ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2221/2004

Asupra recursului penal de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 2695 din 24

octombrie 2002 a Judecătoriei Galați, inculpatul M.M. a fost condamnat la o

pedeapsă de un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare

prevăzută de art. 215

1

alin. (1) C. pen., dispunându-se suspendarea

condiționată a acesteia. Totodată, instanța l-a obligat pe inculpat la plata

despăgubirilor civile, l-a achitat pentru comiterea infracțiunii, prevăzută de art.

40 din Legea nr. 82/1991 și a încetat procesul penal pentru infracțiunea

prevăzută de art. 199 alin. (1) din Legea nr. 31/1990.

Apelurile declarate de inculpat și

de Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați au fost admise de Tribunalul Galați,

prin decizia penală nr. 648/2003, în sensul majorării pedepsei pentru

săvârșirea infracțiunii de delapidare la un an și 6 luni închisoare și

condamnarea la 9 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 40 din

Legea nr. 82/2001.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs inculpatul M.M. și partea civilă.

Curtea de Apel Galați prin decizia

penală nr. 1106 din 18 noiembrie 2003, a respins recursurile ca nefondate.

Inculpatul a formulat contestație în

anulare în temeiul dispozițiilor art. 386 și art. 389 C. proc. pen.

Toate motivele invocate de

contestator au fost analizate de Curtea de Apel Galați, care prin decizia

penală nr. 44/ R din 22 ianuarie 2004, a considerat că nu sunt întemeiate,

respingând contestația.

Hotărârea este definitivă, ca și

cealaltă decizie împotriva căreia s-a formulat contestația în anulare.

Cu toate acestea, inculpatul M.M. a

formulat recurs împotriva acesteia, susținând că instanța nu a efectuat o

judecată imparțială și corectă.

Recursul este inadmisibil.

Potrivit art. 385

1

C.

proc. pen., pot fi atacate cu recurs:

a) sentințele pronunțate de

judecătorii în cazul infracțiunilor menționate în art. 279 alin. (2) lit. a),

precum și în alte cazuri prevăzute de lege.

b) sentințele pronunțate de

tribunalele militare.

c) sentințele pronunțate de Curțile

de apel și Curtea Militară de Apel.

d) sentințele pronunțate de secția

penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

e) deciziile pronunțate, ca instanțe

de apel, de tribunale, de tribunalele militare teritoriale, curți de apel și

Curtea Militară de Apel, cu excepția deciziilor prin care s-a dispus

rejudecarea cauzelor.

Decizia recurată nu se încadrează în

nici unul din cazurile mai sus arătate.

Pe de altă parte, este de observat

că dispozițiile alineatului final din art. 392 C. proc. pen., invocate de

contestator, potrivit cărora sentința dată în contestație este supusă apelului,

iar decizia dată în apel este supusă recursului, nu-și au aplicabilitate în

cauză.

Contestația în anulare este o cale

extraordinară de atac împotriva hotărârilor penale definitive, în cazurile

prevăzute de art. 386 lit. a) și d) C. proc. pen. Cu excepția cazului menționat

la litera „d” (când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri

definitive pentru aceeași faptă), celelalte hotărâri privind soluționarea

contestațiilor în anulare sunt definitive.

Ori, recurentul M.M. nu a invocat

situația cazului, prevăzut de art. 386 lit. d) C. proc. pen., cu ocazia

formulării contestației în anulare, astfel că decizia penală nr. 44/ R din 22

ianuarie 2004 a Curții de Apel Galați, prin care i s-a respins această

contestație, fiind definitivă, nu mai poate fi atacată prin căile ordinare de

atac.

În consecință, Curtea în baza art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen., urmează a respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat de contestatorul M.M., împotriva deciziei penale nr. 44/ R din 22

ianuarie 2004 a Curții de Apel Galați.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

23 aprilie 2004.