT.D. la: - un an și 4 luni închisoare, pentru infracțiunea de delapidare, prevăzută de art. 215 1 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 13 C. pen.; - 8 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; - 7 luni închisoare, prevăzută de art. 291, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Conform art. 33 – art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de un an și 4 luni închisoare, sporită la 2 ani închisoare.

În baza art. 81 și art. 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării acestei pedepse rezultante, pe durata termenului de încercare de 4 ani. S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani, în pedepsele componente: un an și 4 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 1 alin. (1), cu aplicarea art. 13 și art. 41 alin. (2), 8 luni închisoare, pentru infracțiunea, prevăzută de art. 290, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., 7 luni închisoare, pentru infracțiunea, prevăzută de art. 291, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În baza art. 1 și 8 din Legea nr. 543/2002, s-a constatat grațiată integral și condiționat pedeapsa de un an și 4 luni închisoare, aplicată inculpatului D.Șt.D., pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 215 1 alin. (1), cu aplicarea art. 13 și art. 41 alin. (2) C. pen.

(fapta din august – noiembrie 1999). S-a atras atenția asupra consecințelor prevăzute de art. 7 din Legea nr. 543/2002. În baza art. 33 și art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele negrațiabile de 8 luni închisoare și respectiv 7 luni închisoare și s-a dispus ca inculpatul D.Șt.D. să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 luni închisoare. Conform art. 81 și art. 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a pedepsei rezultante de 8 luni închisoare, pe durata termenului de încercare, de 2 ani și 8 luni închisoare. S-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor prevăzute de art. 83 C. pen. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa rezultantă durata executată de inculpat, de 24 de ore (27 iunie 2000). S-a constatat recuperat în parte prejudiciul cauzat părții vătămate SC P. SA Predeal.

În baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a confiscat în folosul statului de la inculpat suma de 5.000.000 lei. În conformitate cu dispozițiile art. 348 C. proc. pen., s-au desființat în totalitate facturile fiscale: nr. 3915941/1999 emisă de SC E.I. SRL București, nr. 4832643/1999 emisă de SC M.I. SRL București, nr. 4832644/1999 emisă de aceeași societate, nr. 4422865/1999 emisă de SC P.C. SRL și nr. 7917719/1999 emisă de SC C.N.I. SRL București, contractele nr. 144/1999 încheiat între SC E.I.I. SRL și SC P. SA, nr. 801/1999 încheiat între SC M.I. SRL cu nr. 0078/1999 încheiat între SC P.C. SRL București și SC P. SA, chitanțele nr. 4026090/1999 emisă de SC E.I. SRL București, nr. 5200753/1999 și nr. 5200754/1999 emisă de SC M.I.

SRL București, nr. 3412015/1999 emisă de SC P.C. SRL București și nr. 2135577/1999 emisă de SC C.N.I. SRL București. Conform art. 189 și art. 1919 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 3.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele: Prin rechizitoriul nr. 192/ P din 27 iulie 2000 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov a fost trimis în judecată în stare de libertate, inculpatul D.Șt.D., pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare, prevăzută de art. 215 1 alin. (1) și (2) C. pen. și fals, prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. S-a reținut, în fapt, prin actul de sesizare al instanței că, la data de 15 iulie 1999, inculpatul D.Șt.D.

a fost numit în funcția de director general al SC P. SA jud. Brașov și că, în perioada august – septembrie 1999 a ridicat atât personal, cât și prin intermediul unor salariați diferite sume de bani cu titlu de avans suma totalizând 117 milioane lei, pe care i-a folosit în scop personal. Pentru a acoperi fictiv în contabilitatea societății sumele luate fără drept, inculpatul a încheiat diferite acte juridice în numele și pe seama SC P. SA, sumele respective fiind justificate cu patru facturi și chitanțe fiscale, atestându-se diferite servicii prestate de unele societăți, către SC P. SA Facturile și chitanțele au fost emise fictiv către SC E.I.I. SRL București, SC M.I. SRL București și SC P.C.I.

