ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2221/2004

Asupra recursului penal de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 2695 din 24 octombrie 2002 a Judecătoriei Galați, inculpatul M.M. a fost condamnat la o pedeapsă de un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare prevăzută de art. 215 1 alin. (1) C. pen., dispunându-se suspendarea condiționată a acesteia. Totodată, instanța l-a obligat pe inculpat la plata despăgubirilor civile, l-a achitat pentru comiterea infracțiunii, prevăzută de art. 40 din Legea nr. 82/1991 și a încetat procesul penal pentru infracțiunea prevăzută de art. 199 alin. (1) din Legea nr. 31/1990.

Apelurile declarate de inculpat și de Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați au fost admise de Tribunalul Galați, prin decizia penală nr. 648/2003, în sensul majorării pedepsei pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare la un an și 6 luni închisoare și condamnarea la 9 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 40 din Legea nr. 82/2001. Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpatul M.M. și partea civilă. Curtea de Apel Galați prin decizia penală nr. 1106 din 18 noiembrie 2003, a respins recursurile ca nefondate. Inculpatul a formulat contestație în anulare în temeiul dispozițiilor art. 386 și art. 389 C. proc. pen. Toate motivele invocate de contestator au fost analizate de Curtea de Apel Galați, care prin decizia penală nr. 44/ R din 22 ianuarie 2004, a considerat că nu sunt întemeiate, respingând contestația.

Hotărârea este definitivă, ca și cealaltă decizie împotriva căreia s-a formulat contestația în anulare. Cu toate acestea, inculpatul M.M. a formulat recurs împotriva acesteia, susținând că instanța nu a efectuat o judecată imparțială și corectă. Recursul este inadmisibil. Potrivit art. 385 1 C. proc. pen., pot fi atacate cu recurs: a) sentințele pronunțate de judecătorii în cazul infracțiunilor menționate în art. 279 alin. (2) lit. a), precum și în alte cazuri prevăzute de lege. b) sentințele pronunțate de tribunalele militare. c) sentințele pronunțate de Curțile de apel și Curtea Militară de Apel. d) sentințele pronunțate de secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție. e) deciziile pronunțate, ca instanțe de apel, de tribunale, de tribunalele militare teritoriale, curți de apel și Curtea Militară de Apel, cu excepția deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor.

Decizia recurată nu se încadrează în nici unul din cazurile mai sus arătate. Pe de altă parte, este de observat că dispozițiile alineatului final din art. 392 C. proc. pen., invocate de contestator, potrivit cărora sentința dată în contestație este supusă apelului, iar decizia dată în apel este supusă recursului, nu-și au aplicabilitate în cauză. Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac împotriva hotărârilor penale definitive, în cazurile prevăzute de art. 386 lit. a) și d) C. proc. pen. Cu excepția cazului menționat la litera „d” (când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă), celelalte hotărâri privind soluționarea contestațiilor în anulare sunt definitive.

Ori, recurentul M.M. nu a invocat situația cazului, prevăzut de art. 386 lit. d) C. proc. pen., cu ocazia formulării contestației în anulare, astfel că decizia penală nr. 44/ R din 22 ianuarie 2004 a Curții de Apel Galați, prin care i s-a respins această contestație, fiind definitivă, nu mai poate fi atacată prin căile ordinare de atac. În consecință, Curtea în baza art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., urmează a respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul M.M., împotriva deciziei penale nr. 44/ R din 22 ianuarie 2004 a Curții de Apel Galați. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 aprilie 2004.