SRL București, firmă neexistentă în realitate. Actele false au fost înmânate de inculpatul D.Șt.D. martorei Ș.M., salariat al societății, căreia i-a precizat că justifică sumele de bani luate din contabilitate cu titlu de avans pentru el și pentru martorii M.A. și P.E. La data de 30 noiembrie și 1 decembrie 1999, inculpatul D.Șt.D. a ridicat din caseria societății suma de 10 milioane lei, cu care ulterior și-a achiziționat fictiv un telefon mobil, de la SC C.N.I. SRL București. În realitate, telefonul mobil a fost achiziționat de inculpat din Brașov de la magazinul SC R. SRL Brașov. La data de 10 decembrie 1999, auzind de existența unui control financiar la societatea din Predeal, unde era director, inculpatul D.Șt.D.

a dat suma de 60 milioane numitului S.F. pentru ca acești bani să ajungă în contabilitate și astfel să fie acoperit în parte prejudiciul. În cele din urmă a fost acoperit prejudiciul până la suma de 114 milioane lei, fiind emise dispoziții de încasare pe numele inculpatului. La solicitarea inculpatului au fost refăcute dispozițiile de încasare fără a fi trecut numele acestuia, fiind indicate firmele din București ca plătitoare. Inițial, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov, la 1256/2000.

Pe baza probelor administrate și analizate Tribunalul Brașov, prin sentința penală nr. 185 din 21 iunie 2001, l-a condamnat pe inculpat (după schimbarea încadrării juridice din infracțiune de fals, prevăzută de art. 290, cu aplicarea art. 41 alin. (2) în 5 infracțiuni de uz de fals, prevăzute de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 33 C. pen., și din infracțiunea de delapidare, prevăzută de art. 215 1 alin. (1) și (2) C. pen., în infracțiunea de delapidare, prevăzută de art. 215 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen.) la 2 ani închisoare, pentru infracțiunea de delapidare, prevăzută de art. 215 alin. (1), cu aplicarea art. 13 C. pen., la 5 pedepse de câte un an închisoare, pentru 5 infracțiuni de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen., dispunând în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

În baza art. 81 și art. 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a acestei pedepsei, pe durata termenului de încercare de 4 ani. S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen., s-a dedus în baza art. 88 C. pen., reținerea de 24 ore (27 iunie 2000) a inculpatului s-a constatat în baza art. 346 C. proc. pen., că prejudiciul cauzat părții civile SC P. SA a fost recuperat. În baza art. 348 C. proc. pen., s-au desființat în totalitate, facturile fiscale: nr. 39, 5941 din 31 august 1999 emise de E.I.I. SRL București, nr. 4832643 din 31 august 1999 a SC M.I. SRL București, nr. 4832644 din 31 august 1999 emisă de aceeași unitate, nr. 4422865 din 27 septembrie 1999 emisă de SC P.C.I.

SRL și nr. 7917719 din 30 noiembrie 1999 emis de SC C.N.I. SRL Internațional București, contractele nr. 144 din 27 iulie 1999 încheiat între SC E.I.I. SRL București și SC P. SA Predeal, nr. 801 din 30 august 1999 încheiat între SC M.I. SRL și SC P. SA Predeal, nr. 0788 din 27 septembrie 1999 încheiat între SC P.C.I. SRL și SC P. SA București și SC P. SA Predeal, precum și a chitanțelor cu nr. 4026090/1999 emisă de SC E.I. SRL București, nr. 5200753/1999 și 15200754/1999 emise de SC M.I. SRL București, nr. 3412015/1999 emisă de SC P.C.I. SRL București, nr. 2136577/1999, emisă de SC C.N.I. SRL București. În baza art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 1.700.000 lei, cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva sentinței penale nr. 185 din 21 iunie 2001 a Tribunalului Brașov, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și inculpatul D.Șt.D. În această fază a procesului s-a formulat cerere de strămutare a judecării cauzei, cererea fiind admisă de Curtea Supremă de Justiție care a dispus strămutarea judecării cauzei de la Curtea de Apel Brașov, la Curtea de Apel Galați. În consecință, prin încheierea de ședință din 1 februarie 2002, Curtea de Apel Brașov, a dispus scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea cauzei la Curtea de Apel Galați, pentru soluționarea apelurilor. Analizând motivele din apel formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și inculpatul D.Șt.D., Curtea de Apel Galați, prin decizia penală nr. 200 din 29 aprilie 2002, a admis cele două apeluri și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, respectiv la Tribunalul Galați.

În motivarea deciziei de casare, Curtea a apreciat că hotărârea penală nr. 185/2001 a Tribunalului Brașov nu a fost motivată, încălcându-se dispozițiile art. 356 C. proc. pen., că nu s-a răspuns la apărările formulate de inculpat, că în mod greșit au fost reținute 5 infracțiuni de fals, prevăzute de art. 291 C. pen. și, în fine, că nu au fost clarificate aspecte esențiale, legate de încadrarea juridică a faptelor. S-a dat îndrumarea că instanța de fond să reanalizeze probele existente în cauză și eventual să administreze și alte probe. În rejudecare, pe rolul Tribunalului Galați cauza a fost înregistrată la nr. 2198 din 27 august 2002 și s-a pronunțat sentința penală nr. 442 din 18 septembrie 2003 (sus-menționată), reținându-se pe baza probelor administrate că, în adevăr, în luna iulie 1999, inculpatul D.Șt.D.

a fost numit director al SC P. SA jud. Brașov, și încă de la numire a început să-și desfășoare activitatea în mod defectuos și abuziv. Astfel, inculpatul a dat dispoziție și a încasat de la caseria societății diferite sume de bani, atât personal, cât și prin intermediul martorilor M.A. și P.E., angajați ai societății. Inculpatul nu a justificat imediat sumele de bani luate, care s-au ridicat la circa 120 milioane, iar la insistențele serviciului de contabilitate a prezentat trei contracte încheiate fictiv cu unele societăți comerciale din București, care în realitate nu existau, contracte ce au fost concepute și semnate de către inculpat. În urma efectuării unor controale financiar – contabile în luna decembrie 1999, pentru a nu fi depistat, inculpatul a înmânat suma de 114 milioane lei martorei P.F., pentru a fi depus la contabilitate, astfel încât să nu apară în evidențele contabile lipsa banilor.

Totodată, inculpatul D.Șt.D. a dat dispoziție să se întocmească facturi fiscale prin care să se ateste că suma de bani a fost primită de la cele trei societăți din București, care în realitate însă erau fictive. Chitanțele fiscale întocmite au fost folosite și depuse de inculpat la caseria societății P. SA. Reținând această situație de fapt, instanța a apreciat că, în drept, faptele comise de inculpat constituie infracțiunea de delapidare, prevăzută de art. 215 1 alin. (1), cu aplicarea art. 1 alin. (2) și art. 13 C. pen., infracțiune de fals în înscrisuri sub semnătură, prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., motiv pentru care a dispus, conform art. 334 C. proc.

pen., schimbarea încadrării juridice din dispozițiile art. 215 1 alin. (1) și (2) și art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 290 C. pen. și condamnarea inculpatului pentru infracțiunile reținute. Împotriva acestei hotărâri, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și inculpatul D.Șt.D. În apelul parchetului se invocă nelegalitatea și netemeinicia sentinței sub aspectul încadrării juridice, a individualizării pedepsei și a măsurii confiscării. În dezvoltarea acestor motive se arată, în esență, că, în mod greșit s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 290 și art. 291 C. pen., iar pedeapsa pentru infracțiunea de delapidare a fost injust individualizată, fiind prea mică în raport de gravitatea faptei și de persoana inculpatului, care a avut o atitudine constant nesinceră.

De asemenea, s-a susținut că sentința este nelegală și în ceea ce privește confiscarea de la inculpat a sumei de 5.000.000 lei conform art. 118 lit. d) C. pen., deoarece i s-a creat inculpatului o situație mai grea, în propria cale de atac, încălcându-se principiul „non reformațio in pejus”. Inculpatul, la rândul său critică sentința pentru netemeinicie și nelegalitate, invocând nevinovăția sa și solicitând achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a), combinat cu art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. În dezvoltarea motivelor de apel, inculpatul susține, în esență, că instanța nu a răspuns la apărările sale, iar vinovăția sa pentru faptele pentru care a fost condamnat nu a fost dovedită, fiind reținută de instanță pe baza unor probe contradictorii.

Curtea de Apel Galați, prin decizia penală nr. 545/ A din 4 octombrie 2004, a admis, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și de inculpatul D.Șt.D., împotriva sentinței penale nr. 442 din 18 septembrie 2003, pronunțată de Tribunalul Galați, în dosarul nr. 2198/P/2002. Desființează în parte sentința penală nr. 442 din 18 septembrie 2003 a Tribunalului Galați și în rejudecare: Înlătură din sentința penală apelată dispozițiile privind condamnarea inculpatului și dispoziția conform căreia în baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a confiscat în folosul statului de la inculpat suma de 5.000.000 lei. Prin schimbarea încadrării juridice, conform art. 334 C. proc. pen., din infracțiunea de delapidare, prevăzută de art. 215 1 alin. (1) și (2) C. pen., în infracțiunea de delapidare, prevăzută de art. 215 1 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 13 C. pen., condamnă pe inculpatul D.Șt.D.

la o pedeapsă de 2 ani închisoare. Condamnă pe același inculpat la o pedeapsă de un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., contopește pedeapsa de 2 ani închisoare, cu pedeapsa de un an închisoare și dispune ca inculpatul D.Șt.D. să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv de 2 ani închisoare. În baza art. 81 C. pen., dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare prevăzută de art. 82 C. pen., respectiv pe o durată de 4 ani.

Conform art. 88 C. pen., deduce din pedeapsă durata reținerii de 24 ore din data de 27 iunie 2000. Descontopește pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare în pedepsele componente, respectiv: - pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare, prevăzută de art. 215 1 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 13 C. pen.: - pedeapsa de un an închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Constată grațiată integral și condiționat conform art. 1 din Legea nr. 543/2002, pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare, prevăzută de art. 215 1 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 13 C. pen.

Potrivit art. 82 C. pen., stabilește pentru pedeapsa de 2 ani închisoare un termen de încercare de 4 ani și pentru pedeapsa de un an închisoare un termen de încercare de 3 ani. Conform art. 359 C. proc. pen., se atrage atenția inculpatului asupra art. 83 C. pen., și a art. 7 din Legea nr. 543/2002. Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate. Inculpatul D.Șt.D., nemulțumit și de această hotărâre, în termenul legal, a declarat recurs, reluând motivele invocate în apel, respectiv a cerut a se vedea că nu sunt probe suficiente și certe cu privire la vinovăția sa, condiții în care se impune achitarea sa în baza art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., fie, să se caseze hotărârile date, cu trimitere spre rejudecare la instanța de fond, pentru suplimentarea probelor.

Recursul este nefondat. Examinându-se actele și probele administrate, în raport de criticile aduse de inculpat, precum și din oficiu se constată că, acestea, au fost evaluate corect de către instanța de apel și care a pronunțat, hotărârea atacată, prin prezentul recurs. Corect s-a stabilit vinovăția inculpatului cu privire la comiterea infracțiunilor reținute în sarcina sa, de către Curtea de Apel Galați, prin decizia penală nr. 545/ A din 4 octombrie 2004, aceasta fundamentându-se pe probe temeinice și necontradictorii. Acestea nu sunt nici insuficiente, după cum susține recurentul. Nu e nici un dubiu și după verificări detaliate ale apărărilor formulate de inculpat, de asemenea, nu se poate vorbi de nici un fel de „răzbunări din partea colegilor”, sau de „influențe din afara domeniului de activitate prestată de acesta”.

Nu pot fi primite aceste apărări, atâta vreme cât, imediat după data de numire în funcția de director general la SA P. SA (de la 15 iulie 1999) inculpatul și-a început defectuos activitatea și discreționar. Astfel, au fost apreciate dispozițiile date de recurent, de a încasa de la caseria societății, al cărui director fusese de curând numit, diferite sume de bani în perioada august – septembrie 1999. Inculpatul în aceste împrejurări, fie, personal, fie, prin mijlocirea martorilor M.A. și P.E. (angajați ai societății) și-a însușit fără drept din banii acesteia, suma totală de 117 milioane lei, cu titlu de avans și pe care i-a folosit în scop personal. Apoi, ce dubiu mai poate fi, asupra acestor fapte, efectiv desfășurate de făptuitor și nu „înscenate”, atunci când, tot el, pentru a acoperi fictiv în contabilitatea societății, sumele însușite fără titlu legal, încheie diferite acte juridice în numele și pe seama SC P. SA respectiv 4 facturi și chitanțe fiscale false.

În continuare, tot inculpatul este cel ce înmânează, martorei Ș.M. (salariat al societății) actele false indicate mai sus, cu precizarea că, „în acest mod justifică sumele de bani luate din contabilitate cu titlu de avans, pentru el și martorii M.A. și P.E.”. Deci, acestea fiind faptele întreprinse de inculpatul recurent și încadrarea juridică dată de către instanța de apel (prin decizia atacată), este cea legală și pe deplin întemeiat a fost corectată în sensul reținerii în concurs real doar, a infracțiunilor de, delapidare, prevăzute și pedepsite de art. 215 1 alin. (1) în formă continuată deci și cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., dar și al art. 13 C. pen., și ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută și pedepsită de art. 290 C. pen.

Este locul să subliniem că această infracțiune, include și uzul de fals, prevăzută de art. 291 C. pen., motiv pentru care, pe deplin justificat și legal s-a înlăturat cea de a 3-a infracțiune, eronat reținută de instanța de fond. În raport de cele analizate, recursul declarat urmează ca în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respins, ca nefondat și să se mențină hotărârea atacată ca temeinică și legală. Se vor aplica și prevederile art. 192 C. proc. pen., dată fiind culpa procesuală a inculpatului, urmează a fi obligat și la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.Șt.D. împotriva deciziei penale nr. 545/ A din 4 octombrie 2004 a Curții de Apel Galați. Obligă recurentul inculpat să plătească suma de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 18 martie 2005.